BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


luni, 17 aprilie 2017

PASUL 1 - Carticica Rosie AA (Ghid de studiul Big Book)




Titlul original al cărtii a fost ”Cei Doisprezece Pași: O interpretare a celor Doisprezece Pași ai Programului Alcoolicii Anonimi .”... titlul a fost schimbat odată cu editia a 5-a din 1949...este un ghid de studiu al Big Book, non aprobat de conferință.

F., Voluntari


PASUL UNU

Am admis ca eram neputincioşi în faţa alcoolului - 
că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.  
 
    Bărbaţii şi femeile care sunt alergici la alcool şi care persistă în folosirea acestuia în mod compulsiv, ca urmare a viciului, se îmbolnăvesc în cele din urmă,  de o boală unică. Aceasta boală este cunoscută, în medicina, sub numele de alcoolism; este unică prin faptul că afectează individul fizic, mental şi spiritual.
     Pasul Unu descrie pe scurt enigma patetică a unui băutor înrăit care a contactat aceasta boală, faţă de care este complet neputincios.
     Băutorii din această categorie consideră alcoolul o necesitate fizică;  ei măresc gradual consumul acestuia, în detrimentul produselor nutritive adecvate. Această practică înduce deficienţe nervoase şi fizice, în mod cert nefavorabile sănătăţii şi confortului lor.
     Studierea PASULUI UNU se preocupă de partea îmbolnăvirii fizice   de  alcoolism.*
     Puţini alcoolici au acordat un studiu inteligent problemei lor cu băutura. Ei recunosc cu greu că trebuie să renunţe şi continuă să bea.
   Stările severe de „mahmureală" îi fac să realizeze că disconfortul lor se datorează în parte unei deficienţe fizice, dar puţini recurg la „scalparea câinelui care i-a muşcat" şi continuă fie să tragă o nouă beţie, fie - în cele din urmă -  să clacheze, torturaţi de consecinţele mentale şi fizice ale băutului.
* Nevoia unei evaluări realiste a stării noastre fizice este subliniată în paragrafele doi, trei, pag.XXIV, în „Opinia Doctorului" din cartea „Alcoolicii Anonimi”. Citiţi-o întâi, apoi studiaţi întregul capitol cu atenţie
   Alcoolicul trăieşte într-o sclavie impulsivă, deoarece alcoolul îi oferă singurul mijloc pe care îl cunoaşte prin care viaţa devine suportabilă sau prin care îşi poate calma nervii chinuiţi. Traiul în aceste condiţii îi face în curând viaţa de necontrolat.
    Îndreptarea acestei stări este o problema serioasă de care trebuie să ne preocupam imediat. Adaptarea – aparent irealizabilă – în mod satisfacător la o existenţă normala în abstinenţă, poate fi totuşi realizată dacă suntem cinstiţi în dorinta de a elimina definitiv alcoolul din viaţa noastră.
     Fondatorii asociaţiei „Alcoolicii Anonimi” au identificat neputinţa lor în fata alcoolului ca pe „incapacitatea de a renunţa la el indiferent de cât de mare este dorinţa sau necesitatea de a o face". Ei au schiţat un remediu sub forma Programului de Doisprezece Paşi. Acest program alcătuieşte un „mod de viaţă". El îi reda alcoolicului sănătatea şi abstinenţa, aducându-i o pace sufletească  şi o fericire, necunoscute până acum.
     Prin încercări şi erori, fondatorii au pus la punct detaliile unei filosofii simple dar sigure pentru recuperarea din  alcoolism. Recuperarea este posibilă, dar vindecarea nu poate fi realizată. Bărbatul sau femeia care au devenit alcoolici nu vor putea fi niciodata băutori care se pot controla. Ei au dezvoltat o boală gravă asupra căreia rezistenta lor mentală şi fizică scăzută este neputincioasă. Controlul asupra alcoolului a dispărut. Consumul continuu de alcool duce acum numai la îmbolnăvire fizică şi comportament nesănătos. Aceştia sunt într-adevăr nişte oameni bolnavi.
Experienţa a dovedit că recuperarea din  alcoolism este posibilă astfel:
1. Având o dorinţă sinceră de a renunţa la băutură.
2. Recunoscând şi crezând în adâncul inimilor noastre că suntem neputicincioşi în faţa alcoolului.
3. Clasificand alcoolul drept o otravă lentă, dar mortală.
4. Considerându-ne pacienţi aflaţi sub tratament în programul A.A.
5. Văzând în alcoolism o boală a trupului, a minţii şi a spiritului.
6. Ocupându-ne să înţelegem cum îl afectează alcoolul  pe alcoolic.
7. Realizând faptul că suntem alcoolici.
8. Învaţând, practicând şi având încredere în cei Doisprezece Pasi din cadrul programului A.A.
9. Având credinţa că putem învinge alcoolismul, dar că nu vom mai putea să bem niciodată.
10. Câştigând o cunoaştere de nespecialist asupra alcoolismului în măsura în care acesta ne afectează sănătatea şi mentalitatea.
11. Folosind aceasta cunoaştere şi înţelegere a bolii noastre nu numai pentru a ajunge la abstinenţă, dar şi pentru a ne păzi pe viitor de pericolul  reîntoarcerii la băutură.
12. Realizând parţial acest lucru prin păstrarea în mintea noastră a unei imagini a vieţii de necontrolat pe care alcoolul o cere de la noi şi neputinţa noastră faţă de acesta.

    Viziunea de nespecialist şi înţelegerea alcoolismului este una simplă, bazată pe câteva fapte şi întărită cu experienţele proprii plus cunoaşterea dobândită din contactul cu alţi alcoolici. Următoarea discuţie referitoare la alcoolism acoperă pe scurt datele necesare unui începător a cărui   înţelegere va creste în mod natural, pe măsură ce îşi face din programul Alcoolicii Anonimi un „mod de viaţă".
     Natura a dotat fiecare bărbat şi femeie normală cu un corp destinat să reziste rigorilor şi stresului vieţii de zi cu zi.
     O persoană sănătoasă poate îndura multe greutăţi în condiţiile cele mai nefavorabile, atâta timp cât primeşte oxigen, apă, destulă mâncare, relaxare şi odihnă adecvată. Tenacitatea umană de a reţine „scânteia vieţii" persistă atâta timp cât nu renunţăm la aceste lucruri indispensabile.
     Atunci când renunţăm la oricare dintre acestea inducem o stare pe care natura nu o poate suporta mult timp. Mai devreme sau mai târziu, deficienţele se strecoară în trupurile noastre, se instalează stări nevrotice şi tensiune nervoasă; sistemul nostru nervos dezechilibrează echilibrul mental si, în cele din urmă, murim din lipsa de odihnă şi  hrană.
     Alcoolismul stimulează o astfel de stare şi o complică în continuare prin introducerea sistematică, zilnică a toxinei otrăvitoare - alcoolul.
     Primele afectate sunt circulaţia sângelui şi celulele corpului, apoi creierul, pentru ca, în mod compulsiv, înlocuim hrana necesară unei sănătaţi normale, cu alcoolul otrăvitor.
     Această otravă irită organismul complex al creierului şi, în final, distruge natura defensivă a barierelor de protecţie. Uneori deteriorarea fizică este destul de rapidă, dar - în cazul celor mai multi alcoolici - se ajunge la alcoolism dupa o perioadă de câtiva ani, astfel încât acest lucru se vede numai în ultimele etape ale bolii, care agravează căderile fizice.
     Agravarea nu este sesizată de alcoolic. El nu este în stare să vizualizeze aspectele riscante ale stării sale mentale sau fizice. Alcoolismul i-a redus gradual puterea de a discerne între   băutul social şi cel patologic. O schimbare însemnată a personalităţii, influenţată în principal de o gândire negativă, conduce alcoolicul la consumul de băutură în cantităţi tot mai mari.
     Prietenii şi rudele sunt foarte îngrijorate din cauza acestei schimbări a personalităţii. Nu însă şi alcoolicul. Personalitatea sa exclude autocritica, permiţându-i doar corecţii neînsemnate într-un mediu normal cu care se află
într-un mare dezacord.
     Recuperarea din alcoolism - răspunzător pentru vieţile noastre de necontrolat - poate fi realizată atunci când încetăm cu băutura şi ne întoarcem la o dietă echilibrată, normală şi permanentă, dieta ce elimina complet alcoolul. „Nu exista scurtătură, înlocuitor sau alta cale de scăpare pentru un alcoolic."
     Băutorii care se controlează nu au nici o problemă conformându-se la aceasta procedură, dar băutorii care şi-au pierdut controlul, care au rezistenţa fizică scazută şi sistemul nervos distrus ar avea nevoie de îngrijire şi ajutor medical pentru începerea reabilitării lor.
     Mulţi dintre membrii care au ignorat importanţa bunăstării lor fizice, ca pe un bun ce trebuie recuperat, n-au reuşit să învingă alcoolismul. Unii se pot recupera, dar încetinesc procesul dacă nu se simt bine din punct de vedere fizic.
     Credem că toţi alcoolicii ar trebui spitalizaţi după ce au cerut ajutor de la asociaţia „Alcoolicii Anonimi”. Acest lucru nu este posibil în toate cazurile, aşa că membrii care nu pot primi îngrijiri medicale sunt îndrumaţi să consulte un doctor competent, care este specializat în diagnosticarea alcoolismului.
     Importanţa acestui sfat nu trebuie subestimată. Alcoolicul este un om bolnav. El nu realizează acest lucru şi doreşte să minimalizeze starea sa fizică. Acest lucru n-ar trebui permis de membrii mai vechi; ei ar trebui să sublinieze necesitatea unui control fizic complet şi să verifice dacă noul membru îl face.
     Cei care neglijează măsura simplă de precauţie de a primi îngrijire medicală etică, sunt mai putin apţi să ajungă la o recuperare rapidă din alcoolism.
     Alcoolicul a cărui viaţă a devenit de necontrolat din cauza consumului necontrolat al băuturii, face un pas serios când se identifică cu programul nostru şi încearcă să-l facă „modul său de viaţă". Securitatea sa viitoare depinde de însuşirea cu succes a programului A.A. ca „mod de viaţă". Nu poate permite sănătăţii sale fizice distruse să-i diminueze şansele de recuperare; trebuie, deci, să-şi păzească sănătatea pentru că o sănătate slabă îl poate reăntoarce la băutură.
     Noul membru ar face bine să investigheze diversele faze ale alcoolismului care se potrivesc cazului sau; ar trebui să admită faptul că este  alcoolic şi să discute problemele sale cu membrii mai vechi care doresc întotdeauna să-i ofere sfat şi ajutor.
     Învăţaţi să priviţi alcoolismul ca pe o îmbolnavire a sistemului nervos, datorită folosirii excesive a alcoolului. Reflectaţi asupra neputinţei faţă de aceasta boală. Studiaţi un număr de teste din domeniul psihologic şi medical ce identifică alcoolicii. Recunoaşteţi că „nu vă descurcaţi". Gândiţi-vă la incapacitatea voastră de „a bea sau a renunţa"; amintiţi-vă că incapacitatea voastră de a renunţa în faţa unui dezastru iminent, dacă continuaţi, vă defineşte drept alcoolic. Necesitatea unui pahar de băutura „în dimineaţa de după" este comună majorităţii alcoolicilor. Există multe alte forme de identificare ale alcoolicului - preocupaţi-vă să învăţaţi unele dintre acestea.
     Fondatorii Alcoolicilor Anonimi au înţeles că membrul va trebui să-şi dea seama de boala lui fizică şi să primească ajutor medical înainte de a-şi concentra întreaga capacitate mentală asupra cerinţelor spirituale necesare programului nostru.  Sănătatea fizica este o necesitate, dar constituie doar primul pas al recuperării din alcoolism.
     Pasul Doi ne indică tipul de ajutor la care au recurs fondatorii noştri pentru a se însănătoşi, care reprezintă urmatorul pas din programul A.A.

MEDICAMENTELE
     În mod ocazional, unii dintre noi au recurs la medicamente pentru a-şi oferi comfort fizic sau pentru a adormi. Această practică este interzisă alcoolicilor, cu excepţia acelor cazuri rare, în care un doctor specializat în tratarea alcoolismului, prescrie şi supervizează un astfel de tratament.
     Trăim conform principiilor A.A. pentru a ne dezvolta personalităţi bine integrate, normale, care exclud folosirea narcoticului numit alcool. Medicamentele impiedică această schimbare a personalităţii. Ele ne denaturează gândirea. Devin prea curând un înlocuitor al alcoolului şi pentru mulţi dintre noi devin - indiscutabil - un obicei.
     Prin medicamente ne referim la bromuri, clorhidraţi, paraldehide, toate barbituricele (pastile de marihuana), produsele pe bază de opiu şi benzedrină. Cunoaştem din experienţă rezultatul nesatisfăcător al membrilor A.A. care au dorit să continue cu folosirea acestora. Ştim că aceste medicamente ne modifică procesele mentale. Ele împiedică realismul şi onestitatea.
Programul nostru AA de 24 ore cere Credinţă într-o Putere Mai Mare decât Noi, aşa că trebuie să renunţăm la dorinţa noastră şi să eliminăm complet utilizarea acestor medicamente.             


Material preluat de pe Prietenii lui Bill (F., Voluntari)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu