PREDAREA

 Cuvântul „predare” nu apare nicăieri în cele două texte de bază ale noastre, Cartea Mare și 12&12. Termenul a fost evitat în primul rând din cauza asocierii sale negative cu Oxford Group. Au existat două motive pentru aceasta. În primul rând, grupul avea o cerință de membru în care trebuia să se facă o „predare” într-un genunchi în fața altor membri. Actul era o constrângere și pentru mulți alcoolici a reprezentat unul dintre cele mai inacceptabile aspecte ale religiei. Acesta este unul dintre factorii care au dus în cele din urmă la ruptura cu grupul Oxford și formarea AA.

Al doilea motiv a fost acela că, la momentul scrierii Marii Cărți, Oxford Group fusese prins de o serioasă controversă politică care a implicat Europa în al doilea război mondial. Folosirea unui bine-cunoscut termen Oxford Group în carte ar fi putut atrage AA în acea controversă. Mai mult, într-un timp de război - care în câteva luni avea să prindă și SUA - ideea de predare părea să fie complet deplasată.

Cu toate acestea, pe măsură ce războiul și Oxford Group au dispărut în memorie, a devenit în siguranță utilizarea termenului din nou. Astfel, vom găsi până la 21 de pagini de intrări indexate ca „predare” în As Bill Sees It (În viziunea lui Bill), publicat în 1967. În Reflections, publicat în 1990, vom găsi opt astfel de pagini. Cu toate acestea, aceste schimbări ulterioare, predarea nu a devenit niciodată un cuvânt familiar în AA și este rar folosit în camere. Mai mult, a devenit confundat cu acceptarea, care a fost uneori folosită pentru a o înlocui. Cazul este diferit în celelalte Comunităţi inspirate de AA, care au folosit în mod deschis predarea încă de la începuturile lor.

Cele mai multe idei din În viziunea lui Bill provin din Cartea Mare și din 12&12, și doar una (din „AA Today”), menționează cuvântul direct. Cu toate acestea, ele arată clar cât de centrală este ideea predării în Pași și în întregul program de recuperare. Într-adevăr, este o disciplină spirituală fundamentală, la fel cum smerenia, cu care este strâns legată, este o virtute spirituală fundamentală. Cele două principii sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Umilința este măsura corectiva a mândriei, iar mândria este defectul pe care noi alcoolicii trebuie să îl predăm cel mai mult. Este chiar inima bolii noastre a egoismului și egocentrismului și a voia proprie prin care tindem să ne trăim viața.

De vreme ce se intersectează cu ego-ul nostru, ambii termeni sunt foarte neplăcuţi. Miroase a slăbiciune și nimeni, cu atât mai puțin un alcoolic, nu vrea să recunoască slăbiciunea. Predarea în special sună a lașitate și înfrângere. Nu renunțați niciodată, suntem frecvent sfătuiți. Nu renunța. Nu te preda niciodată.

Toate acestea militează împotriva dezvoltării oricărei înțelegeri rezonabile a principiului și a posibilității de a-l practica în timp ce lucrăm pașii. Totuși, așa cum am citit într-una dintre ideile din În viziunea lui Bill (p.242), AA a fost fondată pe ideea de predare. A apărut din dovezile că doar o experiență spirituală transformatoare ne-ar putea elibera de alcoolismul nostru și că, așa cum a învățat Bill W. de la William James, o astfel de experiență a fost aproape întotdeauna bazată pe calamitate și prăbușire. Înfrângerea a dus la predare, iar predarea a deschis ușa schimbării.

Așa cum am citit în Pasul 12, toți Pașii sunt direcționați către realizarea unei astfel de experiențe spirituale sau trezire. Prin urmare, predarea este esențială pentru toți Paşii. Toţi Paşii implică o predare a mândriei noastre și a defectelor de caracter și emoția care se învârte în jurul ei. Acest lucru ia diferite forme în pași diferiți, așa cum se poate vedea aruncând o privire rapidă asupra fiecăruia.

La Pasul 1, ne predăm lupta pentru putere și control, mai întâi asupra sticlei și progresiv pe restul vieții noastre. A recunoaște că suntem neputincioși în privința alcoolului înseamnă a recunoaște că nu ne putem controla consumul. Din cauza faptului că băutul nostru a ieșit din sub control, viețile noastre s-au îndepărtat de sub control și au devenit de necontrolat. Alcoolul ne-a bătut. A ne preda înseamnă a ne admite și a accepta înfrângerea, a arunca prosopul și a nu mai lupta. Când o facem, lupta noastră s-a încheiat.

În Pasul 2 renunțăm la vechile idei, prejudecăți și vanităţi care ne împiedică să căutăm ajutorul unei Puteri mai mari decât noi și să credem că ne poate readuce la sănătate și ne poate reîntregi.

În Pasul 3 ne predăm voința și viața noastră acelei Puteri sau, după cum spune Pasul, folosind o frază alternativă, ne întoarcem către Puterea superioară. Aici ne este prezentat ideea de a preda ceva cuiva și că acel cineva este întotdeauna acea Putere Superioară, pe care ajungem să o înțelegem ca un Dumnezeu grijuliu și iubitor. Nu ne predăm niciodată altcuiva, nici unei ființe umane și nici unei instituții.

În Pasul 4 renunțăm la furia și resentimentele pe care le putem adăposti încă împotriva celor pe care percepem că ne-au rănit în trecut și care ne pot împiedica să ne examinăm propriile defecte și răul pe care l-am cauzat. Este posibil să trebuiască să predăm și alte defecte, cum ar fi frica egocentrică care ne poate împiedica să cercetăm anumite aspecte ale trecutului nostru sau lipsa de onestitate care ne poate împiedica să căutăm adevărul deplin despre noi înșine.

La Pasul 5 este posibil să trebuiască să predăm mândria și frica egocentrică care ne poate împiedica să fim cu totul cinstiți și să admitem natura exactă a greșelilor noastre, în special unei alte ființe umane. Aici mândria, frica și lipsa de onestitate pot interacționa cu un sentiment distorsionat de vinovăție și de rușine sau doar o jenă simplă.

La Pasul 6, predăm toată rezistența și ne abandonăm procesului de a renunța la toate defectele noastre de caracter, astfel încât Dumnezeu să poată să le îndepărteze. Facem acest lucru o zi și câte un defect pe rând. Deși pot exista momente în care este posibil să nu fim complet gata să renunțăm la un anumit defect, spune 12&12 (p.69), cheia este să nu alunecăm înapoi în vechea noastră atitudine de rebeliune, voie proprie, sfidare și pretenție şi să spunem că nu vom renunța niciodată la defect. A te preda aici înseamnă a rămâne deschis și receptiv la proces.

În Pasul 7 ne predăm mândria noastră pentru toate manifestările sale și îi cerem cu umilință lui Dumnezeu să înlăture toate defectele noastre, continuând procesul de predare pe care l-am început în Pasul 6.

În Pasul 8 renunțăm la orice mânie sau resentimente pe care le putem încă păstra și orice neiertare pe care o putem încă adăposti, pe măsură ce devenim dispuși să facem reparaţii tuturor celor pe care i-am rănit, inclusiv celor care ar fi putut să ne facă rău.

În Pasul 9 predăm orice defect persistent sau dorință care ar putea împiedica un act complet de reparaţie. Acestea pot include mândrie, frică, necinste, nesinceritate, un sentiment distorsionat de rușine sau jenă și vinovăție.

La Pasul 10 continuăm să ne predăm defectele pe măsură ce le descoperim zilnic și practicăm actele de predare din Pașii 5 până la 9, după cum ar putea necesita detaliile situației.

În Pasul 11 ​​ne predăm în totalitate voiei lui Dumnezeu pentru noi, așa cum este revelat prin contactul conștient în rugăciune și meditație, îndeplinind la cel mai înalt nivel predarea intenționată în Pasul 3.

În Pasul 12 ne extindem predarea către toate domeniile vieții noastre, pe măsură ce practicăm principiile programului în toate domeniile vieţii noastre, într-o zi și într-o situație pe rând.

Dacă avem probleme cu ideea de predare, s-ar putea să ne ajute să reflectăm la faptul că o facem tot timpul. Când păstrăm resentimente împotriva cuiva, ne predăm unui defect de caracter și unei emoții bolnave. Alegerea este între a renunța la resentimente și a ceda în faţa resentimentor, lăsându-le să apară şi să rămână.

Ne confruntăm frecvent cu o astfel de alegere: să ne predăm unui defect din noi sau să predăm acel defect, să cedăm pentru o formă sau alta a bolii noastre sau să renunțăm la ea, să ne ținem de ea sau să o lăsăm să plece. Putem ceda furiei, fricii, necinstei, intoleranței și pasiunilor și dorințelor noastre egocentrice sau le putem răsturna.

O formă de predare ne perpetuează boala și ne ține în robia conflictelor și a disputelor; cealaltă ne eliberează să trăim în pace cu noi înșine și cu ceilalți.

Pentru textul original clic AICI.