BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


GHID PENTRU DEPENDENTI - STUDIUL CELOR 12 PASI – PASUL 4 si PASUL 5

- Pasul Patru –
„Am facut fara teama un inventar moral amanuntit al propriei persoane”

Cei mai multi dintre noi am venit in D.A pentru ca vroiam sa incetam a mai fi dependenti*. Probabil ca nu ne-am gandit prea mult la ceea ce incepeam venind in D.A, si anume, un program de recuperare.
Daca nu ne-am gandit pana acum la ceea ce putem castiga din acest program, acum este un moment bun sa luam o pauza si sa ne gandim la acest aspect.
Mai intai, ar trebui sa ne intrebam pe noi insine ce vrem de la recuperare. Majoritatea vom raspunde la aceasta intrebare spunand ca vrem pur si simplu sa ne simtim mai bine, sau fericiti, sau senini. Vrem sa ne placa de noi insine. Dar, cum putem sa ne placem cand nici nu stim cine suntem cu adevarat?
Pasul Patru ne da modalitatile prin care putem incepe sa aflam cine suntem, informatiile de care avem nevoie ca sa incepem sa ne placem si ca sa putem obtine toate celelalte lucruri pe care le asteptam de la program – comfort, fericire, seninatate.
Pasul Patru deschide o noua etapa in recuperarea noastra. Putem sa ne gandim la intervalul dintre Pasii Patru si Noua ca un proces in cadrul unui proces. Informatiile pe care le descoperim in Pasul Patru vor fi folosite mai departe, in parcurgerea Pasilor Cinci, Sase, Sapte, Opt si Noua. Acest proces are menirea sa fie repetat in recuperare, iar si iar.
Exista o metafora care descrie procesul in modul cel mai potivit. Putem sa ne imaginam ca suntem ca o ceapa. De fiecare data cand lucram Pasul Patru mai scapam de un invelis si ne apropiem din ce in ce mai mult de miez. Fiecare invelis reprezinta negarea, adictia, defectele noastre de caracter, raul pe care l-am provocat. Miezul reprezinta spiritul pur si sanatos care se gaseste in inima fiecaruia dintre noi. Idealul nostru in recuperare este sa avem o trezire spirituala si prin acest proces sa ne apropiem de atingerea acestui ideal. Spiritul nostru se mai trezeste putin de fiecare data cand il parcurgem.
Pasul Patru este o metoda de a invata despre noi insine si consta nu numai in aflarea naturii exacte a greselilor noastre, dar si in descoperirea partilor bune ale propriului caracter. Procesul inventarului este o cale catre libertate. Ni s-a interzis sa fim liberi vreme indelungata – probabil toata viata. Cei mai multi am descoperit, parcurgand Pasul Patru, ca problemele noastre nu au inceput cu primul gest dependent ci, cu mult inainte, atunci cand au fost plantate semintele adictiei in noi. Poate ca ne-am simtit izolati de restul lumii si in suferinta cu mult inainte de a cadea prada viciului nostru. De fapt, felul in care ne-am simtit, precum si fortele care ne guvernau, sunt cu totul legate de dependenta*; dorinta noastra de a schimba ceea ce simteam si de a potoli acele forte ne-a condus spre primul pahar. Inventarul nostru va scoate la lumina durerile si conflictele din trecut, asa ca nu vom mai fi sub influenta lor. Vom avea posibilitatea unei alte alegeri. Vom castiga deja o doza de libertate.
Aceasta parte a „Ghidului de parcurgere a Pasilor” are de fapt doua sectiuni distincte. Prima ne ajuta sa ne pregatim pentru Pasul Patru, calauzindu-ne intr-o explorare a motivatiilor pentru parcurgerea acestui Pas si a semnificatiei pe care Pasul Patru o are pentru noi.
Partea a doua este un ghid pentru efectuarea propriuzisa, fara teama, a unui inventar moral amanuntit al propriei persoane.

MOTIVATII

Desi motivatiile pentru parcurgerea acestui Pas nu sunt chiar atat de importante ca parcurgerea propriu zisa, poate ca ne va fi de mare ajutor daca analizam si apoi imprastiem orice rezerve pe care le mai avem, si, daca ne gandim putin la unele din avantajele pe care le vom avea ca rezultat al parcurgerii Pasului Patru.

· Am vreo rezerva privind parcurgerea Pasului Patru? Care este aceasta?
· Care sunt unele dintre avantajele pe care le pot obtine, facand fara teama, un inventar moral amanuntit al propriei persoane?
· De ce nu trebuie sa las de azi pe maine parcurgerea acestui Pas?
· Ce avantaje am daca nu aman?

FARA TEAMA SI AMANUNTIT

Aceste cuvinte i-au derutat pe cei mai multi dintre noi. Intelegem foarte bine ce inseamna „amanuntit“ dar, cum ramane cu „fara teama“? Cum ne putem depasi frica? Credem ca ne trebuie ani buni pentru a ne depasi frica, dar trebuie sa ne apucam de inventar chiar acum.
A face fara teama, un inventar moral amanuntit, inseamna a merge inainte, in pofida fricii pe care o simtim. Inseamna sa avem curajul de a lua aceasta actiune, indiferent de sentimentele pe care le avem fata de ea. Inseamna sa avem curajul sa fim sinceri, chiar si atunci cand ne cutremuram inlauntrul nostru si juram ca lucrurile pe care le asternem pe hartie vor merge cu noi in mormant.
Inseamna sa avem determinarea de a fi meticulosi, chiar si atunci cand avem impresia ca am scris destul. Inseamna sa avem incredere in acest proces si sa avem incredere ca Puterea Superioara ne va da calitatile de care avem nevoie pentru a-l parcurge.
Sa spunem lucrurilor pe nume: acest Pas implica multa munca. Dar ne incurajeaza gandul ca nu exista un termen limita pentru completarea lui. Putem sa-l parcurgem pe portiuni mici, putin cate putin, pana il terminam. Singurul lucru care conteaza cu adevarat este sa lucram la Pasul Patru, cu consecventa.
Sunt si momente in care perioada de sobrietate pe care o avem va lucra impotriva noastra, atunci cand nu reusim sa ne dam seama ca ne este teama sa ne facem inventarul. Cei mai multi dintre noi, chiar daca au facut Pasul Patru de multe ori, si si-au dat seama ca este unul din cele mai bune lucruri
pe care le pot face pentru ei insisi, pot descoperi ca inca il mai evita cateodata. Poate gandim ca, daca stim cu adevarat cat de bun este acest proces, nu ar trebui sa ne fie frica de el deloc. Dar, trebui sa ne dam voie sa ne fie frica, daca frica este ceea ce simtim.
De asemenea, putem avea anumite temeri care izvorasc din experientele noastre anterioare cu Pasul Patru. Stim ca un inventar inseamna schimbari in viata noastra. Stim ca, daca inventarul descopera anumite tipuri de comportament distructiv, nu mai putem continua cu acel comportament fara sa ne producem singuri o mare suferinta. Cateodata, asta inseamna sa renuntam la ceva – vreun tip de comportament pe care il credem absolut necesar pentru a supravietui; o relatie cu alta persoana; sau vreun resentiment pe care l-am cultivat si ingrijit cu atata daruire incat a sfarsit prin a deveni, printr-o intorsatura bolnavicioasa, chiar o sursa de asigurare si alinare. Frica de a renunta la ceva de care am ajuns sa depindem, chiar daca am inceput sa banuim ca acel ceva nu este bun pentru noi, este cat se poate de serioasa. Dar, pur si simplu nu putem s-o lasam sa ne stea in cale. Trebuie sa o confruntam si sa actionam cu mult curaj.
S-ar putea sa avem de depasit si o alta bariera, care vine dintr-o retinere de a dezvalui mai multe despre adictia noastra. Multi membri D.A cu ceva abstinenta la activ, au impartasit ca inventarele pe care le-au facut de-a lungul procesului de recuperare au dezvaluit faptul ca adictia isi intinsese tentaculele in toate domeniile vietii lor, efectiv nici un aspect al vietii lor nu ramasese neatins. Aceasta descoperire aduce adesea, la inceput, uimire si spaima. Ne intrebam cum putem fi inca atat de bolnavi. Tot acest efort pe care l-am depus pana acum in recuperare nu a avut ca rezultat decat o vindecare la suprafata?
Bineinteles ca nu este asa. Avem doar nevoie de putin timp ca sa ne aducem aminte, iar nasul nostru va fi mai mult decat bucuros sa ne ajute. Dupa ce am avut timp sa ajungem sa acceptam ceea ce inventarul a dezvaluit, simtim cum spaima incepe sa fie inlocuita de o speranta crescanda. In definitiv, un inventar intotdeauna initiaza un proces de schimbare si de eliberare. De ce nu ar face-o si acum?

· Imi este frica sa lucrez la Pasul Patru? De ce anume imi este frica?
· Ce inseamna pentru mine inventar moral fara teama si amanuntit?
· Lucrez impreuna cu nasul meu si stau de vorba cu alti dependenti* in recuperare?
· Ce masuri i-mi iau ca sa ma asigur ca pot face fata oricarui lucru care va fi dezvaluit de inventar?

UN INVENTAR MORAL

Multi dintre noi au o multime de idei preconcepute legate de cuvantul „moral”. Poate ca acest cuvant ne aduce aminte de un cod de comportament extrem de rigid, pe care eram asteptati sa-l urmam. Poate ca ne duce cu gandul la oameni pe care noi ii consideram „morali”, si pe care ii apreciem ca fiind mai buni decat noi. Auzirea acesui cuvant poate chiar sa trezeasca in noi tendinta de rebeliune impotriva moralei societatii, si, resentimente fata de autoritatile care nu au fost niciodata multumite de propria noastra morala. Daca vreunul din lucrurile astea este valabil pentru fiecare dintre noi sau nu, ramane sa stabilim noi insine. Daca ne identificam cu ele, putem indeparta discomfortul pe care il simtim fata de cuvantul „moral” gandindu-ne la el intr-un mod cu totul diferit.
In Dependentii* Anonimi, in acest Pas, cuvantul „moral” nu are nimic de a face cu anumite coduri de comportament, norme sociale, sau cu judecata unei figuri autoritare. Un inventar moral este ceva ce putem folosi ca sa ne descoperim moralitatea noastra, valorile si principiile proprii. Nu trebuie sa le aliniem in nici un fel cu valorile si principiile altora.

· Ma deranjeaza cuvantul „moral”? De ce?
· Ma deranjeaza gandul la asteptarile pe care le are societatea si imi este teama ca niciodata nu voi putea, nu voi vrea si nici nu voi fi in stare sa ma comformez?
· Ce valori si principii sunt importante pentru mine?

UN INVENTAR AL PROPRIEI PERSOANE

Pasul Patru ne cere sa facem un inventar al propriei persoane, nu al altora. Totusi, atunci cand incepem sa scriem si sa ne analizam resentimentele, temerile, comportamentul, credintele si secretele, descoperim ca cele mai multe sunt legate de alte persoane, sau cateodata, de organizatii sau institutii. Este foarte important sa intelegem ca suntem liberi sa scriem orice avem nevoie sa scriem despre altii, atata timp cat aceasta ne conduce la descoperirea propriului rol in situatia respectiva. De fapt, cei mai multi dintre noi nu pot deosebi propriul rol de cel al altora la inceput. Nasul nostru ne va ajuta aici. In Pasul Patru, vom folosi toate principiile spirituale pe care am inceput sa le practicam in primii trei Pasi. In primul rand, trebuie sa avem bunavointa de a lucra la Pasul Patru. Trebuie sa fim meticulos de sinceri cu noi insine, analizand tot ceea ce asternem pe hartie si intrebandu-ne singuri daca este sau nu adevarat. Trebuie sa fim indeajuns de curajosi ca sa ne confruntam temerile si sa trecem peste ele. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, credinta si increderea ne vor sprijini atunci cand ne vom confrunta cu momente dificile si ne va bate gandul renuntarii.

· In ce fel hotararea mea de a parcurge Pasul Patru este o demonstratie de curaj, de incredere, de credinta, de sinceritate, de bunavointa?

INVENTARUL

Ia caiet si creion, sau orice alt mijloc de inregistrare a inventarului, asupra caruia ai cazut de acord impreuna cu nasul tau. Fa-te comod. Indeparteaza orice sursa de distragere a atentiei de locul in care ai hotarat sa lucrezi la inventar. Roaga-te pentru capacitatea de a fi sincer, fara teama si amanuntit. De-a lungul acestui proces, nu uita sa pastrezi legatura cu nasul tau. In sfarsit, simte-te liber sa patrunzi dincolo de ceea ce ti se cere in intrebari. Orice iti trece prin minte constituie material de inventar.



RESENTIMENTE

Avem resentimente atunci cand re-simtim sentimente vechi, atunci cand nu suntem in stare sa le lasam sa se duca, atunci cand nu putem sa iertam si sa uitam ceva ce ne-a suparat. Sunt o multime de motive pentru care facem o lista cu resentimentele noastre in Pasul Patru. In primul rand, pentru ca ne va ajuta sa ne eliberam de furia mai veche, care ne afecteaza viata acum. In al doilea rand, pentru ca analizandu-ne resentimentele vom putea identifica modurile in care ne-am pus singuri in situatia de a fi dezamagiti de altii, in special atunci cand asteptarile noastre erau prea mari. In cele din urma, listarea propriilor resentimente va aduce la lumina tiparele care ne-au mentinut prinsi in furie sau autocompatimire, sau in amandoua.

· Fata de cine am resentimente? Explica situatiile care au dus la resentimentele respective.
· Fata de ce institutii am resentimente (scoala, guvern, biserica, de corectie, de judecata)? Explica situatiile care au dus la resentimentele respective.
· Care au fost motivatiile sau incredintarile care mi-au influentat comportamentul in acele situatii?
· In ce fel lipsa mea de sinceritate a contribuit la aceste resentimente?
· In ce fel incapacitatea (sau lipsa bunavointei) de a simti anumite emotii, au condus la dezvoltarea resentimentelor?
· In ce fel propriul meu comportament a contribuit la resentimentele mele?
· Imi este teama sa analizez rolul meu in situatiile care mi-au provocat resentimente? De ce?
· In ce fel resentimentele mi-au afectat relatia cu mine insumi / insami , cu alti oameni si cu o Putere Superioara?
· Care este elementul comun pe care il observ in resentimentele mele?

SENTIMENTE

Vrem sa ne analizam sentimentele din aceleasi motive pentru care am vrut sa ne analizam resentimentele. Acest lucru ne va ajuta sa descoperim care este rolul nostru in propria viata. Pe langa asta, cei mai multi dintre noi au uitat ce inseamna sa ai sentimente pana sa ajunga in recuperare. Chiar daca avem ceva timp de abstinenta, inca vom mai afla lucruri noi despre felurile in care ne blocam sentimentele.

· Cum imi recunosc sentimentele?
· Care sunt sentimentele pe care incerc cel mai mult sa le blochez?
· De ce am incercat sa-mi blochez aceste sentimente?
· Ce modalitati am folosit ca sa neg ceea ce simteam cu adevarat?
· Cine sau ce mi-a declansat un anumit sentiment? Care a fost acel sentiment? Care a fost situatia? Care a fost rolul meu in situatia respectiva?
· Ce am crezut, care au fost motivatiile care m-au facut sa actionez intr-un anume fel in acea situatie?
· Ce fac cu sentimentele mele, odata identificate?

VINOVATIE, RUSINE

Exista doua feluri de vinovatie sau rusine: unele reale si unele imaginare. Primele izvorasc direct din constiinta noastra – ne simtim vinovati pentru ca am facut ceva care este impotriva principiilor noastre, sau am ranit pe cineva si ne este rusine pentru acest lucru.
Vinovatia imaginara vine din situatii in care nu am gresit cu nimic, la care nu am avut nici o contributie. Acum trebuie sa ne analizam putin sentimentele de vinovatie si rusine, pentru a le separa pe cele reale de cele imaginare. Putem pastra ce este al nostru si avem nevoie sa lasam tot ce nu ne apartine.

· Fata de cine, sau fata de ce ma simt vinovat sau imi este rusine? Descrie situatiile care au generat aceste sentimente.
· Care din aceste situatii m-au facut sa ma simt rusinat, desi nu am avut nici un rol in crearea lor?
· In situatiile in care am avut intr-adevar rolul meu, ce am crezut, care au fost motivatiile care m-au facut sa ma port asa cum m-am purtat?
· In ce fel propriul meu comportament a contribuit la sentimentele de vinovatie si rusine?

FRICA

Daca analizam boala noastra dupa ce am dat la o parte simptomele primare – dependenta* noastra sau alte comportamente obsesive – si cele mai evidente caracteristici, vom descoperi un paienjenis de temeri. Ne este frica sa nu fim raniti, sau poate ne este pur si simplu frica sa nu ne traim emotiile cu prea mare intensitate, asa ca ajungem sa traim doar pe jumatate, trecand prin viata fara a fi cu adevarat pe deplin vii vreodata. Ne este frica de orice lucru care ne face sa simtim, asa ca, ne izolam si ne inchidem in noi insine. Ne este teama ca oamenilor nu le va place de noi, asa ca ne cufundam in patima noastra ca sa ne simtim mai bine cu noi insine. Ne este teama sa nu fim prinsi atunci cand facem ceva rau si sa nu fim pusi sa platim pentru ceea ce am facut, asa ca mintim, inselam sau ii ranim pe altii, ca sa ne protejam. Ne este teama sa fim singuri, asa ca ii folosim sau ii exploatam pe alti oameni, ca sa nu ne simtim singuri, respinsi sau abandonati. Ne este teama ca nu vom avea de ajuns – din orice – asa ca urmarim cu egoism sa obtinem ceea ce vrem, fara sa ne pese de raul pe care il facem altora in acest proces. Uneori, in recuperare, daca am castigat deja unele lucruri la care tinem cu adevarat, incepem sa ne temem ca le vom pierde, asa ca incepem sa ne compromitem principiile, in dorinta de a proteja aceste lucruri.
Frica este egocentrica si egoista. Trebuie sa o smulgem din radacina chiar acum, ca sa nu mai aiba puterea de a ne distruge.

· De cine sau de ce imi este frica? De ce?
· Ce am facut ca sa-mi maschez frica?
· In ce fel am reactionat in mod negativ sau distructiv, atunci cand mi-a fost frica?
· De ce imi este frica cel mai tare atunci cand ma auto-analizez si fac dezvaluiri despre mine? Ce cred ca o sa se intample daca fac asta?
· In ce fel m-am inselat pe mine insumi / insami , din cauza fricii?

RELATII

In Pasul Patru, trebuie sa ne analizam relatiile – toate relatiile noastre cu alti oameni, nu doar cele sentimentale – ca sa ne putem sa seama in ce momente alegerile, convingerile si comportamentul nostru au avut ca rezultat relatii bolnave si distrugatoare. Avem nevoie sa privim relatiile noastre cu rudele, cu soti/sotii sau concubini/concubine, prieteni sau fosti prieteni, colegi de munca sau fosti colegi de munca, vecini, colegi de scoala, oameni care fac parte din anumite organizatii sau organizatiile insele, autoritati – cum ar fi politia sau alte institutii, si oricine sau orice altceva de care ne putem aduce aminte. De asemenea, trebuie sa analizam si relatia noastra cu Puterea Superioara.
Poate ca vom fi tentati sa trecem peste relatiile care nu au fost de durata – o aventura sexuala de o noapte, de exemplu, sau o cearta cu vreun profesor al carui curs l-am abandonat. Dar, si aceste relatii sunt importante. Daca inca ne mai gandim la ele, sau avem anumite sentimente legate de ele, acestea constituie material de inventar.

· Ce conflicte ale personalitatii mele imi ingreuneaza mentinerea prieteniilor sau a relatiilor sentimentale?
· In ce fel teama de a nu fi ranit mi-a afectat prieteniile si relatiile sentimentale?
· In ce fel am sacrificat prietenii adevarate, platonice, in favoarea celor sentimentale?
· In ce feluri am alergat dupa relatii, in mod obsesiv?
· In relatiile mele cu familia, simt cateodata ca suntem prinsi in repetarea acelorasi tipare, fara speranta ca se poate schimba ceva? Care sunt acele tipare? Care este rolul meu in mentinerea lor?
· In ce fel am evitat apropierea de prieteni, de sot/sotie, si de familie?
· Am avut probleme cu asumarea unor obligatii? Descrie.
· Am distrus vreodata o relatie numai pentru motivul ca eram incredintat ca voi fi ranit oricum, asa ca am vrut sa scap inainte de a se intampla? Descrie.
· In ce masura tin seama de sentimentele celorlalti in relatiile mele? Le consider egale cu ale mele? Mai importante decat ale mele? De importanta minora? Nu au nici o importanta?
· Am simtit vreodata ca sunt victima in vreuna din relatiile mele? (Nota: aceasta intrebare se concentreaza asupra descoperirii modurilor in care ne-am pus singuri in situatia de a fi victime; asupra felului in care asteptarile noastre exagerate au contribuit la dezamagiri, si NU cere enumerarea situatiilor in care am fost efectiv abuzati). Descrie.
· Cum au fost relatiile mele cu vecinii? Am observat vreun tipar in aceste relatii, care aparea oriunde as fi locuit?
· Ce sentimente am fata de oamenii cu si pentru care am lucrat? In ce fel modul meu de a gandi, convingerile si comportamentul mi-au cauzat probleme la locul de munca?
· Ce sentimente am fata de colegii de scoala (atat din copilarie cat si de mai tarziu)?
 M-am simtit mai bun sau mai slab decat alti colegi? Credeam ca trebuia sa ma lupt pentru a obtine mai multa atentie din partea profesorilor? Respect figurile autoritare sau ma revolt impotriva lor?
· Am aderat vreodata la un club sau la o organizatie? (D.A. este o organizatie). Ce sentimente am avut fata de ceilalti membri ai acelei organizatii? Mi-am facut multi prieteni in organizatia respectiva? Am aderat la un club sau la o organizatie avand asteptari foarte mari, numai ca sa renunt dupa scurt timp? Care au fost asteptarile mele si de ce nu au fost indeplinite? Care a fost rolul meu in aceste situatii?
· Am fost vreodata intr-un spital de boli mintale sau in inchisoare, sau intr-un alt loc unde am fost tinut impotriva vointei mele? Ce efect a avut acest lucru asupra personalitatii mele?
· Cum a fost relatia mea cu autoritatile? Am respectat regulile? Am incalcat regulile si apoi am urat autoritatile cand am fost prins?
· Am avut experiente foarte devreme in viata, in care cineva in care am avut incredere si de care m-am apropiat m-a ranit, iar acest eveniment m-a facut sa ma inchid in mine? Descrie.
· Am lasat vreo relatie sa se distruga, chiar si atunci cand exista posibilitatea ca problemele si conflictele sa fie rezolvate? De ce?
· Obisnuiam sa ma transform intr-o persoana diferita, in functie de cine era in jurul meu? Descrie.
· Am descoperit lucruri legate de personalitatea mea (poate in alte inventare), care nu mi-au placut, si apoi m-am trezit ca incercam, exagerat, sa compensez acele lucruri? (De exemplu, am descoperit un tipar de dependenta imatura fata de alti oameni si apoi am exagerat compensarea, devenind prea increzut). Descrie.
· Ce defecte se manifesta cel mai des in relatiile mele (minciuna, egoism, control, manipulare, etc.)?
· In ce fel imi pot schimba comportamentul, in asa fel incat sa incep sa am relatii sanatoase?
· Am avut orice fel de relatie cu o Putere Superioara? In ce fel aceasta relatie s-a schimbat de-a lungul vietii mele? Ce fel de relatie am cu Puterea mea Superioara acum?



SEX

Aceasta zona este foarte greu de abordat, pentru cei mai multi dintre noi. De fapt, s-ar putea sa fim tentati sa spunem: „Gata! Pana aici! Sub nici o forma nu o sa-mi cataloghez acum comportamentul sexual.” Dar trebuie sa trecem repede peste aceasta retinere. Ne va fi de mare ajutor daca ne gandim la motivul pentru care trebuie sa o facem. Avem nevoie sa devenim comfortabili si cu propria sexualitate. De aceea, trebuie neaparat sa includem in inventarul nostru si convingerile proprii in ceea ce priveste sexul. In acest moment, este foarte important sa ne amintim ca nu ne facem inventarul ca
sa ne comparam cu ceea ce credem noi ca este „normal” pentru altii, ci numai ca sa ne identificam propriile valori, principii si moralitati.

· In ce fel comportamentul meu sexual s-a bazat pe egoism?
· Am confundat sexul cu dragostea? Care a fost rezultatul actiunilor influentate de aceasta confuzie?
· In ce fel m-am folosit de sex ca sa incerc sa evit singuratatea sau sa umplu un gol sufletesc?
· In ce fel am alergat dupa sex in mod obsesiv, sau am incercat sa evit sexul, in mod obsesiv?
· A existat vreo practica sexuala care m-a facut sa ma simt rusinat sau vinovat? Care este aceasta? De ce m-am simtit astfel?
· A existat vreo practica sexuala care m-a ranit pe mine sau pe altii?
· Ma simt comfortabil cu propria sexualitate? Daca nu, de ce?
· Ma simt comfortabil cu sexualitatea altora? Daca nu, de ce?
· Este sexul o conditie necesara in toate sau in cele mai multe dintre relatiile mele?
· Ce inseamna pentru mine o relatie sanatoasa?

ABUZ

Inainte de a aborda aceasta zona, trebuie sa fim extrem de prevazatori. S-ar putea sa trebuiasca sa amanam analizarea ei pentru un moment mai avansat in recuperare. Va trebui sa ne folosim de toate resursele de care dispunem in acest moment ca sa putem lua o decizie daca intram sau nu in acesta zona acum: ceea ce simtim noi – suntem sau nu gata sa rezistam durerii pe care aceasta explorare ne-o va cauza, discutie cu nasul nostru, si rugaciune. Este posibil ca nasul sa fie capabil sa ne ajute sa trecem prin asta, sau este posibil sa avem nevoie de si mai mult ajutor.
Daca am luat hotararea de a incepe analizarea abuzurilor, trebuie sa fim constienti ca asta va fi probabil cea mai dureroasa etapa din procesul de recuperare. Reinvierea momentelor in care am fost neglijati sau raniti de catre alti oameni, care ar fi trebuit sa ne iubeasca si sa ne protejeze, ne va cauza cu siguranta cele mai dureroase sentimente. Oricum, trebuie sa o facem si pe asta, atunci cand suntem pregatiti. Atata timp cat tinem durerea ascunsa in noi, ca pe un secret adanc, ne poate provoca un gen de comportament pe care nu il dorim, sau poate contribui la accentuarea unei pareri gresite fata de noi insine sau a altor idei distrugatoare. Scoaterea adevarului la lumina este inceputul unui proces care conduce spre alinarea suferintei noastre. Nu a fost vina noastra.

· Am fost vreodata abuzat? De catre cine? Ce sentimente am avut sau am acum fata de acea intamplare?
· Faptul ca am fost abuzat mi-a afectat relatiile cu ceilalti oameni? In ce fel?
· Daca am simtit ca sunt o victima pentru cea mai mare parte a vietii mele, ca urmare a faptului ca am fost abuzat in copilarie, ce pasi pot sa fac acum pentru a-mi vindeca sufletul? Cred ca Puterea mea Superioara ma poate ajuta? Cum?

De asemenea, este posibil ca si noi sa-i fi abuzat pe altii, fizic, mintal sau verbal. Trecerea in revista a acestor momente ne va face, inevitabil, sa simtim o mare rusine. Nu ne putem permite sa lasam aceasta rusine sa se transforme in disperare. Este foarte important sa ne confruntam cu comportamentul nostru, sa acceptam responsabilitatea pentru el, si sa lucram la schimbarea lui. Scriind despre el aici si acum este primul pas pe care il facem spre schimbare. Parcurgerea celorlalti
Pasi ne va ajuta sa reparam raul pe care l-am facut altora.

· Am abuzat vreodata pe cineva? Pe cine si cum?
· Ce am simtit si ce am gandit chiar inainte de a rani acea persoana?
· Am dat vina pe victima mea sau am incercat sa gasesc tot felul de scuze pentru comportamentul meu? Descrie.
· Am incredere in Puterea mea Superioara sa lucreze in viata mea si sa ma ajute sa nu mai ranesc pe nimeni, niciodata? Sunt dispus sa traiesc cu sentimentele dureroase pana cand acestea vor fi schimbate in urma parcurgerii pasilor?

PARTI BUNE

Cele mai multe dintre intrebarile de mai inainte au fost menite sa ne ajute sa identificam natura exacta a greselilor noastre, informatie de care avem nevoie pentru Pasul Cinci. Dar, in egala masura, este important sa ne uitam si la lucrurile bune, sau care au avut un impact pozitiv asupra noastra si a altora. Vrem sa facem acest lucru din doua motive. In primul rand pentru ca, dupa parcurgerea Pasului Patru, vrem sa avem o imagine completa despre noi insine, nu doar o latura. In al doilea rand, pentru ca vrem sa stim care sunt trasaturile de caracter si comportamentele pe care dorim sa le avem cel mai mult in viata noastra.

· Care sunt calitatile mele, care imi plac foarte mult? Care le sunt pe plac altora? Care ma avantajaza cel mai mult?
· In ce fel am demonstrat ca imi pasa de mine insumi / insami si de alti oameni?
· Ce principii spirituale practic in viata mea? In ce fel acestea mi-au schimbat viata?
· In ce fel au crescut credinta si increderea mea intr-o Putere Superioara?
· Pe ce se bazeaza relatia mea cu „nasul” meu? Cred ca acesta experienta pozitiva se transmite si in celelalte relatii ale mele?
· Ce scopuri am reusit sa-mi indeplinesc? Am si alte scopuri pentru a caror implinire actionez in prezent? Care sunt acestea si cum actionez pentru implinirea lor?
· Care sunt valorile mele? Pe care dintre acestea sunt dedicat sa le urmez in viata si cum?
· In ce fel imi exprim recunostinta pentru recuperare?

SECRETE

Inainte de a termina Pasul Patru trebuie sa ne oprim si sa ne gandim bine: exista oare ceva ce am omis, intentionat sau nu? Exista vreun lucru pe care il consideram a fi atat de rau incat nu-l putem include in inventar, cu nici un pret? Daca este asa, ar trebui sa ne linistim la gandul ca nenumarati membri D.A au lucrat la acest Pas si nimeni nu a avut pana acum o situatie absolut unica, pentru care ar fi trebuit sa inventam cuvinte noi pentru a o descrie. Pastrarea secretelor constituie o mare amenintare pentru recuperarea noastra. Atata timp cat pastram un secret, nu facem decat sa construim o rezerva in programul de recuperare.

· Exista secrete despre care nu am pomenit inca? Care sunt acestea?

O alta intrebare pe care trebuie sa ne-o punem acum este: exista vreun lucru in inventarul nostru care este o exagerare a celor ce s-au intamplat in realitate, sau exista ceva care nu este deloc adevarat? Aproape toti membrii D.A au avut probleme la inceput cu deosebirea adevarului de fictiune. Multi dintre noi nascocisem adevarate „romane”, care erau atat de inflorite incat de abia daca mai contineau o mica farama de adevar. Le nascocisem pentru ca doream sa-i impresionam pe altii. Nu credeam ca exista ceva adevarat cu care sa ne simtim bine, asa ca am nascocit minciuni, incercand sa fim la inaltime. Nu este nevoie sa mai facem asta de acum inainte. In procesul de parcurgere a Pasului Patru ne consolidam adevarata valoare, si nu o valoare falsa, bazata pe „povesti nemuritoare”. Acum este timpul sa spunem adevarul despre noi insine.

· Exista ceva in inventarul meu care nu este adevarat, sau, exista povesti pe care le-am spus de nenumarate ori si care nu sunt adevarate?

MAI DEPARTE

Dupa terminarea Pasului Patru putem simti mai multe lucruri – ne putem simti dezamagiti, ne putem simti inviorati, ne putem simti stanjeniti. Indiferent de cum ne simtim, cu siguranta trebuie sa ne simtim bine cu ce am realizat. Efortul pe care l-am facut in acest Pas va fi temelia efortului pe care il vom depune in parcurgerea Pasilor de la Cinci la Noua.
Acum a venit vremea sa luam legatura cu „nasul” si sa facem planuri pentru Pasul Cinci.



- Pasul Cinci –
„Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane, natura exacta a greselilor noastre”

In literatura noastra de baza ni se spune ca “Pasul Cinci nu este simpla citire a Pasului Patru”. Dar stim ca a citi inventarul Pasului Patru unei alte fiinte umane este cu siguranta o parte a Pasului Cinci.
Asa ca sa vedem ce inseamna restul, partea care este mai mult decat o simpla citire.
Marturisirea pe care o facem – lui Dumnezeu, noua insine si unei alte finte umane – este cea care aduce cresterea spirituala menita in acest Pas. Avem deja ceva experienta in a face marturisiri. Am marturisit ca avem o boala; am marturisit ca avem nevoie de ajutor; am marturisit ca exista o Putere care ne poate ajuta. Aceasta experienta a marturisirilor ne va fi de ajutor in Pasul Cinci.
Multi dintre noi am terminat Pasul Patru cu un sentiment de usurare, gandind ca partea cea mai grea a trecut , ca apoi sa ne dam seama ca inca mai aveam de facut Pasul Cinci. Atunci ni s-a facut frica. Unora dintre noi ne era teama ca nasul nostru ne va respinge sau ne va judeca. Altii am avut ezitari pentru ca nu vroiam sa-l deranjam pe nas cu atatea lucruri. Nu eram siguri ca putem avea incredere ca nasii nostri sa ne pastreze secretele.
Poate ca eram ingrijorati de ceea ce inventarul ar fi putut dezvalui. Poate ca era un lucru pe care noi nu-l vedeam dar pe care nasii nostri l-ar fi descoperit imediat – si probabil ca nu era nimic bun. Unora ne era teama ca va trebui sa simtim din nou sentimente vechi si ne intrebam daca aveam cu adevarat de castigat ceva din rascolirea trecutului. Unii dintre noi simteam ca atata vreme cat nu citeam inventarul cu voce tare, continutul lui nu era chiar real.
Daca ne analizam toate sentimentele legate de Pasul Cinci, este posibil sa descoperim ca suntem si motivati sa continuam acest proces, de o dorinta pentru mai multa recuperare. Ne gandim la persoanele pe care le cunoastem si care au parcurs acest pas. Suntem uimiti de sinceritatea lor si de capacitatea de a comunica cu altii. Ei nu vorbesc tot timpul despre ei insisi, ci intreba despre altii si sunt cu adevarat interesati sa auda raspunsul. Daca ii intrebam cum au invatat atat de multe despre relatiile cu altii, probabil ca ne vor raspunde ca au inceput sa invete atunci cand au lucrat la Pasul Cinci.
Multi dintre noi, care am parcurs deja Pasii Patru si Cinci, stim ca acest proces intotdeauna are ca rezultat schimbarea. Cu alte cuvinte, trebuie sa incetam sa mai avem acelasi vechi comportament! Poate ca nu eram intru totul siguri ca doream asta. Pe de alta parte, multi stiam ca trebuia sa ne schimbam, dar ne era teama ca nu puteam.
Avem nevoie de doua lucruri pentru a incepe sa lucram Pasul Cinci: curaj si un sentiment de incredere in procesul de recuperare. Daca le avem pe amandoua vom fi capabili sa ne analizam celelalte temeri mai specifice si sa mergem pana la capat cu marturisirile pe care trebuie sa le facem in acest Pas.



CONFRUNTAREA TEMERILOR

Oricare dintre temerile pe care le-am metionat poate sa fie si a noastra, sau poate ca avem si alte temeri care ne imbolnavesc. Este esential sa stim care sunt temerile noastre si sa mergem mai departe in ciuda lor, asa incat sa fim capabili sa ne continuam recuperarea.

· Ce rezerve am in legatura cu parcurgerea Pasului Cinci?
· Am vreo temere in acest moment? Care este aceasta?

Nu conteaza de unde izvorasc temerile noastre. Majoritatea am facut cam aceleasi lucruri ca sa le confruntam: ne-am rugat pentru curaj si bunavointa, am citit Pasul Cinci din “Cei Doisprezece Pasi si Cele Douasprezece Traditii” si am cautat linistirea de la ceilalti membri. Multi dintre noi am trait experienta de a ne duce la intalniri pentru studiul pasilor ca sa descoperim, din coincidenta, ca subiectul parea sa fie intotdeauna Pasul Patru sau Cinci. Daca facem efortul de a impartasi ce simtim, cu siguranta vom gasi sprijinul de care avem nevoie de la alti membri. Folosirea resurselor spirituale pe care le-am acumulat parcurgand Pasii anteriori ne va permite sa lucram la Psul Cinci.

· Ce fac pentru a-mi depasi temerile legate de pacurgerea Pasului Cinci?
· In ce fel parcurgerea primilor 4 pasi m-a pregatit pentru parcurgerea Pasului Cinci?

AM MARTURISIT LUI DUMNEZEU

Pasul Cinci din “Cei Doisprezece Pasi si Cele Douasprezece Traditii” ne raspunde la intrebarea “De ce trebuie sa marturisim natura exacta a greselilor noastre lui Dumnezeu, pe langa noua insine si altei fiinte umane?” In D.A traim experienta unui mod de viata in care spiritualitatea se impleteste cu cotidianul, lucrurile obisnuite se impletesc cu lucruri extraordinare. Atunci cand ii marturisim natura exacta a greselilor noastre lui Dumnezeu, asa cum Il intelege fiecare dintre noi, marturisirea noastra capata mai mult sens.
In ce mod ne facem marturisirea in fata lui Dumnezeu, depinde de felul particular in care Il intelege fiecare. Unii fac o marturisire aparte in fata lui Dumnezeu, separata de marturisirea fata de ei insisi si in fata altei fiinte umane. Altii constientizeaza sau se roaga pentru prezenta unei Puteri Superioare
inainte de a parcurge inventarul personal impreuna cu nasul. Aceia dintre noi pentru care Puterea Superioara inseamna principiile spirituale ale recuperarii sau comunitatea D.A vor trebui sa gaseasca alte metode de a lucra aceasta parte a Pasului Cinci. Nasul poate fi de ajutor in acest proces. Orice facem este bine, atata timp cat suntem constienti ca marturisim si in fata unei Puteri Superioare.

· Cum il voi implica pe Dumnezeu, asa cum Il inteleg eu, in parcurgerea Pasului Cinci?
· In ce fel este intarita hotararea pe care am luat-o la Pasul Trei, atunci cand lucrez la Pasul Cinci?

NOUA INSINE

Probabil ca multora ni s-a spus ca avem o problema si ca avem nevoie de ajutor. Dar comentariile altora nu prea contau pentru noi. Sau chiar daca contau, nu era suficient sa ne opreasca. Nu am putut inceta pana nu ne-am admis dependenta fata de noi insine si am capitulat in fata programului D.A. Este acelasi lucru si cu marturisirea pe care o facem in Pasul Cinci. Poate sa ne spuna oricine – de la sotie/sot, angajator pana la nas – ca ceea ce facem ne dauneaza. Pana nu admitem in adancul sufletului nostru natura exacta a greselilor noastre, nu vom avea nici bunavointa si nici capacitatea de a alege alta cale.

· Pot sa constientizez si sa accept natura exacta a greselilor mele?
· In ce fel aceasta marturisire va schimba directia vietii mele?

SI UNEI ALTE FIINTE UMANE

Ca si dependenti*, una dintre cele mai mari probleme ale noastre este sa facem deosebirea intre responsabilitatea noastra si responsabilitatea altora. Dam vina pe noi insine pentru catastrofe asupra carora nu avem nici un fel de control. In schimb, adesea suntem in negare totala despre modul in care ne-am facut rau noua si altora. Exageram necazurile marunte si nu bagam in seama problemele grave, pe care intr-adevar ar trebui sa le analizam. Daca nu suntem siguri care este natura exacta a greselilor noastre atunci cand incepem Pasul Cinci, vom sti atunci cand il terminam – pentru ca marturisim in fata unei alte fiinte umane. Ascultatorul nostru poate sa vada ceea ce noi nu putem vedea si ne va ajuta sa alegem ce avem nevoie sa acceptam ca fiind responsabilitatea noastra si ce nu.
Cei mai multi dintre noi am rugat pe cineva sa ne fie nas inainte de a incepe sa parcurgem Pasii si, intre timp, am dezvoltat o relatie cu acea persoana. Pentru cei mai multi, nasul va fi “alta fiinta umana“ pe care o alegem sa ne asculte la Pasul Cinci. El sau ea ne va ajuta sa separam lucrurile de care nu eram responsabili de cele de care eram. Relatia pe care am construit-o cu nasul nostru ne va asigura increderea pe care trebuie sa o avem in el sau ea. Valoarea terapeutica a unui dependent* ajutandu-l pe alt dependent* este demonstrata frecvent si cu putere atunci cand nasul nostru ne impartaseste detalii din propriul sau inventar, pe masura ce noi il impartasim pe al nostru. Acest lucru ne linisteste pe deplin, demonstrandu-ne ca nu suntem unici.
Increderea pe care trebuie sa o avem in persoana care ne asculta Pasul Cinci depaseste simpla certitudine ca el sau ea ne va pastra confidentialitatea. Trebuie sa avem incredere ca ascultatorul nostru va avea reactia potrivita la ceea ce ii impartasim. Unul dintre principalele motive pentru care asa de multi dintre noi aleg ca nasul sa fie si cel care asculta Pasul Cinci este acela ca el sau ea intelege foarte bine ce facem si stie exact de ce fel de sprijin avem nevoie in timpul procesului. De asemenea, daca ascultatorul nostru este nasul, asta va ajuta la continuitate in lucrul restului Pasilor.
Totusi, daca din orice motive alegem pe altcineva sa ne asculte marturisirea Pasului Cinci, “calificarea” lui sau a ei va fi aceeasi pe care o cautam si la nas: capacitatea de a ne sprijini fara a minimaliza responsabilitatea noastra, de a ne linisti daca incepem sa ne simtim coplesiti in timpul Pasului Cinci – pe scurt, cineva care are compasiune, integritate si experienta.

· Ce calitati vreau sa aiba persoana care ma asculta?
· In ce fel aceste calitati ma vor ajuta sa imi fac marturisirea mai bine?

Pentru cei mai multi dintre noi, a avea o relatie onesta este ceva nou. Suntem foarte buni la a ne indeparta de cineva de indata ce ne spune un adevar dureros. De asemenea, suntem foarte buni la relatii politicoase, distante, fara prea mare adancime. Pasul Cinci ne ajuta sa dezvoltam relatii oneste.
Spunem adevarul despre cine suntem, apoi partea cea mai grea, ascultam raspunsul. Cei mai multi am fost terifiati sa avem o astfel de relatie. Pasul Cinci ne da sansa unica de a avea o astfel de relatie intr- n mediu sigur. Putem fi linistiti ca nu vom fi judecati.

· Sunt dispus sa am incredere in persoana care imi va asculta Pasul Cinci?
· Ce astept de la aceasta persoana?
· In ce fel parcurgerea Pasului Cinci ma va ajuta sa incep sa am noi modalitati de a avea relatii cu alti oameni?

NATURA EXACTA A GRESELILOR NOASTRE

O alta cale de a ne asigura ca Pasul Cinci nu este doar simpla citire a Pasului Patru este sa ne concentram pe ceea ce trebuie sa marturisim: natura exacta a greselilor noastre. In comunitatea noastra exista o experienta foarte diversificata in legatura cu ceea ce inseamna cu exactitate “natura exacta a greselilor noastre”. Cei mai multi dintre noi suntem de acord ca, atunci cand lucram la Pasul Cinci, ar trebui sa ne concentram atentia pe ceea ce sta in spatele tiparelor dependentei noastre si pe motivele pentru care ne-am comportat asa cum ne-am comportat. Identificarea naturii exacte a greselilor noastre se intampla adesea in timp ce ne impartasim inventarul personal. Uneori, repetarea aceluiasi tip de situatii va dezvalui natura exacta a acelor situatii. De exemplu, de ce alegem mereu sa ne implicam in relatii cu oameni care nu ne vor binele? De ce abordam fiecare relatie ca si cum viata noastra ar depinde de faptul ca trebuie sa fim mereu superiori? De ce ne simtim amenintati de experiente noi, asa ca le evitam intotdeauna? Gasirea punctului comun in aceste tipare de comportament ne va conduce direct la natura exacta a greselilor noastre.
La un moment dat in timpul acestui proces, probabil ca vom incepe sa numim anumite tipare de comportament ca fiind “defecte de caracter”. Desi de abia in Pasul Sase vom incepe o analiza profunda a felului in care fiecare defect de caracter joaca un rol in mentinerea bolii noastre, cu siguranta ca nu ne va face nici un rau daca incepem sa le constientizam de acum.

· In ce fel natura exacta a greselilor mele este diferita de actiunile mele?
· De ce am nevoie sa marturisesc natura exacta a greselilor mele si nu doar greselile ca atare?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Cinci ne vom concentra pe incredere, curaj, sinceritate si angajament. Practicarea principiului spiritual al increderii este esential, daca vrem sa parcurgem Pasul Cinci. Asa cum spuneam mai inainte, probabil ca avem deja o experienta cu nasul nostru, care ne va permite sa avem destula incredere in el sau ea ca sa incepem lucrul. Dar, cum ramane cu problemele mai profunde care se ivesc atunci cand incepem sa ne intrebam daca parcurgerea acestui Pas ne va face cu adevarat vreun bine? Ei bine, asa cum avem incredere in alta persoana, trebuie sa avem incredere si in proces. Nu ne este intotdeauna clara legatura dintre Pasul Cinci si propria dezvoltare spirituala. Asta nu inseamna ca legatura este mai putin reala, dar ne poate fi mai greu sa avem incredere in proces.

· Cred ca parcurgerea Pasului Cinci imi va imbunatati viata cumva? Cum?

Curajul este un principiu pe care trebuie sa-l practicam inca de la inceputul acestui Pas. Probabil ca va fi nevoie sa ne “alimentam” cu curaj din cand in cand pe tot parcursul parcurgerii lui. Atunci cand asezam telefonul la loc pentru ca ne-am razgandit cand era cat pe ce sa ne sunam nasul ca sa ne intalnim pentru marturisire, simtim teama si avem nevoie sa practicam curajul. Atunci cand ne impartasim inventarul personal si dam peste un paragraf pe care nu-l putem citi nimanui, avem nevoie sa confruntam acel moment de teama cu curaj si sa mergem mai departe cu impartasirea intregului inventar. Atunci cand tocmai am impartasit ceva extrem de dureros si sentimentul de vulnerabilitate este atat de coplesitor incat am vrea sa disparem inainte de a auzi ce are de spus nasul nostru, suntem intr-un moment crucial in recuperare si avem nevoie sa alegem calea curajului. Acest lucru va influenta intregul curs al vietii noastre in viitor. De fiecare data cand simtim teama ne amintim ca atunci cand ne-am lasat prada ei au fost numai consecinte negative in vietile noastre si ca daca facem acelasi lucru acum se va intampla la fel. O astfel de aducere aminte ar trebui sa fie de ajuns sa ne motiveze sa ne adunam curajul.

· Care sunt unele din modalitatile prin care pot gasi curajul de care am nevoie sa lucrez la acest Pas?
· In ce fel practicarea principiului curajului in parcurgerea acestui Pas imi va afecta intreaga recuperare?
· Am stabilit momentul si locul pentru Pasul Cinci? Cand si unde?

Practicarea principiului sinceritatii este vitala atunci cand ne marturisim noua insine natura exacta a greselilor noastre. Asa cum nu ne putem detasa de propriile emotii doar pentru ca ne este teama de reactia persoanei care ne asculta, nu ne putem permite nici sa ne blocam propriile reactii. Trebuie sa ne permitem noua insine sa traim experienta reactiei naturale si umane la subiectul in discutie: vietile noastre ca si dependenti*. Vietile noastre au fost triste. Am pierdut mult din cauza adictiei. Le-am
facut rau celor dragi din cauza adictiei. Aceste ganduri sunt dureroase. Dar, daca suntem foarte atenti, probabil ca vom recunoaste un alt sentiment care incepe sa se formeze in urma durerii: speranta.
In sfarsit, am incetat sa ne lasam prada viciului din cauza sentimentelor noastre, sa fugim de ele sau sa ne inchidem in noi din cauza lor. Acum, pentru prima oara, avem sansa de a ne confrunta cu curaj cu propriile sentimente, chiar si cu cele dureroase. Facand acest lucru ne vom simti mai bine cu noi insine, pe termen lung. Acesta este unul din paradoxurile pe care le inalnim frecvent in recuperare – ce incepe cu durere se termina in bucurie si seninatate.

· In ce fel am ocolit sinceritatea in trecut? Ce fac sa o pun in practica acum?
· In ce fel o imagine mai realistica a propriei persoane se asociaza cu umilinta?
· In ce fel principiului sinceritatii ma ajuta sa ma accept pe mine insumi / insami?

Principiul angajamentului este demonstrat de actiunea pe care o facem in acest Pas. Multi dintre noi am facut multe asa zise angajamente in vietile noastre, angajamente pe care nu aveam nici o intentie sa le respectam daca vremurile deveneau grele – angajamentele noastre erau facute doar de convenienta. Cu fiecare Pas pe care l-am facut in D.A, ne-am adancit angajamentul real si practic fata de program. Alegerea unui nas, parcurgerea Pasilor, gasirea unui grup si mersul la intalniri – fiecare dintre aceste actiuni demonstreaza ca avem un angajament practic si plin de sens fata de propria recuperare.

· In ce fel impartasirea inventarului cu nasul meu imi adanceste angajamentul fata de Programul D.A?

MAI DEPARTE

Unul dintre multele beneficii pe care le obtinem din parcurgerea Pasului Cinci este sentimentul de acceptare de sine. Recunoastem cu claritate cine suntem astazi si ne acceptam pe noi insine fara rezerve. Doar pentru ca suntem deficitari in anumite domenii nu inseamna ca nu avem nici o valoare.
Incepem sa vedem ca avem si calitati si defecte. Suntem capabili sa facem fapte foarte bune – dar si sa facem mult rau. Exista aspecte ale personalitatii noastre care ne fac foarte speciali. Experientele noastre, chiar si cele negative, au contribuit adesea la dezvoltarea celor mai bune parti ale noastre.
Pentru prima oara suntem in stare sa recunoastem ca suntem in regula asa cum suntem in acest moment. Dar, acceptandu-ne asa cum suntem astazi nu inseamna ca ne putem relaxa si sa ne oprim din a tinde sa devenim mai buni. Adevarata acceptare de sine include si acceptarea lucrurilor care ne lipsesc. Nu ar fi acceptare de sine daca am crede ca nu mai trebuie sa progresam – aia ar fi negare.
Deci, constientizam care sunt lucrurile care ne lipsesc si ne luam angajamentul sa lucram la asta. Daca vrem sa avem mai multa compasiune, lucram la asta practicand principiul compasiunii. Daca vrem sa avem o educatie mai buna, ne facem timp sa invatam. Daca vrem sa avem mai multi prieteni, ne facem timp sa ne dezvoltam relatiile cu alti oameni.

· In ce fel parcurgerea Pasului Cinci mi-a crescut umilinta si acceptarea de sine?

Atunci cand terminam Pasul Cinci avem un sentiment de usurare – ne-am usurat de povara impartasind lucrurile pentru care inainte consumam multa energie pentru a le ascunde sau a le suprima. Este adevarat ca defectele noastre mor in lumina expunerii; expunerea la lumina aduce un sentiment de libertate pe care il simtim indiferent de care ar fi celelalte circumstante ale vietii noastre.
Toate relatiile noastre incep sa se schimbe ca rezultat al parcurgerii acestui Pas. Avem nevoie sa constientizam in special cat de mult s-au schimbat relatiile noastre cu noi insine, cu Puterea Superioara si cu alti oameni.

· In ce fel s-a schimbat relatia mea cu o Putere Superioara ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
· In ce fel s-a schimbat relatia cu nasul meu ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
· In ce fel s-a schimbat felul in care ma vad pe mine insumi / insami ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
· In ce masura am acumulat dragoste si compasiune fata de mine insumi / insami si fata de altii?
Pe langa sentimentul de usurare, probabil ca am ajuns si la un punct maxim de oboseala cu defectele noastre de caracter. Acest lucru se transforma usor in faptul ca suntem pregatiti in totalitate – exact ce ne trebuie ca sa incepem Pasul Sase !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu