BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


duminică, 24 aprilie 2016

"SA NU BEI!" : impartasirea unei femei


<< A venit rândul unei femei din sală să ia cuvântul. Era îmbrăcată cu o fustă până la genunchi, maro și o cămașă albă, perfect călcată. Machiajul discret, dar elegant, îmbrăcămintea impecabilă, cuvintele alese pe care această femeie le folosea, toate gesturile care o caracterizau: nimic nu te-ar fi putut face să bănuiești că femeia aceasta a fost alcoolică. Să ți-o închipui cu votca în mână, hoinărind pe străzi, ar fi fost un exercițiu greu de imaginație. Când mama ei și-a dat seama că are o problemă, i-a propus să meargă la spitalul Alexandru Obregia, la tratament. "Eu să mă duc la spitalul de nebuni? Eu doar beau, de ce să mă duc la nebuni? Du-te tu!", asta a fost reacția femeii. Într-o zi, s-a uitat în oglindă și s-a analizat. "M-am speriat de ce am văzut. M-am speriat de omul din oglindă. Și mi-am dat seama că pierdusem tot, până și amintirile. Mă uitam la copiii mei și nu reușeam să-mi amintesc cum au crescut. Îmi aminteam doar nopțile în care îi luam în brațe și le spuneam, beată fiind, că de mâine n-o s-o mai vadă pe mami așa. Mințeam. Chiar în noaptea aia mă duceam să-mi mai cumpăr o sticlă de votca. Singurele dăți când îmi dădeam seamă că beau prea mult erau acele când strângeam sticlele goale", mărturisește femeia. A spus toate acestea ca și cum ar fi dat o declarație. Fără emoții în voce, fără plânsete, fără vaiete. În glas îi puteai simţi mândria de învingătoare.
La un moment dat, femeia și-a dat seama că trebuie să facă ceva să-și schimbe viața. După o ceartă cu mama ei, a plecat de acasă. A căutat pe internet grupurile de alcoolici anonimi și a început să se ducă la toate. O săptămână a dormit la fratele ei şi se ducea la toate grupurile, de la toate orele posibile. Chiar și în weekend. S-a întors acasă și, spre surpinderea ei, nimeni nu a întrebat-o nimic. Toți au înțeles-o şi au avut răbdarea necesară ca să o ajute. 
Grupul i-a fost, însă, sprijinul suprem. A continuat să vină aici de când s-a lăsat și promite că va veni mereu. Povestește că, la primele întâlniri, a avut o discuție cu un membru care încetase să bea de câțiva ani. I-a cerut sfaturi. "Sfatul, la orice întrebam, era: SĂ NU BEI. Întrebam: dacă am o problemă, dacă rămân fără bani, dacă mă cert cu cineva, ce să fac? Să nu bei, așa-mi răspundea. Și odată curățam covoarele. Iar obiceiul meu era să curăț covoarele cu sticluța lângă mine. Eram și nervoasă că mă certasem cu maică-mea. Și mai-mai că voiam să mă duc să-mi torn ceva în pahar. Și mi-a venit în minte replica: SĂ NU BEI. Și mă enervam, că nu putea să-mi iasă din cap, dar i-am mulțumit mereu pentru ce a reușit. Și n-am mai băut. Niciodată.", povestește aceasta.
"Mă bucur că nu mă mai trezesc noaptea să-mi iau de băut. Am scăpat de alcool: era o otravă pentru mine. Mă bucur că pot sta la masă cu bărbatul meu, să-i torn băutură în pahar și eu să nu gust. E frumos să fii treaz, tare frumos. N-aș fi reușit asta fără grup. De când m-am lăsat de băut continui să vin aici și de la voi îmi iau puterea. Vă mulțumesc, încă o dată. Datorită vouă, a mai trecut încă o zi în care am fost trează", spune femeia, terminându-și discursul. >>


Articolul complet aici:

Am pătruns la Alcoolicii Anonimi București 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu