BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


luni, 31 iulie 2017

SENINATATEA


Avem responsabilitatea propriei stari de spirit.

Cine a fost in "iad" si s-a intors de acolo, nu mai este acelasi om. Se poate recupera, dar nu mai este ce a fost. Niciodata. Si ar fi bine sa accepte asta. Ar fi bine sa ia "fiecare zi la timpul ei". Si ar mai fi bine sa accepte sa urmeze o recuperare care va dura tot restul vietii. Se poate reface, dar la un alt nivel.


Dorinta de a scapa de durere este motivul pentru care, eu si alti oameni, am pornit pe calea spirituala.
Dar dorinta de a ne simti bine (din nou, in alt mod) este cea care ne mentine pe aceasta cale.

O minte confuza percepe lumea ca fiind confuza. Practicarea Programului si cultivarea atentiei ma ajuta sa vad si sa accept lumea asa cum este. Ba, mai mult, ma ajuta sa extind limitele lui "asa cum este" mult mai departe decat mi se pare mie confortabil.

Durerea nu este desfatare, dar nici sfarsitul calatoriei.
Viata se poate schimba cu fiecare suflare.

Mesajul este ca fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea propriei stari de spirit.

Pas cu pas - Cea mai plina de smerenie experienta

<< ... Aceşti oameni erau toţi abstinenţi şi erau mult mai fericiţi decât fusesem eu în ultimii cinci ani. La finalul celor două săptămâni învăţasem deja, că eram alcoolică şi eram doar o oarecare, iar cazul meu era unul obişnuit. Nu eram cu nimic specială. Mai învăţasem şi că dacă voi continua să beau, nu era deloc imposibil, era într-adevăr foarte probabil ca situaţia mea materială să se înrăutăţească, sănătatea mea va decădea şi mintea mea va deveni ameţită şi înceţoşată...toate acestea, dacă nu mi se întâmpla ceva şi mai rău înainte! Am învăţat însă şi că boala mea poate fi "arestată", dacă accept cei Doisprezece Paşi ai Alcoolici Anonimi ca mod de viaţă, şi mai bine de atât, voi fi fericită şi voi simţi dragoste în suflet, voi simţi frumuseţea lui Dumnezeu şi voi fi nerăbdătoare să mă pun la dispoziţia celorlalţi. Am învăţat că trebuie, nu numai să accept cei Doisprezece Paşi, dar trebuie să îi lucrez pe fiecare ca atare în ordinea scrisă, fiecare zi pe care am privilegiul să o întâmpin la timpul ei; şi, din acel moment, zilele mele sunt compuse din perioade de douăzeci şi patru de ore.
Simplicitatea sistemului era foarte atractivă pentru mine. Ce uşurare " să-mi las viaţa în mâinile unei Puteri Superioare", după viaţa, foarte complicată pe care o aveam! Acum că acele câteva zile s-au transformat în ani, soţul meu este iubit şi respectat, casa a devenit din nou casă şi unele din proiectele comunitare au evoluat datorită implicării mele. Cel mai bun lucru, însă...au survenit schimbări în mine şi, în fiecare zi, sufletul meu cântă în timp ce îndeplinesc voinţa Lui, nu a mea. Aceste lucruri nu s-au întâmplat peste noapte. A fost nevoie să lucrez sârguincios la cei Doisprezece Paşi şi să aplic principiile acestora, iar această treabă nu e nici pe departe terminată, dar primesc dividende din ce în ce mai mari.
Chiar dacă sunt nepoata unui preot, fiica unui preot, nepoata a patru clerici şi verişoara a trei clerici, Dumnezeu nu a fost niciodată real pentru mine şi, cu siguranţă, nu m-am gândit niciodată să îl implic în problemele mele. Ciudat că l-am găsit pe Dumnezeu la o întâlnire de alcoolici în recuperare, dar este cea mai plină de smerenie experienţă pe care am avut-o." >>


G.R.P.
Richmond, Indiana
Sursa- Step By Step
Real AAs, Real Recovery
Traducere: E.
Preluare de pe prietenii lui Bill

duminică, 30 iulie 2017

Ia-ți un nas


<< Nu toți membrii AA au un naș. Dar mii dintre noi mărturisim că nu am fi în viață, fără exceptionala prietenie a unui alcoolic recuperat, în primele luni sau ani ai abstinenței noastre. 
La începutul Comunității AA, termenul de " naș " nu era parte din vocabularul membrilor. În scurt timp, un număr de spitale din Akron, Ohio și din New York au început sa accepte ca alcoolici  ( cu acest diagnostic ) ca pacienți dacă un membru AA abstinent era de acord să "garanteze " pentru bolnavul sau bolnava respectivă. >>

Viata fără bautura

sâmbătă, 29 iulie 2017

Intalnirile

Dacă e să trag o linie și să spun ce anume a contribuit cel mai mult până acum la recuperarea mea, de departe e grupul de oameni cu care sunt înconjurat.
Faptul că am pus intalnirile pe primul loc cât de des am putut, s-a transformat în cel mai mare beneficiu pentru mine pentru că grupul are grijă de mine atunci când eu nu aș putea sa o fac.
Și nu mă refer la nevoi de bază ca mâncarea sau un pat în care să dorm. 
Ma refer psihologic și sufletește.
Sunt momente când demonii tăi interiori vin să te facă varză.
Și exact în momentul ăla, toți ai tăi sunt acolo pentru tine cu urechile lor, cu ochii lor, cu sufletul lor, să îți asculte cele mai nasoale căcaturi fără să te judece, să te încurajeze fără să te care în spate, să te reasigure că nu ești singur.
În alte dăți vei fi tu la fel pentru ei acolo, dar azi tu ai nevoie de ei.
Mulțumesc, știți voi cine.

Neputinta

<< PASUL UNU
 „Un sponsor este o persoană care a îndeplinit lucrul celor 12 pasi, iar acum îi învață pe alții să-i lucreze. În mod obișnuit, prima temă este de a citi "Cum funcționează metoda noastră" și " Opinia unui medic" din Cartea Mare a AA. O altă misiune este de a scrie cinci exemple despre lipsa de putere la alcool sau droguri în propriile noastre vieți. 

Și așa am început călătoria recuperării, cu un sponsor care a reușit să rămână treaz el însuși. Ce face această primă misiune este să aducă dependența noastră în lumină prin inventarierea neputinței noastre, ea ne ține departe de a uita că suntem dependenți  si ne împiedică să ne mințim spunând ... "Da, pot bea în mod responsabil ... de data asta."

„Opinia unui medic” ne arată că, cu siguranță  nu suntem singuri și nu suntem singurii care au experimentat neputința dependenței. Neputința și "nebunia" dependenței sunt greu de diferențiat între ele. Toată lipsa de putere asociată cu dependența este nebunie, dar nu toată stupiditatea  demonstrează neputința.

Mi-am promis că voi lua doar o singură băutură, dar m-am trezit după un chef de trei zile întrebându-mă: "Ce naiba s-a întâmplat?", Mi-am promis că nu voi mai bea, sau droga din nou, dar am făcut-o oricum. Mi-am promis că nu-i voi răni pe cei dragi prin dependența mea, cu toate acestea din nou am furat bani din pușculița fiicei mele ca să cumpăr cocaină. Ouch! Aceasta este neputință gravă.

Premeditarea și hoția pentru a-mi susține dependenta este nebunie, dar nu este un spectacol al neputinței. Acuzându-l pe fostul meu soț că este motivul pentru care eu beau si mă droghez din cauza felului în care el mă tratează este o nebunie, dar nu este lipsă de putere. Noroc cu munca ta la Pași!

Când scriem exemplele noastre de neputință ar trebui să scriem, de asemenea, modul în care ne-au făcut să ne simțim. Chestia e că dependenții, de obicei, doresc să fie în control complet. Cei mai mulți dintre noi au probleme de control intense chiar. Asa ca ne-am bătut măr pe plan intern  atunci când nu putem să ne ținem de noi înșine folosind indicațiile. Pur și simplu punem, așteptările noastre în a controla ceva ce suntem complet incapabili să controlăm.

Ne aflăm într-o stare de subconștient a dezgustului de sine prin care ne urâm  pe noi și lumea. Noi nu am creat neputința noastră și nici nu ne-am înscris să devenim dependenți. Noi nu avem dreptul să ne condamnăm pentru neputința noastră. Noi pur și simplu acceptăm și  trecem la pasul doi.

IEȘI DIN PROBLEMĂ ȘI INTRĂ ÎN SOLUȚIE!”

Sursa... https://www.recoveryfarmhouse.com/step-one/ 


Abstinență senină! Doamne ajută! >>

Traducerea, adaptarea si eventualele greseli îi aparțin lui F.!!!

Preluare de pe Prietenii lui Bill


vineri, 28 iulie 2017

Citatul saptamanii

Citatul săptămânii


"Îmbunătăţeşte-ţi memoria- spune adevărul."


La finalul consumului meu compulsiv memoria mea s-a degradat din ce în ce mai mult. În primul rând, mintea mea era într-o mare ceaţă din cauză că era mereu încărcată sau pentru că îmi reveneam din amnezie. În plus, devenea din ce în ce mai greu să-mi amintesc ce poveste sau scuză inventasem recent sau ce şi cui am spus. Deoarece consumul meu devenise cel mai important lucru din viaţa mea, începusem să mint ca să-l protejez, şi cum marea majoritate a minciunilor şi poveştilor erau urmate de o beţie, nu reuşeam să fiu deloc coerent. Nu e de mirare că oamenii au încetat să mai fie în preajma mea.

Când am devenit abstinent şi mintea mea era mai limpede, am continuat să mint şi să inventez poveşti. Pe măsură ce lucram la Paşi am realizat că minţeam ca să-mi protejez egoul şi să obţin ceea ce vreau. Am descoperit repede adevărul în afirmaţia că `egocentrismul şi interesul de sine` sunt starea mea naturală ca alcoolic netratat. Au trecut multe inventare personale şi discuţii cu sponsorul meu până am fost pregătit să fiu onest. A mai trebuit să-mi dezvălui, să descopăr şi să îndepărtez o mulţime de defecte de caracter înainte ca să pot să mă însănătoşesc complet.
Astăzi viaţa mea este mult mai uşoară când, în mod implicit spun pur şi simplu adevărul. Nu mai simt nevoia de a apăra sau de a construi o poveste complicată pentru că am învăţat cum să fiu responsabil şi onest. Astăzi trec prin viaţă căutând moduri de a fi de ajutor, decât să trişez sau să înşel. Este un sentiment minunat să pot privi un om în ochi şi să simt că sunt şi eu om. Şi, cel mai important, memoria mea s-a îmbunătăţit pentru că acum spun adevărul.

Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe prietenii lui Bill


Doisprezece

Maniera în care metoda AA ne pregăteşte pentru primirea acestui dar constă în practicarea Celor 12 Paşi ai programului nostru. De aceea, haideţi să vedem pe scurt, ce am încercat să facem până în acest moment.
Pasul 1 ne-a pus în faţa unui uluitor paradox: am descoperit că ne era absolut imposibil să scăpăm de obsesia alcoolului până cînd nu ne admiteam neputinţa asupra lui. Prin Pasul 2, am văzut că - din moment ce nu ne puteam reda singuri sănătatea mintală, o Putere superioară trebuia s-o facă neapărat, dacă era vorba să supravieţuim. În consecinţă, prin Pasul 3 ne-am lăsat voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum îL înţelegeam noi. Pentru moment, cei care eram atei sau agnostici am descoperit că propriul grup sau Comunitatea AA, ca întreg, puteau fi Puterea noastră superioară. Începând Pasul 4 am început să cercetăm - în interiorul nostru - ce anume ne adusese ruină fizică, morală şi spirituală. Ne-am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit. Examinând Pasul 5 am decis că simplul inventar nu era suficient. ştiam că va trebui să încetăm jocul mortal al traiului în singurătate cu conflictele noastre interioare; că trebuia să le încredinţăm cu onestitate lui Dumnezeu şi unei alte fiinţe umane. La Pasul 6 mulţi dintre noi ne-am poticnit - pe bună dreptate - pentru că nu voiam să scăpăm de defectele de caracter; încă le iubeam pe unele dintre ele. Şi totuşi, ştiam prea bine că trebuia să facem ceva conform principiului fundamental al Pasului 6. Aşa că, din moment ce tot mai aveam vreo câteva defecte de caracter de care nu ne puteam rupe încă, ne-am hotărât ca măcar să nu ne mai agăţăm de acele defecte cu încăpăţânare şi răzvrătire. Ne-am spus: "Probabil că azi n-o să reuşesc, dar cel puţin voi înceta să mai strig " 'Asta, nu! Niciodată! ' ". Apoi la Pasul 7, L-am rugat cu smerenie pe Dumnezeu să ne îndepărteze slăbiciunile conform voinţei şi puterii Sale, în circumstanţele zilei respective. Odată cu Pasul 8 ne-am continuat curăţenia interioară, fiindcă am constatat că nu eram în conflict numai cu noi în sine, ci şi cu oamenii şi situaţiile din lumea în care trăiam. Trebuia să începem să facem pace în jur; de aceea ne-am făcut o listă cu oamenii pe care i-am ofensat şi ne-am deschis ideii de a îndrepta lucrurile. Acţiunea de îndreptare a venit cu Pasul 9, când ne-am reparat greşelile direct, faţă de cei vizaţi, dar nu şi atunci când le-am fi făcut vreun rău, for sau altora. În faţa Pasului 10 am început să ne stabilim o bază pentru viaţa de zi cu zi; ne-am dat seama de cât de serios este un inventar personal, în continuare - şi că era bine să admitem pe loc o greşeală. La Pasul 11 am înţeles că - dacă o putere superioară ne redase sănătatea mintală şi ne dăduse capacitatea de a trăi cu un strop de pace în suflet într-o lume dureros de zbuciumată atunci, o asemenea Putere superioară merită s-o cunoaştem mai bine, printr-un contact cât se putea mai direct. Am descoperit că practicarea meditaţiei şi rugăciunii în mod repetat şi constant a deschis acel canal de comunicare care înlocuia firicelul de apă cu un fluviu care ducea spre certa putere a lui Dumnezeu şi spre ghidarea Lui, pe care puteam conta, pe măsură ce ne sporea capacitatea de a-L înţelege.
Astfel, practicînd aceşti Paşi, am avut o trezire spirituală, în legătură cu care - în cele din urmă - nu mai există nici o îndoială.

12 Pași și 12 Tradiții - Pasul Doisprezece

joi, 27 iulie 2017

Singura necesitate!

<< Considerăm că cel care spune că abstinenţa este singura necesitate, vorbeşte fără să gândească. Este precum fermierul care iese din adăpostul subteran, după ce a trecut ciclonul, constată că ferma este o ruină şi tot ce are de spus soţiei este: "Nu-i aşa, dragă, ce lucru mare c-a stat vântul! În rest, nu-i nici un necaz!" >>

Big Book, Transpunerea in fapte

Patima beţiei şi eliberarea prin pocăinţă


1 Votes


Foto: ZiarulLumina.ro
de Floyd Frantz
E foarte greu pentru cei mai mulţi dintre noi să înţelegem dificultatea alcoolicului şi de ce are el atât de multe probleme care pornesc de la băut. Spunem: „nu ar trebui să bea atât de mult” sau „ai fi crezut că se va opri de dragul soţiei” sau „i-a spus doctorul că băutura îl va omorî, dar nu se opreşte”.
Acest fel de a gândi învinovăţeşte victima. Deşi e responsabilă pentru acţiunile sale, persoana care bea e încătuşată de ceva mai puternic decât ea, ceva despre care s-a tot vorbit de secole. În termeni medicali, se foloseşte cuvântul „alcoolism”. În Biserică, îi spunem „patima beţiei”
Medicina are remediile specifice pentru această boală, incluzând dezintoxicarea, consilierea şi diferite forme de terapie, ajungând la anumite rezultate. Biserica, de asemenea, are unele remedii, ce pot include trimiterea persoanei la doctor ori terapeut, dar în Biserică se înlocuieşte consilierea seculară cu cea spirituală, „duhovnicească”. Unul dintre punctele forte ale abordării alcoolismului în Biserică este cel al căinţei. Fără căinţă este imposibil să ajuţi alcoolicul sau să se ajute el însuşi. Iată un scurt studiu de caz ca exemplu.
Deoarece alcoolul îi poate cauza unele probleme personale, am încercat să ajut un tânăr să-şi controleze cantitatea de băutură pe care o bea şi să reducă, de asemenea, frecvenţa prilejurilor de băut. Această încercare nu a avut succes, aşa încât i-am sugerat să se gândească la a se abţine total de la consumul de băuturi alcoolice. Nu a fost de acord cu acest lucru, deoarece persista în înşelarea că nu aceasta ar fi cauza problemelor sale. Şi totuşi, acest tânăr nu se putea opri din băutură pentru perioade mai lungi de timp, iar când bea, devenea de nerecunoscut. După câteva şedinţe de consiliere duhovnicească, a ajuns să accepte faptul că, într-adevăr, alcoolul îi fura toate lucrurile bune din viaţă şi le înlocuia doar cu unele rele. El „şi-a venit în sine”, aşa cum se spune în Parabola fiului risipitor. Şi-a recunoscut situaţia şi neputinţa de a ieşi din ea şi a recunoscut că are nevoie de ajutor. Fără această onestitate personală, nu ar fi fost posibil niciun progres în ajutorul lui. Dar acesta a fost doar începutul unui „proces de vindecare”, ancorat în spiritualitate.
Prin consilierea duhovnicească, el a recunoscut că Dumnezeu poate şi îl va ajuta să se oprească total din băut, datorită iubirii nemărginite pe care o are faţă de om, ajutându-l pe acesta. Pentru tânărul în discuţie a fost nevoie să mediteze asupra felului în care lucrează Acesta. Dumnezeu nu acţionează singur în aceste cazuri. E nevoie de o conlucrare divino-umană, o sinergie între actele omului şi lucrarea Domnului. Această împreună-lucrare include demersul lui de a-şi face un inventar personal moral al acţiunilor sale, al păcatelor şi al felului egoist de a trăi. Acest inventar a fost urmat de spovedanie şi participare la viaţa liturgică a Bisericii. A luat o decizie fermă de a-şi încredinţa întregul ego şi întreaga viaţă grijii lui Dumnezeu şi să trăiască fiecare zi într-o manieră în care credea că Domnul ar vrea să fie. Această decizie a constat în dezvoltarea unui program zilnic de meditare, rugăciune şi participare constantă la Tainele Bisericii, în special spovedania şi Sfânta Împărtăşanie. Aceasta înseamnă nu doar că şi-a mărturisit păcatele, ci chiar a acţionat în sensul schimbării vieţii (Praxis) prin căinţă, prin întoarcerea la Domnul. Acest mod de viaţă l-a dus mai aproape de Dumnezeu (Theosis) şi l-a îndepărtat de vechiul mod de viaţă.
Tânărul despre care vorbesc nu s-a putut întoarce la băutură nici măcar în cantităţi moderate, deoarece alcoolismul este o boală incurabilă şi e nevoie de abstinenţă totală pentru a considera „reuşit” demersul terapeutic.
* Floyd Frantz este misionar OCMC în Transilvania, director al programului „Sf. Dimitrie” al Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine „Christiana” Cluj, realizat în cadrul unui parteneriat între Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului şi Centrul Misionar Creştin Ortodox SUA (OCMC)
Sursa: Ziarul Lumina
Comentariu:
Am observat la ședințele de consiliere că dependenții sau codependenții care care nu pornesc de la zero în ceea ce privește relația cu Dumnezeu au un urcuș ceva mai ușor. Însă, în același timp am descoperit, că cei ce intră „pe minus”, dacă trec de primii pași și reușesc să se încredințeze lui Dumnezeu, stabilesc o relație ceva mai profundă decât primii.
Este dacă vreți întocmai ca diferența dintre cei născuți într-o credință și cei convertiți, la un moment dat în viață, la acea credință. Pentru început, cel puțin, puterea și dorința de a crede a convertitului o depășește pe a celuilalt.
Realitatea este că, fără ajutorul lui Dumnezeu, nici dependentul/codependentul și nici consilierul, nu pot face mare lucru în lupta ce o au de dus.


„…căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 6)
Spor în toate cele bune!

Patima beţiei şi eliberarea prin pocăinţă


miercuri, 26 iulie 2017

How

MEDITAȚIE

26 Iulie

Acum, că mă folosesc de cele trei litere H-O-W sugerate de prietenii mei din Program  - Honesty (onestitate), Open-Mindedness (minte deschisă) și Willingness (bunăvoință) – văd lucrurile diferit. Nici nu aș fi putut prezice, sau nici nu mi-am închipuit să ajung să văd lucrurile cu totul diferit față de cum le vedeam înainte de a veni la Program. De cele mai multe ori, mă simt bine. Rareori mă simt rău și niciodată nu pentru prea mult timp. Și, cu siguranță, nu la fel de rău cum mă simțeam înainte mai tot timpul. Este cea mai rea zi a mea de acum, infinit mai bună decât cea mai bună zi de dinainte?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să-mi aduc aminte astăzi să „mulțumesc” Puterii Superioare, prietenilor din grup și întregii comunități de alcoolici în recuperare, pentru că mi-au arătat că lucrurile se pot îndrepta. Le mulțumesc și pentru încurajările verbale, sloganurile și vorbele care mi s-au ivit în minte exact în momentul în care aveam nevoie de ele, redându-mi răbdarea, reorientându-mă spre scopul meu și amintindu-mi de Dumnezeu.

Ce să-mi amintesc azi
H.O.W. (joc de cuvinte – how="cum"  n.t.).

Sursa Programul Sf Dimitrie

Dialogul interior

Hazelden azi
O persoană ajunge, într-un final, să creadă ceea ce continuă să își repete ea însăși, indiferent dacă este adevărat sau fals.
--Napoleon Hill
Dialogul nostru interior poate avea o putere extraordinara. Deseori determina comportamentul care ne definește. Desigur, avem câteva opțiuni în privința direcției în care duce acest dialog interior. Este la fel de simplu să ne validăm propriul simț al valorii cu mesaje pozitive cum este și să ne punem la pământ cu unele negative. Și totuși mulți din noi cădem atât de ușor în tipare negative de gândire.
Ca atât de multe alte aspecte ale vieții noastre, devenim competenți în ceea ce practicăm regulat. Exercițiul, de preferat zilnic, folosirea afirmațiilor pozitive poate aduce o contribuție atât de profundă bunăstării noastre și disponibilității de a crește și învăța, încât ne poate schimba cursul vieții. Tot ce avem de făcut este să dezvoltăm o disciplină de a face din aceste mesaje zilnice un obicei. În această practică aliniem viziunea proprie celei a lui Dumnezeu, care ne acceptă pe de-a întregul exact cum suntem.
Mesajul pe care mi-l voi oferi azi îmi va reaminti că sunt copilul lui Dumnezeu capabil și demn de a fi iubit.  

marți, 25 iulie 2017

Înțelesuri diferite, pentru oameni diferiti

MEDITAȚIE

25 Iulie

Sloganurile Programului sunt destul de clare și de simple. Cu toate astea, ele pot să aibă înțelesuri diferite pentru oameni diferiți, conform propriei lor experiențe și reacții la cuvinte și idei. Să luăm, de exemplu, sloganul „Lasă-le și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze”. Unii oameni înțeleg că trebuie să se retragă din toate încercările la care sunt supuși și că Dumnezeu va face El cumva toată treaba. Să ținem minte că Dumnezeu ne dă liber arbitru, inteligență și bun simț – evident intenția Sa este ca noi să ne folosim de aceste daruri. Dacă sunt receptiv, Dumnezeu își va face cunoscută voia pas cu pas, dar eu sunt cel care trebuie s-o îndeplinească. Mă comport eu uneori ca și cum predarea către voința lui Dumnezeu e un pașaport către inerție?

Rugăciunea de azi
Fie ca „pașaportul” meu să poarte ștampila „acțiune”, iar „călătoriile” mele să fie motivate de provocări pe care trebuie să le percep ca fiind lucruri de îndeplinit și nu la care doar să mă uit. Mă rog să pot beneficia la maxim de darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu, de talentele pe care le conștientizez și de cele pe care nu le-am desoperit încă. Fie ca eu „să nu le las” și să renunț, ci să continui să învăț, să cresc, să fac, să slujesc, să mă rog, să îndeplinesc voia lui Dumnezeu așa cum Îl înțeleg eu.

Ce să-mi amintesc azi
Dumnezeu vrea ca eu să profit la maxim de mine.

Sursa Programul Sf Dimitrie

atat de simpla este libertatea !

Suferinta este optionala!





Preluare de pe Prietenii lui Bill

luni, 24 iulie 2017

vreau sa pastrez ceea ce am !


„Recuperarea este educatie continuă,
fără examen de absolvire”

„Una dintre primele întrebări pe care le-am adresat sponsorului meu a fost pentru cât timp va trebui să merg la întâlniri. Trebuia să merg la întâlniri ȋn fiecare zi – 90 in 90- să iau hotărâri, să vin devreme ca să socializez, etc. neglijam unele lucruri acasă şi mă întrebam când as putea „absolvi”, ca să nu mai am nevoie de întruniri. El mi-a spus că atunci când ajung la momentul ȋn care îmi doresc să merg la întâlniri, atunci aş putea decide dacă să particip la ele sau nu.
Cu toate că nu avea nici un sens pentru mine- in secret nu credeam să ajung vreodată să îmi doresc să particip la întâlniri- am urmat indicația şi am continuat să vin. Pe măsură ce am aflat mai mult despre boala alcoolismului am învățat că nu voi putea vreodată să o vindec. Ceea ce pot avea este o grațiere zilnică de la nebunia unui prim pahar atâta vreme cât îmi mentin şi ȋmi fortific condiția spirituală. În fiecare noapte, atunci când dormeam, alcoolismul meu era ȋn debara făcând exerciții şi întărindu-se. Asta m-a speriat, asa că mi-am ținut angajamentele şi întrunirile.
Urmând sugestiile sponsorului meu, am reușit să obțin o abstinenţă de durată precum si multă pace şi seninătate in viața mea. Atunci când oameni „normali” mă întreabă de ce încă mă mai duc la întruniri, le explic că este ca şi cum o persoană ar fi supraponderală şi ieșită din formă. Când o astfel de persoana merge la sală, face exerciții şi mănâncă mai sănătos, are tendința să se faca bine. Ca să a rămână așa, treebuie să meargă ȋn continuare la sală si să mănânce sănătos. La fel şi pentru mine: daca vreau sa continui să mă recuperez, trebuie sa merg la întruniri şi să nu beau.
Astăzi, vreau să merg la întruniri pentru că vreau să păstrez ceea ce am.

Traducere: Radu

duminică, 23 iulie 2017

impartasire Al - Anon

<< Pasul I: Nu mă pregătesc pentru eşec
Pentru mulţi ani nu am crezut că ar exista ceva asupra căruia să fiu neputincioasă în mica mea lume. Credeam că nu trebuia decât să mă străduiesc mai mult sau să mă organizez mai bine pentru a controla orice s-ar ivi.
În viaţa mea alături de alcoolici, am încercat multe tehnici noi pentru a-i ţine sub control. Scopul meu era acela de a păstra ordinea- sau cel puţin să pară ordonat, logic şi responsabil. Am devenit foarte eficientă.
Înainte de a descoperi Al-anon, trecuseră mai mulţi ani în care observasem cât de lipsite de roade sunt eforturile mele; am simţit asta ca un eşec foarte mare. Acum îmi dau seama că am fost pregătită să primesc mesajul recuperării atunci când am putut în sfârşit să îmi recunosc eşecul- lipsa mea de putere asupra celorlalţi şi asupra bolii alcoolismului.
Cand am ajuns în program viaţa mea nu părea ieşită de sub control deoarece eu eram aceea care ţinea familia unită, căreia îi păsa de toată lume şi care păstra imaginea unei uniri fericite. Dar atunci când am reuşit să recunosc cât de lipsită de control devenise viaţa mea, am devenit mai deschisă în a-mi privi propria viaţa şi propria persoană într-un mod diferit.
Am învăţat că noi toţi suntem aici pentru că am eşuat în încercarea de a ne controla vieţile. Şi pentru mine a fost o uşurare foarte mare aceea că nu trebuia să contolez viaţa nimănui. În schimb trebuia să mă concentrez în a-mi coordona propria viaţă.
Este încă o încercare pentru mine să îi las pe ceilalţi să se ocupe singuri de propriile vieţi.>>
Text tradus din revista „The Forum” (revista oficiala a grupurilor Al-Anon SUA).

Spor în toate cele bune!

vineri, 21 iulie 2017

Explicatii despre programul in 12 pasi - Articol

Motto:

„Nu ştiu când voi începe,şi când încep nu ştiu când mă voi opri.” 




<< Pentru o mai bună înţelegere a conceptului de boală a alcoolismului şi a metodei aplicate de comunitatea Alcoolcilor Anonimi, care prinde rădăcini tot mai adânci la noi în ţară, şi care, dacă este înţeleasă bine, poate salva multe vieţi – fapt pe care am ocazia să îl văd aproape zilnic- vă propun o traducere a unui subcapitol al cărţii „Ministering to alcoholics” scrisă de JOHN E. KELLER.

„A.A. ne spune tocmai ceea ce Biserica spune de ani de zile. Alcoolicul este lipsit de putere faţă de alcool, şi speranţa sa este, în ultimă instanţă, în Dumnezeu. Dar A.A. recunoaşte că, în timp ce alcoolicul cu siguranţă are nevoie de Dumnezeu, tot atât de sigur, nu are nevoie de moralism. În sinea majorităţi alcoolicilor este deja destul moralism care să îi facă să simtă că nu există nici o speranţă, chiar şi în Dumnezeu. Cu aceastpă înţelegerede bază a sentimentelor alcoolicului, A.A. asigură înţelegerea şi acceptare de care alcoolicul are nevoie. Ca parte a acestei comunităţi el ajunge să realizeze că există speranţă, câştigă curaj de a privi sincer spre alcoolismul său, şi îşi asumă personal responsabilitatea pentru problema sa.
Un alt aspect important al comunităţii este accentuarea asupra sinceriţăţii faţă de sine ca fiind absolut necesară. Cineva care a avut o oportunitate de a fi martor şi de a lua parte la această experinenţă în întâlnirile grupului lor restrâns, şi cu alcoolicii la nivel individual, simt oarecum sensul şi valoarea acesteia. Împărtăşirea sinceră mutuală de experienţă pentru întărirea reciprocă, este o experienţă îmbogăţitoare şi revitalizantă.
În A.A. alcoolicul se confruntă cu un mod spiritual de viaţă- cei 12 Paşi ai recuperării. Individul şi vieţile celor din grup la un loc servesc ca epistole vii ale eficienţei programului. Alcoolicului nu i se spune că Dumnezeu va îndepărta pur şi simplu problema sa. Mai degrabă, alcoolicii aflaţi în recuperare îi spun că au ajuns să considere că Dumnezeu îi dă alcoolicului puterea de a rămâne abstinent zi după zi. După recunoaşterea lipsei de putere şi dedicarea vieţii sale grijei lui Dumnezeu, Care îl înţelege, în fiecare zi, alcoolicul realizază o cercetare şi un inventar moral lipsit de teamă a propriei persoane. Acesta este urmat de recunoaşterea faţă de Dumnezeu, de sine însuşi, şi de altă fiinţă umană, a naturii exacte a greşelilor sale. Este interesant faptul că comunitatea A.A. spune că aici începe adevărata experinţă spirituală.
Făcând o asemenea recunoştere, acloolicul devine pregătit ca Dumnezeu să îi îndepărteze defectele şi cu umilinţă Îi cere acest lucru. El face o listă a persoanelor pe care le-a rănit, devine dispus să îndrepte lururile faţă de toate, le îndreaptă ori de cât ori este posibil, cu excepţia cazurilor în care a face acest luru înseamnă a se răni pe sine sau pe alţii, şi contiună să facă un inventar zilnic, adăugând cu promtitudine orice greşeală făcută. În continuare, el caută ca prin rugăciune şi meditaţie să îmbunătăţească contactul conştient cu Dumnezeu, rugându-se pentru cunoaşterea voii Sale şi pentru puterea de a duce la împlinirea acea voie. În final, având loc o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, el caută să ducă acest mesaj altor alcoolici şi să parctice aceste principii în toate treburile sale.
Intrinsec programului de recuperare oferit de cei 12 Paşi, este un fapt de o mare semnificaţie în inţelegerea alcoolismului. Faptul care confruntă cel dintâi alcoolicul în cei 12 Paşi este realitatea problemei sale cu băutul. Deoarece băutul său este compulsiv şi pentru că caracteristica alcoolismului este lipsa de putere asupra alcoolului, băutul este recunoscut ca o problemă urgentă chiar dacă ar putea să nu fie problema de bază. Motivul direct pentru băut este pierderea controlului. Neputinţa (lipsa de putere) nu este numai inabilitatea de a prevedea ce se va întâmpla după primul pahar – a controla cantitatea consumată. Este de asemenea inabilitatea ca mai întâi să nu bea primul pahar. Un alcoolic a redat aceasta astfel: „Nu ştiu când voi începe, şi când încep nu ştiu când mă voi opri.” Aceasta este lipsa totală de control, şi acestă pierdere e permanentă. Va fi mereu cu alcoolicul indiferent câţi ani va fi trăit fără a bea. La nivelul cunoştinţelor actuale, speranţa unui băut controlat trebuie înlăturată.
Şi aşa băutul, care a fost la început un simptom, nu mai este nici pe de parte un simptom. Simptomul însuşi a devenit o boală - o dependenţă - care necesită tratament direct.1 A ignora acest fapt şi a te concentra asupra rezolvării conflictelor emoţionale adânci „se aseamănă cu căutarea cauzelor unui incendiu în timp ce focul însuşi nu este stins”2. […] Atâta timp cât alcoolicul nu este conştient de realitatea lipsei sale de putere ori se protejează pe sine prin raţionalizare sau alibi, este adesea imposibil să fie ajutat în ceea ce priveşte orice fel de probleme interioare, pentru care ar avea nevoie de asemenea de ajutor. Fie nu este pregătit fi nu este capabil să fie sincer cu sine însuşi.”
1 Harry S. Tiebout, Direct Tratament of a Symptom, reprint from „Problems of Addiction and Habituation”, Greene and Stratton, Inc.
2 Margaret B. Bailey and Esttele Fuchs, „Alcoholism and the Social Worker”, Social Work,Journal of the National Association of Social Workers, vol. 5, nr. 4, octombrie, 1960, p. 18-19.

Meditatie


<<Natura nu este risipitoare, ci foloseşte cele mai scurte
căi pentru a-şi atinge scopurile. – Ralph Waldo Emerson


Creşterea e un fenomen al naturii. Nu pot s-o grăbesc, s-o modelez, s-o fac să se întâmple. Pot doar să fac „munca de jos”, să îndur durerea şi să fiu conştient că rezultatele nu depind de mine. Există o luptă în procesul de creştere; mândria, ego-ul, şi voinţa folosită greşit îmi stau în cale, şi trebuie înlăturate treptat, cu înţelegere şi compasiune. Profesorul este întotdeauna durerea, dar cu fiecare perioadă de creştere, ea devine tot mai puţin acută. Creşterea este opusul controlului. O altă expresie pentru ea este „a învăţa să le laşi, şi să-l laşi pe Dumnezeu”. Iar această învăţare este un lucru care pot aştepta să se îmbunătăţească, dar niciodată să o stăpânesc.

Pentru Astăzi:
Chiar am nevoie să fiu in control – care de fapt înseamnă energie risipită – sau pot să am încredere în Puterea mea Superioară? Voi lăsa ca ziua de azi să fie o surpriză minunată.>>

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Despre abstinenta


„Îmi place abstinenţa, pentru că nu poate fi cumpărată și dacă nu poate fi cumpărată, înseamnă, că e nepreţuită!”
(Bărbat, alcoolic, membru AA).


 http://www.prosanthropos.wordpress.com - 
Spor în toate cele bune!

miercuri, 19 iulie 2017

Acceptarea intelectuala si acceptarea emotionala



Motto:
Dacă încep, nu mai pot să mă opresc.

Acceptarea intelectuală a bolii (alcoolismului) este o schimbare puternica. 

Este diferența dintre a vedea alcoolul ca soluție și a îmbrățișa faptul că acesta este cea mai gravă problemă. 
Este trecerea de la decizia de a te opri pentru un timp până când ești suficient de puternic pentru a te controla și a recunoaște că trebuie să renunți pentru totdeauna. 
Este sa te regasesti pe tine insuti, atunci cand citesti pasul 1, in descrierea neputinței și a lipsei de control. 
Este sa admiti că există o corespondență unu-la-unu între faptul că a nu bea inseamna că lucrurile se îmbunătățesc și că a consuma alcool va înrăutăți întotdeauna viața.
Intalnirile dese de la grup au darul de a conduce catre acceptarea intelectuală. Sprijinul comunității acționeaza în mod concertat pentru a te împinge, într-o perioadă scurta, de la încăpățânare la bunavointa de a accepta.
Sunt pași uriasi. Dar nu destul pentru a deveni suficient de confortabil cu alcoolismul pentru o abstinenta pe termen lung. Este nevoie și de acceptarea emoțională.

Acceptarea emotională este ceea unii nu gasesc poate niciodată. Si-au acceptat boala intelectual. Nu erau proști. Au înțeles că nu au control asupra lor după ce au băut. Cei mai mulți s-au dus de mai multe ori la detox, au luat în serios AA și au încercat cât de mult puteau. Dar ceva lipsea. I-am auzit de multe spunand ca au facut tot ce li s-a spus sa faca: intalniri, literatura, sponsor etc, dar nu au putut "obține" acel "ceva" să rămână abstinenti. Acel "ceva" este acceptarea emoțională.

Înseamnă a recunoaște în adâncurile cele mai profunde ale ființei tale că băutul nu este o opțiune, indiferent de ce se întâmplă. 
Inseamna sa simti ca alcoolul nu este o optiune, nu doar sa gandesti, internalizarea trecerii de la CREDINTA ca alcoolul este solutia la CREDINTA ca acesta este cea mai mare amenintare. Aceasta presupune schimbarea instinctului fata de alcool: de la teama de a ramane abstinent  la teama de a bea. Și înseamnă să accesezi aceste diferențe atunci când poftele apasă, când durerea emoțională pare copleșitoare, atunci când mintea se îndreaptă spre cuvinte letale pentru dependenți: "Fuck it", ca sa nu zic "la naiba"!!! Înseamnă să înțelegi că, indiferent de cât de intensă este durerea și de cât de rau ar fi, poti trece prin ea si merge mai departe fără să revii la comportamentele autodistructive de a consuma. Înseamnă sa ajungi la credinta din sloganul AA: "Nu există nici o problemă care să nu poată fi înrăutățită prin luarea unui pahar" (sau cum spune un prieten Alcoolul nu este raspunsul, el doar te face sa uiti intrebarea!).

Dacă încep, nu mai pot să mă opresc. Acest lucru a fost un punct de cotitură subconștient, o internalizare a faptului că alcoolul nu mai poate fi niciodată asociat cu starea de ușurare, că acesta era pericolul final, o otravă mortală pentru cineva ca mine.


Emotional Acceptance

luni, 17 iulie 2017

pasii se traiesc !



"Viaţa spirituală nu este o teorie. Noi trebuie s-o trăim. "

 "... Este minunat sentimentul că nu trebuie să ne distingem în mod deosebit printre semenii noştri pentru a putea fi utili şi profund fericiţi. Nu mulţi dintre noi sîntem dotaţi cu trăsături de şefi de prim rang şi nici nu ne-o dorim. Serviciul adus cu bucurie altora; achitarea corectă a obligaţiilor; necazurile acceptate cum trebuie sau depăşite cu ajutorul lui Dumnezeu; faptul că ştim că atît în familie, cît şi în lume, sîntem parteneri într-un efort comun; faptul corect înţeles că în ochii lui Dumnezeu toţi oamenii sînt importanţi; dovada că iubirea dăruită fără a cere nimic în schimb se răsplăteşte pe sine; certitudinea că nu mai sîntem izolaţi, nici singuri, în închisori construite de noi înşine; siguranţa că nu mai este nevoie să fim os de peşte în gîtul nimănui, ci că avem un loc al nostru în planul lui Dumnezeu - acestea sînt satisfacţiile permanente şi legitime ale unui trai corect, satisfacţii pe care nu le pot înlocui nici fastul sau onorurile, nici cele mai mari acumulări de bunuri materiale. Adevărata ambiţie nu este ceea ce crezuserăm noi. Adevărata ambiţie este profunda dorinţă de a trăi util şi de a ne purta paşii cu smerenie sub ocrotirea lui Dumnezeu."(12&12)


Preluare de pe Prietenii lui Bill

De ce serviciu in AA?


duminică, 16 iulie 2017

MEDITATIE PENTRU IERTARE

"Iertarea este parfumul lasat de trandafiri pe talpa celui care i-a calcat in picioare." 
Mark Twain


ALFABETUL... CRESTINULUI ORTODOX


A – Asculta mai intai si numai dupa aceea sa vorbesti;
B – Binecuvanteaza si nu blestema;
C – Credinta in Dumnezeu sa-ti fie taria vietii tale;
D – Dragostea acopera multe greseli, deci iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele SI PE VRAJMASII TAI;
E – Experimenteazӑ zilnic rugaciunea;
F – Fugi de poftele tineretii (mai ales de cele trupesti);
G – Gaseste totdeauna latura buna a lucrurilor;
H – Harul lui Dumnezeu iti este indeajuns ca sa fi bucuros;
I – Iubirea este darul lui Dumnezeu care l-a lasat peste omenire;
I – Intotdeauna aminteste-ti ce a facut Iisus Hristos pentru tine (s-a rastignit si te-a rabdat atatia amar de ani);
J – Judecata este doar a Lui Dumnezeu, nu judeca tu pe altul;
K – Kilometri intregi a parcurs și Sfantul Apostol Pavel. Nu te plange de drumul pana la Biserica. Fa poteca!;
L – Lumina ta, sa-ti fie Cuvantul Sfant;
M – Munceste cu drag, ca pentru Domnul… oriunde vei fi;
N – Nu incerca sa pari in ochii altora, mai mult decat esti;
O – Opune-te oricarui rau, oricarui pacat, pe cat iti sta in putere;
P – Partasia cu fratii sa o inveti mereu;
R – Rabda ispitele si vei fi biruitor;
S – Fii adeptul Iubirii , al Adevarului, al Milosteniei si Dreptatii, Dreptei Socoteli.
S – Stiinta adevarata se obtine prin implinirea poruncii iubirii;
T – Taci, cand nu ai a spune cuvinte de zidire sufleteasca;
T – Tinuta sa-ti fie modesta si decenta (nici pedanta, dar nici lalie);
U – Urmarește pacea si neprihanirea;
V – Vegheaza mereu in rugaciune;
Z – Zideste-ti CASA SUFLETULUI pe temelia Sfantei Evanghelii!

Cer Razvan