O nouă perspectivă

 PASUL 6  - să NU mai fac ce am vrut să fac până acum

Am devenit convinși că suntem neputincioși față de dependența noastră de gândurile și comportamentele alcoolice și că viața și mintea noastră sunt imposibil de gestionat. 

Când încercăm să controlăm viața, viața devine imposibil de controlat. 

Poftele noastre fizice compulsive, obsesiile noastre  emoționale și golul nostru spiritual ne conduc la a fi agitați, iritabili și nemulțumiţi. Toate acestea ne motivează să reacționăm la evenimente din viață cu egoism, necinste, interesaţi doar de propria persoană și frică.

Suntem obosiți.

Suntem lipsiţi de onestitate când nu vedem realitatea a ceea ce se desfășoară în fața noastră cu o adevărată perspectivă și proporție. Suntem egoiști și interesaţi doar de sine, astfel încât centrarea pe voia proprie, dezinteres sau dezgust reprezintă criteriile după care judecăm și reacționăm la viață. [12&12, 92: 3 - 93: 0] Ne temem, deoarece anticipăm sentimentul de pierdere care se va întâmpla dacă nu obținem ceea ce dorim sau pierdem ceea ce avem sau să descoperim cine suntem și ceea ce am făcut. [12&12, 76: 2]

Suntem epuizați.

Și bem. Sau acționăm și gândim ca și cum am fi băut. Acum suntem epuizați de calea noastră, suntem epuizați de alegerile noastre obișnuite; suntem bolnavi și obosiți de consecințele faptului că facem lucrurile în felul nostru. Calea noastră nu a funcționat. (52:3) La Pasul 6, când aceste lucruri devin inacceptabile pentru noi, suntem pregătiţi să renunțăm la ele. Acesta este un dar al disperării. Atâta timp cât nu am putut observa sau identifica obiceiurile și comportamentele noastre în modul de gândire, nu am putut scăpa de ele. Astăzi, când le putem vedea și denumi,  putem renunța la ele, le putem întoarce către unele noi, sănătoase și ne putem schimba.

PASUL 7  - să fac ce NU am vrut să fac până acum

S-ar putea să ne gândim la un defect de caracter ca la un nivel inferior al potențialului nostru. La Pasul 7 vom practica lucruri noi în viața noastră și o schimbare de personalitate suficientă pentru recuperare, o conversie, începe să aibă loc. (567: 1) Cerem ajutor și tăria din puterea pe care o descoperim în noi, prin disciplina practicii de a lucra la acest program, așa cum este înțeles de Alcoolicii Anonimi.

Deși nu putem - și nici nu ar trebui - să ne negăm instinctele, cerem puterii noastre superioare aşa cum o înțelegem să ne îndepărteze de acea cerere obișnuită și nesățioasă pentru satisfacerea instinctelor noastre dincolo de adevăratele noastre nevoi. [12&12, 71: 1]

Efortul sau acţiunea de a lucra acest Pas, stă în a cere. Cerem ajutor în a avea înțelepciune și claritate. Cum cerem - prin rugăciune, prin meditație sau alte practici spirituale sau punând mintea la contribuţie - depinde de noi.

Nu vom cere o singură dată, vom cere din nou și din nou pe tot parcursul vieții noastre până când într-un moment de grație găsim puterea de a continua fără a bea. Avem nevoie de putere spirituală pentru a merge mai departe în lume și a lua măsurile care sunt în concordanță cu, și chiar cerut de, înțelegerea pe care am dobândit-o prin timpul nostru, liniștit şi singur, petrecut cu puterea noastră superioară. Ne refugiem și cooperăm cu această „cunoaștere interioară” în acest proces de a da drumul, de a ne deschide spre schimbare. Am ajuns să vedem că facem parte din, această familie universală, mai degrabă decât în ​​afara ei. Această perspectivă adevărată a smereniei ne oferă liniste sufleteasca. [12&12, 48: 0; 58: 1; 72: 2]

Pentru noi procesul obţinerii unei noi perspective a fost incredibil de greu. ...

Aceasta percepţie îmbunătăţită a ideii de umilinţă este începutul unei schimbări radicale a unghiului din care privim realitatea. ...

Pasul 7 este acţiunea prin care producem o schimbare de atitudine. ...

O constiinta impacata

 Abordăm Pasul 10, începem să punem în practică modul AA de viaţă, o zi după alta. 

Ne întrebăm: putem oare să ne păstrăm echilibrul emoţional, indiferent de condiţiile exterioare?

Trebuie să fim cu ochii pe calităţile şi defectele noastre, în permanenţă, punând în practică auto-examinarea şi auto-evaluarea. 

Ne formăm un obicei din cercetarea cu regularitate a sinelui, admitem şi acceptăm ceea ce descoperim şi încercăm să îndreptăm, cu răbdare şi perseverenţă, ceea ce este strâmb.

Dacă vrem într-adevăr să trăim senin avem nevoie de eliminarea mahmurelii sufletești, rezultatul suitei de emoţii negative - mînia, teama, gelozia şi celelalte ca ele. 

Inventarul 

Există inventarul-fulger, făcut oricând în parcursul zilei, dacă ne vedem copleşiţi de evenimente. 

Există inventarul pe care ni-l facem la capătul zilei, cînd trecem în revistă întîmplările din orele care tocmai s-au încheiat. Tragem linia şi facem bilanţul.

Mai există şi acele ocazii în care, fie singuri, fie în compania naşului AA ori a ghidului spiritual, facem o revizuire a progresului nostru de la ultima întîlnire. Mulţi membri AA recurg la asemenea curăţenii generale o dată sau de două ori pe an. 

Înainte de a ne întreba ce este un inventar-fulger, să vedem în ce fel de împrejurări poate funcţiona el eficient.

Faptul că ceva nu e în regulă cu noi - ori de cîte ori sîntem tulburaţi, din indiferent ce cauza - este o axiomă spirituală. Dacă cineva ne răneşte şi ne doare, greşeala este şi a noastră. 

mînia justificată

resentimentele noastre erau legitime sau nu.

 pe noi ne putea menţine într-o interminabilă criză emoţională. Aceste "beţii pe nebăute" ne-au dus adesea drept la sticlă Alte tipuri de tulburări - gelozia, invidia, auto-compătimirea şi orgoliul rănit - ne-au dus tot acolo.

Un inventar-fulger, făcut în toiul unor asemenea tulburări, poate fi de mare ajutor în direcţia potolirii furtunii interioare. Inventarul-ful­ger îşi găseşte aplicarea în situaţii care apar în tot cursul zilei. 

 Noi vom căuta progresul, nu perfecţiunea.

Cel dintîi obiectiv al nostru va fi dezvoltarea stăpînirii de sine. 

Aceasta este de prima importanţă. Cînd vorbim sau acţionăm pripit, capacitatea de a judeca cinstit şi de a fi toleranţi ni se evaporă într-o clipă. O singură tiradă răutăcioasă, un singur raţionament arţăgos ne-ar putea distruge o relaţie cu cineva, pentru o zi sau chiar pentru un an întreg. Nimic nu aduce mai mult folos decît abţinerea de la a spune sau a scrie ceva regretabil. Trebuie să evităm criticile pripite şi discuţiile pătimaşe şi furtunoase; la fel şi cu tăcerea dispreţuitoare şi cu îmbufnările. Acestea sînt capcane cu momeli puse de trufie şi de dorinţa de răzbunare. Prima noastră sarcină este să evităm aceste capcane. Cînd momeala este ispititoare, va trebui să facem un pas înapoi şi să reflectăm. Pentru că noi nu putem nici gîndi, nici acţiona în direcţia unui obiectiv pozitiv, pînă cînd stăpînirea de sine nu funcţionează automat.

Problemele dezagreabile sau neaşteptate nu sînt singurele lucruri care cer auto-control. Trebuie să fim la fel de prudenţi şi cînd începem să acumulăm o anumită doză de importanţă şi de succes material. Căci nu există alţi oameni care să-şi iubească triumfurile personale mai mult decît ni le iubim noi; am băut din cupa succesului ca dintr-un vin care reuşea întotdeauna să ne aducă exaltarea. Cînd norocul momentului ne surîdea, plonjam în fantezii despre victorii şi mai măreţe asupra oamenilor şi situaţiilor. Orbiţi astfel de încrederea trufaşă în forţele proprii, eram predispuşi la a face pe grozavii. Desigur, plictisiţi sau răniţi, oamenii s-au îndepărtat de noi.

Fiind acum abstinenţi în AA şi pentru că ne recîştigăm stima prietenilor şi asociaţilor, descoperim că încă avem nevoie de o atitudine vigilentă. Ca o asigurare împotriva pornirii de a "ne da mari", ne putem verifica mereu, amintindu-ne că astăzi sîntem abstinenţi numai prin îndurarea lui Dumnezeu şi că orice succes am înregistra noi, este mai mult succesul Lui, decît al nostru.

În fine, începem să vedem că oamenii, inclusiv noi-înşine, sînt într-o anumită măsură bolnavi spiritual şi se înşeală adesea; atunci, abordăm toleranţa adevărată şi înţelegem ce înseamnă, de fapt, reala iubire de semeni. Va deveni din ce în ce mai evident, pe măsură ce vom avansa, că nu are nici un rost să ne enervăm ori să ne simţim răniţi de oameni care, ca şi noi, suferă durerile creşterii.

O asemenea schimbare radicală a unghiului nostru de vedere va cere timp, poate chiar timp îndelungat. Nu mulţi oameni pot afirma că iubesc pe toată lumea. Majoritatea dintre noi trebuie să admită că n-am iubit decît puţini oameni; dar şi că am fost destul de indiferenţi faţă de mulţi, cîtă vreme nu ne-au făcut necazuri; iar pe ceilalţi - ei bine-nu i-am putut suferi sau i-am urît. Deşi aceste atitudini sînt destul de obişnuite, noi, cei din AA, descoperim că avem nevoie de ceva mult mai bun, ca să ne păstrăm echilibrul. Noi nu putem trăi cu sentimente de ură profundă. Trebuie chiar dacă numai puţin cîte puţin, să abandonăm ideea că am putea iubi posesiv pe cineva, că i-am putea ignora pe cei mai mulţi şi că am putea continua să nutrim frică sau ură faţă de orişicine se nimereşte.

Putem încerca să încetăm cu pretenţiile nerezonabile faţă de cei pe care îi iubim. Putem arăta blîndeţe, acolo unde n-am arătat-o în trecut. Cu cei antipatici putem începe să fim drepţi şi politicoşi, ba chiar ne putem da silinţa să-i înţelegem şi să-i ajutăm.

Ori de cîte ori greşim faţă de astfel de oameni, putem recunoaşte fără întîrziere - nouă înşine întotdeauna şi lor, atunci cînd recunoaşterea ar ajuta la ceva. Politeţea, blîndeţea, dreptatea şi iubirea sînt notele de baza ale intrării în relaţii armonioase cu practic oricine. Cînd avem vreo îndoială ne putem opri întotdeauna, spunînd: "Nu voia mea, ci a Ta să se facă." Şi ne putem întreba adesea: "Dacă fac eu altora ce aş dori să mi se facă mie - astăzi?"

Seara, poate chiar înainte de culcare, mulţi dintre noi îşi fac bilanţul zilei în scris. Acum este un moment prielnic să ne amintim că a ne face inventarul nu înseamnă doar să ne căutăm defectele. Ziua a fost săracă dacă nu am făcut cel puţin un lucru corect. De fapt, clipele dimineţii sînt, de obicei, bine umplute cu lucruri constructive. Intenţii bune, gînduri bune şi acţiuni bune sînt mereu la vedere, la îndemîna noastră. Chiar şi atunci cînd, deşi ne-am străduit din răsputeri, am eşuat, putem scoate în relief acel eşec din bilanţul nostru, ca pe unul dintre cele mai mari bunuri ale noastre. În astfel de condiţii, durerea eşecului este transformată în ceva pozitiv. Din asemenea dureri primim imboldul necesar pentru a progresa. Cineva, care ştia ce vorbeşte, remarca odată faptul că "durerea este punctul de plecare al oricărui progres spiritual." Noi, cei din AA, sîntem din tot sufletul de aceeaşi părere, căci noi ştim că durerile băutului trebuiau să vină înaintea abstinenţei, iar frămîntările sufleteşti - înaintea seninătăţii.

Parcurgînd coloana bilanţului zilei, este necesar să examinăm cu grijă motivaţiile fiecărui gînd, fiecărei fapte care n-au fost cum trebuie. În majoritatea cazurilor, aceste motivaţii nu vor fi greu de văzut şi înţeles. Cînd am fost orgolioşi, furioşi, geloşi, neliniştiţi sau speriaţi, am acţionat ca stare - şi asta-i tot. Aici nu este nevoie decît să recunoaştem că am gîndit sau acţionat greşit, să încercăm să vedem, cu ochii minţii, cum am fi putut proceda mai bine şi să luăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, hotărîrea de a transmite învăţămintele lecţiilor de azi, în ziua de mîine, prin repararea - desigur - a ceea ce a fost neglijat.

Însă, în unele situaţii ne vom descoperi adevăratele motivaţii numai printr-o cercetare amănunţită. Există cazuri în care vechiul nostru duşman, arta de a găsi pretexte, s-a strecurat în spiritul nostru şi ne-a servit justificări pentru comportarea noastră cu adevărat rătăcită. Aici apare ispita de a ne imagina că am avut motive întemeiate, cînd în realitate, ele nu existau.

Am "criticat constructiv" pe cineva care merita să fie criticat, cînd, de fapt, motivul nostru fusese să ieşim cîştigători într-o inutilă discuţie în contradictoriu. Sau, dacă persoana criticată nu a fost de faţă, ne-am gîndit că i-am ajuta pe alţii s-o înţeleagă mai bine, cînd, în realitate, motivul nostru era să ne simţim superiori prin denigrarea celui absent. Uneori îi rănim pe cei dragi, pentru că trebuie "să-i punem la punct", cînd, de fapt, vrem să-i pedepsim. Eram deprimaţi şi ne plîngeam de starea noastră proastă, cînd, în realitate, cerşeam pentru milă şi atenţie deosebită. Această trăsătură stranie a minţii şi a sufletului, această dorinţă perversă de a ascunde un motiv nesănătos în dosul unuia bun, pătrunde în problemele umane, de sus pînă jos. Acest subtil şi înşelător "dar-eu-am-dreptate", poate fi dedesubtul celui mai mic gînd, al celei mai mici acţiuni. Esenţa modelării caracterului şi a traiului bun constă din a învăţa să localizăm, să recunoaştem şi să corectăm aceste slăbiciuni. Un regret onest pentru răul făcut, o recunoştinţă curată pentru cele primite şi dorinţa de a încerca să facem mai multe lucruri corecte mîine, vor fi bunurile pe care vom căuta să le acumulăm în permanenţă.

După ce am examinat ziua care se încheie, neomiţînd să luăm ­cum se cuvine - nota de cele făcute bine şi după ce ne-am cercetat inima, fără spaimă dar şi fără menajamente, Îi putem mulţumi, cu adevărat, lui Dumnezeu pentru binecuvîntarea primită şi putem adormi cu conştiinţa împăcată.

Instructiuni la Pasul 11

  

PASUL 11

  Să vedem ce ne spune Bill despre utilizarea Pasului 11. Amintiți-vă că Pasul 11 ​​spune, am căutat prin rugăciune și meditație să ne îmbunătățim contactul conștient cu Dumnezeu, nu să menținem, ci să îmbunătățim. Am făcut-o deja, am dezvoltat-o ​​într-o anumită măsură. Dar acum, putem începe să o dezvoltăm în continuare. 

Uitându-te la procesul total din viața noastră, ajungem să lucrăm Unu și Doi și ajungem la Trei. Trei este unul dintre stâlpii acestui lucru, în care luăm decizia de a ne preda voinţa. Asta e doar o decizie. Pentru a duce la îndeplinire această decizie, trebuie să înlăturăm lucrurile care ne blochează spre Dumnezeu. Facem asta în Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă, și chiar și în Zece, eliminăm altele. Deci, aceasta este efectuarea deciziei. 

Acum că am îndepărtat lucrurile care ne blochează de la decizia din Pasul Trei, acum putem opera; începem să operăm, Pasul unsprezece, care este primirea îndrumărilor lui Dumnezeu în viețile noastre. Într-adevăr, punctul culminant al întregii lucrări este întoarcerea voinței noastre și Unsprezece, primirea voinței lui Dumnezeu, schimbarea direcțiilor în viața umană. Toți acești pași din mijloc fac acest lucru posibil. Acum că am făcut ceea ce spune el, ar trebui să avem deja un anumit sens. Dar Pasul Unsprezece este un instrument pentru a îmbunătăți indicațiile lui Dumnezeu pentru vietile noastre. Să vedem cum a făcut-o.

(p. 85, alin. 4; p. 86, alin. 1) „Pasul unsprezece sugerează rugăciune și meditație. Nu ar trebui să fim timizi în această chestiune a rugăciunii. Bărbați mai buni (sus. din p. 86) decât noi au folosit în mod constant. Funcționează, dacă avem atitudinea potrivită și lucrăm la asta.

Trebuie să lucrăm la asta. Acesta nu este ceva ce putem dezvolta instantaneu.

(p. 86, alin. 1) „Ar fi ușor să fii vag în această chestiune. Cu toate acestea, credem că putem face câteva sugestii clare și valoroase.

Să ne uităm la această afirmație. Bill a spus că ar fi ușor să fii vag despre... această chestiune. Amintiți-vă că Bill nu era un gigant spiritual la acest punct, sau  fusese în chestia asta doar de câțiva ani. 

Dacă ne uităm la cele două subiecte, rugăciunea și meditația, s-au scris multe, multe volume pe aceste două subiecte, despre rugăciunea însăși, să nu mai vorbim de multele ore pe care omul le-a petrecut studiind meditația. Totuși, a fost capabil să așeze pe... două pagini și jumătate o procedură pentru a le oferi oamenilor o viață spirituală care era falimentară pe de-a-ntregul. Felul în care a făcut-o a fost - a spus că nu pot să te învăț orice despre rugăciune și meditație, nu știu nimic despre asta. Nu am capacitatea să te învăț sau să-ți spun nimic despre asta. Dar el a spus: Îți voi oferi aceleași sugestii clare și valoroase. Îți voi oferi niște exerciții zilnice de exersat. A spus, dacă vei practica aceste exerciții în fiecare zi, vei dezvolta o viață de rugăciune și meditație. 

Așa că ne va spune pe aceste două pagini. Începe cu ce să facem seara. Apoi ne spune ce să facem dimineața. Ne spune ce să facem când avem nehotărâre. Ne spune cum să ne rugăm. Ne spune ce să facem în caz de îndoială. Dacă facem aceste lucruri în fiecare zi, refacem aceste procese, vom dezvolta un individ cu o viaţă sănătoasă în rugaciune si meditatie. Este ceva la care trebuie să lucrăm folosind aceste sugestii în fiecare zi. Și începe cu noaptea.

(p. 86, alin. 2) „Când ne retragem noaptea, ne revizuim în mod constructiv ziua. Am fost resentimentari, egoiști, necinstiți sau cu frică? Suntem datori cu scuze? Am ținut ceva pentru noi, care ar trebui să fie discutat cu o altă persoană imediat?

Și putem spune, chiar am lucrat la Pasul Zece? 

Aceasta explică o relație importantă între Pasul 10 si Pasul 11.

(p. 86, alin. 2) „Am fost amabili și iubitori față de toți? Ce am fi putut face mai bine? Ne-am gândit la noi înșine majoritatea timpului? Sau ne gândim la ce am putea face pentru alții, la ce am putea împacheta în raza vieții? Dar trebuie să fim atenți să nu ne îndreptăm spre îngrijorare, remuşcări sau reflecţii morbide, pentru că asta ne-ar diminua utilitatea pentru ceilalţi. După ce ne-am făcut recenzia, cerem iertarea lui Dumnezeu și întrebăm ce măsuri corective ar trebui luate.'

Noi cerem asta. Solicităm acele indicaţii specifice în viața noastră, pentru că vedem... cum am ajuns în ziua aceea. Vom vedea nevoile noastre, ceea ce vrem ca Dumnezeu să ne îndrume în acest domeniu. 

Am făcut o foaie mică de hârtie și, din nou, nu este nimic nou. În partea stângă a foii am enumerat caracteristica personalității a unei persoane cu voință proprie. Am mers la Cartea Mare și am depistat defectele de caracter despre care Bill a vorbit pe tot parcursul. Egocentric, egoist, necinstit, ființă umană înspăimântată și lipsită de consideraţie. Apoi am mers la „Doisprezece și Doisprezece” scrisă vreo treisprezece ani mai târziu, după ani de experiență și discuții cu mulți, mulți oameni care sunt bine înțeleși în natura umană. Sunt sigur că știa mai multe despre natura oamenilor atunci.

Am luat de acolo toate defectele de caracter care sunt într-adevăr ramuri ale primelor patru. Am enumerat mândria, și lăcomia și pofta și așa mai departe și așa mai departe. Am enumerat fiecare defect de caracter pe care Bill l-a folosit în Big Book și „Doisprezece și doisprezece”. Apoi, în partea dreaptă a foii, ne-am dus la dicționar și am căutat cuvintele care ar înseamna opusul lor. Cele din partea dreaptă a foii ar fi caracteristicile personalității unei persoane cu voia lui Dumnezeu.

Tot ceea ce încercăm să facem este să ajungem din partea stângă a foii în partea dreaptă a foii.

Și este foarte greu de făcut. Dar dacă ne-am face un obicei noaptea, durează doar aproximativ două minute să folosim această mică foaie și să vedem ce s-a întâmplat astăzi. În mod invariabil, mă aflu de ambele părți, niciodată pe toate de o parte. Invariabil, în fiecare zi găsesc că locurile se schimbă și acolo. Dar văd ce trebuie să schimb. Pot să cer ajutorul lui Dumnezeu. Cu puterea lui Dumnezeu și mica mea putere pe care o pot aduna, putem treptat, treptat să eliminăm defectele și să creștem din ce în ce mai mult partea bună a caracterului meu. Este un proces lent, dar reușesc acest lucru pe măsură ce trec anii până când treptat partea dreaptă a foii devine naturală pentru noi. Cine face asta zilnic nu poate rămâne acelaşi. Aceasta este schimbarea continuă.

Toți oamenii de succes de astăzi spun să facem din inventar o parte zilnică a vieții noastre. Ei spun că dacă nu o facem, s-ar putea să uităm unde suntem şi de unde venim. Dacă uităm de unde venim, s-ar putea să uităm unde mergem. Și ajungem să ne pierdem din nou. Singurul mod în care poți vedea cu adevărat ceea ce trebuie să schimbi este să te oprești din când în când și să te uiți la ce se întâmplă în viața ta. Atunci poti să vezi cât de departe ai ajuns, unde trebuie să mergi și poți vedea ce trebuie să schimbi pentru a ajunge acolo. Foarte, foarte simplu. Un proces care durează doar aproximativ două minute pe zi. Putem avea asta dacă suntem dispuși să facem munca necesară pentru a face asta. Unul dintre cele mai valoroase instrumente pe care în putem găsi vreodată în viața noastră este această mică fișă de inventar. 

Inventarul de seară este în pasul unsprezece. Nu în Zece, nu-i așa? 

La trezire  dimineața este a doua sugestie clară și valoroasă. Îți sugerează aceste lucruri.

(p. 86, par. 3) „La trezire, să ne gândim la cele douăzeci și patru de ore care urmează. Luăm în considerare planurile noastre pentru ziua respectivă. Înainte de a începe, îl rugăm pe Dumnezeu să ne orienteze gândirea...'

Acesta este un moment liniștit pe care îl avem cu noi înșine dimineața. Ne trezim și ne organizăm ziua. Cred că majoritatea oamenilor din A.A. am văzut valoarea acestei părți, a acesteia, poate nu a celeilalte. Majoritatea dintre noi folosim asta. Sponsorul meu mi-a spus la începutul vieții mele în sobrietate, ridică-te și... organizează-ți viața. 

Gândește-te la ziua ta. Acesta este un lucru valoros. El a spus:

(p. 86, par. 3) „Înainte de a începe, Îi cerem lui Dumnezeu să ne îndrume gândirea, cerând mai ales ca ea să fie lipsită de autocompătimire, necinste sau motive de egocentrism. În aceste condiții, ne putem folosi facultățile mentale cu siguranță, pentru că până la urmă Dumnezeu ne-a dat creier să-l folosim. Viața noastră de gândire va fi plasată pe un plan mult mai înalt atunci când gândirea noastră va fi curățată de motive greșite.

Acest lucru este de neprețuit pentru viața umană. 

Iată o altă sugestie clară și valoroasă.

(p. 86, par. 4) „Când ne gândim la ziua noastră, ne putem confrunta cu indecizie. S-ar putea să nu putem stabili ce curs să luăm.

Recunoaste ca nu stii. relaxează-te și ia-o mai ușor și nu te chinui. Când îl predau lui Dumnezeu, chiar din interior, îmi dau seama că Dumnezeu are vreo zece mii de mari răspunsuri pentru fiecare problemă pe care o am. Dar el îmi va permite privilegiul de a mă lupta cu ea pe baza autocunoașterii. Când începem să practicăm acest lucru în viața noastră, învățăm să ne oprim și să predîm lui Dumnezeu. Când predau această problemă lui Dumnezeu, mă pot ocupa cu alte activități constructive în viaţa mea.

Uneori Dumnezeu îmi vorbește, de multe ori Dumnezeu îmi vorbește prin alți oameni. Pe măsură ce practicăm asta, trebuie să o facem exersand acest lucru în fiecare zi și pe măsură ce exersăm, descoperim că ne putem înfrunta viața cu succes. 

Ceea ce ne spune Bill cu adevărat este următorul lucru: rugăciunea nu este altceva decât a-i cere lui Dumnezeu îndrumare, iar meditația nu este nimic mai mult decât să asculti răspunsul. Modul în care ascultăm răspunsul este: să ne scoatem din minte. Îi cer îndrumare pentru o anume problemă. Să o scoatem din minte. Singurul mod în care pot să o scot din minte este să merg să fac altceva. 

Dacă nu pot obține răspunsul din mine, atunci poate că va veni prin tine. Dumnezeu a lucrat întotdeauna cu oameni prin oameni. Dacă ascult cu atenție, voi auzi răspunsul la ceea ce m-am luptat în ziua aceea.

Acesta este al șaselea sens al direcției. (p. 85, par. 3) Acesta este modul de a primi informații de la Cel care are toată cunoștințele și toată puterea. Când mă confrunt cu o problemă și o predau lui Dumnezeu, nu deseori primesc un răspuns direct, dar destul de des constat că încep să mă simt foarte confortabil în legătură cu acel lucru. Chiar nu trebuie să iau o decizie, pentru că o găsesc atunci când mă simt pe deplin confortabil în privința asta că pot merge înainte și o fac. Dar atâta timp cât mă lupt cu ea, atunci eu sunt cel care face luptele.

„Pe măsură ce parcurgem ziua ne oprim, când suntem agitați sau avem îndoieli...”

Băiete, asta e o sugestie valoroasă. De obicei, merg cu viteză maximă înainte când devin agitat sau îndoielnic. 😂

'...cerem gândul sau acțiunea corectă.'

Cu mulți ani în urmă, făceam munca de menținere și am învățat multe despre cum să aplic aceleași principii și am descoperit multe despre mine. Le-aș fi pierdut dacă nu o făceam. Mă grăbeam și făceam acțiuni greșite. 

Am aflat calea cea mai rapidă și cea mai bună modalitate prin care să-mi fac  treaba, să o las în pace și să merg să iau o ceașcă de cafea. Asta nu pare logic, pentru că vei pierde zece minute bând o ceașcă de cafea. Dar știi, eu am aflat după ce m-am dus și am băut o ceașcă de cafea și m-am întors și m-am uitat la treabă, și spun nu e bine ce făceam. Eram pe cale să o dau în bară. Acesta este cel mai rapid mod uneori. Modalitatea este să te întorci și să te uiți la asta. Pauză când sunt agitat. Stop.

 „Ne străduim constant să ţinem minte că noi nu mai suntem dirijorii spectacolului, spunându-ne în sinea noastră cu smerenie: "Facă-se voia Ta, nu a mea!" 

Încă mai multe sugestii. Acestea sunt sugestii puțin importante. Și iată rezultatele. Aceasta este ceea ce se întâmplă după ce noi, dacă exersăm aceste sugestii, iată mai multe promisiuni sau rezultate ale Pasului Unsprezece.

„Astfel, descreşte cu mult pericolul stării de exaltare, al fricii, mâniei, neliniştii, auto-compătimirii sau al deciziilor negândite şi devenim mult mai eficienţi.”

Obții mai multă viață într-o zi. Nu mai obosim aşa de repede, pentru că nu ne mai irosim energia prosteşte, cum făceam pe vremea când încercam să regizăm spectacolul vieţii după placul nostru.

Avem aici o metodă eficientă - cu adevărat eficientă!

Arzi multă energie mentală și apoi obosești. Mintea folosește multă energie. Pur și simplu o rulăm tot timpul fără să facem nimic. Tot sistemul este obosit. Se spune: 

 „Funcționează – asta chiar funcționează.

„Noi, alcoolicii, suntem indisciplinați”. Noi stim asta. „Așa că l-am lăsat pe Dumnezeu să ne disciplineze în modul simplu pe care tocmai l-am schițat”.

Uneori nu citim tot acest paragraf. Suntem oameni nedisciplinați, așa că Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne disciplineze în fiecare zi exersând al unsprezecelea pas. Pentru că dacă primim îndrumarea lui, El ne va conduce viețile nedisciplinate.

Instructiuni la Pasul 10

 INSTRUCȚIUNI la Pasul 10

(p. 84, par. 3) „Următoarea noastră funcție este să creștem în înțelegere și eficacitate. Aceasta nu este o chestiune care se face peste noapte. Ar trebui să continuăm toată viata noastra.

 INSTRUCȚIUNEA NR: 1

Nu rămânem așa cum suntem, nu menținem, ci creștem în înțelegere și eficacitate. (p. 84, par. 3) „Continuăm să urmărim egoismul, necinstea, resentimentele și frica.' 

Ce pas am folosit pentru a ne uita la acele lucruri la început, pasul patru, nu-i așa?

 INSTRUCȚIUNEA NR: 2

(p. 84, par. 3) „Când apar, îi cerem lui Dumnezeu să le îndepărteze 

Ce pași am folosit pentru asta la început? Șase și șapte. 

 INSTRUCȚIUNEA NR: 3

(p. 84, par. 3) „Le discutăm cu cineva imediat' 

Ce Pas am folosit pentru asta? Cinci. 

 INSTRUCȚIUNEA NR: 4

(p. 84, alin. 3) „și facem reparaţii” imediat dacă am am făcut rău cuiva. 

Ce pași am folosit pentru asta? Opt și Nouă. 

Acum este evident că dacă am practica Pasul Zece așa cum spune Cartea Mare, vom continua, pe o bază zilnică, să lucrăm pașii patru, cinci, șase, șapte, opt și nouă. 

NOTE

1. Credem că singurul lucru cu care s-a ocupat Pasul 10 este dacă am rănit cineva, reparăm. Ei bine, uitându-ne în carte, putem vedea că este cu totul altceva.

2. Undeva ne-a venit ideea că dacă lucrezi la Pasul Zece, faci asta când te culci noaptea. Dar nu spune nimic despre asta aici în carte, să aştepţi Pasul Zece până te culci noaptea. Nu are sens să aștepți până noaptea. Am învățat asta proces când am făcut inventarul. Am învățat cum să caut lucrurile. Am învățat cum să le discut cu o altă ființă umană, am învățat cum să-i cerem lui Dumnezeu să le ia. Am învățat cum să repar dacă am rănit pe cineva. Acum tot ce fac este să aplic din nou ceea ce știu deja. Nu are sens să aștept până mă culc noaptea pentru a face ceva în privința asta.

REZULTATELE celui de-al Zecelea Pas.

(p. 84, par. 4) „Și am încetat să ne luptăm cu orice sau cu cineva – chiar și cu alcoolul. Căci până acum sănătatea mintală va fi revenit.

După Pasul Zece – amintiți-vă că în Pasul Doi am spus, am ajuns să credem (că) o Putere mai mare decât noi înșine ne va reda sănătatea mentală -  sănătatea mintală a revenit. Avem acea bucată mică înapoi. Nu am putea lua deciziile corecte cu privire la alcool. (Amintiți-vă de „golurile” mentale, p. 42, par. 1)  Cineva ne-a reparat întrerupătorul din cap undeva în acest proces. Acum putem gândi diferit. Putem privi cu adevărat motivul pentru care bem.

(p. 84, alin. 4; p. 85, alin. 1) „Căci până în acest moment mintea se va fi întors. Rareori ne va interesa alcoolul. Dacă suntem tentați, ne dăm înapoi din calea lui ca dintr-o flacără fierbinte. Noi (începutul p. 85) reacționăm în mod normal și sănătos...'

Bine, suntem normali. Deci ne gândim normal la alcool. (Amintiți-vă de aragazul fierbinte, p. 24, alin. 3)

 „...și vom constata că acest lucru s-a întâmplat automat. Vom vedea că noua noastră atitudine față de băutură ne-a fost dată fără nici un gând sau efort din partea noastră. Doar vine! Acesta este miracolul. Nu ne luptăm cu el, nici nu evităm ispita. Ne simțim ca și cum am fi fost plasaţi într-o poziție de neutralitate - în siguranță și protejaţi. Nici măcar nu ne-am jurat. În schimb, problema a fost eliminată. Aceasta nu exista pentru noi. Nu suntem nici îngâmfați și nici nu ne este frică. Aceasta este experiența noastră. Așa reacționăm atâta timp cât ne menţinem în formă spirituală bună.„

Ne reamintim cum am învățat la pagina patruzeci și cinci că că scopul principal al acestei cărți este acela de a ne permite să găsim o Putere mai mare decât noi înșine, care ne va rezolva problema. (p. 45, alin. 3) Am subliniat că nu a spus ce ne va ajuta să rezolvăm problema şi nici că ne va da posibilitatea nouă să o rezolvăm. S-a spus că ne va rezolva problema. Undeva între pagina patruzeci și cinci și optzeci și cinci Dumnezeu a îndepărtat obsesia minții. Dumnezeu mi-a redat sănătatea mentală când vine vorba de alcool.

ATENȚIONARE

Mă cunosc mai bine decât mă cunoaște oricine în lume. Știu că, dacă ar trebui să lupt cu dorința de a consuma alcool zilnic, știu exact ce s-ar întâmpla cu mine. Aș ajunge să mă îmbăt. Nu am putut rezista niciodată la asta. Dar Dumnezeu a îndepărtat asta. Am găsit Puterea, iar Puterea a înlăturat obsesia. Acesta este miracolul „Alcoolicilor Anonim.” I se poate întâmpla oricui are orice obsesie, fie că este vorba despre mâncare, fie că este vorba despre droguri, fie că este vorba de sex, fie că este vorba de jocuri de noroc, oricare ar fi ea. Dumnezeu are puterea de a înlătura această obsesie dacă găsim Puterea. Despre asta este toată treaba. Am început un proces. Acesta este un manual. Pe măsură ce progresăm prin carte, anumite lucruri încep să ni se întâmple. Aceste sunt rezultatele pe care le primim din asta. Doamne, te simți atât de bine când ajungi aici. Spui că nu poate fi mai bine. Nu există nicio posibilitate că ar putea fi mai bine decât ceea ce este aici. Dacă nu suntem atenți, ne oprim. Ne oprim chiar acolo. Dacă facem asta, avem probleme. Cartea spune:

(p. 85, par. 2) „ ... renunțăm la programul spiritual de acțiune și să ne odihnim pe lauri. Ne îndreptăm spre necazuri dacă o facem, pentru că alcoolul este un dușman subtil. Nu suntem vindecați de alcoolism. Ceea ce avem cu adevărat este o amânare zilnică care depinde de menţinerea stării noastre spirituale.'

Și aici apare cuvântul menţinere, fiecare zi pe rând. Putem întreține o clădire fiecare zi pe rând, dar nu o putem menține pentru totdeauna. Putem menține o personalitate umană fiecare zi la timpul ei, dar nu pentru totdeauna.

 INSTRUCȚIUNEA NR: 5

(p. 85, par. 2) „Fiecare zi este o zi în care TREBUIE să purtăm viziunea voinței lui Dumnezeu în TOATE activitățile noastre. arată că pot să te servesc... să se facă voia Ta (nu a mea). Acestea sunt gânduri care trebuie să meargă cu noi în mod constant. Ne putem exercita puterea de voință pe această linie cât ne dorim. Este folosirea corectă a voinței. 

(trebuie și toate sunt cuvintele cheie)

În pasul trei am luat decizia de a ne preda voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem. Acum mi-am recuperat voinţa. Mi-o dă înapoi aici, la sfârșitul Pasului Zece. 

Ne dă voința înapoi și ne spune cum să o folosim. Dar... întotdeauna vedem precizia cărții. El ne dă voința înapoi la pagina optzeci și cinci şi ne dă sănătatea mintală înapoi pe pagina optzeci și patru, mai înainte. Ar fi periculos să-ţi recuperezi voinţa fără sănătate psihică. Iată că aceasta este într-adevăr o carte foarte precisă.

ÎN ÎNCHEIERE

 (p. 85, par. 3) „S-au spus deja multe despre primirea puterii, a inspirației, și indicaţiile Lui'. Bill revine la cuvintele folosite anterior, indicații.

(p. 85, alin. 3) „... toată cunoașterea și puterea. Dacă am urmat cu atenție instrucțiunile...'

Nu sugestii. 

INSTRUCTIUNI IN BIG BOOK PENTRU PASUL 4

DECIZIA

Pentru ca Pasul 3 sa fie eficient trecem IMEDIAT la Pasul 4.

Am luat decizia de a ne preda voința și viețile noastre în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem. Dacă nu lucrăm pentru a elimina lucrurile care ne blochează în legătură cu Dumnezeu, nu putem pune în aplicare acea decizie. Este evident. Pasul trei este foarte vital. Pasul patru este în întregime despre identificarea acelor lucruri care ne blochează de la acea decizie. Mințile noastre sunt pline de resentimente. Mintea noastră este plină de temeri. Mințile noastre sunt pline de conflict. Deși am luat o decizie, cum poate Dumnezeu să conducă o astfel de minte? Așa că trebuie să trecem la treabă, să curățăm lucrurile care ne blochează de la decizia pe care am luat-o în Pasul Trei.

Acum începem să luăm măsuri pentru a duce la îndeplinire decizia de la Pasul Trei. Foarte important este elementul de timp pentru lucrul Pasului patru.

DE CE FACEM?

DE  CE INVENTAR?

    Deci următorul pas în acest proces va fi să ne facem acest inventar moral amănunţit și fără teamă.

     Trebuie să ne uităm cu adevărat de ce trebuie să facem asta. Întotdeauna există voia lui Dumnezeu. Întotdeauna a existat voința proprie. Aș fi putut acţiona pe voia lui Dumnezeu, dar nu am făcut-o. Am acţionat întotdeauna pe voința proprie. Motivul pentru care am acţionat pe voința proprie a fost pentru că anumite lucruri din mintea mea, voința mea, mă blocaseră continuu de la voința lui Dumnezeu. Prin urmare, nu am putut acţiona după voia Lui. A trebuit să acţionez pe cont propriu.
     Va trebui să ne uităm la cuvinte. Va trebui să devenim dispuși să acceptăm idei noi, definiții noi ale unor cuvinte. Când ne uităm la Pasul Cinci, ne spune: „Am recunoscut lui Dumnezeu, față de noi înșine și față de o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.” Și presupunem imediat că aceasta va fi o listă de lucruri urâte, rele, neplăcute. Dar dacă ne uităm în dicționar și căutăm cuvântul „greșeală”, vom descoperi că există cel puțin trei definiții diferite ale acestuia.
     În dicționar scrie că a judeca incorect este considerat a fi o greșeală. Asta este un resentiment. Judecăm alte ființe umane, ne supărăm pe ele; devenim furioşi din cauza a ceea ce fac. A judeca incorect este considerat a fi o greșeală. 

    Mai spune, a crede incorect înseamnă a fi o greşeală. Asta este frica. Toți am fugit de frică toată viața. Nouăzeci și nouă la sută din temerile pe care le-am avut sunt incorecte, deoarece nu s-au adeverit niciodată. Așa că a crede greșit este considerat a fi o greșeală. 

    Apoi se spune că a acționa incorect este, de asemenea, considerat a fi o greșeală, a face lucruri dăunătoare altor oameni. 

    Există trei greșeli de bază care apar din voință proprie. Toate ființele umane le fac, în grade diferite. Acestea par să fie cele trei lucruri de bază care ne blochează de la voia lui Dumnezeu.
     O minte plină de resentimente se gândește mereu la ceea ce ne-au făcut ei și la ce le vom face noi, și la naiba, nenorociții, n-ar trebui să nefacă aşa ceva. Dumnezeu nu poate intra într-o minte plină de aceste lucruri.
     O minte care este plină de frică, nu există nicio cale ca Dumnezeu să poată dirija acea gândire, pentru că frica este cea care o conduce. Dacă gândirea mea este controlată de frică, atunci frica îmi determină deciziile, frica îmi determină acțiunile și frica îmi controlează viața. Nu există nicio modalitate ca Dumnezeu să facă asta dacă mintea mea este plină de frică.
     Dacă fac rău altor oameni și aceștia se răzbună împotriva mea, atunci trebuie să fiu plin de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Trebuie să fiu plin de teama de ce vor face când vor afla. Nu există nicio cale ca Dumnezeu să intre într-o minte plină de frică.
     Deci, aceste trei greșeli de bază ne blochează de la voia lui Dumnezeu. Cartea mare îmi va oferi o modalitate de a privi aceste lucruri. Îmi va oferi o modalitatede a afla de unde au venit. Îmi va oferi o modalitate de a vedea cum să scap de ele. Îmi va oferi o modalitate de a nu le mai avea înapoi în viitor. Dacă pot să le văd odată și să le identific și să văd de unde vin și să scap de ele și să văd cum să le țin departe de mine în viitor, atunci mintea mea nu se va mai umple de acele lucruri. Dacă mintea mea nu este plină de acele lucruri, atunci Dumnezeu poate începe să-mi direcționeze gândirea.

CE FACEM?

CE INSEAMNA INVENTAR?

     Instrucțiunile sunt în carte, dar nu le vedem, pentru că sunt atât de simple. Nu este specificat că acestea sunt instrucţiunile: unu, doi, trei etc
     Există anumite lucruri pe care trebuie să ne amintim pentru a le înțelege. În primul rând, Bill nu ne spune nimic direct. El ne învață prin pilde. El folosește exemple pentru a-și transmite ideile. 

Dacă putem recunoaște acest lucru și ne uităm la câteva cuvinte cheie, cred că putem înțelege acest proces de inventar foarte ușor și foarte simplu. Să vedem ce a făcut. El a spus:

      „De aceea, am pornit să facem un inventar personal”.

1 -    Inventar scris

Acum, să ne uităm mai întâi la cuvântul inventar. Mergem din nou la dicționar. Căutăm cuvântul inventar și vom descoperi că este definit ca un mănunchi de articole scrise. Nu există într-adevăr aşa ceva ca un inventar mental. Un inventar este întotdeauna scris. Într-un depozit de exemplu, dacă nu ai făcut o listă scrisă de articole, nu ai făcut inventar. Deci, dacă definim cuvântul inventar, știm automat că acesta va fi un mănunchi de articole scrise. 

2 - Comparăm cu o afacere

Să urmărim îndeaproape. El a spus: „De aceea, am pornit de la un inventar personal”.
     Dar imediat trecem de la un inventar personal, la un inventar de afaceri. El a spus: „Acesta a fost Pasul Patru. O afacere care nu face regulat un inventar, de obicei, dă faliment.
     Comparăm inventarul personal cu inventarul comercial. Aceasta este prima comparație pe care o facem. Ştim că o afacere care nu face un inventar regulat se va prăbuși mai devreme sau mai târziu. Să presupunem că avem o afacere care vinde poșete pentru femei, ceasuri pentru bărbați, pantofi, orice ar fi. Dacă nu facem, din când în când, inventarierea a ceea ce avem în acel magazin, chiar nu știm unde ne aflăm. Nu știm ce am vândut din magazin. Prin urmare, nu știm ce să comandăm pentru a înlocui. Nu știm ce ne-a fost furat, mai degrabă decât ce am vândut oamenilor. Nu știm ce a fost avariat, poate de ploaie sau alte moduri, și a devenit de nevândut. Nu știm ce s-a demodat, iar oamenii nu mai vor să cumpere. Deci nu știu ce să scot de pe rafturi pentru a aduce noile articole și a le pune în stoc. Dacă operați o afacere fără inventar, din când în când, mai devreme sau mai târziu, veți intra în faliment. Cred că toți am putea recunoaște asta.
     Ei bine, noi avem o afacere. Avem ceea ce este probabil cea mai importantă afacere din lume. Aceasta este afacerea de a găsi o modalitate de a trăi în care să găsim liniște sufletească, seninătate și fericire și să nu bem alcool.
     Dacă nu facem un inventar regulat, probabil că și noi vom da faliment. Pentru noi falimentul înseamnă să ne întoarcem la băutură. În afaceri rămân fără bani. Dar aici mă întorc la băutură. Așa că mai întâi comparăm cuvintele, chiar acolo. Inventarul personal sau inventarul afacerii, fără un inventar obișnuit, afacerea se va frânge. Afacerea noastră de a rămâne treji va eșua.

3 - Continuăm comparaţia cu inventarul comercial. Înţelegem ce înseamnă amănunţit, fără frică, moral. Înţelegem ce înseamnă propria persoană.

Acum, urmărește cu atenție.
    „Facerea unui inventar comercial este o constatare a faptelor...”
     Ne oprim. Comparăm cu inventarul nostru de la pasul patru. Spunea... am făcut „o căutare” (in romaneste a fost tradus amanuntit), iar în inventarul comercial a spus „o constatare a faptelor”. Ei bine, aflarea faptelor și căutarea sunt identice însemnând același lucru. Deci, comparația dvs. de cuvinte între cele două afirmații ar fi: aflarea faptelor și căutarea. 

Să vedem din nou ce spune în inventarul comercial.  „...un proces de stabilire a faptelor și un proces de confruntare a faptelor”.

     În pasul nostru se spune am făcut o căutare și fără frică. Fără frică și confruntarea faptelor înseamnă exact același lucru. Acesta este modul în care Bill a scris. Acesta este modul în care scrie... În inventarul comercial,
    „Este un efort de a descoperi adevărul...”
     Pasul 4 spunea că am făcut un inventar moral cercetător și neînfricat. Cred că acolo greşim. Când ne uităm la cuvântul moral, ne-am gândit, există acea listă de lucruri urâte, rele, neplăcute. Bill Wilson știa ce cuvinte să folosească atunci când voia să le folosească. Dacă ar fi vrut să descoperim o serie de lucruri urâte, rele, neplăcute la un inventar, ar fi spus, un inventar amoral sau imoral cercetător și neînfricat. El nu a spus asta. A spus moral. Luăm cuvântul moral și mergem la dicționar. Găsim că o definiție a acestui cuvânt este adevăr. Moral și adevăr înseamnă același lucru. În inventarul afacerii, încercăm să descoperim adevărul. În inventarul nostru personal, încercăm să descoperim adevărul. Asta înseamnă moral. Adevărul despre ce? Ei bine, în inventarul comercial, un obiect este: „...să descoperim adevărul despre stocul comercial”.
     Adevărul despre stocul comercial. Din inventarul companiei, știm care este stocul comercial. Stocul în comerț este ceea ce se află pe rafturi. Fie că este vorba de rochii de damă, pantofi pentru bărbați sau orice ar putea fi, stocul în comerț este ceea ce se află în acel magazin. Când intră acolo la inventariere, vrem să aflăm adevărul despre ce este acolo. Vrem să aflăm ce a fost eventual furat. Vrem să aflăm ce a fost deteriorat, ca să putem elimina asta și să facem loc pe rafturi pentru obiecte utilizabile. Vrem să aflăm ce a devenit demodat și de nevândut și să scapăm de asta, astfel încât să putem pune cea mai nouă, utilizabilă marfă care poate fi vândută. Inventarul este să descoperim adevărul/realitatea despre stocul în comerț.
     Echivalentul din Pasul nostru este: am făcut un inventar moral cercetător și neînfricat despre noi înșine, despre propria persoană. Suntem singurul stoc pe care îl avem. Singurul lucru pe care trebuie să-l vindem este felul în care gândim. Stocul nostru comercial este procesul nostru de gândire. Ştim că modul în care gândim determină dacă rămânem treji sau nu. Deci gândurile noastre sunt stocul nostru comercial. Privește înapoi la inventarul comercial. Când caută adevărul despre stocul în tranzacționare, este interesat de ceea ce se află în magazinul său astăzi. Ceea ce a fost în magazinul lui în urmă cu douăzeci de ani nu are nimic de-a face cu faptul că mâine va falimentar sau nu. Ceea ce se află în magazinul lui, ce va fi acolo peste douăzeci de ani în viitor, nu are nimic de-a face cu dacă va fi falimentar mâine sau nu.
     Suntem la fel. Stocul nostru în comerț este gândirea noastră. Modul în care gândim astăzi va determina dacă vom fi terminaţi mâine sau nu. Ceea ce era pe rafturile mele aici sus în capul meu în urmă cu douăzeci de ani nu are nicio legătură cu dacă mă voi îmbăta sau nu mâine. Și ceea ce va fi acolo douăzeci de ani în viitor nu are nimic de-a face cu dacă mâine mă voi îmbăta sau nu. Mă voi îmbăta mâine sau nu, pe baza a ceea ce am în cap azi. Știm cu toții că gândirea împuțită duce la băutură. Modul în care gândim va determina dacă vom rămâne treji mâine sau nu. Stocul nostru comercial este gândurile noastre. Ne uităm la ce este acolo chiar acum, astăzi.
     Există trei lucruri de bază care ne blochează de la voia lui Dumnezeu, care ne vor face ca afacerea să se destrame. 

    Unul este resentimentul. 

    Unul este frica. 

    Unul este răul pe care îl facem altor oameni. 

    Așa că mă voi uita la stocul meu în comerț cu privire la cele trei lucruri de bază care mă fac să beau, care mă blochează de la voia lui Dumnezeu. Am să mă uit la resentimentele care îmi sunt în cap astăzi. Mă voi uita la temerile care îmi sunt în cap astăzi. Mă voi uita la răul pe care le-am făcut altor oameni. Poate le pot schimba și le înlocuiesc cu ceva mai bun.   
     Mărfurile din capul meu, mărfurile de pe rafturile mele, stocurile de acolo sus, sunt defecte. Unele dintre ele sunt complet demodate. Unele dintre ele sunt deteriorate. Unele dintre ele sunt absolut de nevândut, de nefolosit. Obiectul inventarului meu este de a dezvălui acele bunuri deteriorate și nevandabile și de a scăpa de ele prompt și fără regret. Nu trebuie să mă uit la bunurile mele. În adâncul fiecărui bărbat, femeie și copil este ideea fundamentală a lui Dumnezeu. Ceea ce trebuie să mă uit, sunt pasivele care împiedică activele să iasă la suprafață. Ego! Pot să găsesc pasivele și să le scot din mine, apoi activele pot ajunge la suprafata. Pot începe să trăiesc așa cum ar trebui să trăiască o ființă umană. Caut bunuri deteriorate si nevandabile. Cartea spune:
    „Am făcut exact același lucru cu viața noastră. Am făcut bilanțul sincer.
     Am făcut un inventar moral.
    „În primul rând, am căutat defectele caracterului nostru care ne-au cauzat eșecul. Fiind convinși că sinele, manifestat în diverse moduri, a fost ceea ce ne-a învins, am luat în considerare manifestările sale comune.'

RESENTIMENTELE

 Resentimente, frici, raul făcut altora, stiu ca exista, dar nu stiu de unde vin. Cartea mare îmi va oferi o modalitate de a vedea de unde vin. Dacă văd de unde vin, atunci poate pot face ceva în privința eliminării lor. Poate pot face ceva pentru ca ele să nu se mai întoarcă în viitor. Avem un mic proces de inventar care este atât de simplu. 

Ne uităm la primul lucru primar care ne blochează de la voia lui Dumnezeu. „Resentimentul este „inamicul nr. 1. Începem cu resentimentele ca „infractorul numărul unu. Resentimente înseamnă a resimți, a simți ceva din nou. De fiecare dată când reluăm, creștem durerea până când nici măcar nu refacem ceea ce sa întâmplat cu adevărat la început. Cu cât o facem mai mult, aceasta produce în cele din urmă cea mai gravă boală emoțională pe care o poate avea un individ, pentru că odată ce ne supărăm pe o altă persoană, este ca un bumerang. 

   Unul dintre lucrurile cheie este că vom analiza aceste resentimente. Dacă le putem enumera și analiza, și vedem daunele și efectul lor, și vedem ce au bun și vedem cât de stupide sunt, putem scăpa de aceste lucruri. Deci, despre asta se referă inventarul, să analizăm aceste lucruri care ne-au blocat de Dumnezeu. Începem cu un proces simplu.

CUM FACEM?

CUM LUCRAM INVENTARUL?

TABELUL RESENTIMENTELOR

     Există o ilustrare in Cartea mare despre cum să lucrăm cu resentimentele. 
     Vom încerca să o completăm și să arătăm cât de simplu este să o facem. Se poate face într-o singură noapte! Nu ia trei luni. Cel mai simplu este modul în care primii o sută de oameni și-au făcut inventarul.
     Sunt trei coloane. Prima coloană este „Am resentimente faţă de ...”. A doua coloană este „Cauza”. A treia coloană este „Îmi afectează” - aici este SINELE. Acestea sunt coloanele din carte, singurul lucru pe care îl facem în plus este că, în a treia coloană, luăm sinele și îl împărţim în subcoloane, folosind aceiași termeni pe care Bill i-a folosit în Big Book. Prima subcoloană este instinctul social. Sub asta avem stima de sine și relații personale. A doua subcoloană este instinctul de securitate. Sub asta avem material și emoțional. A treia subcoloană este instinctul sexual. Sub asta avem relații sexuale acceptabile și ascunse.

         În toate cele trei domenii ai anumite ambiții. Toată lumea are ambiții sub instinctul social, să vrea să fie recunoscut. Toată lumea are ambiții sub securitate, să obțină mai multe proprietăți, să obțină mai mult din asta și din aia. Toată lumea are anumite ambiții în viața lor sexuală. Dacă îmi ameninți ambițiile sunt la fel de supărat ca și cum ai amenința ceea ce am deja. Așa că ne vom uita la aceste lucruri exact așa cum spune Bill să o facem în carte. Acum, instrucțiunile sunt acolo. Dacă observați - asigurați-vă că observați această a treia coloană aici - acestea sunt lucrurile care formează sinele. Acestea sunt pe inventar. A treia coloană este SINELE.  Cartea spune:
 „Resentimentul este „infractorul numărul unu. Distruge mai mulți alcoolici decât orice altceva. Din el provin toate formele de boală spirituală, pentru am fost nu numai bolnavi psihic și fizic, ci am fost bolnavi spiritual. Când boala spirituală este depășită, ne îndreptăm mental și fizic. În confruntarea cu resentimentele, le punem pe hârtie."
     Aceasta ar trebui să înlăture pentru totdeauna ideea dacă vom face un inventar scris sau un inventar mental. Vom pune aceste resentimente pe hârtie. Există un motiv pentru asta și îl vom vedea peste puțin timp.

INSTRUCTIUNEA NR. 1

     Prima instrucțiune pentru completarea tabelului este aceasta:
     „Am enumerat oameni, instituții sau principii pe care am fost supărați”.
     Coloana unu este: „Am resentimente faţă de ... — Începem din partea de sus a acelei coloane. Facem o listă completă de oameni, este de la sine înţeles; instituțiile, adică departamentul de poliție, ANAF, oficiul poștal, armata, toate acele lucruri pe care suntem atât de supărați și principii pe care suntem supărați. Principiile sunt lucruri precum Cele Zece Porunci. Este foarte important să lucrăm de sus în jos pe coloană. Mintea noastră este asupra unui singur lucru și doar asupra unui singur lucru. Ce facem recent. Dacă am încerca să mergem de la stânga la dreapta, ar trebui să luăm fiecare resentiment și apoi să spunem, care este cauza și apoi care parte a sinelui este afectată. Faci asta cu vreo trei dintre ele, iar capul tău este atât de falsificat, încât ești pierdut. Facem inventarul așa cum spune Cartea Mare. Construim cu mare atenție acea listă de sus în jos.

     Bill, în lista lui, a spus, am resentimente față de domnul Brown, doamna Jones, angajatorul meu, soția mea. A enumerat patru. Sunt sigur că avea mai mult decât atât. Pur și simplu nu voia să ocupe mai mult loc în Cartea Mare. 
Mintea poate vedea doar un lucru la un moment dat. Am putut vedea doar o persoană, o instituție sau un principiu la un moment dat. Dar când le-am pus pe toate pe o foaie de hârtie, am fost absolut uimit. Eram supărat de toate şi pe toţi. Nu era nimic pe lume de care să fiu mulțumit. Eram supărat pe toți cei pe care îi cunoșteam. Eram supărat pe fiecare instituție la care mă puteam gândi. Și eram supărat pe toate principiile. Nu e de mirare că furia mi-a dominat viața. Am fost absolut uimit când am pus asta pe hârtie. Am învățat ceva foarte pozitiv când am completat prima coloană. 

INSTRUCTIUNEA NR. 2

Următoarea instrucțiune. Instrucțiunea a doua este:
     „Ne-am întrebat de ce suntem supărați”.
     Trecem la a doua coloană, cauza furiei. Pe marginea fiecărui nume scriem de ce suntem supărați pe ei, de sus în jos. Întotdeauna de sus până jos, ținându-ne mintea doar pe un singur lucru, de ce sunt supărat pe această persoană anume, pe această instituție anume și pe acest principiu anume. Nu poți fi supărat decât dacă ai un motiv. Nu numai că știm pe cine suntem supărați, dar știm și de ce suntem supărați pe ei. 

     Să vedem ce a făcut Bill în coloana a doua. E supărat pe domnul Brown. Acum, motivul pentru care s-a supărat pe domnul Brown este din cauza atenției lui Brown pentru soția lui. I-a spus soției despre amantă. Brown ar putea să îi ia slujba la birou. E supărat pe doamna Jones. E o nebună, l-a respins. Și-a condamnat soțul pentru băutură. El îi este prieten, iar ea o bârfitoare. E supărat pe angajatorul său. Este nerezonabil--nedrept--supraveghetor. Amenință că îl concediază pentru că a băut și îşi umple contul de cheltuieli. E supărat pe soția lui. Ea îl înțelege greșit și îl sâcâie. Și îi place bătrânul Brown. Vrea casa să fie pe numele ei. 
    Foarte atent scriem cauza cu ajutorul fiecăruia dintre aceste resentimente.
     Când am terminat mi-am dat seama că nu pe oameni sunt supărat. Nu este instituția pe care sunt supărat. Nu este principiul pe care sunt supărat. Sunt supărat este ceea ce au făcut. De asta sunt supărat: e coloana doi. Dar nu am putut scrie coloana a doua, până nu am scris coloana unu. Aș putea să-l scot pe domnul Brown de aici și să-l bag pe domnul Green. Aș fi la fel de supărat pe Green. Aș fi la fel de supărat dacă ar face același lucru. Mi-am dat deodată seama că nu oamenii sunt cei  pe care sunt supărat. Ceea ce au făcut ei m-a supărat, un alt lucru foarte pozitiv de învățat. 

INSTRUCTIUNEA NR. 3

Am terminat coloana a doua. Acum, să căutăm următoarea instrucțiune.
„În cele mai multe cazuri s-a constatat că stima noastră de sine, buzunarele noastre, ambiția noastră-, relațiile noastre personale (inclusiv sex) au fost rănite sau amenințate. 
     „Pe lista noastră de ranchiună, am așezat vizavi de fiecare nume, rănile noastre. Stima noastră de sine, securitatea noastră, ambițiile noastre, relațiile noastre personale sau sex au fost interferate?
     Mi-ar fi imposibil să fiu supărat pe cineva dacă nu ar amenința unul dintre instinctele mele de viață de bază. (social, de securitate sau sexual) Dacă amenințați ceea ce am deja sau dacă amenințați ceea ce vreau să obțin în viitor, atunci mă voi supăra și voi deveni chiar nebun. Dar nu pot fi supărat pe tine decât dacă ai devenit o amenințare pentru unul dintre aceste trei lucruri: instinct social, instinct de securitate sau instinct sexual.
     Așa că iau prima coloană sub instinctul social, stima de sine. Cobor acea coloană de sus în jos. Mă uit la fiecare lucru. Spun, este o amenințare la adresa stimei mele de sine, ce cred despre mine? Dacă este, pun o bifă acolo. Apoi trec la a doua coloană sub instinct social. Este o amenințare pentru relațiile mele personale? Dacă este, am pus un semn acolo. Apoi mă duc la coloanele de securitate și lucrez la securitatea materială și la securitatea emoțională. Apoi lucrez la sexul acceptabil și apoi la sexul ascuns. Lucrez fiecare coloană de ambiție. (ambiția socială, ambiția de securitate și ambiția sexuală), mergând mereu de sus în jos.
     Când am terminat cu acea rubrica, mi-am dat seama brusc. Nu ceea ce au făcut ei m-a supărat: este reacția mea bazată pe sine/ego care m-a supărat. Pentru prima dată în viața mea am putut vedea de unde îmi vine furia. Nu pot face nimic în privința asta până nu știu de unde vine. Pentru prima dată văd de unde vine. Chiar nu ești tu. Chiar nu este ceea ce faci. Este reacția mea, bazată pe sine, o amenințare la adresa unuia dintre aceste instincte de bază ale vieții. Știu că este absolut adevărat. Pentru că în unele zile poți să-mi faci asta și, dacă sunt OK, las să treacă. Nu mă deranjează deloc. În alte zile dacă îmi faci asta și, dacă nu sunt OK, mă urc pe pereţi. Așa că îmi dau seama că nu ești tu, nici ceea ce faci. Este reacția mea bazată pe sine/ego.
     Pentru prima dată în viața mea, am putut înțelege de unde vine furia. Acum că știu de unde vine, există posibilitatea să pot face ceva în privința asta. Dar nu am putut niciodată înainte. Am încercat mereu să o controlez. Niciodată nu am putut face asta.
     Să ne uităm și să vedem ce a făcut Bill în a treia coloană. În coloana trei: Ce îmi afectează. Este supărat pe domnul Brown din cauza atenției lui Brown pentru soția sa. Asta este o amenințare pentru relațiile lui sexuale. La urma urmei, dacă ajunge să se prostească cu bătrânul Brown și afle că Brown e mai bun decât Bill, ea poate să-l dea pe Bill afară din casă. Este o amenințare la adresa stimei lui de sine. Ce vor crede ceilalți despre el dacă soția va ajunge să se prostească cu Brown și devine cunoscut. De asemenea, este supărat pe Brown pentru că Brown i-a spus soției despre amantă. Vorbește despre relații sexuale proaste. Este o amenințare şi la adresa stimei de sine. 
     De asemenea, este supărat pe Brown pentru că Brown ar putea să-i ia slujba la birou. Acum, asta este o amenințare la adresa securității lui. Dacă Brown își primește slujba și nu am niciun venit, atunci nu am din ce să beau. Nu am nimic cu care să susțin o amantă. De asemenea, este o amenințare la adresa stimei mele de sine. Am acel job de douăzeci de ani. Ce vor crede oamenii despre mine acum, când mi se va întâmpla asta?
     Pot să văd de fiecare dată exact de ce sunt supărat pe acei oameni. Dacă o fac așa cum spune Cartea Mare, am învățat trei lucruri. Numărul unu: Cât de mult mă controlează furia. Numărul doi: Nu este ceea ce au făcut ei, ci reacția mea bazată pe sine. Numărul trei: întotdeauna vine din instinctele de bază ale vieții. Când am învățat aceste lucruri, am învățat foarte multe despre mine. Încep deja să analizez resentimentele pentru a afla ce pot face cu aceste lucruri în viitor. 

INSTRUCTIUNEA NR. 4

Dacă am urmat aceste instrucțiuni, mergem mai departe:

 „Ne-am întors prin viețile noastre. Nimic nu conta decât seriozitatea și onestitatea. Când am terminat, ne-am gândit cu atenție. Primul lucru evident  a fost că această lume și oamenii ei au greșit deseori”.
     Spune: „Ne-am întors prin viețile noastre. Pentru că ceea ce am făcut este că ne-am uitat la resentimentele noastre care ne sunt astăzi în minte. Ce este pe raft azi. Acele resentimente care sunt azi sus, nu au venit doar azi. Acele resentimente provin din lucruri care mi s-au întâmplat de-a lungul vieții mele. Unele dintre ele au venit din ceea ce ai făcut tu săptămâna trecută, altele luna trecută, altele anul trecut și altele acum cincisprezece ani, și altele acum douăzeci și treizeci și patruzeci și cincizeci, în funcție de câți ani avem. Așa că ne-am întors prin viețile noastre în ceea ce privește resentimentele. Sunt în capul nostru astăzi, dar au fost plasate acolo de-a lungul întregii noastre vieți.  „concluzia că alții au greșit a fost cât de departe am ajuns vreodată cei mai mulți dintre noi.”
 „Rezultatul obișnuit a fost că oamenii au continuat să ne greșească și am rămas îndurerați. Uneori era remușcare și apoi simțeam durere pentru noi înșine. Dar cu cât ne-am luptat mai mult și am încercat să avem propria noastră cale, cu atât lucrurile se înrăutățeau. Ca și în război, învingătorul părea doar să câștige. Momentele noastre de triumf au fost de scurtă durată.
     Nu am mers suficient de departe cu aceste resentimente. Nu ne-am așezat niciodată să ne uităm cu adevărat la ele.
     „Este clar că o viață care include resentimente profunde duce numai la inutilitate și nefericire. În măsura exactă în care le permitem, irosim orele care ar fi putut merita. M-am uitat la această declarație și m-am uitat la acele resentimente. M-am uitat să văd cât timp am pierdut în resentimente. Am fost din nou absolut uimit. Lucrul meu preferat, când beam, era să mă trezesc dimineața și să beau un pahar de whisky și o ceașcă de cafea, să-mi pornesc aparatul de resentimente și să reiau ce mi-au făcut ăia ieri, săptămâna trecută, anul trecut, acum cinci ani, acum zece ani, cincisprezece și douăzeci și treizeci. Aș putea să stau acolo o grămadă. Apoi aș porni mașina mea de a le-o plăti. Când ticălosul ăla îmi va face asta din nou, asta o să fac și ei vor face asta, iar eu voi face asta, apoi o să le arăt eu lor. Mi-a plăcut să fac asta.

     Am petrecut literalmente mii și mii și mii de ore în resentimente. Eu cred astăzi că acel timp a fost absolut irosit. Nu puteam face nimic în timp ce eram supărat. Resentimentele m-au paralizat de fapt. Din câte pot astăzi, când mă uit înapoi la ele, nu văd că mi-au făcut vreodată vreun bine. Nu mi-a dat niciodată liniște sufletească. Nu a îndreptat niciodată o relație cu o altă ființă umană. A fost absolut timpul pierdut. Timpul e scurt. Vreau să fiu liniştit, fericit şi senin. Nu vreau să mai fiu așa. Nu intenționez să mai irosesc ore în resentimente.
     Acum, asta e o afacere proastă, dar nu asta este adevărata problemă. Iată adevărata problemă cu un resentiment.
    „Dar cu alcoolicul, a cărui speranță este menținerea și creșterea unei experiențe spirituale, această afacere a resentimentelor este infinit de gravă. Am constatat că este fatală. Căci atunci când adăpostim astfel de sentimente, ne ferim de lumina soarelui Spiritului.
     Când adăpostim resentimente, ne-am blocat efectiv mintea de la voia lui Dumnezeu. Suntem feriți de lumina soarelui Spiritului. Rezultatul este că:
   „Nebunia alcoolului revine...”

Amintește-ți că nebunia înseamnă să crezi o minciună. Mintea bătrână vrea să se simtă mai bine. Mintea începe să spună, știu ceva care ar face ma simt mai bine. Dacă aș bea doar un pahar, ar fi în regulă. Ne spune, că e bine să bei. Credem că putem bea, iar asta este o minciună. Dar luăm băutura și declanșăm alergia. Nu ne putem opri din băut. Un resentiment ne face să bem. Acesta este principalul lucru prost cu el.

 „Și la noi, a bea înseamnă a muri.

„Dacă vrem să trăim, ar trebui să fim eliberaţi de furie. .. este luxul dubios al oamenilor normali, dar pentru alcoolici este otravă.

DESPRE RESENTIMENTE SI COLOANA 4

 „Ne-am întors la listă...”

Iată de ce trebuie să ai un inventar scris. Dacă nu ai avea un inventar scris, nu ai avea nicio lista la care să te întorci. Ai fi uitat-o până acum . Deci acum ne vom întoarce la listă,  „... căci deținea cheia viitorului”. Deci lista pe care tocmai am făcut-o, deține cheia viitorului meu.

„Am fost pregătiți să o privim dintr-un unghi cu totul diferit”.

Întotdeauna înainte, m-am uitat la ea să văd unde am greșit. Acum, când mă uit la ea văd ce mă îndepărteză de lumina Duhului și mă va face să beau. Pentru mine să beau înseamnă să mor. Nu se mai pune problema dacă resentimentele sunt justificate sau nu. Nu se mai pune problema cine are dreptate și cine greșește. Singurul lucru în mintea mea astăzi referitor la resentiment este răul pe care mi-l face. Dacă mă blochează de lumina Spiritului și mă face să beau, nu-l mai vreau in capul meu. Fie că ai dreptate, fie că am dreptate, nu are rost. O să mă uit cu totul dintr-un unghi diferit.

„Am început să vedem că lumea și oamenii ei ne-au dominat cu adevărat”.

M-am oprit și m-am gândit la asta. M-am gândit, Doamne! Iată-mă, tipul care a fost întotdeauna mândru de faptul că stau pe propriile mele picioare. Îmi conduc propriul spectacol și nimeni nu-mi spune ce să fac. Mi-am dat deodată seama că alți oameni mi-au spus ce să fac toată viața prin resentimentele mele față de ei. Ei au determinat cum gândesc eu. Când au stabilit cum gândeam eu, ei determinau care vor fi acțiunile mele. Ei mi-au determinat viața. Nu am avut niciodată controlul asupra lor. Mereu am crezut că aveam. Dar  alţi oamenii aveau controlul, prin resentimentele mele față de ei. 

Când mi-am dat seama, am spus, am terminat cu asta. Nu o să-i mai las pe acei oameni să trăiască în capul meu, fără chirie. Dacă nu scap de resentimente, Dumnezeu nu-mi poate direcționa gândirea. O vor regiza ei în continuare. Atâta timp cât mă supăr pe ei, ei au controlul asupra gândirii mele. Vreau ca Dumnezeu să-mi direcționeze gândirea, nu alți oameni.

 „În acea stare, faptele greșite ale altora, închipuite sau reale, aveau puterea de a ucide. Cum am putea scăpa? Am văzut ca aceste resentimente trebuie stăpânite, dar cum? 

Ele provin din voință proprie. Ele provin dintr-un lucru dat de Dumnezeu în primul rând. Nu pot să scap de ele eu însumi, numai Dumnezeu are puterea de a lua aceste lucruri.

„Acesta a fost cursul nostru: ne-am dat seama că oamenii care ne-au greșit erau poate bolnavi spiritual. Deși nu ne-au plăcut simptomele lor și felul în care acestea ne-au deranjat, și ei, ca și noi, au fost bolnavi.

Și chiar sunt. Toată lumea are voință proprie. Cea mai bună persoană spirituală din lume, din când în când, functioneată pe vointa proprie. Ei fac acele lucruri pe baza instinctelor lor de viață de bază și sunt bolnavi, la fel ca și mine.

L-am rugat pe Dumnezeu să ne ajute să le arătăm aceeași toleranță, milă și răbdare pe care le-am acorda cu bucurie unui prieten bolnav. Când o persoană a jignit, ne-am spus: „Acesta este un om bolnav. Cum pot să-i fiu de ajutor? Doamne ferește-mă de mânie, voia ta să se facă."

 Completăm a patra coloană.

„Referindu-ne din nou la lista noastră. Să ne scoatem din minte greșelile pe care ceilalți le-au făcut...'

Doar uităm de primele două coloane.

'...ne-am căutat cu hotărâre propriile greșeli.'

Nu există nicio situaţie în care resentimentul să fie din vina lor. De fiecare dată când avem un resentiment am avut ceva implicare în chestia asta. Am jucat un rol. Nu a fost doar vina acelei persoane. Ce rol am jucat? Nu m-am uitat niciodată la asta. De fapt, acesta a fost motivul pentru care i-am învinovățit.

 „Unde am fost noi egoiști, necinstiți, egocentrici și tematori?”

Acestea sunt lucrurile care au cauzat - acestea au fost implicarea noastră în resentimente.

 „Deși o situație nu fusese în totalitate din vina noastră, am încercat să ignorăm în întregime cealaltă persoană implicată. Unde eram noi de vina? Inventarul era al nostru, nu al celuilalt. Când ne-am văzut defectele, le-am enumerat. Le-am pus înaintea noastră în negru si alb. Ne-am recunoscut greșelile cu onestitate și am fost dispuși să clarificăm aceste lucruri.

Majoritatea oamenilor pe care eram supărat, le făcusem ceva. Au ripostat împotriva mea, iar eu am fost supărat. Resentimentul este o modalitate bună de a-ți scuza implicarea. De aceea ascundem ceea ce am făcut și dăm vina pe alți oameni.

A patra coloană spune care este natura exactă a greșelilor,  defectelor sau slăbiciunilor mele. Am văzut deja unde face rău resentimentul. Este judecarea incorecta a altei fiinte umane. Care este însă natura acelui resentiment? Întotdeauna am crezut că natura are de-a face păsări și albine. Din nou a trebuit să mă întorc la dicționar. Văd că o definiție a naturii: caracteristica inerentă a ceva.

Care este caracteristica inerentă a acestui resentiment? Care este miezul lui? De unde a venit?

Încep să văd că, ca alcoolic practicant, ca ființă umană bolnavă, ca unul care a mers pe propria voință, că am dezvoltat un anumit tip de personalitate. Acea personalitate pe care o dezvoltasem era egoistă, necinstită, egocentrica și temătoare, era plină de lipsă de consideraţie față de celelalte ființe umane. Datorită acestui tip de personalitate, mă pun continuu în poziții care îi rănesc pe alții. Le-a determinat riposta împotriva mea. Încep să văd că dacă nu schimb acel vechi tip de personalitate pe care îl am va continua să facă aceleași lucruri în viitor. O să îi rănesc pe acești oameni și vor continua să riposteze și voi continua să mă supăr, să am resentimente.

Greșelile / defectele / slăbiciunile oricum ar fi numite  sunt indicatori ai vechii personalități, cel care am fost. Dacă putem schimba asta, putem deveni oameni diferiti. Atunci poate putem trăi fără resentimente.

INSTRUCTIUNEA NR. 5

Citind de la stanga la dreapta vedem acum resentimentul (coloana 1), cauza (coloana 2), partea din sine care a fost afectata (coloana 3), natura exacta a defectelor care au cauzat resentimentele si ne-au blocat de la voia lu Dumnezeu (coloana 4). Completam acum coloana 5.

CE OBTIN?

Am vorbit despre sine în pasul trei, iar a treia coloană se ocupă de sine. În a patra coloană avem defectele caracterului. Noi am primit informațiile pentru pașii cinci, șase și șapte în a patra coloană. Avem și o listă de oameni pe care i-am rănit pentru Pasul Opt la care vom lucra pentru Pasul Nouă. Deci, dacă am folosit această foaie, așa cum spune Cartea Mare, în zona resentimentelor noastre, avem în fața noastră informațiile pentru pașii cinci, șase, șapte, opt și nouă. Am finalizat un inventar cum Cartea mare spune să o faci. De asemenea, mințile noastre ar trebui să fie libere de resentimente în acest moment.

Lucram fricile si raul facut altora (inclusv relatiile sexuale) in mod asemanator.

Așa fiind, ai înghițit și ai digerat câteva bucăți mari de adevăr despre tine.

Pentru prima dată putem vedea adevărul despre cine suntem. 

REZERVE

Toată lumea ar dori să facă inventarul când ajung - vor să aștepte până se fac bine si fac inventarul. Când mă voi face bine și mă voi îndrepta, îl voi face. Dar scopul facerii Pașilor este să vă faceți bine. Nu așteptați până vă faceți bine să faceți Pașii. (Este ca și cum ai aștepta să te faci bine înainte de a da medicul prescripție medicală.) Faci Pașii ca să te faci bine. Și cred că cea mai mare greșeală este că oamenii așteaptă să o facă perfect. Fă-o. Dar Pasul patru este doar pentru a începe cu handicapurile noastre mai mari. Deficiențele noastre mai mari sunt resentimentele, fricile și răul făcut altora.

PASUL 4 - TABELUL RESENTIMENTELOR

Am resemtimente faţă de ...	Cauza	SINELE						VOIA PROPRIE	VOIA LUI DUMNEZEU
		Îmi afectează ...
		Instinctul social		Instinctul de securitate		Instinctul sexual		Ce rol am jucat? Unde am fost de vină?	Cum ar fi trebuit / ar trebui să procedez? Ce vreau să obţin?
		Stima de sine	Relaţiile personale	Material	Emoţional	Relaţii sexuale acceptabile	Relaţii sexuale ascunse	DEFECTE DE CARACTER (PASIVE)	CALITĂŢI / PRINCIPII / VIRTUŢI (ACTIVE)
1	2	3						4	5
Oameni
Instituţii
Principii