Sa punem in aplicare ... (2)

"... aceste principii"

... și să practicăm aceste principii în toate domeniile vietii noastre. 

Nu este ceea ce dorim, dar este ceea ce avem nevoie. În timp, mulți dintre noi se vor îndrăgosti de întregul model de viață pe care îl găsim în AA. 
Transmiterea mesajului și practicarea principiilor este modul în care trăim noua noastră viață în recuperare. 
Acest mesaj este că, urmare acestor Pași, am avut o trezire spirituală care ne-a transformat însăși ființa "revoluționand întreaga noastră atitudine față de viață, față de semenii noștri și față de universul lui Dumnezeu." 

***

Principiile sunt precepte fundamentale care ne îndrumă calea în timp ce ne straduim să "trăim cu folos și umili in gratia lui Dumnezeu." Aceasta, recunoaștem în sfârșit, este adevarata noastra dorinta arzatoare. 
Practicarea acestor principii în toate domeniile vietii noastre noastre este punctul culminant al celor 12 pași ai AA. Lucrăm la toți cei 12 pași și îi lucrăm zilnic în toate domeniile vieții noastre. În acest sens căutăm mai mult decât abstinenta fizică. Și încercăm să facem mai mult decât să transmitem un mesaj de abstinenta fizică altor alcoolici. Practicăm aceste principii în toate domeniile vietii noastre "astfel încât noi și cei ca noi să găsim recuperarea emoțională". Aceasta este ceea ce ne va permite să trăim cu folos, fericit și vesel.

***

O viață pe care să o împărtășim cu semenii noștri de pretutindeni. Uneori întreagul plan AA pare ca o "cerinta de sus", alteori ca un "ideal nobil, dar imposibil". Nu este nici una, nici alta. Functioneaza. Atât!
Este adevărat că, uneori, chiar și cei mai angajați dintre noi nu reușesc să practice principiile programului avand o bază consistentă. Dar aceasta nu este neapărat o problemă, atâta timp cât o astfel de practică este scopul nostru și continuăm să facem progrese în acest sens. Dificultatea se află în altă parte. Este o realitate a vieții AA că recuperarea fizică de una singura (a fi abstinent) va face mult pentru alcoolic ... mult, dar nu suficient.

***

Aceasta soluție parțiala are partea ei buna, dar poate avea si consecințe triste. Este originea problemei pe care mulți dintre noi o au în recuperare. 
Odată ce suntem abstinenti și viața noastră începe să se îmbunătățească, există o tendință de a deveni mai destinsi în ceea ce privește programul. Ne simțim mulțumiți de progresul nostru și devenim satisfăcuți. "Dorinta noastră fierbinte" se estompează sau nu-i mai dam de capat. Reacționăm în diferite moduri la această tendinta comună de a ne odihni pe lauri. Unii pun la îndoială necesitatea de a lucra întregul program. Dacă lucrurile merg atât de bine, de ce trebuie să facem toti cei 12 pași? Asta este momentul în care se instalează programul "in doi pasi". Practicăm acea parte din pasul 1 care se refera la neputinta in fata alcoolului si acea parte din pasul 12 care se refera la transmiterea mesajului sub forma "exista o solutie" si reducem totul la faptul că am încetat să mai bem. Ramanem la formula pe care am auzit-o de la bun inceput: "nu bea și mergi la întâlniri". Încetam sa creștem!

Sa punem in aplicare ... (1)

Pasul 12. 
Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre.

... aceste principii

Când ajungem prima dată la AA, puțini, dacă nu chiar fiecare dintre noi, suntem extrem de interesați să avem o trezire spirituală, să transmitem orice mesaj sau să practicam orice principii. Vrem doar să nu mai bem și să avem o viață normală. Mergem la întâlniri, admitem că suntem alcoolici și intram in abstinenta. Cu toate acestea, problemele noastre nu s-au terminat. Viețile noastre sunt încă imposibil de gestionat. Se poate spune că am fost ca o "tornadă care vâjâie prin viața altora" și am lăsat în urmă o dâră de distrugere. Ruina trecutului se intinde peste tot.

***

Trebuie să curățăm totul și să construim din nou, uneori de la zero. Și nu doar daunele exterioare. Există și haos interior. Suntem epave emoționale și, deși am putea să nu recunoaștem acest lucru, suntem distrusi moral și spiritual. 
Descoperim rapid că a nu bea nu prea este un panaceu. Trebuie să facem ceva - "efortul necesar" - , sa depunem munca. La un moment dat mesajul ajunge prin faptul că problema noastră este mai mare decât sticla. Abstinenta fizică nu este suficientă. Avem o boală care este si mentala si emoțională și spirituală. Pentru a ne tamadui în toate cele patru zone, trebuie să facem anumiti Pași.

***

La început, dar de multe ori si mult timp după aceea, ne sustragem de la unii dintre acesti Pași. În mod evident, dorim să existe "o cale mai ușoară, mai blânda". Experiența spune că nu există, că "jumătățile de măsură nu ne-au adus nimic" și că trebuie să fim dispuși să mergem "pana in panzele albe", dacă dorim sa ne recuperam pe deplin. Ni se spune că trebuie să ne dedicăm complet unui program de acțiune care ne cere predarea absolută. Să ne angajăm într-un mod de viață care necesită onestitate riguroasă. 
În scurt timp apare ideea că Cei 12 pași nu sunt despre cum să nu mai bem. Nu intenționează să ne învețe pe noi, alcoolicii, cum să renunțam la bautura si atat.

Nu ne arata cum sa nu murim, 
ne arata cum sa traim! 

Pentru că la o analiză atenta aceasta este problema noastră cea mai mare: noi pur și simplu nu știm cum să trăim. Și aceasta este ceea ce AA ne ofera, un "mod de viață diferit", un nou mod de viață. 
Suntem incapabili să trăim acest nou mod dacă nu vom îndura o schimbare radicală pe plan intern. A realiza această schimbare este scopul pașilor. Și da, schimbarea este spirituală. Dacă urmăm cu atenție calea pe care o dau Pașii, nu putem eșua. Vom ajunge la o etapă în recuperarea noastră in care vom experimenta o trezire spirituală. Vindecati în spirit, vom fi vindecați în minte. Motivati de noul spirit din noi, vom încerca să purtăm acest mesaj ...

rabdare si curaj

<< Era cam daramat dupa recidiva prin care a trecut.
L-am urmărit venind la AA destul de regulat la grupul meu de acasă aproape doi ani; dar se intamplă uneori (nu spun de multe ori, dar nici rar nu voi spune) ca  viața să te tragă departe de AA.
La întâlnire s-a prezentat ca nou venit și în mod cert nu a fost un lucru ușor pentru el să facă asta. Liderul reuniunii a spus "E cineva aici, în primele treizeci de zile, care ar dori să se ridice în picioare și să se prezinte astfel încât să putem sa ne cunoastem mai bine?" și s-a ridicat în picioare și a anunțat ca este abstinent de 4 zile, limbajul corpului său a fost undeva între "Sunt un iepure fricos" și "Sunt un soldat curajos pe cale să ia un glonț pentru țara mea "- acel amestec unic, dat de alcool, de sfidare și ego, frică și bravadă.

După întâlnire m-am indreptat catre el.

"Hei, ma bucur ca esti aici." am spus. "A fost un act de curaj sa fii onest. nu este usor."

"Nu, nu a fost. Nu pot sa nu ma gandesc la cat timp am pierdut."

"Nu a fost timp pierdut." 

"Nu?" s-a uitat el confuz.

"Nu. Doar ca l-ai dat la o parte."

Confuzia pare ca se transforma in mânie.

"Da? Si ce naiba înseamnă asta?"

Ah, reapare sfidarea. Mai bine decât iepuras speriat, dar nu cu mult.

"Înseamnă că dacă vrei să te lasi victimizat de alcoolismul tau, poți sa te plangi ca, vai, am pierdut totul, nu se mai poate face nimic. Sau poti sa-ti asumi ce s-a intamplat. Și apoi sa fii dispus sa faci orice sa iti recapeti abstinenta. Și din ce am văzut, prima dată când intri in abstinenta este mult mai ușor decât a doua oară. Asa ca poate fi o luptă adevărată ". 

"Doamne! si asta ar trebui sa ma linisteasca?" 

"Nu. Dar, în drum spre casă, gândeste-te la asta. Și dacă vrei, sună-mă mai târziu." 

"Este ceva foarte important in legatura cu recaderea ce ar trebui sa stii." 

"Ce?" intreba el cu privirea unui copil in prima zi de scoala.

"Daca esti onest si iti asumi ce s-a intamplat  si impartasesti despre tine poti ajuta pe altii sa nu recada. Stii la fel de bine ca si mine ca nu oricine este atat de norocos sa aiba a doua sansa."

"Eu ... nu simt ca as avea ceva de oferit." 

"N-ai fi singurul. Dar ce gandesti este mai putin important decat ceea ce faci."

L-am lăsat să rumege asta. Il cunosteam si stiam ca are o baza buna dobandita in primul său an și asta este despre ce am încercat să vorbesc.
"Trebuie să plec", am spus "Ma intalnesc cu un fin. Suna-ma mai tarziu, daca vrei."
"Bine, bine ... mulțumesc, cred." 

Pe drum m-am gandit la discutia noastra. De obicei sunt mai moale cu oamenii, dar cateodata iese ce a iesit. Gandindu-ma la asta, am ridicat din umeri, mental. Desi am făcut o mulțime de greșeli de-a lungul drumului, atunci când vine vorba de servicii am încredere în instinctele mele. Dacă asta a ieșit, atunci asta a ieșit. Cred că dacă ne ferim de ego si singura motivație pe care o avem este de a ajuta, atunci este (așa cum sugerează Cartea mare) "utilizarea corectă a voinței."

A sunat seara târziu și am vorbit o lungă perioadă de timp.
Sper sincer ca asta l-a ajutat, dar in ceea ce ma priveste știu in mod cert ca m-a ajutat pe mine. >>

he was pretty broken up about his relapse

"... dispus să faci ORICE ..."

<<Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie, în general, cum am fost, ce s-a întâmplat şi cum suntem acum. Dacă aţi hotărât că vreţi şi dumneavoastră ceea ce avem noi şi sunteţi dispus să mergeţi până în pânzele albe ca să obţineţi acel ceva, atunci înseamnă că sunteţi pregătit să faceţi anumiţi paşi.>>


Capitolul 5 din Big Book descrie în detaliu, Cum funcționează metoda noastra. Înainte de a fi prezentati "paşii pe care i-am făcut şi care sunt sugeraţi ca program de însănătoşire", 'ascuns' în al doilea paragraf, este o expresie care nu da prea mult de gandit, dar ar trebui.
"... dispus să faci ORICE ..."
Este o propoziție despre ce suntem dispuși să facem pentru a obține recuperarea. Ce acțiuni suntem dispuși să facem pentru a obtine seninatatea pe care o vedem la semenii noștri. 

Sponsorul ar trebui sa petreaca o gramada de timp pe această expresie cu nou-venitul. 
Sa sublinieze ca, pana cand nu este dispus să pună recuperarea pe primul loc, sa renunte la toate celelalte persoane, locuri și lucruri din viața lui, va fi incrancenat si este posibil sa nu obtina seninatatea pe care o doreste cu disperare.

Cu ajutorul sponsorului, nou-venitul poate ajunge sa inteleaga ca ORICE ar putea însemna renunțarea la obligațiile și angajamentele care au fost foarte importante pentru el. Ar putea însemna un program zilnic nou, total diferit de cel dinainte. Ar putea însemna sa mearga in locuri in care nu ar fi vrut sa mearga si sa faca lucruri pe care nu ar fi vrut sa le faca. 

În cele din urmă, va intelege esenta din aceasta frază. Va intelege ca recuperarea este personala, ca nimeni nu poate ramane abstinent in locul lui si ca tot ce face in recuperare, face pentru el insusi, nu pentru altcineva sau altceva.

keep coming back

In drumul catre succes, se spune, sa fii concentrat pe rezultate, nu pe calatorie.
In zilele noastre este vorba parca numai despre a castiga. Pe vremuri era vorba despre a incerca. Era vorba despre stradanie.

In ceea ce ma priveste, când imi este foarte rău, am o mantra (in sensul de formulă cu valoare magică): "Atâta timp cât nu beau până la sfârșitul zilei, am câștigat, iar restul va trebui să se rezolve de la sine." 
La inceputul recuperarii mele imi spuneam: "- Ce se poate intampla cel mai rau in situatia asta?" "- Sa beau." "- Daca nu beau, orice s-ar intampla, sunt in castig."
Când lucrurile au fost într-adevăr greu de gestionat m-a ajutat să-mi păstrez perspectiva asupra a ceea ce este cu adevărat important.
Asta despre situatii. Iar cand era vorba despre oameni si comportamentul lor, in loc de resentimente si frustrarea mea în încercarea de a înțelege ideea că alți oameni nu sunt de fapt ticăloși, ci sunt bolnavi spiritual, imi spuneam: "Da, au făcut-o, dar nu mi-au facut-o mie personal, mai degraba si-au facut-o lor insisi."

Când oamenii de la o întâlnire AA spun "continua sa revii" ("keep coming back"), sunt cele mai adevărate trei cuvinte rostite în incapere.
Recuperarea nu este un concurs. Nu este o intrecere cu nimeni. Nimeni nu ține scorul.
Nu este vorba despre a castiga ceva.
Este vorba despre stradania de a reusi.
Si despre a nu renunta, a continua sa incerci.
Pentru ca daca faci asta, mai apoi castigi.
Revin-o la grup.
Functioneaza.

Este nevoie de curaj!

Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane natura exacta a greselilor noastre.

Am trecut prin pasi de mai multe ori. Nu am inteles de la inceput totul. Insa de fiecare data am descoperit ceva nou si asta m-a determinat sa reiau si sa lucrez din nou si din nou pasii.
Cu timpul am inteles ca pe lumea asta sunt doar trei entitati: Dumnezeu, eu si ceilalti. Si ca sa raman abstinent e nevoie sa ma impac cu toate trei. Iar programul asta face:
Pasii 1-3 (pasi de acceptare): imbunatatirea relatiilor cu Dumnezeu
Pasii 4-7 (pasi de curatenie): imbunatatirea relatiilor cu mine insumi
Pasii 8-9 (pasi de curatenie): imbunatatirea relatiilor cu ceilalti.
Urmand Pasii 10-12 (pasi de mentinere).
De aceea, pe undeva, pasul cinci cuprinde esenta programului, pentru ca face referire la toate cele trei entitati: Dumnezeu, noi insine si o alta fiinta umana.
Este nevoie de curaj pentru pasul cinci, ceea ce este destul de dificil, dar beneficiile sunt pe masura: 
- ''in primul rand vom scapa de acel teribil sentiment al izolarii de care n-am scapat niciodata" 
- "este calea prin care am inceput sa cunoastem sentimentul ca puteam fi iertati, indiferent de ce facuseram sau gandiseram" 
- "ne simtim capabili de a-i ierta pe altii, indiferent de cat de profunde ar fi fost relele facute de ei noua"
- intelegem semnificatia "smereniei - un cuvant deseori prost inteles"
- "realism si onestitate in legatura cu sine"
... (12&12)
Pe scurt, ne vom simti mai bine, impacati cu noi insine si vom obtine si un feedback din partea sponsorului in legatura cu defectele de caracter ce urmeaza a fi corectate.
Un lucru foarte important pe care l-am invatat a fost ca secretele sunt un imens factor de risc. Unii dintre noi " .. au incercat sa tina pentru sine anumite lucruri referitoare la viata personala. In incercarea de a evita un act de smerenie, au cautat metode mai usoare. Si, aproape fara exceptie, s-au reintoars la bautura, mirandu-se de recidiva - doar fusesera perseverenti cu restul programului!" (Big Book)
Un secret ramane secret atata timp cat nu este spus TUTUROR celor trei entitati. 
Ce ar fi de scris la pasul cinci?
Dupa pasul cinci ar fi bine sa ramana trei liste:
Prima ar fi o lista a defectelor de caracter. Această listă va ghida pașii 6 și 7.
A doua ar fi o listă preliminară de persoane pe care le-am ranit pentru pasul 8.
A treia ar fi o listă cu numele persoanelor pentru care pastram inca resentimente si le respingem. Posibil sa vina un moment in care vom considera necesar sa ii iertam pentru ca resentimentul sa fie eliminat. Iertarea ne ajuta sa ne simtim mai bine, deci o facem pentru noi, nu pentru celalalt.
Aceste liste par a fi o idee bună daca avem de gand sa "dam foc" inventarului personal (a porni inventarul personal cu gandul ca dupa ce scriem - si marturisim unei alte persoane - vom 'da foc' hartiilor si nimeni altcineva nu le va citi, stimuleaza ONESTITATEA fata de noi insine, dand sanse pasului patru sa devina eficient).

... sunt unele zile

Mama mea a suferit teribil de artrită reumatoidă - mai ales în ultima parte a vieții ei. A fost un pacient bun, vazand in medic un fel de putere superioara. În cazul în care medicul a spus "ia aceasta pilula", a luat acea pastila. Si-a luat medicamentele, indiferent de tratamentele recomandate. Astfel, a diminuat durerea bolii ei. Dar, din când în când, durerea revenea si o auzeam spunand: "Mi-am luat medicamentele azi, dar ... astăzi artrita mea mă doare." 

Cred că același lucru poate fi spus si de alcoolism. Imi fac treaba, merg la întâlniri, lucrez programul, citesc, practic rugaciunea si meditatia ... și astfel obtin rezultate. Dar unele zile ... unele zile sunt mai aspre decât altele. In acele zile ma gandesc la mama si-mi spun:

"Astăzi ... astăzi alcoolismul meu mă doare." 

Iau o pauza și în cele din urmă trece.

 Stefan

Voia Lui!

De multe ori am auzit intrebarea: " Cum stiu care este voia Lui si care este voia mea?" 

Nu stii dinainte! Afli dupa aceea. Cand te doare poti sa fii sigur ca ai facut voia ta.
Asa ca ar fi mai bine sa ma intreb inainte: Ce ar vrea Dumnezeu (un Dumnezeu grijuliu si iubitor) sa fac eu intr-o anume situatie?

Cartea mare - harta recuperarii din alcoolism - spune simplu si clar:

<<E foarte usor sa ne culcam pe laurii victoriei si sa ne indepartam de la acest program spiritual. Astfel ne indreptam iar spre viltoarea necazurilor – alcoolul este un dusman subtil. Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Ceea ce avem de fapt este o gratiere zilnica de usurare sufleteasca si mentinere a conditiei noastre spirituale. Fiecare zi este o zi in care trebuie sa transpunem voia lui Dumnezeu in toate activitatile noastre. Cum te pot servi mai bine Doamne – Faca-se voia ta (nu a mea)." Aceste ginduri trebuie sa ne urmeze constant. Ne vom putea exersa vointa in limita acestor principii, caci asa este potrivit sa ne folosim vointa.>>

Gratia Divina (voia Lui) este darul primit gratis al eliberarii mele din alcoolism - și în cele din urmă de obsesia mea față de sine - printr-o putere mai mare decât mine. Utilizarea corectă a voinței mele, atunci când este aplicata la voia lui Dumnezeu, este de a valorifica tot ce decurge din ea: intuiția mea, gândurile mele, experiența mea, emoția mea - și de a folosi darul abstinentei și acest mod de viață pentru a fi in serviciu altora.

Nu doar la intalniri. In oricare din domeniile vietii.

Abstinenta pentru mine astazi este mai mult decat a nu bea.
(Desigur, totul începe de aici si orice altceva este lipsit de sens, fără abstinență fizică. Dar eu aspir să trăiesc aceste principii nu doar pentru a nu bea - desi, traind aceste principii este tocmai ceea ce mă ajută să nu duc paharul la gura - si cred ca este modul în care un alcoolic isi menține echilibrul și se indeparteaza de o gandire egocentrica - care sta atât de des la baza modului in care justificăm revenirea la băut).

Undeva scrie (cu referire la cei 12 pasi): ”E prea greu! Nu o să reuşesc!” 
In stradania mea de a trai aceste principii pe deplin in viata de zi cu zi, imi amintesc de ceea ce spune Cartea mare in continuare: << ... Nu vă descurajaţi. Nu suntem nişte sfinţi. Ceea ce contează este faptul că suntem dispuşi să progresăm pe baza acestor principii spirituale. Mai degrabă vorbim despre progres spiritual decât despre perfecţiune spirituală.>>

Ceea ce se poate traduce prin  " A fi dispus sa ma maturizez spiritual " inseamna ca ma voi stradui sa fac lucrurile diferit. Ma voi stradui sa fac lucrurile in modul in care AA sugereaza, in locul modurilor vechi, bazate pe frica in care eram obisnuit sa ma comport. Se spune: Nu gandesc sa-mi schimb modul de a actiona, actionez sa-mi schimb modul de gandire. 
Nu am reusit sa imi schimb modul de gandire si implicit modul de viata pana nu am lucrat Pasii. Iar a lucra Pasii este o actiune!

În multe feluri, transformarea pe care am experimentat-o prin gratia divina îmi dă o nouă voință. Una prin care experimentez bucuria reală de a fi de folos celorlalți.

Si, asa cum se spune: această transformare este disponibilă gratuit pentru oricine o vrea - oricine are bunavoință -, prin intermediul celor 12 pași.

P.S.:
Se potriveste o postare pe care tocmai a pus-o un prieten pe Prietenii lui Bill:

”Un om a mers mări şi ţări pentru a vedea cu ochii săi pe Ghidul spiritual a cărui faimă ajunsese şi în locul naşterii sale. „Ce miracole a făcut Ghidul vostru?”, a întrebat el pe unul dintre aspiranţii spirituali.

„Există miracole şi miracole. În ţara voastră, când Dumnezeu îndeplineşte voinţa unui om, acest fapt este considerat a fi un miracol. În ţara noastră este considerat un miracol când cineva îndeplineşte voinţa Lui.”

- Anthony De Mello

... iar eu in AA am tot dat peste miracole!

Cum ar fi:

Cand dorinta mea fierbinte de a inceta bautul (a se citi ca mi-am admis neputinta) - PROBLEMA - s-a intalnit cu programul in 12 pasi - SOLUTIA - m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACTIUNEA ! - . Acesta este miracolul AA!

Ieri, azi, maine ... sau ... vinovatia si ingrijorarea

Cand am impresia ca, daca ma simt vinovat pentru ceva deja intamplat sau imi fac griji pentru ce s-ar putea intampla suficient de mult timp, pot schimba un eveniment trecut sau viitor, sunt intr-o alta realitate.
Vinovatia inseamna sa-mi consum prezentul blocat in trecut. Ingrijorarea este sa raman imobilizat in prezent din cauza a ceea ce se va petrece in viitor.
<< Nu experienţa zilei de AZI îi înnebuneşte pe oameni, ci remuşcarea sau amărăciunea faţă de ceva întâmplat IERI sau groaza faţă de ceea ce poate aduce MÂINE. >>
Vinovatia si ingrijorarea sunt forme pe care le ia nefericirea. Prin invinovatire imi deteriorez clipele prezente cu sentimente provocate de un comportament trecut. Prin ingrijorare irosesc ziua de azi meditand obsesiv la un eveniment viitor.
<<Există două zile cu care nu are rost să ne batem capul, două zile în care nu au de ce să încapă teama şi îngrijorarea. Una dintre aceste zile este cea de IERI cu durerile şi suferinţele ei si cealaltă zi este cea de MÂINE, cu posibilele ei adversităţi şi poveri. >>
Doua sentimente nesanatoase si inutile pentru ca nu pot schimba niciodata nimic.

Nu pot indrepta nimic din ce s-a petrecut deja. Ceea ce pot face este sa ma straduiesc sa schimb atitudinea fata de ce imi provoaca vinovatie. Trecutul se poate schimba numai cand imi schimb perceptia in legatura cu el. 

De multe ori cand vorbesc despre a trai in intervalul zilei prezente sunt intrebat: Dar eu sa nu-mi mai fac planuri pentru viitor? A nu se confunda ingrijorarea cu planificarea viitorului. Daca fac planuri si activitatea de azi contribuie la un viitor mai eficient nu e ingrijorare. Ingrijorare e cand raman imobilizat in prezent gandindu-ma la ce se va intampla in viitor. Ingrijorarea este provocata de lucruri asupra carora nu am control.
Am fost in categoria ingrijoratilor de profesie, cu frici ca nu voi obtine ceea ce vreau sau ca voi pierde ceea ce am. Si poate mai sunt inca. Insa intrebarea pe care am invatat sa mi-o pun pentru eradicarea ingrijorarii si pe care am folosit-o frecvent la inceputul recuperarii mele a fost Ce se poate intampla cel mai rau si care sunt sansele sa se intample?
Cand ajungeam intr-o situatie de incertitudine care ma conducea la emotii puternice imi puneam aceasta intrebare. La vremea respectiva imi dadeam singur raspunsul: cel mai rau lucru care mi se poate intampla in urma acestui eveniment este sa beau. Iar eu nu am de gand sa beau. Deci orice s-ar intampla este un bonus pentru mine indiferent daca rezultatul este cel pe care mi l-am dorit sau nu.

In cele din urma, daca tot nu ma pot abtine sa privesc in trecut, macar sa o fac cu iertare. Daca tot nu ma pot abtine sa privesc in viitor, macar sa o fac cu speranta. 

Dar cel mai bun lucru este sa fiu in prezent, cu recunostinta.

ce pas este mai greu de facut?

<< Cliseu = Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive.
Si la AA exista clisee. Nu o spun in sens negativ. Pur si simplu exista. Unul dintre acestea este ca pasul 1 este cel mai greu de facut. >>

Inspirat de o impartasire de pe Prietenii lui Bill, m-am gandit la mine si la ce cred eu despre ˝clisee˝, despre repetitie si despre care pas mi s-a parut cel mai greu.

Repetitia (chiar excesiva) in AA nu banalizeaza, ci faciliteaza procesul de invatare si constientizare (subconstientul primeste informatia in mod repetat pana o asimileaza si o transforma in obicei - obicei care inlocuieste vechile tipare si convingeri, pentru noi, distructive - care se manifesta, mai apoi, in mod natural si firesc in constient, deci in viata de zi cu zi). Cam lunga fraza, dar asta e.

˝Cliseul˝ auzit de mine in legatura cu primul pas este mai degraba ca Pasul 1 este singurul care trebuie facut 100%, de la bun inceput. Pentru ca el inseamna acceptarea bolii si ca alcoolul nu mai este o optiune. In caz contrar, ceilalti pasi care urmeaza nu au nicio sansa de reusita, intrucat pana la urma ne intoarcem la alcool. Si implicit, la Pasul 1. Spunea un prieten drag mie la o intalnire ca pasul 1 este fundamentul programului si inseamna nu numai sa accept, dar sa si fac ceva dupa ce accept.

La inceputul recuperarii mele, Pasul 1 mi s-a parut cel mai greu. Pentru ca nu am inteles! Cum sa nu mai fiu stapan pe viata mea?
Dupa ce am lucrat Pasul 1, Pasul 2 mi s-a parut cel mai greu. Era vorba despre credinta si sanatate mintala. Greu de rumegat!
Dupa Pasul 2, Pasul 3 mi s-a parut aproape imposibil. Vointa si viata mea in grija lui Dumnezeu?
Pasul 4 - inventar, fara frica, ˝dezvelirea cepei˝, eu, baiatul bun, cel fara de defecte?
Sa mai si vorbesc despre asta cuiva? - Pasul 5.
Sa vreau sa ma schimb? (Pasul 6) si chiar sa o si fac? (Pasul 7).
Sa vreau sa-mi repar greselile? (Pasul 8) si chiar sa o si fac? (Pasul 9).
Greu, foarte greu.
Sa repar greselile imediat ce mi-am dat seama de ele, sa fac din meditatie si rugaciune o rutina zilnica si colac peste pupaza sa aplic toate chestiile astea de la 1 la 11 in toate situatiile de viata, bașca sa mai ajut si pe altii?! Păi?! ...

De-a lungul timpului mi-am dat seama ca cel mai greu pas a fost cel pe care nu l-am facut INCA!

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

Semintele miracolelor din AA!

Semințele miracolelor din AA se găsesc în principii.

1. SPERANTA - admit nevoia de ajutor, incep sa impartasesc experienta si capat puterea de a merge mai departe.

2. PREDAREA - lucrurilor pe care nu le pot schimba prin propria mea putere este o modalitate de a ma impaca cu viata mea. Caut o putere superioara, asa cum o inteleg eu, și ea devine ghidul meu esential si sursa mea de putere.

3. ACCEPTAREA - permite evitarii si negarii sa lase loc adevaratei realitati și impacarii. Prin grija lui Dumnezeu, primesc puterea de a lasa sa intre oameni si idei noi in viata mea.

4. ONESTITATEA - este abilitatea de a potrivi launtricul meu cu exteriorul. Aceasta permite ca ceea ce nu-mi face bine sa las sa plece si ceea ce doresc cu adevărat să apară și să se dezvolte în viata mea.

5. MINTEA DESCHISA - este puntea mea catre experiența altora. Este culoarul care ma conduce de la singurătate la înaltimea Spiritului.

6. BUNAVOINTA - de a încerca este începutul pentru a face partea mea. Cu cat este mai mare si mai umila, cu atat ma pregateste mai bine pentru transformare.

7. CREDINTA - este dovada încrederii mele în Dumnezeu. Adevărata credință este rezultatul predarii cuplata cu experiență că Dumnezeu poate și va face pentru mine ceea ce eu insumi nu pot sa fac, dacă ii cer ajutor.

8. TOLERANTA - este constientizarea faptului ca cealalta persoana are si ea un spirit ca și mine, la care adaug curiozitatea de a afla ce acel spirit încearcă să facă.

9. RABDAREA - este cea care acorda timp lucrurilor sa se miste si sa se aseze la locul lor, fara presiune, fara sa fie fortate si fara sa fie intrerupte.

10. SMERENIA - este constientizarea importantei de a-mi face bine partea și de a fi deschis la multele forme de ajutor necesare pentru o viață plină și abundenta.

11. IUBIREA NECONDITIONATA - este un dar pe care il primesc cand simt spiritul meu într-un alt om.

12. IMPARTASIREA SI TRANSMITEREA MESAJULUI - sunt forme active și pasive de iubire care ma tin in viata si care permit lui Dumnezeu să ma folosească ca instrumentul Lui.

de facut pentru recuperare

De multe ori pasim pe usile incaperilor de intalniri asteptandu-ne ca ne va fi bine doar cu dorinta de a inceta bautul.
De cele mai multe ori intram sperand ca exista o solutie sa bem fara sa avem probleme.

A nu crede ca sunt alcoolic nu ma face sa nu fiu. Ma face doar ignorant. Sau  mai bine zis inconstient de ce mi se intampla.

Viata in abstinenta nu inseamna vechea mea viata minus alcool. Este o noua viata.
Recuperarea este reprogramarea mintii mele adictive.

Este insa ceva de lucrat. Majoritatea nu o facem pentru ca ne e frica de ce am putea gasi in interiorul nostru. Asta este scuza!

Mariane Williamson spune in "Întoarcerea la dragoste": << Frica noastra cea mai profundă nu este ca suntem inadecvati. Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste masura. 
Intunericul din noi, si nu lumina, este ceea ce ne sperie. >>

Cateva lucruri ar fi de facut pentru recuperare. 
Sunt necesare pentru cresterea mea in noua viata, cu vechea gandire.
In timp noile mele actiuni au devenit noul meu mod de gandire si noul mod de gandire a devenit noul meu mod de a trai.

- Am recunoscut ca am nevoie de ajutor - am admis ca am o problema; am incercat totul si nimic nu a mers; am fost gata pentru o schimbare, fara sa astept sa fiu 100% pregatit pentru asta;
- Am cerut ajutor - am folosit grupil suport. Aveam nevoie de suport. Mintea mea adictiva (subconstientul meu) ma va trage mereu si mereu, intr-o clipa, catre vechiul mod de gandire;
- Am fost dispus pentru schimbare, pentru crestere. Nu am raspunsuri la intrebari sau cele pe care le am sunt defectuoase de cele mai multe ori. Am nevoie de o noua cunoastere. Am nevoie sa nu mai opun rezistenta. 
Nu am nevoie de o noua filozofie, ci sa fiu dispus sa fac niste schimbari care sa se potriveasca cu  filozofia pe care o am;
- O minte linistita. Pana cand nu reduc zgomotul din capul meu, sunt blocat intr-o palavrageala constanta; macin mereu si mereu aceleasi ganduri, care de obicei sunt nesanatoase si nu imi fac de loc bine.

Pentru mine, a fost mai mult ca un dezacord continuu, cuplat cu un complex de inferioritate sau un ego extins. Sentimentul de pace și liniște pe care l-am urmărit cu băutura este acum disponibil în mintea abstinenta. 
Doar am avut bunavointa, am fost dispus să-l caut acolo.