GHID PENTRU DEPENDENTI - STUDIUL CELOR 12 PASI – PASUL 8 si PAUL 9

- Pasul Opt –

“Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa reparam aceste rele”

Pana acum, pasii s-au concentrat mai cu seama pe repararea propriei persoane si a relatiei cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare. Incepand cu Pasul Opt aducem si alti oameni in procesul de vindecare, oameni carora le-am facut necazuri din cauza adictiei, oameni carora le-am facut necazuri in recuperare, oameni carora le-am facut necazuri intentionat, oameni carora le-am facut necazuri accidental, oameni care nu mai sunt prezenti in viata noastra si oameni alaturi de care vrem sa ramanem pentru restul vietii.

Pasul Opt inseamna identificarea raului pe care l-am facut. Nu conteaza daca l-am facut in urma furiei, a nepasarii sau a fricii. Nu conteaza daca comportamentul nostru s-a bazat pe egoism, aroganta, nesinceritate sau oricare alt defect. Nu conteaza nici macar daca nu am avut intentia vreodata sa facem rau cuiva. Toate necazurile pe care le-am provocat sunt material pentru Pasul Opt.

Poate ca unele necazuri nu mai pot fi reparate. Poate ca noi insine nu le putem repara in mod direct. Se poate chiar sa nu fim responsabili pentru ceva ce am trecut pe lista Pasului Opt. Nasul ne va ajuta sa facem diferenta, inainte de a trece la Pasul Noua. In acest moment, datoria noastra este sa vedem cui i-am facut rau si in ce a constat raul facut, si sa ajungem la bunavointa de a repara aceste rele.

Este normal ca in timp ce lucram la Pasul Opt, sa ne punem intrebari despre Pasul Noua si despre modul in care vom repara raul facut. Ceea ce gandim despre repararea relelor va influenta munca noastra la acest pas. Poate ca avem nevoie ca, inainte de a intocmi lista, sa eliminam unele idei gresite care sunt des intalnite.

Este minunat ca am inceput deja sa reparam relatiile cu unii dintre oamenii din viata noastra. Probabil ca familiile noastre sunt incantate ca am stopat dependenta*. Unele dintre cele mai vizibile necazuri pe care le-am facut altora au incetat in momentul in care am incetat actiunile noastre compulsive.

Daca acum reusim sa ne mentinem locul de munca, sau sa mergem la scoala, deja avem performante mai bune in aceste locuri. Nu le mai facem anumite necazuri colegilor de munca sau sefilor, profesorilor sau colegilor de scoala. Dar, este oare de ajuns?

Probabil ca am auzit la intalniri oameni care subliniau faptul ca a repara relele inseamna a ne schimba, si nu doar a spune “imi pare rau”, ca ceea ce conteaza cu adevarat este felul in care ne purtam cu oamenii acum. Dar, asta nu inseamna ca scuzele verbale nu mai sunt la moda in D.A – facute direct, fata in fata, ele sunt foarte puternice atat ca modalitate de crestere spirituala pentru noi insine, cat si ca o alinare mult asteptata pentru oamenii carora le adresam. Ceea ce membrii D.A vor sa sublinieze este ca nu putem sa ne cerem doar niste scuze de forma si apoi sa ne intoarcem direct la comportamentele care au cauzat necazurile in primul rand.

Se poate ca unii dintre noi sa fim deja plictisiti, in special daca nasii nostri ne-au pus sa scriem foarte mult la primii sapte pasi. Ne-am facut inventarul in Pasul Patru, ne-am catalogat defectele de caracter in Pasul Sase, acum trebuie sa analizam aceleasi situatii, dar din alta perpectiva! Poate parea ca, pana vom termina de facut pasii, ne vom analiza viata si adictia pe toate partile. Sunt toate astea cu adevarat necesare? Nu cumva ne pedepsim pe noi insine analizand acelasI lucru iar si iar?

Nu, nu ne pedepsim! Pasul Opt este inceputul unui proces care ne va face sa ne simtim egali cu altii.

In loc sa simtim rusine si vinovatie, in loc sa ne simtim intotdeauna inferiori, devenim capabili sa privim oamenii in ochi. Nu mai trebuie sa evitam pe nimeni, nu mai trebuie sa ne ascundem. Nu mai trebuie sa ne fie teama ca vom fi prinsi si pedepsiti pentru vreo responsabilitate neglijata. Vom fi liberi.

· Am vreo ezitare in legatura cu lucrul la Pasul Opt? De ce?

Unii dintre noi mergem in cealalta extrema cu acest pas: ardem de nerabdare sa ne ducem sa indreptam totul imediat, nefiind constienti de faptul ca am putea pricinui necazuri si mai mari. Facem gafe enorme, marturisindu-ne infidelitatile consoartelor sau prietenilor/prietenelor, ii facem pe membrii familiilor sa asculte fiecare detaliu al adictiei, confirmandu-le cele mai negre temeri despre ceea ce facusem si completand imaginea cu lucruri de care fusesera, din fericire, scutiti pana acum. Exaltati, le tinem copiilor nostri o cuvantare despre faptul ca avem o boala de care nu suntem responsabili, despre cat de mult ne iubim recuperarea si despre cat de minunata va fi viata de acum

inainte, uitand toate momentele din trecut in care le facusem atatea promisiuni desarte. Ne repezim in biroul patronului intr-o buna zi si il anuntam ca suntem dependenti* si ca am delapidat o multime de bani prin metode ingenioase, dar ca acum ne pare foarte rau pentru asta si nu o s-o mai facem niciodata.

Desi poate ca nu am avut o experienta atat de extrema, sigur am prins intelesul: daca incercam sa reparam relele facute fara calauzirea nasului si fara un plan, putem sfarsi prin a face si mai mult rau.

· Imi dau seama de nevoia de a o lua usor si de a-l consulta pe nasul meu inainte de a cere iertare cuiva?

· A existat vreo situatie in care am cauzat mai mult rau pentru ca m-am repezit sa cer iertare inainte de a fi gata sa o fac? Care a fost aceasta situatie?

Poate ca unii dintre noi inca mai credem ca suntem de fapt niste oameni cumsecade care nu au facut niciodata rau cu adevarat nimanui in afara de propria persoana. Daca suntem cu adevarat nelamuriti in legatura cu cine ar trebui sa se afle pe lista noastra de “reparatii” , sau avem o idee vaga ca membrii familiei ar trebui sa se afle acolo dar nu suntem siguri de ce, se poate ca omitem ceva sau ca negarea noastra este inca destul de “groasa“.

Uneori suntem pur si simplu incapabili sa vedem adevarul despre anumite situatii, chiar si dupa multi ani in recuperare. Multi dintre noi am urmat o sugestie de bun simt: daca ne gandim ca trebuie sa-i cerem iertare cuiva dar nu putem sa ne aducem aminte de situatia prin care i-am facut necazuri, ii punem numele pe lista oricum. Uneori ne vom aduce aminte mai tarziu de ceea ce s-a intamplat.

Pentru moment este bine sa facem tot ce ne sta in putere in acest pas, sa ne contactam nasul si sa continuam sa muncim la propria recuperare.

Mai multe lucruri vor fi descoperite pe parcurs. Avem nevoie doar de o minte deschisa, pentru ca atunci cand va veni informatia sa fim pregatiti sa o acceptam.

In ultimul rand, multi dintre noi amanam inceperea acestui pas pentru ca nu suntem dispusi sa le cerem iertare anumitor oameni. Ori nu-i putem suferi, ori ne este prea teama chiar sa ne imaginam cum i-am putea aborda vreodata. Avem nevoie sa incepem lucrul la acest pas si sa trecem acesti oameni pe lista, chiar daca nu suntem siguri ca vom fi vreodata in stare sa le cerem iertare. Daca este cu adevarat periculos pentru noi sa ne cerem iertare, nasul ne va ajuta sa gasim o cale de a iesi din impas.

· Fac o lista cu resentimentele care stau in calea bunavointei mele de a repara relele facute. Pot renunta la aceste resentimente acum?

· Daca nu, pot aduna bunavointa necesara ca macar sa trec aceste persoane pe lista si sa ma gandesc la bunavointa mai tarziu?

· Exista oameni carora le datorez sa le cer iertare si care pot fi o amenintare pentru siguranta mea sau fata de care am alt fel de temeri? Care sunt temerile mele?

PERSOANELE CARORA LE-AM FACUT NECAZURI SI CE FEL DE

NECAZURI LE-AM FACUT

Inainte de a incepe alcatuirea listei, mai avem un ultim concept cu care trebuie sa ne familiarizam: ce inseamna cuvantul “necazuri” in acest pas. Avem nevoie sa incercam sa intelegem toate felurile in care este posibil sa se cauzeze necazuri, astfel incat lista noastra sa poata fi completa.

Anumite tipuri de necazuri sunt evidente. De exemplu, daca am furat bani sau alte bunuri de la o persoana sau de la o firma, necazul facut este evident. De asemenea, cei mai multi dintre noi nu au probleme in a recunoaste ca abuzul fizic sau emotional sunt un tip de necaz.

Apoi, exista situatii in care recunoastem ca am creat necazuri, dar putem avea probleme in identificarea persoanei sau a persoanelor anume carora le-am pricinuit. De exemplu, daca am copiat la un test la scoala. Ne intrebam daca asta i-a pricinuit necazuri profesorului, colegilor sau noua insine? Colegii care au venit dupa noi au trebuit sa plateasca pretul neancrederii profesorului din cauza minciunii noastre? Raspunsul la aceste intrebari este ca toti au avut necazuri, chiar si numai indirect.

Toti apartin pe lista pasului Opt.

In sfarsit, mergem la formele mai profunde de necazuri. Aceste forme pot fi cele mai daunatoare, pentru ca lovesc in cele mai vulnerabile parti ale sufletului. De exemplu, am avut un prieten vechi, de ani de zile. In aceasta prietenie erau investite sentimente, incredere, si chiar identitate personala. Relatia era cu adevarat importanta si pentru persoana respectiva, dar si pentru noi. Apoi, fara explicatii, din cauza vreunei ofense reale sau imaginare, ne-am retras din aceasta prietenie si nu am incercat sa o mai reluam niciodata. Sa pierzi un prieten este destul de dureros si fara a adauga povara faptului ca nu stii de ce; cei mai multi dintre noi am provocat tocmai astfel de necazuri altora. I-am distrus acelei persoane capacitatea de a avea incredere si poate ca i-au trebuit ani de zile ca sa se vindece. O varianta a acestei situatii este ca poate am lasat o persoana sa-si asume vina pentru sfarsitul unei relatii, facand-o sa se simta dizgratioasa, de neiubit, cand in realitate, pur si simplu obosisem de acea relatie si ne era prea lene sa incercam sa o pastram.

Exista multe alte feluri in care le putem provoca altora necazuri emotionale profunde: neglijare, retragere, exploatare, manipulare si umilire, ca sa numim doar cateva. Aceia dintre noi care am pozat in “victime” sau in “oameni cumsecade” putem descoperi ca i-am facut pe altii sa se simta inferiori atunci cand pretindeam ca suntem mai buni decat oricine, afisand o atitudine de superioritate morala. Cei care eram “competenti” si “priceputi la toate” putem gasi nume pentru lista pasului Opt atunci cand ne gandim la oamenii ale caror oferte de ajutor sau de sprijin le-am respins.

O greutate in plus pe care multi dintre noi o intampinam atunci cand incercam sa identificam tipurile de necazuri este data de faptul ca avem o tendinta automata de a ne concentra numai pe perioada de inainte de a ne opri. Este putin mai usor pentru noi sa fim foarte sinceri in legatura cu necazurile pe care le-am provocat in timpul adictiei active. Cand eram dependenti* , eram oameni diferiti. Oricum, cu totii am provocat necazuri altora si in recuperare. Amintiti-va ca nu conteaza daca a fost sau nu cu intentie. De fapt, probabil ca toti am facut necazuri celor cu care ne impartasim recuperarea, altor membrii D.A Poate ca i-am barfit; ne-am retras de langa ei; am reactionat cu indiferenta la durerea lor; ne-am amestecat in nasitul lor; am incercat sa controlam comportamentul unui nou venit; ne-am comportat ca niste ingrati cu un nas; am furat bani din cos; am manipulat oamenii folosind durata abstinentei noastre ca fiind o sursa de credibilitate intr-o controversa legata de serviciile in D.A; sau am profitat sexual de o persoana nou venita. Acestea sunt cateva exemple relativ comune. Celor mai multi dintre noi ni se pare extrem de dificil sa punem astfel de situatii pe lista pasului Opt, pentru ca gandul ca trebuie sa ne cerem iertare ne face sa ne simtim foarte necomfortabil. Am vrea ca in D.A sa ne comportam la standarde mult mai inalte si credem ca si ceilalti asteapta acelasi lucru de la noi. Realitatea este ca colegii nostrii din D.A vor fi toleranti si iertatori, mai cu seama ca ei stiu ce incercam sa facem. Dar, subliniem din nou, trebuie sa evitam sa ne facem griji acum despre pasul Noua.

INTOCMIREA LISTEI

Primul lucru pe care trebuie sa il stim este ca aceasta nu este o lista pe care o putem face doar in minte. Avem nevoie sa punem pe hartie fiecare nume si ce anume am facut care a provocat necazuri acelei persoane. O data ce este trecut pe hartie, este greu sa uitam pe cineva sau sa ne intoarcem la negare in legatura cu ceva ce mai degraba am evita. Daca pentru vreun motiv sau altul nu putem alcatui o lista scrisa, putem folosi o inregistrare sau vreo alta metoda cu care nasul nostru a cazut de acord ca ne va fi de ajutor in acest Pas.

Atunci cand suntem gata sa incepem lista, ne asezam, ne amintim tot ce am invatat despre ceea ce inseamna necazuri si incepem sa scriem. Unele nume ne vor veni imediat in minte. De altele ne vom aminti pe masura ce ne gandim la felurile de necazuri pe care le-am provocat. Este absolut necesar sa ne intoarcem la Pasul Patru si sa vedem ce informatii putem sa luam de acolo.

Ar trebui sa includem toate numele si situatiile care ne trec prin minte, chiar daca suntem aproape siguri – nu intru totul siguri – ca nasul ne va spune ca nu suntem datori sa cerem iertare in vreo situatie anume. Este mai bine sa fie cazul sa stergem nume de pe lista, atunci cand o revizuim impreuna cu nasul, decat sa incercam sa ne aducem aminte nume pe care ar fi trebuit sa le trecem acolo, dar nu am facut-o. De asemenea, pot exista situatii in care ne aducem aminte de un incident in care am provocat necazuri cuiva, dar nu si de numele persoanei implicate. Putem cel putin sa trecem pe lista incidentul.

Pentru unii dintre noi poate parea ciudat sa ne trecem pe lista si pe noi insine. Poate ca la inceputul recuperarii ni s-a spus ca a ne cere iertare noua insine poate fi o idee egocentrica, ca trebuie sa nu ne mai gandim tot timpul la propria persoana si sa incepem sa ne gandim la oamenii pe care i-am ranit. In acest caz, intreaga idee de a cere iertare propriei persoane poate fi derutanta. Se poate ca unii dintre noi sa fi crezut ca a ne cere iertare noua insine trebuie sa implice o “recompensa“ pe care ne-o acordam pentru abstinenta noastra sau pentru vreo alta realizare. Poate ca am incercat sa facem asta

cumparand lucruri pe care nu ni le permiteam cu adevarat, sau ingaduindu-ne alte compulsii. In realitate, felul in care reparam relele facute fata de noi insine este incetarea comportamentului iresponsabil sau distructiv. Avem nevoie sa identificam felul in care ne-am creat singuri probleme, prin incapacitatea de a ne accepta responsabilitatea personala. Atunci cand ne trecem pe lista, putem adauga si problemele pe care ni le-am cauzat la capitolul finante, imagine, sanatate, etc.

Mai exista o situatie delicata cu care multi dintre noi se poate sa se fi confruntat. Ce facem daca una din persoanele caroar le-am facut necazuri este nasul nostru si este foarte posibil sa afle asta atunci cand revizuim lista impreuna? In aceasta situatie este bine sa ne consultam cu un alt membru D.A a carui recuperare o respectam, probabil nasul nasului nostru.

· Fac o lista cu oamenii carora le-am facut necazuri si specific necazul pe care l-am provocat fiecaruia. Pot fi sincer cu mine? Mai am rezerve?

A CONSIMTI

Acum ca am facut lista, sau ca am adaugat nume noi la lista pe care o pastram de cand am facut prima oara Pasul Opt, este timpul sa consimtim sa reparam relele facute. Ca sa putem consimti, trebuie sa stim cate ceva despre ce inseamna sa “reparam relele”. Mai inainte in acest ghid am vorbit despre nevoia de a face mai mult decat a ne schimba comportamentul, dar, multora se poate sa ne fie teama ca pur si simplu nu suntem capabili sa ne schimbam. Suntem intr-adevar sinceri, pentru ca vrem sa ne abtinem de la a mai repeta vreodata acelasi tip de comportament, dar, ne gandim la promisiunile pe care le mai facusem si inainte. Oare nu vom face acelasi lucru din nou? Acum este momentul in care trebuie sa credem cu adevarat in recuperarea noastra. Nu conteaza de cand suntem abstinenti si care  unt greselile pe care vrem sa le reparam; trebuie sa credem ca Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, ne va da puterea si capacitatea de a ne schimba. Pentru unele dintre relele facute, vom descoperi ca suntem gata sa ne cerem iertare de indata ce le-am pus pe hartie. Pentru altele, poate ca bunavointa nu va aparea asa de usor.

· De ce a spune “imi pare rau” nu este de ajuns sa repare relele pe care le-am provocat?

· De ce doar schimbarea comportamentului meu nu este de ajuns sa repare relele pe care le-am provocat?

Se intampla foarte rar sa nu avem nevoie sa reparam macar cateva probleme de ordin financiar, fie fata de oameni de la care am furat, fie fata de oameni care ne-au imprumutat cu bani si carora nu le- am mai inapoiat niciodata datoria, fie fata de unele societati sau banci. Stim ca a repara relele facute inseamna sa pierdem niste bani pe care mai degraba i-am pastra pentru noi insine. Poate ca ne va trebui ceva timp pana vom ajunge sa apreciem libertatea interioara profounda care vine dupa achitarea acestor datorii, si astfel sa ajungem la bunavointa de a repara aceste rele. Poate ne va fi de ajutor daca ne rugam Puterea Superioara sa ne dea bunavointa de a repara aceste rele.

· Am “reparatii” de ordin financiar pe care nu vreau sa le fac?

· Cum ar fi viata mea daca as fi reparat deja aceste rele?

Poate ca unele dintre relele pe care trebuie sa le reparam sunt fata de persoane care, la randul lor, ne-au facut rau. Acestea sunt de obicei reparatiile pe care le consimtim cel mai greu. Se pare ca de fiecare data cand ne gandim la repararea acestor rele ne infuriem atat de tare cand ne gandim la ce ne-au facut ei noua, incat uitam cu totul de datoria noastra. Dar, recuperarea ne cere sa practicam principiul spiritual al iertarii. Prin rugaciune si prin alte forme de ajutor pe care avem nevoie sa le gasim, vom gasi in noi puterea de a-i ierta pe cei care, la randul lor, ne-au facut rau.

· Am datoria morala de a repara relele facute fata de oameni care si ei, de asemenea, mi-au facut rau?

· Ce am facut ca sa consimt sa repar aceste rele?

De asemenea, se pot afla pe lista noastra si necazuri pe care nu ne gandim ca le vom putea repara vreodata. Poate ca suntem atat de incrancenati incat nici nu vrem sa ne rugam pentru bunavointa; nu putem nici sa ne imaginam ca am putea avea compasiune pentru oamenii carora le-am facut aceste necazuri. In acest caz, trebuie doar sa lasam aceste nume pe lista. Nu trebuie sa indreptam toate relele intr-o singura zi sau intr-o anume perioada de timp. De fiecare data cand ne uitam pe lista Pasului Opt, ne intrebam daca avem bunavointa de a repara unele rele. Daca nu, mai verificam din cand in cand.

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Opt ne concentram pe onestitate, curaj, bunavointa si compasiune.

Pentru a pune in practica principiul onestitatii in Pasul Opt, avem nevoie sa ne inspiram din experienta pasilor anteriori. Am admis natura problemei noastre – adictia – si am recunoscut care este solutia la aceasta problema. Acesta a fost un act de onestitate. Am facut un inventar moral amanuntit; facand asta ne-am pus in practica onestitatea nou gasita. Am ajuns la un nivel si mai profund de onestitate atunci cand am identificat natura exacta a greselilor noastre. Asa ca, avem ceva experienta in separarea responsabilitatii noastre de ceea ce,probabil, au facut altii. Acesta este nivelul de onestitate de care avem nevoie in Pasul Opt. Trebuie sa uitam de resentimente, de a da vina pe altii, de a crede ca suntem victime inocente si de orice alta justificare pentru necazurile pe care le-am provocat. Pur si simplu avem nevoie sa le punem pe lista!

· In ce fel ma ajuta in Pasul Opt identificarea exacta a naturii greselilor mele?

· De ce este atat de important sa imi fie clar care este responsabilitatea mea?

· Care sunt exemplele legate de experienta mea cu onestitatea in Pasii anteriori?

· Cum folosesc aceasta experienta in Pasul Opt?

Pentru a pune in practica principiul curajului in Pasul Opt, trebuie sa ne lasam in grija Lui Dumnezeu.

Nu putem sa ne limitam la a scrie pe lista numai acele necazuri despre care credem ca sunt mai usor de reparat. Avem nevoie de credinta ca Puterea noastra Superioara ne va da curajul, umilinta, puterea interioara, sau orice altceva de care avem nevoie sa reparam orice rele. Fie ca trebuie sa ne confruntam cu cineva si ne este teama de ce o sa simtim, fie ca trebuie sa acceptam consecintele unei fapte pentru care suntem cautati, vom fi capabili sa facem fata cu ajutorul Puterii Superioare.

· Care sunt cateva din experientele mele legate de curaj din pasii anteriori? Cum voi pune in practica aceasta experienta in Pasul Opt?

Am vorbit deja foarte mult despre bunavointa in acest pas, in special despre bunavointa de a repara relele facute. Dar, ca sa parcurgem acest pas mai avem nevoie si de o cantitate apreciabila de altfel de bunavointa, care nu are nimic de a face cu repararea relelor. In primul rand, avem nevoie de bunavointa de a alcatui lista. Indiferent de ce simtim in legatura cu adaugarea vreunui nume pe lista noastra, trebuie sa avem bunavointa de a o face. De asemenea, avem nevoie de bunavointa de a pune in practica si celelalte principii spirituale legate de acest pas.

· Mai exista nume pe care nu le-am trecut inca pe lista mea? Am bunavointa de a le adauga acum? Am completat lista?

· Care sunt cateva din lucrurile pe care le-am facut ca sa-mi maresc bunavointa?

· Ce sentimente am in legatura cu nevoia de a ma ruga pentru bunavointa?

In acest stadiu al recuperarii noastre devine posibil sa ne dezvoltam sentimentul de compasiune. Inainte de a parcurge pasii anteriori, eram prea preocupati cu resentimentele, invinovatirea si autocompatimirea, ca sa ne mai gandim si la altii. Alaturi de capacitatea de a ne vedea pe noi insine ca find doar niste fiinte omenesti obisnuite, incepem sa vedem ca si ceilalti sunt doar fiinte omenesti care incearca la randul lor sa faca fata naturii umane. Stim ca suntem atacati periodic de indoieli si nesiguranta in legatura cu propria persoana si tot asa sunt si ceilalti. Stim ca ni se intampla adesea sa vorbim inainte de a gandi si tot asa sunt si ceilalti. Ne dam seama ca si ei regreta asta tot atata cat regretam si noi. Stim ca suntem predispusi sa interpretam gresit unele situatii sau sa nu reactionam la ele cum trebuie. Ca rezultat al acestei constientizari, atunci cand ii vedem pe altii ca se comporta astazi sub influenta unui defect de caracter simtim empatie in loc de enervare si furie, pentru ca stim ce i-a facut sa se comporte asa. Inimile ni se umplu de emotie atunci cand ne gandim ca impartasim

cu ceilalti oameni aceleasi vise, temeri, pasiuni si greseli.

· Incep sa simt ca am o legatura cu ceilalti oameni? Descrie.

· Incep sa simt compasiune si empatie pentru altii? Descrie.

MAI DEPARTE

Este un lucru esential sa discutam cu nasul fiecare lucru care trebuie reparat ce se afla pe lista noastra. Nu conteaza de cat timp suntem in recuperare sau cata experienta avem cu indreptarea relelor facute. Fiecare dintre noi poate sa judece gresit o situatie atunci cand lucreaza de unul singur, dar descoperim adesea ca putem vedea lucrurile mult mai clar atunci cand ni se prezinta acea situatie din alt punct de vedere. Avem nevoie de parerea si de experienta nasului. Avem nevoie de incurajare din partea nasului. Avem nevoie de viziunea si de speranta nasului. Este uimitor cat de mult ne poate ajuta o simpla discutie cu nasul sa ne conectam la acea putere interioara silentioasa care traieste in fiecare din noi. Atunci cand reusim sa indepartam toate influentele care ne distrag si sa scoatem la lumina miezul de seninatate, umilinta si iertare, suntem gata pentru Pasul Noua.

- Pasul Noua –

“Ne-am reparat greselile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinta, dar nu si atunci cand le-am fi putut face vreun rau lor sau altora”

Auzim de foarte multe ori in D.A ca Pasii sunt scrisi in aceasta ordine pentru un motiv bun: fiecare pas ne ofera pregatirea spirituala de care avem nevoie pentru urmatorul. Nicaieri nu este acest lucru mai evident decat in Pasul Noua. Nici intr-un milion de ani nu am fi fost in stare sa stam alaturi de oamenii carora le-am facut rau si sa le cerem iertare direct, daca nu am fi avut pregatirea spirituala castigata in urma parcurgerii pasilor anteriori. Daca nu am fi lucrat la acceptarea propriilor limite, nu am fi avut acum temelia pe care ne sprijinim atunci cand reparam relele facute. Daca nu am fi dezvoltat o relatie cu Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare, nu am fi avut acum credinta si increderea necesare pentru parcurgerea Pasului Noua. Daca nu am fi facut Pasii Patru si Cinci, probabil ca am fi fost inca confuzi in legatura cu propria responsabilitate; poate ca nici nu am fi stiut pentru ce trebuie sa ne cerem iertare. Daca nu am fi acumulat umilinta in Pasii Sase si Sapte, probabil ca am fi abordat indreptarea relelor cu aroganta si furie si am fi sfarsit prin a face mai mult rau. Bunavointa pe care am castigat-o in urma acceptarii responsabilitatii personale a facut posibil sa alcatuim lista Pasului Opt. Aceasta a fost pregatirea practica pentru parcurgerea Pasului Noua.

Ultimele pregatiri pe care le vom face in acest Pas, inainte de a trece efectiv la indreptarea relelor, sunt menite mai mult sa intareasca ceea ce deja face parte din noi. Nivelul la care suntem capabili sa punem in practica principiul iertarii, limpezimea perspectivei pe care o avem, si constientizarea de sine pe care suntem in stare sa o mentinem in timpul procesului de reparare a relelor, toate depind de experienta pe care o avem deja cu Pasii si de cat de mult efort suntem dispusi sa facem in propria recuperare.

· In ce fel parcurgerea primilor opt pasi m-a pregatit pentru lucrul la Pasul Noua?

· In ce fel ma ajuta onestitatea in parcurgerea acestui Pas?

· In ce fel ma ajuta umilinta in parcurgerea acestui pas?

REPARAREA GRESELILOR

Pasul Noua nu este un pas care poate fi limitat la o anumita perioada de timp. Nu alcatuim lista Pasului Opt si pe urma ne apucam cu darzenie sa reparam greselile, taind de pe lista pe cele reparate, ca si cum ar fi vorba de o lista de cumparaturi. De fapt, multe din reparatii nu vor fi “terminate” niciodata; eforturile noastre se vor continua de-a lungul recuprerarii.

De exemplu, daca trebuie sa reparam greselile facute fata de familie, ne vom petrece restul vietii practicand principiile spirituale care aduc o schimbare reala in felul in care ne purtam cu alti oameni.

Poate ca o sa alegem o zi anume in care o sa stam in fata familiei si o sa ne luam angajamentul ca o sa ne purtam cu ei altfel decat ne-am purtat in trecut, dar, asta nu o sa fie sfarsitul reparatiilor.

Fiecare zi in care facem un efort sa ne abtinem de la a ne rani familia si in care incercam sa punem in practica un comportament plin de iubire fata de ei, este o zi in care am continuat sa ne reparam greselile.

Chiar si repararea relativ concreta a unei greseli, cum ar fi achitarea unei datorii vechi, nu se termina odata pentru totdeauna atunci cand datoria este achitata. Punerea in practica in viata de zi cu zi a Pasului Noua implica sa nu mai facem si alte datorii pe care nu le putem plati. La un alt nivel, poate ca avem nevoie sa analizam diversele tipuri de datorii pe care ni le facem – de exemplu, cerem favoruri peste favoruri de la prieteni dar nu le intoarcem niciodata; punem la incercarea rabdarea celor cu care impartim anumite responsabilitati, prin faptul ca nu ne asumam partea noastra. Evitarea unor asemenea situatii in viitor este tot atat de mult o parte a procesului de reparare a greselilor precum ar fi achitarea in rate a unor datorii vechi.

· Ce inseamna “repararea greselilor”?

· De ce a repara greselile inseamna ca trebuie facut mai mult decat sa spun “imi pare rau”?

· In ce fel repararea greselilor constituie un angajament fata de un proces continuu de

schimbare?

TEMERI SI ASTEPTARI

Repararea greselilor nu constituie intotdeauna o experienta traumatizanta si trista. Adesea, ne simtim emotionati la perspectiva vindecarii unei relatii. Se poate sa descoperim ca anticipam cu bucurie usurarea care vine dupa repararea unor greseli. Dar, oricum, celor mai multi dintre noi ne va fi teama de cel putin unele din reparatiile pe care le avem de facut. Poate ca ne va fi teama ca, daca ne reparam unele greseli legate de bani nu ne vor mai ramane destui pentru noi. Poate ca ne va fi teama de respingere, razbunare sau altceva.

Daca suntem la prima experienta cu Pasul Noua, ne aventuram cu adevarat intr-un teritoriu necunoscut. Nu suntem siguri de ceea ce vom simti imediat dupa ce vom face reparatiile, in timpul lor si dupa aceea. Se poate sa ne simtim foarte stapani pe noi intr-un moment, iar in momentul urmator sa ne simtim total incapabili de a continua Pasul Noua. Acum este foarte important sa intelegem ca felul in care sunt lucrurile cu adevarat nu este neaparat felul in care simtim noi. Doar pentru ca ne este noua fric a nu inseamna cu adevarat ca avem de ce sa ne fie frica. Pe de alta parte, nici daca simtim emotie si bucurie nu inseamna neaparat ca realitatea repararii greselilor va fi astfel. Cel mai bine este sa scapam de toate asteptarile despre cum vor fi primite incercarile noastre de reparare a greselilor.

· Ce temeri am in legatura cu repararea greselilor? Sunt ingrijorat ca cineva se va razbuna sau ma va respinge?

· In ce fel Pasul Noua necesita un nivel nou de capitulare in fata programului de recuperare?

· Cum este cu reparatiile de ordin financiar? Am credinta ca Dumnezeu, asa cum il inteleg eu, imi va asigura cele necesare chiar daca fac niste sacrificii pentru repararea greselilor?

Indiferent de perioada de recuperare pe care o avem, sau de cate ori am parcurs pasii, atunci cand incepem sa facem un nou pas este normal sa avem unele temeri si asteptari. Asta se poate intampla mai cu seama daca avem o experienta anterioara cu un anume pas. Este foarte posibil ca Pasul Noua in special sa genereze ceva sentimente contradictorii.

De exemplu, multi dintre noi ne vom gandi in acest punct la experientele anterioare cu repararea greselilor. Probabil ca unele dintre ele au fost positive. Daca ne-am reparat greselile fata de o persoana iubita, care a fost deschisa la gestul nostru de impacare, probabil ca am ramas cu un sentiment minunat de speranta si recunostinta. Aveam speranta ca relatia urma sa se imbunatateasca si eram recunoscatori ca am fost iertati si ca reparatiile noastre fussera acceptate.

Dar, contrar asteptarilor, astfel de experiente se pot intoarce impotriva noastra mai tarziu, cand vom incerca sa reparam alte greseli, pentru ca ne pot face sa credem ca va fi asa mereu pentru ca mai apoi sa fim devastati cand nu se intampla la fel. Sau, poate ca ne dam seama ca reparatiile cu final fericit nu inseamna ca am terminat treaba, si teama ne impinge sa amanam reparatiile al caror rezultat nu suntem siguri ca va fi tot atat de fericit. Daca descoperim ca ne agatam prea mult de gandul la felul in care se vor finaliza reparatiile noastre, atunci inseamna ca avem nevoie sa ne concentram atentia din nou asupra scopului Pasului Noua.

Scopul Pasului Noua este de a oferi o modalitate de indreptare a relelor provocate in trecut. Unii dintre noi pastram in minte faptul ca repararea greselilor este asociata cu trei concepte de baza: fermitate, restaurare si restituire. Fermitatea inseamna ca, pentru a gasi solutia unei probleme, trebuie sa lasam deoparte tot ceea ce inainte ne-a macinat sau ne-a tulburat in vreun fel. Restaurarea inseamna sa aducem inapoi la forma initiala ceva ce a fost stricat. Aici poate fi vorba de o relatie, sau de o calitate care a existat intro relatie, cum ar fi increderea. Poate ca ne putem restaura si reputatia, daca aceasta a fost buna candva in trecut. Restituirea este similara cu restaurarea, dar, in contextul Pasului Noua, ne putem gandi la ea ca gestul de a returna ceva – material sau abstract – posesorului de drept.

Nasul ne poate ajuta sa analizam fiecare din aceste trei concepte, ca sa putem intelege mai bine natura procesului de reparare a greselilor si sa ne concentram atentia asupra a ceea ce avem de facut. Numai trecand prin acest proces ne putem da seama de beneficiile care decurg din Pasul Noua.

Primele pe care le putem observa, chiar de la inceput, sunt un sentiment de libertate sau, absenta vinovatiei si a rusinii. Poate ca ne va trebui mai mult timp in recuperare si o experienta mai mare cu repararea greselilor ca sa ne bucuram si de unele din recompensele spirituale ale Pasului Noua: o constientizare mai mare a sentimentelor altor oameni si a efectului comportamentului nostru asupra altora; un sentiment de bucurie ca am fost in stare sa vindecam o rana veche; capacitatea de a-i iubi si a-i accepta mai mult pe cei din jurul nostru.

· Ce alte temeri sau asteptari am in legatura cu repararea greselilor mele?

· De ce nu conteaza felul in care sunt primite reparatiile mele? Cum se leaga asta de scopul spiritual al Pasului Noua?

· Cum pot sa-i folosesc pe alti dependenti*, pe nasul meu si pe Puterea mea Superioara ca si surse de putere in acest proces?

REPARAREA GRESELILOR – DIRECT SI INDIRECT

Noi, cei din D.A, avem tendinta sa credem ca cel mai bine este ca repararea greselilor sa se faca direct, fata in fata, iar in Pasul Noua se spune intr-adevar ca trebuie sa procedam asa, acolo unde este cu putinta. Dar, abordarea directa nu este singura metoda de reparare a greselilor iar in unele cazuri poate fi cea mai proasta metoda.

Inainte de a da cateva exemple, este foarte important sa accentuam ca sunt doar exemple. Acest ghid nu este menit sa ia locul nasului in analizarea fiecarei situatii impreuna cu finul si in a decide impreuna ce este mai bine.

Unele situatii sunt mult mai complicate decat par la prima vedere. Poate ca ne gandim ca solutia este evidenta, dar, ar trebui intotdeauna sa stam si sa analizam mai bine. De exemplu, poate exista o situatie in care persoana sau persoanele carora le-am facut rau nu stiu ce le-am facut si, daca afla, o sa le faca si mai mult rau. Poate ca avem prieteni, rude sau un sef care nu stiau de adictia noastra. Sar putea sa le facem si mai mult rau daca le spunem acum. Nasul ne va ajuta sa ne analizam motivele pentru care vrem sa le spunem oamenilor despre adictia noastra. Au nevoie sa stie? Ce scop nobil va fi atins prin impartasirea acestei informatii? Ce rau poate sa provoace aceasta informatie?

Dar, daca aceeasi situatie este complicata de faptul ca am furat niste bani de la prietenii nostri? Si daca altcineva a fost acuzat de furtul banilor? Nu ar trebui atunci sa spunem despre adictia noastra, si despre furtul banilor si sa dam si banii inapoi? Posibil, dar poate ca nu. Fiecare dintre aceste situatii trebuie abordata separat. Din nou, nasul nostru ne va ajuta sa decidem cum este mai bine sa abordam fiecare situatie. In discutia cu nasul, daca avem mintea deschisa, ne vom gandi la aceste tipuri de situatii asa cum nu ne mai gandiseram niciodata inainte. Poate ca ne vom da seama pana la urma ca metoda de reparare a greselilor la care ne gandiseram ca fiind evidenta, nu este si cea buna.

Este de mare ajutor sa ne pregatim pentru aceasta discutie prin punerea pe o lista a tuturor detaliilor reparatiilor dificile, asa ca le vom avea in fata atunci cand le discutam cu nasul.

· Ce nume de pe lista Pasului Opt au complicatii din cauza unor circumstante ca cele prezentate in exemplu? Care sunt circumstantele specifice?

O situatie foarte dificila pentru cei mai multi poate fi atunci cand repararea greselilor poate avea ca rezultat pierderea serviciului, puscaria, sau alte consecinte grave. De exemplu, daca ne autodenuntam sau ne predam pentru o infractiune pe care am comis-o in trecut, probabil ca vom sfarsi prin a fi inchisi in puscarie. Ce efect ar avea acest lucru asupra vietii noastre? Ne vom pierde serviciul? Siguranta altor persoane, in afara de noi insine, va fi afectata (cum ar fi siguranta familiei)? Pe de alta parte, daca suntem urmariti de justitie, ce efect ar avea o arestare asupra noastra si a familiei noastre? Probabil ca in astfel de situatii cel mai bun lucru este sa cerem consiliere legala si sa vedem care ne sunt optiunile. Indiferent de ce s-ar intampla, avem nevoie, intr-un fel sau altul, sa acceptam consecintele propriului comportament. Dar trebuie si sa pastram in minte ca trebuie sa avem in vedere si familiile noastre atunci cand parcurgem aceasta parte a Pasului Noua : ”…dar nu si cand le-am fi putut face vreun rau lor sau altora”. Trebuie sa evaluam astfel de situatii cu mare atentie. Nasul ne va calauzi in incercarea de a gasi cele mai bune metode prin care sa ne reparam greselile.

· Exista vreo greseala a carei reparare imi poate aduce urmari grave? Care este aceasta?

O alta situatie in care nu ne vom putea repara greselile in mod direct, este atunci cand persoana in cauza este moarta. Acesta este un lucru destul de comun in D.A ; este asa de des intalnit, incat membrii nostri au gasit multe metode creative de a rezolva problema. Ei chiar au vrut sa se asigure ca repararea greselilor in astfel de situatii inseamna mai mult decat debarasarea de propriul sentiment de rusine. Unii au facut donatii in bani in numele persoanei careia ii datorau reparatii. Altii au preluat anumite sarcini ale persoanei respective. Altii au facut restituiri copiilor acelei persoane, care poate aveau si ei un loc pe lista Pasului Opt. Modalitatile pe care le putem gasi de a rezolva aceste situatii sunt limitate doar de propria imaginatie si de nivelul de bunavointa. Se poate sa fim surprinsi de cat de eficiente pot fi reparatiile “indirecte” in astfel de situatii. Multi dintre noi incercam sa ne reparam greselile cat de direct posibil, vizitand mormantul persoanei careia i-am facut rau, sau citindu-i o scrisoare, sau, pur si simplu vorbind memoriei sau spiritului acesteia. Din nou, reactia noastra la astfel de situatii va fi determinata de natura raului pe care l-am provocat, de convingerile noastre spirituale si, bineinteles, de calauzirea nasului.

· Trebuie sa-mi repar greselile fata de cineva care a murit? A avut acea persoana ceva special,

ce mi-ar putea folosi acum ca sa-mi planific felul in care pot repara greselile?

Am subliniat nevoia de a analiza fiecare situatie in parte cu nasul nostru, inainte de a demara actiunea. Acest lucru este foarte important, intr-adevar, dar nu trebuie sa ne transformam in niste roboti fara minte, carora le este teama sa gandeasca singuri sau sa actioneze fara a consulta nasul.

Multora ni s-a intamplat sa ne intalnim accidental cu o persoana pe care nu am trecut-o pe lista Pasului Opt, dar fi trebuit sa o facem. Uneori felul in care trebuie sa ne reparam greselile este atat de clar incat am fi nebuni sa nu profitam de o asa coincidenta fericita. Alte dati, se poate ca intalnirea cu anumite persoane sa ne provoace un puternic sentiment de discomfort, dar nu stim din ce motiv. Daca se intampla asa, este bine sa trecem relatia cu persoana respectiva prin procesul pasilor patru si cinci, pentru a o putea clarifica. In orice caz, nu ar trebui sa consideram niciodata ca lista Pasului Opt este inchisa. Avem toate sansele sa adaugam nume noi pe aceasta lista, pe parcursul vietii.

Cum procedam cu persoanele pe care nu le putem gasi? Ar trebui sa ne reparam greselile in mod indirect si in acest caz? Poate ca da, desi multora ni s-a intamplat sa ne intalnim cu oameni pe care credeam ca nu-i vom mai intalni niciodata, in locuri in care nu ne-am fi asteptat niciodata sa-i vedem.

Putem cu siguranta sa tragem concluzia ca, atunci cand se intampla astfel de coincidente, este mana unei Puteri Superioare. Dar, chiar daca nu credem ca este asa, nu trebuie sa lasam sa ne scape niciodata ocazia de a ne indrepta greselile.

Daca nu putem gasi pe cineva care este pe lista noastra, este bine sa asteptam. Ar trebui sa ne continuam efortul de a gasi acea persoana, sa facem un efort sa nu cauzam acelasi fel de necazuri unei alte persoane si, sa ne pastram bunavointa.

Bunavointa poate adesea sa implineasca scopul repararii relelor, chiar si atunci cand nu le putem repara efectiv.

Dupa ce am analizat complicatiile care se ivesc atunci cand ne reparam relele indirect, poate parea ca reparatiile directe sunt mai usoare, sau macar mai simple. Am facut ceva care a provocat un rau cuiva. Avem nevoie sa ne cerem iertare si sa reparam raul facut. Asta-i tot, nu-i asa?

Ei bine, nu prea se intampla asa niciodata. Asa cum am spus inainte, procesul de reparare a relelor nu are un inceput si un sfarsit delimitat. De multe ori, intr-un fel, incepem sa ne reparam relele in momentul in care ne oprim. In cele mai multe cazuri ne indreptam imediat o parte a comportamentului. Aceasta parte a procesului de reparare a relelor – partea in care ne schimbam pe noi insine – se continua mult timp dupa ce am vorbit direct cu o persoana careia i-am facut rau.

· Ce comportament am nevoie sa indrept?

Haideti sa vorbim despre acele situatii in care ne reparam relele direct, stam fata in fata cu persoana respectiva, constientizam si acceptam responsabilitatea pentru raul provocat si, acceptam raspunsul acelei persoane, oricare ar fi el. Acestea sunt cele mai temute situatii. Ne imaginam cum stam in fata lui sau a ei, recunoscandu-ne greselile cu sinceritate si cu umilinta, si, tot asa, ne oferim sa reparam raul facut, numai ca sa auzim raspunsul “Nu mai poti repara nimic, niciodata. Ce ai facut a fost prea groaznic.”, sau, “Las-o balta! Nu o sa te iert niciodata.”

Adevarul este ca de o asemenea situatie ne este frica cel mai mult, pentru ca ne este teama sa nu ne fie distrusa increderea in procesul Pasului Noua. Ne-am asumat un risc enorm atunci cand ne-am permis sa credem intr-o Putere Superioara, in noi insine, in posibilitatea recuperarii. Cel mai mare cosmar al nostru este ca raul pe care l-am facut nu poate fi reparat, ca am fost niste persoane atat de ingrozitoare incat nu mai putem fi iertati. Poate ca ne vom linisti la gandul ca multi dependenti* in recuperare au primit reactii negative de la persoane carora le-au cerut iertare si, asta nu numai ca nu i-a doborat, dar au reusit sa beneficieze spiritual tot atat de mult cat ar fi beneficiat daca reparatiile lor ar fi fost intampinate cu dragoste si iertare.

Cateodata, atunci cand incercarile noastre de a ne repara greselile sunt primite cu ostilitate, descoperim ca avem nevoie sa facem cativa pasi in plus, in asa fel incat sa avem sentimentul ca am obtinut totusi ceva. Experienta ne-a demonstrat ca poate fi periculos sa contactam pe cineva care are ranile cauzate de faptele noastre inca proaspete. De asemenea, poate fi chiar inutil, in special in cazul prietenilor apropiati sau al membrilor familiei. Daca incercam sa-i abordam inainte sa aiba ocazia sa se linisteasca putin, acest lucru ii poate face sa ne raspunda cu furie, pe cand, daca le dam putin timp, vor reactiona diferit. Daca ni s-a intamplat sa abordam pe cineva prea curand, este bine sa mai lasam sa treaca ceva timp sipe urma sa incercam din nou.

Oricum, uneori se poate intampla ca, indiferent de cat suntem de sinceri si de pregatiti sa ne indreptam greselile, cealalta persoana pur si simplu sa nu accepte. Daca intalnim astfel de situatii, avem nevoie sa ne dam seama ca exista un punct in care responsabilitatea noastra se sfarseste. Dacă o persoană este hotarata sa ne poarte pica pentru tot restul vietii, poate ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa ii dorim tot binele din lume si sa consideram ca noi ne-am reparat greseala. Dacă avem probleme cu sentimentele pe care ni le genereaza astfel de situatii, nasul ne va ajuta sa ne impacam cu noi insine. Poate ca, in anumite situatii, este mai bine sa ne reparam greselile indirect,

sau, poate ca reparatiile vor fi mai complete daca facem alte lucruri care vor ajuta la indreptarea sau la repararea situatiei.

De exemplu, sa zicem ca am incercat sa ne reparam greseala fata de un fost patron de la care am furat bani, dar acesta nu vrea nici sa auda de noi, nici sa primeasca banii inapoi. Poate ca putem indrepta situatia trimitandu-i clienti sau, daca este posibil, returnandu-i banii sub protectia anonimatului.

Trebuie sa tinem minte ca repararea greselilor face parte din programul nostru personal de recuperare. Este adevarat ca ne reparam greselile pentru ca avem aceasta datorie, dar, trebuie să recunoaştem şi cresterea spirituala care decurge din acest proces. Mai intai recunoastem si acceptam raul pe care l-am provocat. Acest lucru ne va alunga vechea obsesie de sine. Obsesia cu propria persoana si temerile egocentrice sunt trasaturi ale bolii noastre care ne influenteaza cel mai mult spiritualitatea; diminuarea lor va face ca recuperarea noastra sa ia avant. In al doilea rand, abordarea directa a persoanei pe care am ranit-o si recunoasterea raului facut este un pas enorm in calatoria noastra spirituala, indiferent de felul in care reactioneaza cealalta persoana. Faptul ca am mers mai departe cu o actiune care cere o mare cantitate de umilinta este dovada ca efectiv avem o cantitate de umilinta. In sfarsit, dupa ce ne-am reparat greselile, ramanem cu un sentiment de libertate. Am scapat de o povara si de sentimentul de rusine pentru raul pe care il provocasem. S-a dus. Spiritul nostru se inalta.

· Sunt pregatit spiritual pentru a face orice reparatii dificile si pentru a ma confrunta cu rezultatele?

· Ce am facut ca sa ma pregatesc?

IERTAREA

Cresterea spirituala care vine in urma repararii directe a greselilor depinde adesea de cat de mult punem in pregatirea noastra spirituala. Incepem prin a scapa de orice idei pe care le avem si care ne pot face sa ezitam sau ne pot inhiba capacitatea de a aborda reparatiile cu umilinta, acceptare si credinta.

O problema comuna a multora dintre noi este ca adesea trebuie sa ne reparam greselile fata de persoane care de asemenea ne-au facut rau. Poate fi un parinte sau o alta ruda care ne-a abuzat, un prieten care ne-a dezamagit in vreun fel, un patron care nu ne-a tratat cinstit, si asa mai departe. In pasul anterior am muncit mult sa separam ceea ce ne-au facut ei de ceea ce le-am facut noi. Acum stim precis care a fost rolul nostru in aceste situatii si stim pentru ce trebuie sa ne cerem iertare.

Pregatindu-ne sa ne cerem iertare direct, fata in fata, avem nevoie sa constientizam ca facem asta pentru partea noastra din cadrul conflictului. Nu ne cerem iertare pentru a forta sau a manipula cealalta persoana sa-si ceara si ea iertare. Avem responsabilitatea sa facem curatenie numai pe partea noastra de strada. Daca pastram in minte acest lucru in timpul procesului de reparare a greselilor, ne va ajuta sa ne concentram asupra scopului, indiferent de cum sunt primite demersurile noastre, sau daca ni se cere sau nu iertare in schimb pentru relele care ni s-au facut noua.

Totusi, cateodata, raul care ni s-a facut noua este atat de mare incat este bine sa amanam pentru mai tarziu repararea greselilor noastre. De exemplu, multi dintre noi am fost abuzati emotional, fizic sau sexual in copilarie, de catre o ruda mai mare. Desi nu am avut vreo vina in aceasta situatie specifica, poate ca alta data am furat bani de la aceasta persoana, i-am distrus bunurile sau i-am facut rau fizic.

Asa ca, trebuie sa ne cerem iertare pentru furt, daune fizice sau distrugere de proprietate. Problema care se pune in aceasta situatie nu este daca sa ne cerem iertare sau nu, ci cand si cum. Poate ca o sa ne ia mult timp pana o sa fim gata sa ne cerem iertare, si este normal sa fie asa. Asteptam si lucram la asta cu nasul nostru.

Avem nevoie sa incercam sa-i iertam pe aceia care ne-au facut rau, inainte de a ne repara greselile noastre fata de ei. Nu vrem sa stam fata in fata cu cineva pe care suntem furiosi si sa incercam sa ne cerem iertare. Indiferent de cat de mult am incerca sa o ascundem, atitudinea noastra va fi evidenta. Este o mare diferenta intre situatiile in care ni s-a facut rau impotriva vointei noastre si cele in care comportamentul nostru a contribuit la felul in care am fost tratati. In situatiile in care suntem furiosi pe cineva care ne-a ranit, trebuie sa ne intrebam daca nu cumva ceva ce am facut noi i-a facut sa ne trateze astfel. De exemplu, poate ca suntem furiosi pe parintii nostri pentru ca nu ne-au dat voie sa ne ducem la o petrecere, dar, daca ne gandim de cate ori i-am mintit inainte si de cate ori ne-am imbatat oriunde ne-am dus, poate ca vom intelege ca parintii sunt indreptatiti sa nu mai aiba incredere in noi si ca avem nevoie de mult timp sa le castigam din nou increderea. Sau poate ca, din egoism, ne-am indepartat de un prieten incetul cu incetul si, atunci cand am avut nevoie de el si nu a fost diponibil, ne-am umplut de furie si de resentimente. Poate ca daca ne aducem aminte ca am contribuit in mare parte la propria mizerie, ne va ajuta sa-i iertam pe cei care ne-au facut rau.

O alta modalitate de a gasi iertarea pentru cei care ne-au ranit este incercarea de a ne imagina cum este viata lor. Poate ca acesti oameni ne-au ranit pentru ca au probleme care ii fac sa nu ia in seama nevoile altora. Poate ca nasul nostru nu ne-a raspuns la telefon timp de o saptamana pentru ca fiul lui cel mic a fost arestat. Poate ca cea mai buna prietena sau cel mai bun prieten ne-a sfatuit sa terminam relatia cu partenerul sau partenera, pentru ca nu este o relatie sanatoasa, si asta imedat dupa ce ea/el insasi/insusi tocmai divortase. Poate ca seful nu ne-a laudat pentru munca facuta pentru ca era ingrijorat ca nu poate plati salariile in saptamana respectiva. De obicei, ne simtim foarte prost atunci cand aflam ca o persoana fata de care aveam resentimente a avut un necaz. Poate ca vom putea fi mai iertatori si mai iubitori daca presupunem de la inceput ca intentiile oamenilor sunt bune si ca, daca cineva se poarta rau cu noi, este din cauza ca acea persoana sufera foarte mult si este orbita de propria suferinta.

In primul rand si cel mai important, pregatirea spirituala pentru repararea greselilor presupune sa ne conectam la forta si dragostea Puterii noastre Superioare. Contemplarea iertarii pentru relele facute pe care un Dumnezeu al iubirii ne-a oferit-o noua ne va ajuta sa-i abordam pe altii cu o atitudine plina de dragoste si iertare. Folosirea Puterii Superioare ca si forta protectoare ne va feri de pierderea sperantei in cazul in care intalnim reactii negative la incercarile noastre de reparare a relelor. Ne putem concentra folosind rugaciunea si meditatia inaintea fiecarei reparatii pe care o avem de facut.

· Am datoria sa-mi cer iertare fata de oameni care la randul lor mi-au facut rau?

· I-am iertat pe toti? Pe care dintre ei nu i-am iertat inca?

· Am incercat toate modalitatile descrise mai sus pentru a dezvolta un spirit al iertarii? Ce spune nasul meu despre asta?

REPARAREA GRESELILOR

Acum suntem gata sa ne reparam greselile. Am discutat cu nasul nostru fiecare caz in parte de pe lista Pasului Opt si am facut un plan despre cum vom incerca sa reparam fiecare greseala. Am vorbit cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, si ne-am rugat pentru bunavointa, seninatate, curaj si intelepciune sa mergem pana la capat cu repararea greselilor.

Acum avem nevoie sa trecem la fapte. Trebuie sa continuam sa ne reparam comportamentul ori de cate ori este nevoie si trebuie sa ne pastram angajamentele fata de oamenii de pe lista noastra de  reparatii.

Aici lucrurile pot deveni mai dificile. De obicei,atunci cand ne cerem iertare pentru prima oara, ne simtim ca si cum am pluti pe un norisor de libertate. Respectul de sine este foarte mare si suntem cuprinsi de euforia initiala care se instaleaza imediat cand se ridica de pe umeri povara regretelor. Simtim ca suntem oameni buni, ca suntem la fel ca restul umanitatii. Acest sentiment este foarte puternic si daca este prima oara cand il simtim, poate parea ca este mai mult decat putem duce.

Nu trebuie sa ne ingrijoram. Sentimentele nu vor avea aceeasi intensitate prea mult timp, desi felul in care simtim fata de noi insine va fi schimbat ireversibil. Dupa ce primul “norisor” se risipeste, vom avea de a face cu adevarata provocare a indreptarii greselilor : ducerea la indeplinire. De exemplu, la un an dupa ce am mers la o banca unde datoram bani si am promis ca o sa inapoiem banii in rate lunare, poate ca nu mai gasim ca este asa de inaltator spiritual sa renuntam la o parte din banii castigati cu greu, mai ales daca ratele se intind pe o perioada de ani de zile. Daca ne punem o intrebare simpla, ar tebui sa ne fie de ajutor sa continuam cu reparatiile: Cat de liber vreau sa fiu? Libertatea noastra creste pe zi ce trece atunci cand mergem inainte in toate aspectele recuperarii, inclusiv cu repararea greselilor.

· Exista reparatii cu care imi este foarte greu sa merg pana la capat? Ce fac pentru a ma angaja din nou sa indrept aceste greseli?

Procesul de reparare a greselilor nu este neaparat unul aducator de alinare sau comfort. Pasii nu sunt proiectati doar sa ne faca sa ne simtim fericiti si comfortabili, fara sa si crestem in acelasi timp. Frica, riscul si sentimentul de vulnerabilitate care insotesc repararea greselilor pot deveni atat de apasatoare incat amintirea lor ne poate opri de la a mai repeta comortamentele care au adus nevoia de reparatii.

Auzim adesea in D.A ca “va fi din ce in ce mai bine”. Este vorba despre noi. Noi vom deveni mai buni.

Devenim mai putin dispusi sa ne lansam in comportamente distructive pentru ca suntem constienti de pretul lor: mizeria omeneasca, atat a noastra cat si a celor din jur. Egocentrismul nostru este inlocuit de constientizarea celorlaltor oameni si de grija pentru ei. Am fost indiferenti iar acum incepe sa ne pese. Am fost egoisti iar acum incepem sa fim altruisti. Am fost furiosi iar acum incepem sa fim iertatori.

Incepem sa simtim dragoste si toleranta si fata de noi insine. Am explorat unele din problemele care se leaga de repararea greselilor fata de noi insine in Pasul Opt; acum este timpul sa recunoastem felul in care deja am inceput sa ne reparam greselile fata de noi insine si poate sa facem ceva planuri de a continua sau de a aborda lucruri noi. Am inceput sa ne reparam greselile fata de noi insine atunci cand am stopat dependenta* si am inceput sa parcurgem Pasii. Aceste doua lucruri in sine au o putere enorma in vindecarea raului pe care l-am facut spiritului nostru. Poate ca va trebui sa facem si alte lucruri ca sa vindecam raul pe care l-am facut mintii si trupului nostru. Sunt multe cai prin care putem incepe sa avem grija de sanatatea fizica, de la diete, la exercitii, la tratamente medicale. Orice cale am alege, trebuie sa fie potrivita cu nevoile si dorintele noastre personale. Raul pe care l-am facut mintii poate fi vindecat intr-o masura de incercarea, in viitor, de a acumula cat mai multe cunostinte. Intoarcerea la scoala, sau invatarea de lucruri noi ne vor ajuta sa reparam anii de neglijare mintala.

· Care sunt planurile mele imediate de reparare a greselilor fata propria persoana?

· Am teluri pe termen lung care pot fi considerate ca o reparare a greselilor? Care sunt acestea?

Ce fac sa le aduc la indeplinire?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Noua ne vom concentra pe umilinta, iubire si iertare. Umilinta pe care am castigat-o in acest Pas a fost urmarea analizarii atente a raului pe care l-am facut altora si a asumarii responsabilitatii pentru acesta. Recunoastem fata de noi insine: “Da, am facut asta. Sunt responsabil pentru raul pe care l-am facut si pentru indreptarea lui.” Poate ca am ajuns la aceasta recunoastere in urma vreunei experiente in care o persoana ne-a povestit cu ochii in lacrimi despre cat de mult am ranit-o. Poate ca ne-am trezit in situatia de a fi raniti exact in acelasi fel in care am ranit la randul nostru pe altcineva si, zguduiti de aceasta experienta, am putut vedea mult mai clar felul in care am facut rau. Sau poate ca doar experienta trecerii prin procesul Pasilor anteriori, impreuna cu experienta repararii greselilor, ne-a adus la cresterea umilintei.

· Am acceptat responsabilitatea pentru raul facut si pentru indreptarea lui?

· Ce experiente m-au ajutat sa vad mai clar raul pe care l-am facut?

· In ce fel acest lucru a contribuit la cresterea umilintei mele?

Desi, probabil ca de-a lungul intregului proces de recuperare am incercat sa practicam principiul iubirii, in Pasul Noua acest principiu spiritual devine mult mai usor de pus in practica. Reusind pana acum sa eliminam multe din parerile si sentimentele distrugatoare pe care le-am avut, am facut loc si pentru iubire in propria viata. Pe masura ce sufletul nostru se umple de iubire, descoperim ca simtim nevoia sa o impartasim prin consolidarea relatiilor existente si prin construirea altora noi si, prin impartasirea lipsita de egoism a propriei recuperarii, a timpului nostru si a resurselor noastre si, mai presus de orice, a propriei persoane, cu aceia care au nevoie.

· In ce fel ma daruiesc pe mine insumi / insami, sau ma pun in slujba altora?

Traind experienta de a fi iertati, incepem sa vedem valoarea acordarii iertarii si de catre noi. Acest lucru ne motiveaza sa punem in practica principiul iertarii cat de mult posibil. Recunoasterea propriei naturi umane ne ofera capacitatea de a-i ierta pe altii si de a nu-i mai judeca atat de mult cat am facut-o in trecut. Devine o a doua natura pentru noi sa le acordam oamenilor prezumtia de nevinovatie. Nu mai suspectam ca in spatele oricarei situatii asupra careia nu avem controlul pe deplin se ascund motive diabolice sau conspiratii ascunse. Suntem constienti ca, de obicei, suntem bine intentionati, asa ca le acordam aceeasi incredere si altora. Atunci cand cineva ne raneste, suntem constienti ca resentimentele nu fac decat sa ne fure pacea si seninatatea, asa ca suntem inclinati sa iertam mai bine mai devreme decat mai tarziu.

· Care sunt beneficiile pe care mi le aduce practicarea principiului iertarii?

· Care sunt situatiile in care am fost in stare sa pun in practica acest principiu?

· Care sunt lucrurile pentru care m-am iertat pe mine insumi / insami?

MAI DEPARTE

Multi dintre noi descopera ca ii ajuta daca reflecta asupra fiecarei reparatii facute, de indata ce a facut-o. Unii fac asta asternand pe hartie ceea ce au simtit atunci cand si-au indreptat greseala si despre ce au avut de invatat din aceasta experienta.

· Ce am simtit atunci cand mi-am reparat greselile? Ce am invatat din asta?

Esenta Pasului Noua se pare ca este cel mai bine cuprinsa in cuvantul “libertate”. Acest cuvant insumeaza usurarea de povara vinovatiei si a rusinii, diminuarea obsesiei fata de propria persoana, precum si cresterea capacitatii de a aprecia in fiecare moment tot ce se intampla in jurul nostru.

Incepem sa fim din ce in ce mai putin preocupati cu noi insine si mai capabili de a fi prezenti cu adevarat in toate relatiile noastre cu alti oameni. Incepem sa fim in stare sa ne bucuram ca suntem intr-o incapere plina de oameni, fara sa simtim nevoia sa controlam totul sau sa dominam fiecare conversatie. Incepem sa ne gandim la propriul trecut, in special la dependenta*, ca la o mina de aur in ceea ce priveste experienta pe care o putem impartasi cu oamenii pe care incercam sa-i ajutam in recuperare, si nu ca la o perioada intunecata pe care am vrea sa o uitam. Incetam sa ne gandim la ceea ce nu avem si incepem sa apreciem darurile pe care le primim in fiecare zi. Stim ca, pentru a pastra acest sentiment de libertate, avem nevoie sa continuam sa punem in aplicare ceea ce am invatat in Pasii anteriori. Pasul Zece ne ofera si mijloacele de a face asta.