BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


marți, 15 noiembrie 2016

«Sunt Katy, alcoolica ...» - Ce s-a intamplat - Partea a doua

« Mi-au propus la inceput sa ma duc 90 de zile la 90 de sedinte, daca dupa 90 de zile nu doresc sa accept filozofia A.A-ului pot sa ma intorc la sticlele mele „fericite“. Dar frica, „sa traiesc pentru a bea si sa beau pentru a trai“, m-a retinut.       Am invatat ca abstinenta mea este un program de 24 de ore. Nu trebuie “vesnic” si “niciodata”, ci doar 24 de ore sa raman abstinenta. Ziua de ieri a trecut, cine stie ce va fi maine. Deci doar cu astazi trebuie sa ma iau la tranta. In 24 de ore se poate totul suporta. 
Scoala de abstinenta a A.A-ului pregateste o harta cu drumul abstinentei noastre. Obiceiul este ca la fiecare sedinta sa se afiseze pe perete cei 12 pasi cu cele 12 traditii ale A.Aului.        
Primul pas: Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra.        
Alcoolismul este o boala mortala, am invatat bautul, acum trebuie sa invat abstinenta. “Invatatul” acesta este diferenta dintre abstinenta si abstinenta senina. De multe ori imi aduc aminte ca atunci cand m-am oprit din baut sau am fost obligata sa ma opresc eu nu am schimbat nimic, nu am invat nimic, nu am evoluat cu nimic. Asa, continuarea fireasca a fiecarei abstinente a fost bautul. 
Astazi stiu ca nu mai pot ramane aceeasi persoana ca si cea dinainte pentru ca aceeasi persoana va bea din nou.      
Caracterul abstinentei mele este acum total diferit. Cursul evolutiei mele este continuu. Eu am baut singura, dar noi ne-am trezit. Singura nu am putut sa ma dezvolt, dar in societatea A.A-ului pot sa invat dezvoltarea mea. 
Sunt abstinenta, dar inca sunt alcoolica.        
Alcoolismul este o boala. De aceasta boala nu ma pot vindeca, dar pot sa o odihnesc stiind ca nu beau. Aceasta alegere este a mea. Deci eu sunt raspunzatoare pentru ea. Iluzia ca vreodata voi bea ca si un bautor social este exact asa o minciuna ca si viata mea de pana acum. Alcoolismul nu trece, el devine din ce in ce mai adevarat. Boala mea este carausul nerecunoasterii ei. Aceasta imi sopteste fals ca nu sunt bolnava. Lipsa recunoasterii mele sopteste cu glasul meu interior: “beau doar un pahar, acuma am invata la ce sa am grija, acum va fi cu totul altfel.” 
Intrucat nu imi cunosc boala, incerc sa ma conving ca voi controla incontrolabilul.      
De aceste soapte interioare a trebuit la inceput sa ma pazesc cel mai mult, pentru ca sunt soapte mincinoase de alcoolic. Dupa una-doua luni, am observat ca in jurul meu, la dreapta si la stanga unii au cazut din nou. Asta m-a speriat foarte tare. Sponsorul (nasul meu) strabatuse deja acest drum. La inceput m-a ajutat foarte mult, era in permanenta langa mine, langa starile mele sufletesti involburate. Si atunci la inceput m-a linistit, sa nu ma tem. A sustinut mereu ca nimeni nu-mi va turna cu forta bautura pe gat. Asta puteam face doar eu. Cei care au cazut inapoi au hotarat singuri ca se reintorc la bautura. “Dar de ce?”, am intrebat-o pe Anita (sponsorul meu). “Pentru ca nu au baut inca destul, pentru ca sunt alcoolici, pentru ca suntem oameni bolnavi”, mi-a raspuns Anita. Alcoolismul determina distrugerea noastra pe plan fizic, pe plan sufletesc si pe plan spiritual. Se poate ca, la inceputul abstinentei sa se simta mai bine pe plan fizic, dar sufleteste inca nu au constientizat ca cea mai grava atentionare a  bolii este falsul glas interior care sopteste “tu nu esti alcoolic”. La inceputul abstinentei si gandurile imi sunt bolnave. La nivelul sistemului nervos central celulele alcoolice ale creierului (e nevoie de aproximativ 8-10 luni ca sa se nasca celule nervoase sanatoase) trimit mesaje bolnave, la care, de cele mai dese ori, reactionam intr-un mod bolnav.       
“De aceea este important sa inveti”, a urmat Anita, “ca prima bautura este periculoasa, nu este permis sa o bem, pentru ca dupa aceea nici o suta nu sunt suficiente.
Inteleptii chinezi ne invata asa: “OMUL BEA O BAUTURA, APOI BAUTURA BEA O BAUTURA, APOI BAUTURA IL BEA PE OM”.        
A.A-ul nu este pentru cei care ar avea nevoie de el (caci mai multe milioane de alcoolici ar avea nevoie de vindecare), ci este pentru cei care VOR. 
Abstinenta trebuie sa ti-o doresti, sa ti-o doresti foarte tare, orice vine, orice se intampla, ea trebuie sa fie prima pe lista.       
Nenumarate probleme sunt in jurul nostru, nenumarate necazuri au fost cauzate de bautul nostru. La inceput s-a destramat familia, apoi ne-am pierdut serviciul, locuinta. Unii sunt dintre ACEIA care ne frecventeaza ca sa-si rezolve aceste probleme. Deci, vin pentru problemele lor cu altii, pentru problemele lor de existenta legate de alte persoane. Cei care au folosit necazul, problemele din jurul lor pentru a bea, au ajuns la concluzia ca nu merita sa ramana abstinenti pentru ca problemele au ramas la locul lor. Nu s-a schimbat nimic chiar daca au fost treji si asa recad din nou.       “Abstinenta trebuie sa ne-o asumam pentru noi insine”, a urmat Anita, “A.A nu garanteaza, dar promite o abstinenta durabila, dar numai atunci cand si tu ti-o doresti.”       
Primele luni de 24 de ore de abstinenta mi-au oferit prima bucurie interioara, prima senzatie de stima de sine. Aceste perioade de abstinenta au inceput sa ma vindece, sa ma reconstruiasca. De cate ori au reaparut vechile stari de autoacuzare imi raspundeam imediat: „ Dar astazi esti deja treaza, astazi nu te-ai mai comportat asa ca atunci cand era sub influenta alcoolului. Alcoolismul este o boala mortala si eu sunt fara de putere in fata alcoolului. Nu ma pot lupta cu el. El este cel mai puternic, Intotdeauna m-a invins, intotdeauna el mi-a controlat viata. Daca beau mai departe, mor. Totusi, in fiecare dimineata gasesc important sa-mi spun: E adevarat ca al m-a invins, dar ultimul cuvant este totusi hotararea mea, ASTAZI  NU BEAU.        
New York este un loc foarte bun pentru trezire. Dar orice oras mare este bun. Bruxelles, Londra, Frankfurt, Viena si Budapesta. In New York, pe strada 62 aveau loc si trei sedinte zilnice. Inainte nu cunosteam decat barurile din oras. Acum, cand paseam afara din casa, deseori ma ciocneam de prietenii din A.A. Ma linistea aerul de abstinenta ce plutea in jurul meu. La inceput ma duceam foarte departe de casa la sedintele A.A. Pe strada mea nu indrazneam, nu cumva sa vada vecinii ca frecventez sedintele A.A. (in poarta, peste tot era afisata tabla A.A-ului). Mai tarziu am aflat ca intreaga strada stia de bautul meu, ba dimpotriva, strada a stiut mai repede decat mine ca sunt alcoolica. Primele  stari de tensiune transpiratii, frici si chiar si tremuratul au incetat. Si viata traita de una singura a inceput sa dobandeasca o alta forma. Am inceput sa am multi prieteni noi. 
Telefoanele zilnice , programele, intalnirile, apartenenta, APARTENENTA DE UNDEVA, importanta tuturor acestora a inceput sa umple vidul urias care exista in sufletul meu. »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu