BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


miercuri, 3 august 2016

... stapani pe viata noastra



Cand am constientizat ca nu mai sunt stapan pe viata mea, primul lucru pe care am invatat ca trebuie sa-l fac, la inceputul recuperarii mele, a fost sa ma eliberez de starea de victima. 
Cand am constientizat ca plansul de mila de sine este sursa suferintei mele, am reusit sa preiau fraiele si sa ies din vulnerabilitatea starii de "cum bate vantul!". 
Cand am constientizat ca starea mea de bine nu depinde de alte persoane sau de situatiile de viata, sinele meu interior a inceput sa lucreze la dezumflarea egoului.









<< Există un sentiment caruia ar fi bine să-i acordăm o atenție deosebită în procesul de recuperare: senzația de victima. Nu avem voie să ne obișnuim cu acest sentiment. 
Cum ne-am simțit când ne-am victimizat? Neajutorati. Furiosi. Neputinciosi. Frustrati. 
Senzația de victima este periculoasa. De multe ori, ne poate determina comportamente compulsive de dependență sau de altă natură. 
În procesul de recuperare, învățăm să identificam când ne simțim victimizati, când suntem cu adevarat victime si de ce ne simtim victimizati. Invățăm să deținem puterea proprie, sa avem grijă de noi înșine și sa ne eliberam de starea de victima. 
Uneori, a deține puterea noastră proprie înseamnă a ne da seama că ne victimizam singuri, fara ca alții sa ne faca rau. Ei isi trăiesc viața, au dreptul sa o faca, iar noi se simt victimizați pentru că încercam sa controlam acest lucru sau ne așteptam in mod nejustificat să aibă grijă de noi. Ne putem simți victimizati dacă ne blocam într-o credință / convingere codependenta, cum ar fi "alte persoane ma fac să mă simt ...", "alții au cheia fericirii si destinului meu ..." sau "nu pot fi fericit decât dacă celalalt se comportă într-un anumit mod sau daca lucrurile s-ar intampla intr-un anumit fel ...".
Alteori, a fi stapan pe sine inseamnă sa ne dăm seama că ne victimizam in functie de comportamentul altuia. Granițele ne sunt invadate. În acest caz, ne dăm seama ce trebuie să facem pentru a avea grijă de noi înșine si a opri senzatia de victimă: trebuie să stabilim limite. 

Uneori, o schimbare de atitudine este tot ceea ce este necesar. Nu suntem victime. 
Ne străduim să avem compasiune pentru persoana care ne victimizeaza, dar înțelegem că de multe ori compasiunea vine mai târziu, după ce ne-am eliberat pe noi înșine de starea de victima în corp, minte și spirit. Ințelegem si că prea multă compasiune ne poate readuce in prapastia victimizarii. Prea mult milă pentru o persoană care ne victimizeaza ne poate aduce in situatii in care persoana sa ne persecute din nou. 
Nu încercăm să fortam consecințe sau crize asupra unei alte persoane, dar nici nu devenim salvatorii acelei persoane de la consecințele logice ale comportamentului său. În cazul în care există o parte care este responsabilitatea noastră in legatura cu aceste consecințe, ne facem partea noastra - nu de a controla sau de a pedepsi, ci pentru a fi responsabili pentru noi înșine și pentru alții.
Incercăm să ne dăm seama ce am facut de am ajuns sa ne simtim victime sau care a fost rolul nostru in situatia respectiva si ne oprim din a mai proceda in felul acela. Suntem lipsiți de putere asupra altora și asupra comportamentului lor, dar detinem propria putere de a înlătura din noi senzatia de victima.

Doar pentru azi: imi voi asuma responsabilitatea pentru mine și voi arata si celorlalti ca nu imi voi permite mie insumi sa ma mai las victimizat. Nu pot controla rezultatele, dar pot controla atitudinea mea față de starea de victima. Nu sunt o victimă; nu merit să fiu victimizat. >>


The Language of Letting Go: Hazelden Meditation Series



 

2 comentarii:

  1. Multumesc pentru articol!
    Într-adevăr ”sindromul” VSDM (vai săracul de mine)nu-i face deloc bine unei persoane în abstinență. am trecut si eu la începutul abstinentei prin acest ”sindrom” însă când am înceout să lucrez programul am înțeles că singurul ”vinovat” si singurul care mă poate ajuta sunt eu, bunăvoința mea de a face ceva în acest sens.
    Doamne dă-mi seninătatea...
    Credința este cel mai bunrăspuns pentru anxietate.

    RăspundețiȘtergere