PASUL 4 NA

 

„Ne-am făcut un inventar moral cercetător și neînfricat despre noi înșine”.

Scopul unui inventar moral cercetător și neînfricat este să trimită prin confuzia și contradicția vieților noastre, astfel încât să putem afla cine suntem cu adevărat. Începem un nou mod de viață și trebuie să scăpăm de poverile și capcanele care ne-au controlat și ne-au împiedicat creșterea.

Pe măsură ce ne apropiem de acest pas, cei mai mulți dintre noi se teme că există un monstru în interiorul nostru care, dacă este eliberat, ne va distruge. Această teamă ne poate determina să ne amânăm inventarul sau chiar ne poate împiedica să facem acest pas crucial. Am descoperit că frica este lipsă de credință și am găsit un Dumnezeu iubitor și personal către care să ne putem întoarce. Nu mai trebuie să ne fie frică.

Am fost experți în autoînșelăciune și raționalizare; prin scrierea inventarului nostru, putem depăși aceste obstacole. Un inventar scris va debloca părți ale subconștientului nostru care rămân ascunse atunci când pur și simplu ne gândim sau vorbim despre cine suntem. Odată ce totul este scris pe hârtie, este mult mai ușor de văzut și mult mai greu să negem adevărata noastră natură. Autoevaluarea sinceră este una dintre cheile noului nostru mod de viață.

Hai sa recunoastem; când folosim, nu eram sinceri cu noi înșine. Devenim sinceri cu noi înșine atunci când admitem că dependența ne-a învins și că avem nevoie de ajutor. A durat mult să admitem că am fost bătuți. Am constatat că nu ne recuperăm fizic, mental sau spiritual peste noapte. Pasul patru ne va ajuta să ne recuperăm mai mult decât ne imaginăm. Majoritatea dintre noi constată că nu am fost nici la fel de groaznici, nici la fel de minunati, pe cât am presupus. Suntem surprinși să aflăm că avem puncte bune în inventarul nostru. Oricine are ceva timp în Program și a lucrat la acest pas vă va spune că Pasul al patrulea a fost un punct de cotitură în viața lor.

Unii dintre noi facem greșeala de a aborda Pasul al Patrul ca și cum ar fi o mărturisire a cât de oribili suntem - ce persoană rea am fost. În acest nou mod de viață, o abundență de tristețe emoțională poate fi periculoasă. Acesta nu este scopul celui de-al patrulea pas. Încercăm să ne eliberăm de a trăi în modele vechi, inutile. Facem al patrulea pas pentru a dobândi puterea și înțelegerea necesare care ne permit să creștem. Putem aborda Pasul Patru în mai multe moduri.

Este indicat ca înainte de a începe, să trecem peste primii trei pași cu un sponsor.

Acești pași sunt pregătirea necesară pentru a avea credința și curajul de a scrie un inventar neînfricat. Ne simțim confortabil cu înțelegerea noastră a acestor pași. Ne permitem privilegiul de a ne simți bine în ceea ce facem. Ne batem de mult timp și nu am ajuns nicăieri. Acum vom începe acest pas, fără să lăsăm să ne sperie. Pur și simplu o punem pe hârtie, în măsura posibilităților noastre actuale.

Trebuie să terminăm cu trecutul, nu să ne agățăm de el. Vrem să ne privim trecutul în față, să-l vedem așa cum a fost cu adevărat și să-l eliberăm pentru a putea trăi astăzi. Trecutul, pentru majoritatea dintre noi, a fost o fantomă în dulap. Ne-a fost frică să deschidem acel dulap de teamă de ce ne poate face fantoma aceea. Nu trebuie să facem asta singuri. Voința și viața noastră sunt acum în mâinile Puterii noastre Superioare.

Scrierea unui inventar amănunțit și onest părea imposibilă. A fost, atâta timp cât am funcționat sub propria noastră putere. Luăm câteva momente de liniște înainte de a scrie și cerem puterea de a fi neînfricat și minuțios.

În pasul patru, începem să luăm legătura cu noi înșine. Scriem despre obligațiile noastre, cum ar fi vinovăția, rușinea, remușcarea, autocompătimirea, resentimentele, furia, depresia, frustrarea, confuzia, singurătatea, anxietatea, trădarea, lipsa de speranță, eșecul, frica și negarea.

Scriem pe hârtie ce ne deranjează aici și acum. Avem tendința de a gândi negativ, așa că punerea pe hârtie ne oferă șansa de a privi mai pozitiv ceea ce se întâmplă,

Activele trebuie luate în considerare, de asemenea, dacă dorim să obținem o imagine exactă și completă despre noi înșine. Acest lucru este foarte greu pentru majoritatea dintre noi, deoarece ne este greu să acceptăm că avem calități bune. Cu toate acestea, toți avem atuuri, multe dintre ele recent găsite în Program, cum ar fi a fi curat, deschidere la minte, conștientizare a lui Dumnezeu, onestitate cu ceilalți, acceptare, acțiune pozitivă, împărtășire, disponibilitate, curaj, credință, grija, recunoștință, bunătate și generozitate. De asemenea, inventarele noastre includ de obicei o mulțime de materiale despre relații.

Ne revizuim performanța trecută și comportamentul nostru prezent pentru a vedea ce vrem să păstrăm și de ce vrem să scăpăm. Nimeni nu ne obligă să renunțăm la mizeria noastră. Acest pas are reputația de a fi dificil; în realitate, este destul de simplu.

Ne scriem inventarul pentru noi înșine, fără a ne gândi cu cine l-am putea împărtăși. Lucrăm Pasul Patru ca și cum nu ar exista Pasul Cinci. Putem scrie singuri sau lângă alți oameni; orice este mai confortabil pentru scriitor este bine. Putem scrie atât de lung, cât și de scurt, după cum este necesar. Cineva cu experiență poate ajuta cu asta. Important este să scriem un inventar moral. Dacă cuvântul „moral” ne deranjează, îl putem numi un inventar pozitiv/negativ.

Modul de a scrie un inventar este să îl scrieți! A te gândi la un inventar, a vorbi despre el, a teoretiza despre inventar nu va fi scris. Ne așezăm cu un caiet, cerem îndrumare, luăm pixul și începem să scriem. Orice la care ne gândim este material de inventar. Când ne dăm seama cât de puțin avem de pierdut și cât de mult avem de câștigat, începem acest pas.

O regulă de bază este că putem scrie prea puțin, dar niciodată nu putem scrie prea mult. Inventarul se va potrivi individului. Poate că acest lucru pare dificil sau dureros. Poate părea imposibil. Ne putem teme că a fi în contact cu sentimentele noastre va declanșa o reacție copleșitoare în lanț de durere și panică. Ne poate simți că evităm un inventar din cauza fricii de eșec. Când ne ignorăm sentimentele, tensiunea devine prea mare pentru noi. Frica de moarte iminentă este atât de mare încât trece peste teama noastră de eșec.

Un inventar devine o ușurare de făcut, deoarece durerea de a-l face este mai mică decât durerea de a nu-l face. Învățăm că durerea poate fi un factor motivant în recuperare. Astfel, confruntarea cu ea devine inevitabilă. Fiecare subiect al întâlnirilor de pas la care participăm pare să fie pe Pasul Patru sau să facă un inventar zilnic. Prin procesul de inventariere, suntem capabili să ne ocupăm de toate lucrurile care se pot acumula. Cu cât ne trăim mai mult Programul, cu atât Dumnezeu pare să ne poziționeze mai mult pentru a avea lucrurile la suprafață, astfel încât să putem scrie despre ele. Începem să ne bucurăm de recuperarea noastră pentru că avem o modalitate de a rezolva rușinea, vinovăția sau resentimentele.

De asemenea, suntem capabili să scăpăm de stresul prins în interior. Scrierea va ridica capacul din oala noastră sub presiune pentru a vedea dacă vrem să-l servim, să punem capacul la loc sau să-l aruncăm, nu mai trebuie să înăbușim în el.

Ne așezăm cu hârtie și pix și cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a descoperi defectele care provoacă durere și suferință. Ne rugăm pentru curajul de a fi neînfricat și minuțios, astfel încât acest inventar să ne ajute să ne punem viețile în ordine. Când ne rugăm și luăm măsuri, întotdeauna merge mai bine pentru noi.

Nu vom fi perfecți. Dacă am fi perfecți, nu am fi oameni. Important este că facem tot posibilul. Folosim instrumentele pe care le avem la dispoziție și dezvoltăm capacitatea de a supraviețui emoțiilor noastre. Nu vrem să pierdem nimic din ceea ce am câștigat; vrem să continuăm în Program. Experiența noastră este că, oricât de cautat și minuțios, niciun inventar nu are efect de durată decât dacă este urmat prompt de un al cincilea pas la fel de amănunțit.