NARCOTICII ANONIMI - PASUL 1

„Am admis că eram neputincioși in fața dependenței noastre, 

că nu mai eram stăpâni pe viața noastră“

Pasul Unu

”Primul” din orice reprezinta un început si la fel e si cu Pașii. Primul Pas este inceputul procesului de recuperare. Vindecarea incepe de aici. Nu putem merge mai departe până (când) nu am lucrat acest Pas.

5

Unii dintre membrii NA lucrează Primul Pas călăuziți de intuitie, alții aleg sa lucreze Pasul Unu intr-un mod mai sistematic. Motivele noastre pentru a lucra Primul Pas in mod serios vor fi diferite, de la un membru al NA la altul. Poate ca unii dintre noi suntem noi în recuperare si tocmai am pierdut o bătălie lungă și istovitoare cu drogurile. Poate că alții dintre noi suntem in recuperare de ceva timp, nemaiconsumând droguri, dar am descoperit ca boala noastră a devenit activă in alte domenii ale vieții noastre, forțându-ne să se confruntăm încă o dată cu neputința si cu faptul că nu mai suntem stăpâni pe viața noastră. Nu fiecare act de crestere/transformare este intotdeauna motivat/ă de durere; poate că este doar momentul potrivit să lucrăm din nou Pașii, începând astfel o nouă etapă a procesului nostru fără sfârșit de recuperare.

Unii dintre noi vom găsi o oarecare ușurare in faptul că ceea ce ne-a făcut să ajungem atăt de jos este o boală și nu un eșec de moralitate. Altora dintre noi nu ne va păsa prea mult care a fost cauza (faptului că am ajuns atât de jos/că boala noastră e din nou activă,) pur și simplu vrem o soluție/ieșire.

Oricare ar fi cazul, este timpul sa lucrăm pasii, să ne angajăm in ceva concret/să facem ceva concret, care ne va ajuta sa găsim mai multă libertate de la de la dependența noastră indiferent în ce formă ea se manifestă in prezent.. Speranța noastră este să ne insușim/integrăm in viața noastră/in felul nostru de a trăi principiile Pasului Unu. Vrem ca capitularea noastră să fie mai profundă, să facem ca principiile de acceptare, umilință, bunăvoință, sinceritate si minte deschisă, să devină o parte fundamentală a ființei noastre.

In primul rind trebuie să ajungem la un punct de capitulare. Sunt multe feluri diferite de a face acest lucru. Penru unii dintre noi drumul pe care am mers ca să ajungem la Primul Pas a fost mai mult decât suficient ca să ne convingă ca capitularea neconditionată era singura noastră opțiune. Alții dintre noi începem acest proces chiar dacă nu suntem pe deplin convinși ca suntem dependenți or că am ajuns la limita de jos (la fundul sacului) and trebuie să capitulăm. Înainte de ce incepem să lucrăm Primul Pas trebuie să fim curați/ devenim abstinenti cu orice preț/oricât de greu ar fi. Dacă suntem noi veniti in Narcoticii Anonimi și Primul Pas pentru noi constă în primul rând in a ne uita/evalua efectelor dependenței de droguri in viața noastră, trebuie sa fim curați/devenim abstinenți. Dacă suntem curați de un timp și Primul Pas pentru noi constă in neputiința noastră in fața unui comportament care ne face să nu mai fim stăpâni/să nu mai avem control asupra vieții noastre trebuie să găsim un fel de a opri comportamentul respectiv pentru ca capitularea noastră să nu fie umbrită de continuarea acțiunilor noastre obsesive/comportamentul nostru obsesiv/compulsiv.

BOALA NOASTRĂ DE DEPENDENȚA

Ceea ce ne face (să fim) dependenți este boala noastră -dependența - nu drogurile, nici comportamentul nostru, ci boala noastră. Este ceva in noi care ne face incapabili să controlăm consumul (nostru) de droguri. Același „ceva” ne face să ne manifestăm obsesiv și nestăpânit și in alte domenii ale vietii noastre. Cum putem știi/spune când boala noastra este activă?

6

Atunci când suntem prinși in capcana unor acțiuni repetitive, obsesiv, nestăpanit, egocentrice; atunci când gândurile noastre se învârtesc în cercuri fără sfârșit care nu duc nicăieri decât la decădere fizică, mintală, spirituală si emoțională.

· Ce inseamnă pentru mine”(boala de) dependența”?

· A fost boala mea activă în ultimul timp? In ce fel?

· Ce se întâmplă atunci când sunt obsedat de un anumit lucru? Am un anumit tipar de gândire/gândirea mea urmărește un anume tipar?Descrie.

· Când imi vine in minte o idee, acționez imediat, fără să mă gândesc la consecințe/să consider consecințele? În ce alte imprejurări mă comport compulsiv/nestpânit?

· În ce fel egocentrismul/partea egoista a bolii mele a afectat atât viața mea cât și pe a celor din jur?

· În ce fel m-a afectat dependență mea din punct de vedere fizic, mintal, spiritual si emotional?

Boala noastra se poate manifesta in nenumărate feluri. Atunci când venim pentru prima oara la NA, problema noastră va fi, bineinteles, consumul de droguri. Dar, mai târziu vom descoperi probabil că dependența a făcut iad din viața noastră/ne-a afectat viața in multe alte feluri.

· Care este felul specific in care dependența mea s-a manifestat cel mai recent?

· In ultimul timp, am fost obsedat de o persoană, un loc sau un lucru? Dacă da, in ce fel aceasta obsesie a impiedicat relațiile mele cu alți oameni? In ce alt mod am fost afectat de aceasta obsesie, fizic, mintal, spiritual sau emotional?

NEGAREA

Negarea este acea componentă a bolii noastre care ne spune că nu suntem bolnavi. Atunci când suntem în negare, suntem incapabili să vedem realitatea dependenței noastre. Minimalizăm efectele ei. Dăm vina pe alții, mentionând așteptările mult prea înalte ale familiei, prietenilor, sefilor de servici. Ne comparăm cu alti dependenți, a căror dependență pare mai ”periculoasă” decât a noastră. S-ar putea să dăm vina pe un anumit drog. Dacă suntem abstinenți de la consumul de droguri de ceva timp, s-ar putea să comparăm manifestările curente ale dependentei noastre cu consumul de droguri, rationalizînd/spunând că nimic din comportamentul nostru de acum nu poate fi la fel de rău decât ca cel de pe vremea când consumam. Unul dintre cele mai simple feluri de descoperi dacă suntem sau nu in negare este când ne dăm seama că folosim motive plauzibile dar neadevărate pentru acțiunile noastre.

· Am găsit scuze plauzibile dar neadevărate pentru comportamentul meu? Care au fost acestea?

· Am actionat vreodată compulsiv/nestăpanit datorită unei obsesii, iar apoi m-am prefăcut că, de fapt, plănuisem să acționez așa? Când s-a întâmplat asta?

7

· (În ce fel) am dat vina pe alții pentru propriul meu comportament?

· Cum am comparat dependența mea cu dependența altora? Cred că dependența mea este destul de gravă, fără să fie nevoie să mă compar cu alții?

· Compar acum vreo manifestare recentă a dependenței mele cu viața mea inainte de a deveni curat? Sunt cumva măcinat de gândul că ar trebui să știu mai mult de atât?

Cred că am deja destule informatii despre dependență si recuperare ca să-mi pot înfrâna comportamentul inainte de a scăpa de sub control?

· Evit să iau vreo acțiune pentru - că mi-e frică de rușinea pe care o voi simți atunci când va trebui să mă confrunt cu consecințele dependenței mele? Evit vreo acțiune pentru că sunt îngrijorat de ce vor gândi alții despre mine?

LIMITA DE JOS: DISPERARE SI IZOLARE

În cele din urmă, dependența noastră ne aduce în situația în care nu mai putem nega natura problemei noastre. Toate minciunile, toate iluziile, toate raționalizările dispar atunci când ne confruntăm, față în față, cu ce a ajuns viața noastră. Ne dăm seama că trăiam de mult timp fără speranță. Descoperim că nu avem prieteni/că suntem atât de lipsiți de conecții umane și că relațiile noastre afective nu sunt decât o parodie și un fals al iubirii și al intimității. Deși s-ar părea că totul este pierdut atunci când descoperim că am ajuns într-o astfel de situație, adevărul este că trebuie să trecem prin acest punct, înainte de a incepe călătoria noastră de recuperare.

· Ce criză a vieții mele m-a făcut să intru în recuperare?

Ce situație m-a determinat să lucrez in mod formal Pasul Unu?

·Când am recunoscut pentru prima oară dependența mea ca o problemă? Am incercat să găsesc o soluție/să fac ceva în această privință? Dacă da, descrie ce anume. Dacă nu, spune de ce.

NEPUTINȚA

Noi, dependenții, avem reacții diferite la auzul cuvântului neputință. Unii dintre noi recunosc faptul că nu există o descriere mai exactă a situației noastre decât acest cuvânt (că acest cuvant descrie cel mai bine situația noastră) și atunci când admitem că suntem neputincioși in fața dependenței noastre trăim chiar un sentiment de ușurare. Altii, resping cu toată puterea acest cuvânt, pentru că îl asociază cu slăbiciunea sau cu lipsa de caracter. Înțelegând (ce inseamnă) neputința, precum și importanța vitală pe care o are admiterea ei in recuperarea noastra, vom putea trece peste sentimentele negative/ideile gresite pe care le avem despre/în legătură cu această idee/cuvânt.

Putem spune că suntem neputincioși atunci când nu mai avem nici un fel de control asupra forței care ne conduce viața. Dependența noastră este cu siguranță o astfel de forță incontrolabilă și obsesiva/compulsiva/manipulatoare. Nu putem modera/reduce sau controla consumul nostru de droguri sau alte comportamente compulsive nici chiar atunci

8

când ajungem in situația de a pierde lucruri sau ființe care înseamnă foarte mult pentru noi/care ne sunt foarte dragi. Nu ne putem opri nici măcar atunci când știm că in mod sigur că continuarea consumului va rezulta/va avea consecinte fizice ireparabile. Ne dăm seama că facem lucruri /ne trezim făcând lucruri pe care nu le-am fi făcut niciodată, dacă nu am fi fost sub influența drogurilor, acțiuni care ne fac să ne cutremurăm de rușine (atunci) când ne gândim la ele. Adesea, decidem să nu mai vrem sa consumă, ca nu o să mai consumă, dar ne dăm seama că ne este pur si simplu imposibil să ne oprim când oportunitatea ni se prezintă.

Poate ca unii dintre noi am incercat sa ne abținem de la consumul de droguri sau alte comportamente compulsive - având chiar și succes pentru o scurtă perioada de timp fără să practicăm programul de 12 pași numai ca să aflăm ca dependența noastră netratată, în cele din urmă ne aduce exact unde fusesem mai inainte.

Pentru a lucra cu succes Primul Pas, trebuie sa ne demonstram noua insine, cu toata sinceritatea, ca suntem neputinciosi in fata dependenței pe un plan foarte profund.

· Care este lucrul fata de care ma consider neputincios?

·Am facut lucruri, in timp ce consumam pe care nu le-as face niciodata când sunt conștient de recuperarea mea? Care sunt acestea?

· Ce lucruri am facut uneori ca sa imi continui consumul care in mod normal, sunt impotriva principiilor si valorilor mele?

· In ce fel se schimbă personalitatea mea atunci cand sunt in dependența activă? (Exemplu : Devin arogant?Egoist? Rău? Pasiv până la punctul că nu mă pot apăra? Manipulativ? Plângacios?)

· Ii manipulez pe altii ca să continui să consum?In ce fel?

· Am incercat vreodata sa ma abtin, dar am constatat ca nu pot?

· Am incercat vreodata sa ma opresc din consum si am constat că nu pot? Am incercat vreodata să mă opresc din consum fara nici un fel de ajutor din partea altcuiva, dar am constatat ca viata este dureroasa fara consum incât abstinenta mea a fost foarte scurta? Descrie cum au fost aceste situații.

· In ce fel dependența mea mi-a făcut rău atât mie, cât și persoanelor din jurul meu?

PIERDEREA CONTROLULUI

Primul Pas ne cere să admitem doua lucruri: unu – eram neputincioși in fața dependenței noastre; doi – nu mai eram stăpâni pe viața noastră. De fapt, aceste doua lucruri sunt atât de strâns legate încât nu putem admite unul, fără să-l admitem și pe celălalt.

Faptul că am pierdut controlul asupra vieții noastre este rezultatul neputinței in fața dependenței noastre. Pierderea controlului se manifestă pe doua planuri: exterior și interior (sau personal).

Pe plan exterior, pierderea controlului se identifică adesea cu: arestări, pierderea locului de muncă, probleme în familie. Unii dintre noi au ajuns să fie arestați; alții nu au fost niciodată capabili să mențină o relație de lungă durată; altii, din cauza dependenței, au ajuns să fie respinși sau alungați de propriile familii.

9

Pe plan interior sau personal, pierderea controlului se identifică cu părerile greșite pe care le avem despre noi înșine, despre lumea în care trăim, și despre oamenii care ne sunt apropiati. Exemple de păreri greșite: credem că nu avem nici o valoare; credem că întregul Univers se învârte în jurul nostru; credem că nu este datoria noastră să avem grijă de noi înșine, ci altcineva trebuie să o facă; credem că responsabilitățile pe care trebuie să și le asume un om obișnuit sunt prea grele pentru umerii noștri.

De obicei, reacțiile pe care le avem față de diverse evenimente din viata noastră, sunt exagerate.

Instabilitatea emoțională este adesea cea mai evidentă dovadă a pierderii controlului la nivel interior, personal.

· Ce inseamnă pentru mine pierderea controlului?

· Am fost vreodată arestat sau am avut probleme cu legea din cauza dependenței mele? Am făcut vreodată ceva pentru care aș fi putut fi arestat dacă aș fi fost prins? Ce?

· Ce necazuri am avut la școala sau la serviciu ca urmare a dependenței mele?

· Ce necazuri am avut in familie ca urmare a dependentei mele?

· Ce necazuri am avut cu prietenii ca urmare a dependenței mele?

· Insist intotdeauna ca lucrurile să fie așa cum vreau eu? Ce efect a avut acest lucru asupra relatiilor mele cu prietenii și familia?

· Mă interesează vreodată să aud si părerile celorlalti? Ce efect a avut lipsa mea de interes in aceasta privinta asupra relatiilor cu prietenii și familia?

· Accept să-mi asum responsabilitatea pentru viața și faptele mele?

· Sunt capabil să-mi îndeplinesc responsabilitățile zilnice fără să mă simt copleșit de ele? Dacă nu, în ce fel acest lucru mi-a afectat viata?

· Mă descurajez la primul semn ca lucrurile nu merg așa cum am plănuit? În ce fel acest lucru mi-a afectat viața?

· Privesc provocările ca pe o insultă personală? În ce fel mi-a afectat viața acest lucru?

·Intru în panică de fiecare dată când mă aflu într-o situație critică? În ce fel acest lucru mi-a afectat viața?

· Nu iau în seama semnele care mă avertizează că sănătatea mea este in pericol, gândind că, poate va trece sau se va rezolva de la sine? Descrie astfel de situații.

· Am fost vreodata intr-un pericol real, dar am fost incapabil să mă apăr, sau am fost indiferent la acest pericol, ca rezultat al dependenței mele? Descrie situatia.

· Am rănit vreodată pe cineva ca rezultat al dependentei mele? Descrie situația.

Am avut vreodată atacuri de iritabilitate/capricii (temper tantrums) sau am reacționat la ceea ce simțeam în alte feluri care mă fac să îmi pierd respectul pentru mine însumi. Descrie situația.

· Am consumat vreodată droguri sau am fost activ în vreum comportment în care se manifesta dependența mea pentru a-mi schimba sau pentru a-mi înăbuși anumite sentimente? Ce sentimente am încercat să îmi schimb?

REZERVE

10

Rezervele sunt acele locuri in programul nostru pe care le-am ”rezervat”pentru recaderi. Poate ca aceste rezerve se nasc in jurul gândului că totuși, dacă vrem, ne putem păstra o măsură de control, ceva de genul: „Bine, pot să accept faptul că nu nu am nici un fel de control asupra consumului de droguri, dar tot pot să vând droguri, nu-i așa?” Sau, ne putem gândi că totuși putem continua să fim prieteni cu oamenii cu care consumam și de la care cumpăram droguri. Poate că ne gândim că anumite aspecte ale acestui program nu se referă la noi. Sau, avem ideea ca in anumite cazuri nu vom putea să rămânem curați - cum ar fi o boala grava sau moartea cuiva iubit – și plănuim să consumăm dacă vreun asemenea eveniment va avea loc vreodată. Poate ne gândim că după ce o să ne realizam anumite idealuri in ceea ce priveste situația materială sau familia, atunci vom putea să controlom consumul de droguri. De obicei, aceste rezerve sunt adânc ascunse in mintile noastre; nu suntem pe deplin constienti de ele. Este esențial să scoatem la iveala orice rezerve pe care le păstrăm și să încercăm să le eliminăm chiar acum, în acest moment.

· Am ajuns să accept gravitatea bolii de care sufar?

· Cred că mai pot avea legături cu oamenii cu care obișnuiam să consum? Cred că mai pot frecventa aceleași locuri pe care le frecventam înainte? Cred că este un lucru înțelept să țin orice obiect legat de dependența mea in casa mea numai ca să „îmi aduc aminte” sau ca să imi „testez” recuperarea? Dacă da, de ce ?

· Exista vreo situație prin care nu cred ca pot trece curat sau vreun eveniment care va fi atat de dureros incat va trebui sa incep sa consum ca sa pot supravietui durerii?

· Cred ca dupa ceva timp curat, sau in imprejurari de viata diferite, as putea/fi in stare sa îmi controlez consumul?

· Ce alte rezerve mai am?

CAPITULAREA

Este o deosebire imensă între resemnare și capitulare. Resemnarea este ceea ce simțim atunci când ne dăm seama că suntem dependenți dar nu am acceptat încă recuperarea că fiind solutia problemei noastre. Mulți dintre noi au fost in aceasta situație cu mult inainte de a veni la Narcoticii Anonimi. Poate am crezut că este destinul nostru sa fim dependenți, să trăim și să murim consumând. Pe de alta parte, capitularea este ceea ce se intâmplă după ce am acceptat Pasul Unu ca fiind foarte real pentru noi și, după ce am acceptat că recuperarea este soluția problemei noastre. Nu mai vrem ca viața noastră să fie cum a fost. Nu mai vrem să continuăm să ne simțim cum ne-am simțit până acum.

· Este ceva anume de care imi este frică atunci când aud de ideea de capitulare?

· Ce m-a convins că nu mai pot acționa controlat?

· Accept faptul că nu voi putea relua anumite acțiuni specifice consumului meu niciodată, nici chiar după o perioada mai lungă de abstinență?

· Pot începe procesul de recuperare fără o capitulare completă?

· Cum cred că ar fi viața mea dacă aș capitula complet?

· Pot să continui procesul de recuperare fără să capitulez complet?

11

PRINCIPII SPIRITUALE

În Pasul Unu ne concentrăm asupra a patru principii: sinceritate, minte deschisă, bunăvoință și umilință. Practicarea principiului sincerității in Pasul Unu începe cu admiterea adevărului despre dependența noastră și continuă cu practicarea sincerității in mod zilnic. Atunci când spunem „sunt dependent” la o intrunire, poate sa fie primul lucru cu adevarat sincer pe care il rostim dupa mult timp. Începem sa fim capabili de a fi sinceri cu noi inșine ți prin urmare și cu alti oameni.

· Daca mi-a trecut prin cap sa consum sau să acționez compulsiv in vreun fel, am stat de vorba cu sponsorul meu sau alticineva cineva despre acest gand?

· Am continuat să fiu constient de realitatea dependenței mea, chiar daca am o anumita perioada de abstinenta?

· Am observat ca acum, din moment ce nu mai trebuie sa ma justific pentru consumul meu, nu mai este nevoie sa mint asa cum minteam inainte? Imi place libertatea care decurge de aici?

In ce feluri am inceput sa fiu sincer in procesul de recuperare?

Principiul mintii deschise pe care il gasim in Pasul Unu inseamna sa fii gata sa crezi ca exista si un alt mod de viata si sa ai bunavointa sa-l incerci. Nu conteaza ca nu putem vedea fiecare aspect al acelui mod de viata, sau ca poate fi ceva total diferit de ce stim, ceea ce conteaza cel mai mult este sa nu ne limitam gandirea. Poate ca ii vom auzi pe unii membrii mai vechi in NA spunand ceva ce suna de-a dreptul nebunesc, cum ar fi: „capituleaza ca sa invingi” sau sugerandu-ne sa ne rugam pentru cei pe care ii uram. Putem demonstra ca avem o minte deschisa atunci cand nu respingem aceste sugestii inainte de a le incerca.

· Este vreun lucru pe care l-am auzit in recuperare si pe care nu pot sa-l cred? L-am rugat pe sponsorul meu sau pe altcineva sa-mi explice acel lucru?

· In ce fel practic principiul mintii deschise?

Bunăvoința despre care se vorbește in Pasul Unu poate fi practicată in mai multe feluri. Atunci când începem să ne gândim pentru prima oara la recuperare, mulți dintre noi ori nu cred că este posibilă, ori pur și simplu nu înțeleg cum va funcționa, dar merg mai departe oricum și fac Primul Pas – aceasta este prima experiență de practicare a bunavoinței. Orice acțiune pe care o facem în beneficiul recuperarii arată bunăvoință: venirea la întruniri mai devreme, părăsirea întrunirilor mai tărziu, o mâna de ajutor la organizarea lor, interes în contactarea altor membrii NA, ajutor in inițierea noilor veniți prin împărtașirea propriei experiențe.

· Am bunăvoința să urmez indrumările sponsorului meu?

· Am bunăvoința sa particip la întruniri cu regularitate?

· Am bunăvointa de a depune toate eforturile pentru recuperare? În ce fel?

12

Principiul umilinței, atât de important pentru Pasul Unu, este exprimat cel mai bine în capitularea noastra. Umilința este cel mai ușor de identificat cu faptul că ne acceptăm așa cum suntem cu adevărat – nici mai răi nici mai buni decât credeam că suntem atunci când consumam, ci pur si simplu oameni.

· Cred cumva că sunt un monstru și am otrăvit întrega lume cu dependența mea? Cred că dependența mea nu a avut nici un fel de urmări pentru comunitatea din jurul meu? Sau mă situez undeva între aceste doua idei?

· Am sentimentul că sunt oarecum importantîin cadrul familiei sau al cercului meu de prieteni? Dar în cadrul intregii societăți? În ce constă această importanță?

· În ce fel practic principiul umilinței legat de lucrul Pasului Unu?

Pentru a pune in practică principiul acceptării, trebuie saâă facem mult mai mult decât să admitem că suntem dependenți. Atunci când ajungem să ne acceptăm dependența, simțim o schimbare interioară profundă, dublată de o speranță crescândă. De asemenea, începem să avem și un sentiment de pace. Ajungem să ne împăcăm cu dependența si cu recuperarea noastră si cu semnificatia pe care aceste doua realități o vor avea in viețile noastre. Nu ne este frică de un viitor în care va trebui să participăm la întruniri, să urmăm îndrumările sponsorului nostru, să lucrăm Cei Doisprezece Pași, ci începem să privim recuperarea ca pe un dar prețios, iar efortul pe care trebuie să-l depunem pentru recuperare, ca pe o altă rutină obișnuită a vieții.

· M-am împăcat cu faptul că sunt dependent?

· M-am împăcat cu lucrurile pe care trebuie să le fac pentru a îmi mentine abstinenta?

· Cum este acceptarea bolii mele de dependență necesară pentru o recuperare continuă?

MERGÂND MAI DEPARTE

Atunci când ne pregătim să mergem mai departe, la Pasul Doi, ne vom intreba probabil dacă am lucrat Pasul Unu așa cum trebuia. Suntem siguri ca este timpul sa trecem mai departe? Am lucrat la acest Pas atat cat au lucrat altii? Am inteles cu adevarat Pasul Unu?

Multi dintre noi am descoperit ca ne ajuta foarte mult daca scriem ce am inteles din fiecare pas, atunci când ne pregătim să mergem mai departe.

· Cum stiu ca e timpul să merg mai departe?

· Ce inseamnă pentru mine Pasul Unu?

· In ce fel cunoștințele mele anterioare si experiența mea (anterioară) au afectat lucrul la acest pas?

Am ajuns la un punct în care vedem foarte bine rezultatlele vechiului nostru mod de viață și acceptăm fapul că avem nevoie de un nou fel de viată dar probabil încă nu ne dăm seama cât de bogată în posibilități este viața în recuperare. Poate considerăm că este sufficient doar să avem libertate de la dependența activă acum dar vom descoperi în curând

13

că golul pe care îl umpluserăm cu droguri si alte comportamente impulsive și obsesive cere să fie umplut. Lucrul celorlalți pași va umple acest gol. Următorul pas în călătoria noastra spre recuperare este Pasul Doi.