„La trezire dimineaţa, ne gândim la cele douăzeci şi patru de ore care ne stau în faţă. Reflectăm la planurile pentru ziua respectivă. Înainte să începem , îi cerem lui Dumnezeu să ne dirijeze gândurile şi mai ales să ne elimine autocompătimirea, lipsa de onestitate şi interesele egoiste. În aceste condiţii, ne putem utiliza facultăţile mintale cu încredere, pentru că, în cele din urmă, Dumnezeu ne-a dat creierul ca să ne folosim de el. Intelectul nostru se află pe un plan superior, atunci când gândirea noastră va fi lipsită de justificări false. Când ne gândim la ziua care începe, se întâmpla uneori să nu ştim în ce direcţie să o luam. Atunci îi cerem lui Dumnezeu inspiraţie, intuiţie sau o decizie. Ne relaxăm şi rămânem calmi. Nu ne zbuciumăm. Vom fi surprinşi deseori să vedem cât de uşor vom găsi răspunsurile după ce vom exersa, pentru un timp, acest exerciţiu spiritual. Ceea ce era doar o bănuială sau o inspiraţie ocazională treptat devine o deprindere mintală. Fiind încă lipsiţi de experienţă şi la începutul contactului conştient cu Dumnezeu, nu va însemna că vom fi inspiraţi tot timpul. Vom plăti pentru această prezumţie prin diferite acţiuni şi idei absurde. Cu toate acestea vom descoperi că pe măsură ce timpul trece, gândirea noastră vor fi tot mai inspirată, şi ca vom putea să ne bazăm pe ea. În timpul zilei, ne oprim când ne simţim agitaţi sau pătrunşi de îndoieli şi îi cerem lui Dumnezeu îndrumare pentru gândul sau acţiunea necesară. Ne străduim constant să ţinem minte ca noi nu mai suntem dirijorii spectacolului, spunându-ne în sinea noastră cu smerenie: „ Facă-se voia Ta, nu a mea!” Seara înainte de culcare ne analizam constructiv ziua care a trecut. Am fost cumva indignaţi, egoişti, lipsiţi de onestitate sau speriaţi? Trebuie să ne cerem scuze? Am ţinut ceva în noi ce trebuia discutat cu o altă persoană? Am fost binevoitori şi iubitori? Ce am fi putut face mai bine? Ne-am gândit doar la noi cea mai mare parte din timp? Sau ne-am gândit la ce să facem pentru alţii, la ce am mai putea adăuga la viaţa noastră? Dar trebuie să avem grija să nu cădem în îngrijorare, remuşcare sau reflecţie morbidă, pentru că asta ne diminuează utilitatea noastră faţă de alţii. După ce ne facem analiza, îi cerem iertarea lui Dumnezeu şi îl întrebăm ce masuri corective să luăm”
Programul de 24 de ore al Alcoolicilor Anonimi - (pagina 83 din "Big Book)
THE PEACE OF THE ROOMS: - PROGRAMUL IN 12 PASI - "Twelve steps to freedom. Start with one."
BLOGUL LUI
Stefan -
MESAJE DE RECUPERARE
Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.
.
.
MESAJ:
INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)
Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>
Twelve steps to freedom. Start with one.
Cum am fost
Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu