TRADIŢIA 10

"Comunitatea AA nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele AA să nu fie amestecat niciodată în controverse publice."

De la întemeierea sa, Comunitatea Alcoolicilor Anonimi n-a fost divizată, niciodată de

nici o controversă majoră. Într-o lume plină de conflicte, niciodată AA-ul nu a luat poziţie

publică, faţă de nici o chestiune. Însă, aceasta nu este o virtute cîştigată. Aproape că s-ar

putea spune că ne-am născut cu ea, căci, după cum a declarat un membru vechi "practic, eu nam

auzit niciodată vreo discuţie înfocată, pe teme politice, religioase sau de reformă, între

membrii AA. Cîtă vreme nu purtăm discuţii contradictorii pe aceste teme între noi, este lucru

sigur că nu vom face aceasta, nici la nivel public."

Parcă dintr-un instinct profund, am ştiut, de la bun început că indiferent de genul

provocării, nu trebuie să luăm partea nimănui în nici o controversă, nici măcar pentru o cauză

dreaptă. Întreaga istorie a omenirii ne pune la dispoziţie spectacolul naţiunilor şi grupărilor

sfîşiate, pînă la urmă, din cauză că au fost proiectate pentru controversă sau ademenite în ea.

Altele s-au dezintegrat din cauza convingerii lor că numai ele aveau dreptate şi au încercat să

impună restului omenirii aceste "convingeri de aur." În vremurile noastre, am văzut milioane

de oameni murind în războaie politice şi economice, deseori provocate de diferenţe religioase

sau rasiale. Trăim în iminenta posibilitate a unui nou holocaust care să determine cum să fie

guvernaţi oamenii şi cum să fie împărţite între ei produsele naturii şi truda. Acesta este

climatul în care s-a născut şi - prin îndurarea lui Dumnezeu - a înflorit totuşi, AA-ul.

Să insistăm din nou asupra faptului că aceasta reţinere de a participa la controverse, între

noi sau cu alţii, nu trebuie considerată ca o virtute cu totul deosebită şi care să ne facă să ne

simţim superiori altor oameni. Nu înseamnă nici că membrii ai Alcoolicilor Anonimi, acum

cetăţeni redaţi omenirii, o să dea îndărăt din faţa responsabilităţilor individuale, ca să

acţioneze după ceea ce înţeleg ei că ar fi spiritul dreptăţii, în privinţa problemelor vremurilor

noastre. Dar, cînd vine vorba despre AA, ca întreg, este o cu totul altă treabă. În aceasta

privinţă, nu intrăm în controverse publice, pentru că ştim că Societatea noastră ar pieri, dacă

am face-o. Noi privim supravieţuirea şi răspîndirea Alcoolicilor Anonimi ca pe ceva infinit

mai important, decît greutatea cuvîntului nostru colectiv referitor la orice altă cauză. Din

moment ce recuperarea din alcoolism înseamnă viaţa însăşi pentru noi, este imperios necesar

să ne păstrăm întreaga forţă a mijloacelor noastre de supravieţuire.

Aceasta poate suna de parcă alcoolicii din AA au devenit brusc nişte pacifişti şi au

format o familie mare şi fericită. Desigur, este departe de a fi aşa. Oameni precum sîntem, ne

ciorovăim între noi. Înainte de a ne găsi linia de plutire, AA-ul arată, cel puţin la suprafaţă, ca

o neîncetată ciorovăială. Un director de corporaţie, care tocmai votase o investiţie de o sută

de mii de dolari, sosea în toiul unui business meeting şi exploda de nervi la ideea cheltuirii a

douăzeci şi cinci de dolari pentru timbrele necesare corespondenţei. Displăcîndu-le modul de

a conduce treburile grupului din partea cîtorva, jumătate dintre membrii se retrăgeau mînioşi

şi formau un alt grup, mai pe placul lor. Membrii mai vechi, ofensaţi pentru o vreme, îşi "luau

jucăriile şi plecau." Atacuri pline de amărăciune erau îndreptate împotriva celor suspectaţi de

dependenţă mixtă. În ciuda zarvei lor, măruntele noastre dispute n-au reuşit să facă rău AAului

nici cît e negrul sub unghie. N-au fost decît o părticică din lecţia despre învăţarea traiului

şi muncii împreună. Să mai notăm şi că ele s-au purtat aproape întotdeauna pe tema: cum să

facem AA-ul mai eficient, cum să facem să fie cît mai bine, pentru cît mai mulţi alcoolici.

Societatea Washingtonienilor, o mişcare a alcoolicilor, fondată la Baltimore acum un

secol, aproape că descoperise răspunsul la problema alcoolismului. La început, societatea era

compusă doar din alcoolici care încercau să se ajute reciproc. Primii membri prevăzuseră

faptul că era mai bine să se dedice acestui unic scop. În multe aspecte, Washingtonienii erau

asemănători Alcoolicilor Anonimi de astăzi. Numărul membrilor lor atinsese cifra de o sută

de mii. Dacă ar fi fost lăsaţi în pace, să-şi vadă de treabă şi să se concentreze asupra unicului

lor scop, poate că ar fi descoperit restul răspunsului. Dar n-a fost să fie aşa. Dimpotrivă,

Washingtonienii au permis politicienilor şi reformatorilor, atît alcoolici cît şi ne-alcoolici, să

folosească societatea în scopurile lor personale. Abolirea sclaviei, de exemplu, a fost la

vremea aceea o controversă politică furtunoasă. Curînd, purtători de cuvînt ai

Washingtonienilor luau violent poziţie în public, pe această temă. Poate că societatea ar fi

supravieţuit controversei legate de abolirea sclaviei, dar şi-a pierdut orice şansă, din clipa în

care s-a hotărît pentru o reformă a obiceiului băutului, al întregii Americi. Atunci cînd

Washingtonienii au pornit în cruciada temperanţei, şi-au pierdut complet, în cîţiva ani,

eficienţa în ajutarea alcoolicilor.

Alcoolicii Anonimi n-au uitat lecţia dată de Washingtonieni. Studiul eşecului acelei

mişcări i-a determinat pe primii membrii AA să ţină Comunitatea departe de controverse

publice. Aşa a fost aşezată piatra fundamentală pentru Tradiţia 10: "Comunitatea AA nu

exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important că numele

AA să nu fie amestecat niciodată în controverse publice."