BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


joi, 10 noiembrie 2016

Ma simt asa cum ma simt!

Zilele acestea am asistat la un mic conflict intre doi membri cu "ştate" vechi in AA.
Unul dintre ei a avut o actiune care l-a facut pe celalalt sa se simta intr-un anumit fel, nu tocmai placut.
Primul a fost atentionat asupra acestui lucru. Intr-un moment al discutiei raspunsul lui a fost: am facut bine ce am facut, sunt impacat cu mine insumi, iar tu nu ar trebui sa te simti asa cum spui ca te simti.
Am avut imediat un "flash" si mi-am adus aminte cand mi se spunea mie asa ceva (fosta sotie). Dar ea era un om "normal", "sanatos" (desi nu este o justificare) si m-am gandit "ce ai facut măi nene, ce se intampla, te-ai facut bine cumva, te-ai vindecat?!"
Eu am o boala care se manifesta si prin a fi usor de ranit, o boala care ma face sa am emotii poate nepotrivite intr-o anume situatie. Nu spun ca e bine, dar le am si am acceptat lucrul acesta.
Cand eram "biciuit peste obraz" cu replica asta ma simteam umilit de atitudinea ei de superioritate si de lipsa de consideratie. 
Mi se pare si acum un atentat la stima de sine a celuilalt.

Am observat doua lucruri pe care le mai am si eu inca: "indignarea justificata" (chiar am citit de curand pe Prietenii lui Bill o meditatie cu titlul acesta) si "a rani dintr-o intentie buna".
Tocmai discutam la grup despre faptul ca daca am dreptate, acest lucru nu-mi indreptateste actiuni care ar putea face rau altuia, precum si ca un om poate gresi, implicit poate rani, chiar si atunci cand are intentii bune (ne justificam actiuni care pot rani in spatele unei intentii bune, de a ajuta, de exemplu).

Revenind, nu cred ca am dreptul eu sa spun cuiva, oricui, ce si cum ar trebui sau nu ar trebui sa simta. Este ceva atat de interior, de intim, incat chiar daca o gandesc, chiar daca imi dau dreptate, chiar daca imi zic ca celalalt nu intelege intentia mea buna, nu o verbalizez.

Stefan


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu