„Am făcut o listă cu toate persoanele cărora le-am rănit și am devenit dispuși să le reparăm pe toate”.
Acest pas este testul noii noastre smerenii. Scopul nostru este să ne eliberăm de vina pe care am purtat-o până acum, astfel încât să putem privi lumea în ochi fără agresivitate și nici frică.
Suntem dispuși să facem o listă pentru a curăța teama și vinovăția pe care trecutul nostru ne deține? Experiența noastră ne spune că trebuie să devenim dispuși înainte ca acest pas să aibă vreun efect.
Al optulea pas nu este ușor; cere un nou tip de onestitate cu privire la relațiile noastre cu ceilalți oameni. Al optulea pas începe procedura de a-i ierta pe alții și, eventual, de a fi iertați de ei, de a ne ierta pe noi înșine și de a învăța cum să trăim în lume. Până când ajungem la acest pas, am devenit gata să înțelegem mai degrabă decât să fim înțeleși. Putem trăi și lăsa să trăim mai ușor atunci când cunoaștem domeniile în care datorăm reparații. Pare greu acum, dar odată ce am făcut-o, ne vom întreba de ce nu am făcut-o cu mult timp în urmă.
Avem nevoie de un pic de onestitate înainte de a putea face o listă exactă. În pregătirea pentru a face lista al optulea pas, este util să definiți răul. O definiție a vătămării este deteriorarea fizică sau psihică. O altă definiție a vătămării este provocarea de durere, suferință sau pierdere. Prejudiciul poate fi cauzat de ceva care este spus, făcut sau lăsat nefăcut, iar răul rezultat din aceste cuvinte sau acțiuni poate fi intenționat sau neintenționat. Gradul de vătămare poate varia de la a face pe cineva să se simtă inconfortabil din punct de vedere mental până la a provoca vătămări corporale sau chiar moartea.
O problemă pe care mulți dintre noi o avem cu cel de-al optulea pas și recunoașterea vătămării este convingerea că am fost victime, nu victimizatori, în dependența noastră. Evitarea acestei raționalizări este crucială pentru cel de-al optulea pas. Trebuie să separăm ceea ce ni s-a făcut de ceea ce am făcut. Ne tăiem toate justificările și toate ideile noastre de a fi o victimă. Adesea simțim că ne-am rănit doar nouă înșine, totuși, de obicei, ne enumerăm ultimii, dacă este deloc. Acest pas este să facem munca pentru a repara epava vieții noastre.
Nu ne va face oameni mai buni să judecăm greșelile altuia. Ne va face să ne simțim mai bine să ne curățăm viețile eliberându-ne de vinovăție. Scriindu-ne lista, nu mai putem nega că am făcut rău. Admitem că îi rănim pe ceilalți, direct sau indirect, printr-o acțiune, minciună, promisiune încălcată, neglijență sau orice altceva.
Ne facem lista sau o luăm din Pasul Patru și adăugăm orice alte persoane la care ne putem gândi. Ne confruntăm cu această listă cu onestitate și ne examinăm deschis greșelile, astfel încât să putem deveni dispuși să ne reparăm.
S-ar putea să nu știm cui am greșit. Aproape oricine cu care am intrat în contact risca să fie rănit. Mulți membri își menționează părinții, soții, copiii, prietenii, iubiții, alți dependenți, cunoscuții ocazionali, colegii de muncă, angajatorii, profesorii, proprietarii sau total străini. S-ar putea să considerăm benefic să facem o listă separată a persoanelor cărora le datorăm compensații financiare. De asemenea, s-ar putea să ne plasăm pe listă pentru că în timp ce ne exersăm dependența, încet ne-am sinucis.
Ca la fiecare pas, trebuie să fim amănunți. Majoritatea dintre noi nu ne atingem obiectivele mai des decât le depășim. În același timp, nu putem amâna finalizarea acestui pas doar pentru că nu suntem siguri că am terminat. Nu am terminat niciodată.
Dificultatea finală în lucrul celui de-al optulea pas este separarea acestuia de al nouălea pas. Proiectarea cu privire la corectarea efectivă poate fi un obstacol major atât în a face lista, cât și în a deveni dispus. Facem acest pas ca și cum nu ar exista un al nouălea pas. Nici măcar nu ne gândim să facem amendamentele, ci doar să ne concentrăm pe exact ceea ce spune al optulea pas și anume să facem o listă și să devenim dispuși. Principalul lucru pe care acest pas îl face pentru noi este să ne ajute la construirea conștientizării că, încetul cu încetul, dobândim noi atitudini despre noi înșine și despre modul în care tratăm cu ceilalți.
Ascultarea cu atenție a celorlalți membri care își împărtășesc experiența cu acest pas poate curăța orice confuzie pe care am putea-o avea cu privire la lista noastră și la beneficiile acesteia. De asemenea, sponsorii noștri ne pot împărtăși cum a funcționat pentru ei. A pune întrebări în timpul unei întâlniri ne poate oferi beneficiul conștiinței de grup.
Al optulea pas este o schimbare majoră față de o viață dominată de vinovăție și remușcări. Viitorul nostru este schimbat pentru că nu trebuie să îi evităm pe cei cărora i-am rănit și, ca urmare a acestui pas, am primit o nouă libertate care contribuie la sfârșitul izolării. Pe măsură ce realizăm nevoia noastră de a fi iertați, avem tendința de a fi mai iertatori. Cel puțin, știm că nu mai facem în mod intenționat viața mizerabilă pentru oamenii aflați în recuperare.
Al optulea pas este un pas de acțiune. La fel ca toți pașii, oferă beneficii imediate. Acum suntem liberi să ne îndreptăm bine în Pasul Nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu