BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


PASUL 8 - Traducere din Melody Beattie_ Codependent’s guide to the twelve steps

Traducere din Melody Beattie_ Codependent’s guide to the twelve steps
de catre voluntari ai Centrului de Formare si consiliere Sf Arhangheli Mihail si Gavriil Iasi  

„Să joci pe muchie de cuţit înseamnă că eşti dornic să păşeşti în necunoscut.
Înseamnă să abordezi acel loc unde se petrece adevărata creştere.”
Stephen Levine, „Who Dies?”
PASUL 8
„FACEM O LISTĂ CU TOATE PERSOANELE CĂRORA LE-AM FĂCUT RĂU ŞI DEVENIM DORNICI SĂ NE REVANŞĂM FAŢĂ DE TOŢI”
– Pasul 8 al Ghidului
„Când am citit prima oară Pasul 8, l-am interpretat cu adevărat greşit”, a spus Jason. „Am crezut că voia să spună: Faceţi o listă cu toate persoanele care v-au făcut rău.”
Cunosc sentimentul acesta. Când am început să mă vindec de toate dependenţele mele şi a ajust la acest Pas al recuperării mele, comportamentul meu nepotrivit faţă de alţii era evident. Lista persoanelor cărora le-am făcut rău şi comportamentul meu care i-a rănit bătea la ochi. Nu era cale de justificare, expunere a logicii sau a da explicaţii. Greşisem.
Când am început să mă vindec şi am ajuns în acest punct – în punctul în care îmi asumam responsabilitatea faţă de propria persoană şi de comportamentul meu în relaţii – lista mea era înceţoşată, vagă şi împroşcată de sentimentul propriu de victimizare şi neputinţă.
Cine fuseseră victimele mele datorită controlului şi grijii mele? Ce rău făcusem? Care fusese rolul meu? Faţă de cine trebuie să mă îndrept? De ce? Dar cum rămâne cu răul care mi-a fost provocat, sentimentele mele că am fost abuzată, tratată prost şi victimizată?
Mă întreb: îndreptând răul făcut acestor persoane care m-au victimizat nu mă las pe mâinile lor, nu sunt la mila lor şi fără pic de apărare?
Cum să pun în aplicaţie acest Pas şi să ies nevătămată din el? Cum să folosesc acest Pas ca să mă vindec în continuare şi nu să devin şi mai codependentă? La urma urmei, un simptom al codependenţei a fost să fug de lume cerându-mi scuze şi revanşându-mă pentru comportamentul altora, luând asupra mea vina întregii lumi şi atingând un nivel ridicat, dar inutil, de martirizare.
În acest capitol vom explora cum să folosim acest Pas ca să ne vindecăm şi să creştem spiritual, căci acest Pas se aplică codependenţei noastre. Pasul conţine două idei pertinente: întocmirea listei şi dorinţa de a ne revanşa faţă de cei incluşi în ea.
ÎNTOCMIREA LISTEI
Pe măsură ce trecem prin acest Pas, prima listă pe care vrem să o facem este cu persoanele care ne-au făcut rău ori ne-au greşit. Înţeleg că este o idee controversată şi nu ceea ce spune Pasul. Însă am un plan legat de această listă şi nişte idei care să ne ajute să ne luăm revanşa pe care le voi discuta în capitolul viitor.
Ne-am înşelat. Ne-am dat voie nouă înşine să fim răniţi. Uneori, copii fiind, nu avem nicio alegere şi nicio cale de a ne proteja. Uneori simţim că multe persoane ne greşesc şi nu doar copii fiind. Cine ne răneşte? Cine simţim că ne victimizează, ne tratează greşit, ne foloseşte ori abuzează de  noi? Cine ne-a respins, ne-a dispreţuit, ne-a provocat durere? Cui îi purtăm pică, de cine ne temem, pe cine evităm pentru că ne-a rănit? Pe cine respingem din pricina a ceea ce altă persoană ne-a făcut şi din pricina incapacităţii noastre de a avea grijă de noi înşine în ceea ce priveşte acea persoană?
Întocmiţi o listă. Puneţi toate numele la care vă gândiţi în acea listă. Dacă aţi făcut un inventar cu simţ de răspundere, trebuie să fi scos la lumină mare parte din detaliile şi doleanţele voastre. Dacă descoperi că la suprafaţă ies noi gânduri şi ai nevoie de timp ca să le aşterni pe hârtie, procedaţi astfel.
Nimeni nu e imun. Vecinii, prietenii, rudele, mami, tati, surorile, soţii şi soţiile, iubiţii, iubitele, amanţii, angajaţii, patronii, colegii de serviciu, colegii de şcoală. Faceţi o retrospectivă. Cine v-a rănit? Cine v-a dezamăgit? Ce relaţii v-au lăsat un gust amar?
E o listă importantă şi asta e ocazia voastră să daţi cărţile pe faţă. Scrieţi pe listă toate numele pe care vi le amintiţi – toţi cei care trebuie să se revanşeze faţă de voi. Amintiţi-vă, am început un proces de vindecare profund, aşa că acordaţi-vă timp ca să sondaţi în profunzime atâta vreme cât e necesar. Voi sunteţi cei care veţi beneficia de pe urma sondărilor voastre.
După ce aţi terminat lista puneţi-o deoparte. Luaţi o altă coală de hârtie şi mai întocmiţi o listă. Această listă e la fel de importantă ca prima. Aceasta este lista cu persoanele pe care le-aţi rănit voi.
Acum suntem prinşi într-o activitate exigentă şi care ne solicită concentrarea. Deseori e bine să vă rugaţi pentru Călăuzirea Divină şi înţelepciune când vă îmbarcaţi la bordul acestui proiect. Cui i-am făcut rău prin comportamentul nostru? Nu vă reprimaţi făcându-vă griji acum că va trebui să vă cereţi iertare de la aceste persoane sau ce va trebui să spuneţi, ori dacă veţi arăta caraghioşi sau nu. Nu e timpul încă să abordaţi aceste probleme. Pe moment ne concentrăm să întocmim o listă detaliată cu cei pe care i-am rănit.
Cine sunt persoanele pe care le simţim că sunt cele mai inofensive şi protectoare? Care dintre ele au fost controlate de noi şi au beneficiat de gesturile noastre grijulii? A existat vreo persoană dependentă sau care şi-a pierdut direcţia şi pe care am devenit obsedaţi să o controlăm?
Cine a fost subiectul furiei şi mâniei noastre? Există persoane pe care le-am făcut de ruşine şi le-am învinovăţit? Ţineţi minte! Nu ne justificăm în acest moment.
Care sunt persoanele de care ne temem cel mai tare să le întâlnim pentru că nu ne-am încheiat socotelile cu ele? Cine sunt cei care ne fac să ne simţim stingheriţi când sunt prin preajmă? Pe cine am rănit în această călătorie în timp ce ne străduiam să supravieţuim? Cu cine ne-am comportat într-un anumit fel de care ne e ruşine?
Cu ce persoane, în ce relaţii, am vrea să facem pace şi să ne vindecăm?
Mulţi dintre noi va descoperi că membrii apropiaţi ai familiei se află pe această listă. Copiii sunt pe locul întâi. E greu să fim grijulii, iubitori, lipsiţi de jenă şi gata să satisfacem nevoile copiiilor noştri în moduri potrivite dacă niciodată nu am fost protejaţi şi iubiţi dacă tot ceea ce ştim este controlul şi ruşinea şi dacă noi înşine suntem copleşiţi de durere. Dacă nu avem limite şi nu suntem în stare să le stabilim cu copiii noştri atunci le facem rău.
Pe măsură ce întocmiţi lista, fiţi fermi, dar înţelegători cu voi înşivă. Evitaţi să vă bălăciţi în vină. Scopul acestei liste nu este să vă simţiţi vinovaţi şi să vă fie ruşine. Scopul nostru este să punem capăt ruşinii şi sentimentului de vinovăţie.
Gândiţi-vă la relaţiile de iubire, însă nu zăboviţi asupra comportamentului celuilalt. Care comportament a fost nepotrivit în aceste relaţii? Dacă sunteţi nesiguri, întrebaţi-l pe Dumnezeu. Cereţi-I Lui să vă amintească comportamentul sau incidentele pe care trebuie să le abordaţi în această listă.
Ce ar fi să vă gândiţi şi la ceilalţi membri ai familiei? Unde e discordie şi lipsă de armonie în cadrul familiei?
Mulţi pun la începutul listei şi socrii, cumnaţii sau cumnatele.
Consideraţi-vă slujbele ca ţinând de domeniul trecutului. Există vreun angajat sau angajator căruia nu i-aţi prestat serviciul stipulat în contract din pricina codependenţei voastre?
Nu deveniţi obsedaţi. Nu vă încurcaţi în mod nejustificat în fapte irelevante sau neajunsuri. Analizaţi-vă comportamentul când sunteţi liniştiţi şi permiteţi numelor care trebuie să se afle pe listă să iasă la suprafaţă.
Acum să ne mutăm la resurse financiare. Cui datoraţi bani din pricina codependenţei voastre? Scrieţi-le numele pe listă. Poate că am luat bani cu împrumut şi nu i-am dat înapoi. Poate am minţit şi am manipulat ca să primim bani care în mod legitim nu erau ai noştri de frică sau din nevoia de a supravieţui.
Poate că eram atât de prinşi în plasa dependenţei că ne-am neglijat responsabilităţile fiscale. Treceţi pe listă numele persoanelor cărora le datoraţi bani.
Pe măsură ce ţinem cont de şi întocmim această listă să ne străduim să ne menţinem mintea liniştită şi echilibrată. Dacă vina sau neliniştea pune stăpânire pe noi, punem stiloul jos, ne oprim şi ne retragem într-un loc liniştit. Când ne-am căpătat echilibrul şi întocmim listele liniştiţi, aprobatori şi din compasiune pentru noi înşine, ne întoarcem la treabă.
Să ne revizuim prieteniile şi comportamentul în liste. Am neglijat pe cineva important? Există persoane pe care le-am salvat iar şi iar de codependenţa noastră, iar apoi le-am purtat pică pentru că obosisem să ne mai asumăm responsabilitatea pentru comportamentul lor?
Acest Pas ne cere să ne cercetăm sufletele. Nu e un Pas care ne pedepseşte, nici un Pas care ne aminteşte că trebuie să ne simţim vinovaţi. Este un Pas care ne eliberează de vină, angoase şi discordie.
Trebuie să fim deschişi către călăuzire pe măsură ce parcurgem acest Pas. Deseori, tendinţa noastră este să ne simţim vinovaţi faţă de tot ce am făcut şi faţă de toate persoanele cu care am venit în contact. Mare parte din ceea ce noi simţim şi îi spunem codependenţă este vină ilicită. Dacă ne trezim prinşi în capcana vinei ilicite, ne ajută dacă întocmim o listă separată: cu persoanele cărora nu le-am făcut rău dar faţă de care ne simţim totuşi vinovaţi. Uneori dacă simţim o vină nejustificată faţă de o anumită persoană, trebuie să privim dincolo de această vină şi să descoperim dacă furia sau durerea stă la pândă, furia fiind deghizată în vinovăţie.
Întocmiţi o listă. Puneţi pe hârtie şi daţi lucurrile la iveală. Cui i-am făcut rău?
Ajută dacă specificăm răul pe care l-am provocat. De exemplu, „Jake a fost subiectul furiei mele nestrunite”.
„Am înnebunit-o pe Sue încercând să o controlez”. ”Am împrumutat bani de la Angela şi nu i-am înapoiat”. „Am uitat să fiu sinceră faţă de mine şi am fost prinsă în resentimentele lui Harvey despre Don, apoi l-am abandonat complet pe Don deşi încă îl mai plac.”
Acesta este Pasul în care uităm ce a făcut sau nu cealaltă persoană şi ne concentrăm pe asumarea responsabilităţii pentru propriul comportament. Pe cine am manipulat? Pe cine am minţit?
Cel mai important aspect al acestui Pas este este: faţă de cine nu simţim pace în inimile noastre? În care relaţii există discordie şi lipsă de armonie? Fie că intenţionăm sau nu să mai avem de-aface cu aceste persoane, care dintre relaţii au nevoie de pace, iubire şi sentimente bune?
În care relaţii trebuie să ţinem fruntea sus şi să permitem inimilor să fie deschise şi pline de iubire, chiar dacă această iubire vine din distanţă şi detaşare?
Acum abordăm a treia listă. E la fel de importană ca celelalte două; poate că aceasta este cea mai importantă. Ani de zile am auzit această idee circulând printre cercurile de vindecări, însă trebuie să acţionăm, mai ales dacă are legătură cu recuperarea din codependenţă. Numele care apare în cea de-a treia listă e propriul nostru nume.
Noi suntem de obicei persoanele pe care le-am făcut cel mai mare rău cu codependenţa. Noi suntem persoanele faţă de care trebuie să fim cei mai doritori să ne revanşăm. Reprimându-ne sentimentele şi gândurile, neglijându-ne, criticându-ne, făcându-ne de ruşine, negând realitatea, fiind speriaţi, constrângându-ne, fiind prea asprii, prea drastici, prea exigenţi, cu siguranţă ne-am făcut rău nouă înşine.
E greşit să negăm realitatea şi să ne privăm singuri. E greşit să nu avem încredere în noi înşine şi nu ne ascultăm. E greşit să nu ne iubim.
E greşit să permitem să fim abuzaţi sau prost trataţi – indiferent care ar fi gradul abuzului. Nu este ceva normal să lăsăm pe cineva să ne vorbească de sus sau să fim atinşi necorespunzător.
Nu este deloc bine să dăm voie să fim victimizaţi.
E greşit să ne neglijăm. E greşit să ignorăm ce vrem şi ce avem nevoie, uneori până în punctul în care minţile, trupurile şi sufletele noastre se revoltă îmbolnăvindu-se.
E greşit să ne diminuăm sau să neglijăm darurile din naştere.
E greşit să ne fie ruşine cu noi.
Ancorarea ruşinii şi resentimentelor faţă de propria persoană este devastatoare. Putem să ne petrecem toată viaţa pedepsindu-ne şi dând voie altora să ne rănească. Am descoperit că eram furioasă pe mine în aceiaşi măsură în care eram faţă de alţii. Ani de zile cele două uri au fost negate.
Orice tip de comportament pe care-l etichetăm ca fiind codependent este de fapt un rău pe care ni l-am făcut nouă înşine. Uneori implică şi un rău pe care l-am făcut altora. Trebuie să fim foarte oneşti faţă de ambele. Dacă nu o vom face, nu vom avea harta pentru restul procesului de vindecare.
În multe relaţii ne simţim stânjeniţi, dar nu modul în care am tratat-o pe cealaltă persoană face numele ei să fie trecut pe lista noastră, ci modul în care ne tratăm singuri sau permitem să fim trataţi. Faptul că le permitem altora să ne trateze urât duce la resentimente faţă de acea persoană. Trebuie să ne descurcăm cu aceste resentimente, însă trebuie să fim dispuşi să ne revanşăm faţă de noi  pentru că nu ne tratăm cu respectul pe care-l merităm.
Ascultaţi, prieteni. Dacă nu avem grijă de noi, dacă nu ne ascultăm, dacă nu iubim cu grijă copilul din noi facem o greşeală. Acest copil, doar dacă nu l-am abandonat întrutotul – şi asta e o greşeală – ne va însoţi toată viaţa.
Dacă nu ascultăm şi nu-i răspundem cu iubire copilului din noi facem o greşeală.
E foarte rău că unii dintre noi am fost abuzaţi şi neglijaţi în copilărie. Pentru unii abuzul a constat în maturizarea într-o familie de alcoolici; alţii au fost victimele abuzului fizic, sexual şi emoţional. Însă odată ce am înţeles, odată ce am fost călăuziţi la lumină, nu mai are sens să mai găsim nicio scuză faptului că mulţi dintre noi continuăm să ne neglijăm şi să ne abuzăm şi pe noi şi copilul din interiorul nostru.
Acesta este Pasul în care ne împăcăm cu această idee. Acesta este Pasul în care facem o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău. Până când numele nostru nu apare în cerneală pe această listă, listele şi vindecarea noastră nu vor fi complete.

Este o sarcină istovitoare. Însă e un loc bun în care să ne concentrăm energia dacă vrem să ne vindecăm. Să nu-i daţi voie să vă copleşească. Dacă citiând aceste rânduri vă simţiţi copleşiţi, faceţi o pauză până când vă liniştiţi. Dacă întocmirea listei vă copleşeşte, opriţi-vă până vă liniştiţi.
E posibil să vă ajute să realizaţi acest Pas în etape mici. Oricum, vina şi anxietatea sunt punctele voastre slabe. Lăsaţi ca lista să fie un proces continuu, completând-o pe măsură ce deveniţi conştienţi de nume şi incidente.
Lucraţi la listă câte puţin în fiecare zi. Imediat după aceea faceţi ceva relaxant şi liniştitor. Citiţi o carte de meditaţie. Sunaţi un prieten. Faceţi ceva care vă îmbunătăţeşte starea de spirit.
Atenţie: nu există niciun motiv pentru care să ne simţim vinovaţi ori să ne cerem iertare, dacă prin lucrurile pe care le-am făcut am avut grijă de noi. Refuzând, stabilind o limită, nepermiţând să fim folosiţi sau abuzaţi, vorbind despre felul cum ne simţim, având grijă de noi şi continuând vindecarea nu sunt considerate lucruri rele.
Deseori avem tendinţa să ne simţim vinovaţi de aceste lucruri pentru că asta face parte din procesul de schimbare şi din pricină că distrugem vechile reguli disfuncţionale care ne spun să nu facem asta. Nu trebuie să ne cerem scuze pentru că avem grijă cum se cuvine de noi înşine.
Pe măsură ce întocmim lista să căutăm discernământ şi înţelepciune. Dacă sunteţi nesiguri, vorbiţi cu Dumnezeu, un supraveghetor ori cu o persoană care dispune de o solidă înţelepciune în vindecare.
Nu trebuie să le cerem scuze oamenilor pentru că nu i-am lăsat să ne controleze vieţile ori pentru că am început să ni le trăim.
Să nu vă faceţi griji pentru perfecţiune. Pe măsură ce abordaţi şi finalizaţi această parte a Pasului, cereţi călăuzire şi ajutor. Cereţi să vă fie arătate toate numele care trebuie să apară pe listă. Este bine dacă lista e mică. Aşa trebuie să fie. E bine şi dacă lista e lungă.
Putem să fim deschişi să înţelegem sincer oamenii care trebuie să se afle pe listă. Putem să-I cerem lui Dumnezeu să ne aducă în minte şi în inimă numele celor care vor apărea pe lista noastră. Să cerem să abandonăm apărarea, mândria, vina nejustificată, ruşinea şi anxietatea pe măsură ce îndeplinim această sarcină.
Scopul acestui Pas este să fim oneşti cu noi înşine, nu injustificabil de duri. Pentru mulţi dintre noi, faptul că suntem prea duri cu noi, prea critici este o problemă pe care o asociem cu dependenţa. Deseori, întocmirea acestei liste poate fi o uşurare. După ce ne gândim şi realizăm acest Pas, mulţi dintre noi descoperă că mare parte din vina noastră a fost nejustificată. De cele mai multe ori, ne trezim cu câteva comportamente care ne fac să ne simţim prost. Alteori cu mai multe. Însă Pasul acesta e aici ca să ne ajute. Ne ajută să clarificăm exact ce am făcut şi ce nu şi ne îndreaptă pe calea grijei faţă de propria persoană. Realizăm acest Pas nu ca să ne simţim vinovaţi, ci ca să dezvelim orice vină pe care o simţim deja, sau de care fugim, şi apoi să o îndepărtăm.
Obiectivul acestui Pas este să ne redea relaţiilor corecte – cu noi înşine şi cu alţii. Până când vom termina această porţiune a Pasului, vom avea trei liste: cu cei care ne-au rănit; cu cei pe care noi i-am rănit; şi lista cu numele noastre. Acum e momentul să pune stiloul jos şi să îndeplinim activitatea spirituală cerută de acest Pas: să căpătăm bunăvoinţa de a ne revanşa.
SĂ DEVENIM DISPUŞI
Ce înseamnă să „să căpătăm bunăvoinţa de a ne revanşa faţă de toţi?” Acest Pas cheamă la o schimbare a inimii. Ne cere să lăsăm garda jos, să renunţăm la dispozitivele de protecţie şi să începem să căutăm liniştea şi vindecarea în toate relaţiile noastre.
Asta nu înseamnă că revenim la relaţiile sau sistemele noastre disfuncţionale. Nu înseamnă că nu mai avem grijă de noi, chiar dacă alţii pretind că grija faţă de propria noastră persoană le-a făcut rău. Înseamnă că scăpăm de indiscreţiile faţă de noi şi de alţii şi că dorim să căutăm liniştea şi repararea în toate relaţiile noastre, trecute şi prezente.
Mi-a fost uşor să găsesc justificări pentru ostilitatea şi resentimentele faţă de oameni. Aveam o listă lungă cu toţi cei care îmi făcuseră rău. Erau relaţiile cu dependenţii şi alcoolicii  în care fusesem abuzată. Erau persoane importante şi asistenţi din trecutul meu care simţeam că mă răniseră. Erau membrii ai familiei care simţeam că mă făcuseră să sufăr şi mă dezamăgiseră.
Sunt pe deplin justificată, mi-am zis, dacă mă retrag într-o peşteră, devin pustniică şi nu mai vorbesc cu niciunul din ei niciodată.
Acest loc, deşi justificat, nu este plăcut. Nu e un loc unde mă simt în legătură cu mine sau cu alţii. E un loc construit din şi împodobit de frică.
Acest program mi-a oferit mereu o variantă mai bună. Ne oferă o cale mai bună. Această cale este o inimă deschisă, o legătură cu oamenii, cu noi înşine şi cu Forţa noastră Superioară şi vindecarea în relaţiile trecute şi prezente.
Programul începe cu bunăvoinţă, bunăvoinţă care poate să se nască doar în noi. E dorinţa de a face pace cu persoanele din viaţa noastră, inclusiv cu noi înşine – să ne eliberăm de vină, de frică, de resentimente şi sentimente bolnave din pricina a ceea ce s-a infiltrat în trecuturile noastre.
Trecutul nu a fost o greşeală. Tot ceea ce s-a întâmplat nu a fost întâmplător sau accidental. Unii spun că am participat la alegerea destinelor; alţii spun că destinele şi oamenii şi întâmplările în care suntem implicaţi ne-au fost trasate de când am fost născuţi. Oricare ar fi realitatea, înţelegerea este aceiaşi: nu există accidente şi nici greşeli.
Tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă a fost conceput să ne pregătească să devenim cine suntem şi să ne ajute să învăţăm lecţiile pe care am venit aici să le învăţăm. Există un scop şi un dar din fiecare relaţie, chiar şi în cadrul celor mai dureroase. Cu cât lucrez mai mult la vindecare şi cu cât mă văd mai puţin victimă, cu atât mai receptivă sunt la aceste daruri.
Uneori darul mi-a arătat cu ce zone ale sinelui nu m-am descurcat. Unele relaţii au intrat în viaţa mea ca să mă facă puternică, m-au învăţat cum să-mi deţin puterea mea şi mi-au arătat cum să stabilesc limite. Altele au venit în viaţa mea ca să aducă vindecarea. Altele ca să aducă şi să inspire darurile creativităţii, spontaneităţii, protecţiei, feminităţii şi sprijinului sau să mă ajute să cred că merit tot ce are viaţa şi iubirea mai bun de oferit.
Unele au venit să-mi arate ce nu vreau, iar altele ce vreau.
Relaţiile noastre, spun mulţi, sunt o oglindă a problemelor şi ţelurilor noastre, o reflecţie a proprie persoane. Fiecare avem un dar. Lăsând resentimentele şi amărăciunea să dispară este cheia descătuşării acestui dar.
Să mulţumim pentru fiecare dar.
În inima noastră există un loc care ne va aşeza pe făgaşul potrivit cu oamenii şi cu noi înşine. În locul acela există bunăvoinţa de a ne revanşa, de a ne vindeca în relaţiile cu oamenii şi de a ne găsi darul.
Când ajungem la acel loc, când ideea de bunăvoinţă intră în mintea noastră, chiar înainte de a-şi fi croit calea spre inimile noastre, procesul deja se produce. Ne deschidem către remediere, vindecare şi iubire în relaţiile noastre. Suntem gata să începem să ne iubim pe noi şi pe alţii necondiţionat.
Această atitudine nu presupune că rămânem în relaţii care au ajuns la final. Nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem la relaţiile care nu ne fac niciun bine. Nu înseamnă că vom capitula în faţa oricărui fel de tratament din partea oricărei persoane care nu e potrivită pentru noi. Dacă cineva ne-a tratat urât, lecţia pe care am învăţat-o în acea relaţie a fost să ne folosim de puterea pe care o avem şi să ne găsim calea de a ne elibera.
Ceea ce facem noi în procesul de vindecare este ceea ce a spus Beth: ”mă realiniez în raport cu relaţiile mele.”
Însă ca să începem să ne realiniem, să găsim acel loc în care facem pace cu noi înşine şi cu alţii, trebuie să fim binevoitori.
Devenind bunăvoitori nu înseamnă că negăm ceeea ce se întâmplă ori s-a întâmplat. Nu înseamnă că ne penalizăm ori ne oferim puterea noastră altora, ci suntem pregătiţi să ne deschidem inimile în faţa oamenilor, în pofida a ceea ce s-a petrecut. Suntem pregătiţi să fim iubitori cu oamenii şi să avem grijă de noi înşine în relaţia cu oamenii.
Devenim dispuşi să iubim şi să avem grijă de noi.
Acest Pas ne cere să ne schimbăm inima, ca inimile să se vindece şi să fie deschise pentru iubire. Să nu vă temeţi de revanşă. Pentru moment nu vă gândiţi la revanşare. Contemplaţi bunăvoinţa, bunăvoinţa de a face ce ne trasează Forţa noastră Superioară, bunăvoinţa de a avea grijă de noi în relaţia cu ceilalţi.
Nu ni se va cere să facem nimic nebunesc sau nepotrivit. Vom fi dispuşi să facem tot ce e potrivit să ne revanşăm, să ne asumăm responsabilitatea pentr comportamentul nostru nefiresc faţă de alţii şi faţă de noi înşine.
Cum să putem să iubim dacă nu suntem pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea în ceea ce ne priveşte?
Vindecarea începe din noi. Începe cu un gând, o viziune, un sentiment sau de bună voie. Un lanţ al vindecării şi iubirii începe când luăm decizia de a avea grijă de noi în raport cu alte persoane şi de a ajunge în acel punct în care facem pace cu relaţiile noastre. Ne eliberăm de sub controlul şi influenţa altora şi de dependenţelor acestora; ne aliniem cu vindecarea, cu noi înşine şi cu Forţa noastră Superioară.
Începem să ne deţinem puterea în moduri noi, moduri pe care nu le-am ştiut până acum. Scăpăm de anxietate, ruşine, vină şi păşim pe calea păcii.
Nu mai avem grijă exagerată şi atenţie faţă de alţii. Ne-am asumat riscul de a ne privi în interior. Acum ni se cere să ne asumăm un risc şi mai mare – acela de a ne asuma, în linişte, dar clar, responsabilitatea faţă de noi înşine şi de alţii.
Acest Pas, şi următorul, ne vindecă relaţiile pe care le avem cu propria persoană şi cu alţii.
Suntem pe calea de a învăţa să ne păstrăm cumpătul în orice circumstanţă şi situaţie. Învăţăm cum să nu le mai dăm voie altora să ne victimizeze şi să nu ne mai victimizăm singuri. Renunţăm la rolul de victimă.
Suntem parte integrantă a noii noastre conştiinţe. Această lucrare de vindecare pe care fiecare o întreprindem va întrerupe lanţul victimizării şi abuzurilor – nu doar în viaţa noastră, dar şi în a celor din jurul nostru. Mulţi dintre noi am vrut să schimbăm lumea. Ei bine, chiar asta şi facem – simplu şi în tăcere – făcându-ne treaba şi vindecându-ne.
SĂ NU MAI FIM VICTIME
Când am început să mă vindec de codependenţă, tot ceea ce puteam să văd erau greşelile şi răul pe care alţii mi le provocaseră. Sufeream atât de mult. Pierdusem atât de multe.

Şi mă simţeam atât de victimizată.
Privindu-mi rolul din relaţiile mele, chiar şi cele mai dureroase aspecte ale mele la care trebuie lucrat, era dincolo de capacitatea mea. Gândul de a-mi cere scuze de la cineva nici nu intra în calculele mele. Mă simţeam ca şi cum aş fi cerut iertare oamenilor pentru că m-au rănit. Vestea bună este că nu trebuia să mă revanşez atunci. Nu eram încă pregătită. Trebuia să mă concentrez asupra durerii mele, a suferinţei şi a unor comportamente de bază pe care le puteam adopta ca să pun capăt durerii. Trebuia să am grijă de rănile mele şi chiar să mă complac în puţină auto-compătimire; acesta a fost rolul călătoriei mele prin care am ieşit din ipostaza de victimă, am scăpat de dependenţele altora şi de problemele lor.
A venit o vreme, iar asta s-a întâmplat treptat, lent, când eram pregătită să încep acest proces de a privi înăuntrul meu. Venise timpul să fiu dornică de a înfrunta şi de a-mi accepta rolul în relaţiile mele.
Am văzut ce rol jucase chiar şi în cele mai dureroase relaţii din care făcusem parte. Când am încetat să mă mai plâng atâta timp şi serios de comportamentul altora, am început să-i văd ca pe oglinzi a ceea ce eu eram. Şi adevărul este că ori de câte ori nu mai aveam nevoie de o anumită relaţie, renunţam la ea. Nu mai eram ţinută captivă. Eram responsabilă faţă de propria persoană.
Relaţiile mele reflectau problemele mele nerezolvate şi temerile mele. Relaţiile mele reflectau credinţele mele legate de ceea ce meritam din dragoste, ce eram dispusă să tolerez.
Când m-am uitat cu atenţie la cei pe care-i acuzasem că nu fuseseră dornici să aibă o relaţie de intimitate cu mine, am început să văd blocajele mele legate de intimitate – lipsa mea de dorinţă de a fi onestă emoţional şi vulnerabilă. Mi-am văzut propria incapacitate de a susţine apropierea ori de a lăsa pe cineva să intre în sufletul meu mai mult de o clipă.
Aceia la care am urlat pentru că „depindeau prea mult de mine” erau aceiaşi faţă de care eram la extrem de depedentă.
Când m-am uitat la cei care mă scoseseră din pepeni pentru că încercau să mă controleze şi se amestecau în mod nejustificat în treburile mele, am văzut că răspunul era similar din partea mea – nu doream să-i accept aşa cum erau şi să-i las să fie aşa cum sunt.
Am văzut că aveam nevoie şi atrăgeam în viaţa mea toate relaţiile folositoare cu un scop sau altul de a mă dezvolta spiritual. Daca nu-mi învăţam lecţia, dacă nu confruntam şi nu mă descurcam cu ceea ce sălăşluia în interiorul meu, mă trezeam într-o situaţie similară, repetând-o. Când am fost dispusă să mă confrunt cu rolul meu, să îmi asum acest rol, să mi-l accept şi să aduc reparaţii rolului meu, câştigasem bătălia pe jumătate. Poate că victoria îmi aparţinea deja.
Acest Pas ne duce într-un loc sincer şi liniştit, un loc unde renunţăm la apărare şi la mândrie, dar şi la a ne victimiza. Suntem dornici să ştergem cu buretele, liniştiţi şi sinceri.
Treceţi prin acest Pas imediat ce aţi întocmit lista. Parcurgeţi-l ori de câte ori amărăciunea, resentimentele, victimizarea sau frica intră înăuntru. parcurgeţi-l de câte ori căutaţi şi doriţi pace cu voi şi cu alţii şi să vă vindecaţi. Nu trebuie să facem acest Pas prea curând. Nu trebuie să-l facem decât când suntem pregătiţi. Însă când suntem pregătiţi, nu trebuie amânat.
Pasul vă permite să încetaţi lupta cu alţii şi cu voi înşivă. Învăţăm lucruri despre noi, apoi ne dezvoltăm şi trecem mai departe. Putem să iubim, să iertăm şi să fim iertaţi şi să acceptăm tot ceea ce s-a întâmplat.
Mulţi dintre noi cară reziduuri ale unor relaţii care s-au petrecut cu zeci de ani în urmă! Nu ne-am împăcat încă şi nu am făcut pace cu trecutul nostru. Întocmirea unei liste şi devenind binevoitori – întocmirea a trei liste dacă e cazul – sunt modurile în care ne eliberăm.
Nu doar inimile noastre vor fi deschise mai pe mai departe, dar şi ochii. Vom învăţa ce e de învăţat despre noi înşine. Vom fi liberi să ne desprindem de trecut şi să ne îndreptăm către un viitor mai bun.
Unii spun că trecutul nu poate fi schimbat. Acest Pas dovedeşte contrariul. Acest Pas poate să ne transforme trecutul într-o bucăţică necesară, acceptabilă şi fără de regrete a vieţii noastre.
Multe persoane aflate în procesul de vindecare nu au întocmit o listă oficială. Însă dacă insistăm suficient, vom avea o listă. Ne vom aminti numele, ne vor parveni în minte şi în inimă. Lucrarea noastră neterminată va fi clară.
Vom fi conştienţi de persoanele şi de relaţiile cu care trebuie să avem de-a face. S-ar putea să fie un fost partener de căsnicie, un părinte, un prieten vechi. S-ar putea să fie o rudă. Ne vom aminti de ei fie în gând, fie prin prezenţa fizică. Va apărea şi ocazia de a deveni dornici.
Şansa de a ne vindeca va veni şi ea.
La fel şi ideile noastre legate de răul pe care ni l-am făcut nouă înşine. Încet, aceste probleme se vor prezenta singure. Vom vedea cum ne-am neglijat şi ne-am rănit singuri. Viaţa ne va întreba dacă dorim să schimbăm modul în care ne tratăm şi ne răspundem. Asta înseamnă recuperare.
Să nu vă faceţi griji că nu faceţi Pasul suficient de bine. Să nu-l folosiţi ca să vă faceţi să vă simţiţi vinovaţi. Folosiţi lista pe care o aveţi în inimă sau pe hârtie. Apoi deschideţi-vă către bunăvoinţă. Cereţi să vi se arate cine trebuie să fie pe listă. Cereţi să priviţi în profunzime răul provocat vouă înşivă şi altora. Cereţi ajutor să deveniţi bunăvoitori. Iertarea, relaţiile potrivite şi pacea încep înăuntrul nostru. Ele încep cu acest Pas.
Tot ceea ce ne cere acest Pas să facem este întocmirea unei liste, apoi să dorim să avem sincer grijă de noi şi de comportamentul nostru faţă de oameni. Indiferent de rolul pe care celălalt l-a jucat, acum suntem liberi să identificăm, să deţinem şi să ne asumăm responsabilitatea faţă de propria persoană.
ACTIVITĂŢI
1.Nu ai început încă să-ţi întocmeşti lista? Ai făcut o listă în gând cu persoanele care crezi că le-ai rănit?
2.Îţi doreşti pace şi vindecare în relaţiile tale, chiar şi în cele pe care nu doreşti să le menţii? Care sunt barierele care încă împiedică vindecarea?

3.Care sunt relaţiile, trecute şi prezente, care te deranjează cel mai mult?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu