De ce se spune că disperarea alcoolicului este un dar

Disperarea ne duce la un comportament repezit sau extrem. Ca alcoolici, nu suntem străini să fim disperați sau într-o stare de disperare. 

Bolnavi de alcool, mahmureală, tremurături, transpirații, poftă, obsesii – am trecut prin disperare – în cele din urmă, disperarea se schimbă. Dintr-o dată, nu suntem disperați să ne mai îmbătăm; suntem disperați să găsim o cale să nu o facem. Disperarea se numește un dar de recuperare, deoarece mulți consideră că băutul și consumul lor nu au devenit încă o situație disperată. Pentru cei care realizează că vremurile disperate necesită măsuri disperate, viețile lor pot fi salvate.

Disperarea este definită ca „ pierderea completă sau absența speranței. ” Băutura ne-a dat cândva speranță. Am sperat că nu va trebui să simțim durerea și disconfortul pe care le simțim în noi înșine. Am sperat că, din moment ce nu putem face durerea să dispară, alcoolul o va face pentru noi. Când am început să avem simptome de sevraj, cum ar fi tremuratul fără băutură sau să ne îmbolnăvim fără un medicament, am sperat că va dispărea. Speranța împotriva speranței ne-a făcut să continuăm să abuzăm de alcool cu perspectiva ignorantă că nu va fi mai rău. A facut. Mereu o face.

În cele din urmă, a venit un moment în care ne-am pierdut complet speranța în alcoolul nostru . El nu mai lucrează. Speranța este complet abandonată atunci când toleranța atinge un astfel de prag încât nu există nicio modalitate de a te îmbăta. Ne simțim fără speranță atunci când încercăm să luăm lucrurile în propriile mâini și să încercăm să renunțăm. Găsim repede că este o situație fără speranță, deoarece nu ne putem opri. Aceasta este disperarea. Nu putem continua să-l folosim. Nu putem renunța singuri. Suntem în suferință.

Pentru majoritatea oamenilor care nu au experimentat niciodată teroarea vie de a fi într-o astfel de stare din cauza alcoolului , acest lucru s-ar putea să nu sune ca un dar. Darul disperării este darul de a pierde speranța în droguri și alcool pentru a găsi speranța în recuperare. Fără darul disperării, mulți oameni continuă să caute speranță în toate locurile greșite. În mod tragic, cu alcoolul , aceasta poate fi o încercare fatală.

Speranța există în recuperare. 

Why Is Desperation Called A Gift? - Design for Change

3 Part Disease

Sunt persoane care chiar nu inteleg Big Book. Nu ca nu ar fi destepti sau ca ar avea probleme cu bunavointa. Pur si simplu nu sunt niste "cititori", nu le place sa citeasca. Sau sunt dispusi sa citeasca, dar isi solicita sponsorul sa le  "traduca", fara sa faca efortul sa analizeze pentru ei insisi.
Sunt 2 categorii: cei care nu vor (cei care au o problema cu lenea, orgoliul, rebeliunea) si cei care nu pot (au o problema cu onestitatea, bunavointa, mintea deschisa).

Alcoolismul este o boală pentru corp, minte și spirit. Fizic, mental și spiritual este modul în care se vorbește adesea.

Când un alcoolic ingereaza alcool, există o dorință / poftă înrădăcinată fizic de a consuma mai mult, care este declanșată. Aceasta este partea „corporală” a bolii. Tehnologia medicală de astăzi poate cartografia activitatea creierului și poate oferi un diagnostic pentru dependența, care vorbește despre „producția de serotonină” și „absorbția de serotonină” și alte lucruri interesante, dar pentru noi, cuvântul „pofta” poate servi drept o etichetă perfectă pentru alcoolic. Și doar ca să fie clar, o „poftă” nu este doar o modalitate fantezistă de a spune „vreau” - nu vorbim despre dorința de a continua bautul odată ce începi să bei. Vorbim despre o reacție literalmente fizică determinată de alcool. Diferența dintre dorință și poftă este ca diferența dintre un val și un tsunami. Există unele asemănări, dar una dintre ele va fi întotdeauna irezistibilă.

Și oricât de oribile ar fi consecințele băutului lui, un alcoolic nu este capabil să folosească ideea, sau memoria sau gândul acelor consecințe pentru a influența decizia noastră suficient în a ne împiedica să luăm o băutură din nou, una după alta - și care declanșează pofta fizic înrădăcinata. La cel mai mic nivel aceasta este partea mentală a bolii.

Partea spirituală a bolii se referă la nivelul uluitor de implicare de sine (care se învecinează cu narcisismul) pe care îl au majoritatea alcoolicilor. Viața nu este totul despre noi; viața este despre noi întru-totul. Fiecare eveniment și fiecare relație este privit/ă printr-o lentilă întoarsă și distorsionată - la fel cum în vremurile antice oamenii credeau că Soarele se învârtea în jurul Pământului, alcoolicii cred că totul se învârte într-un fel în jurul lor.


Prin urmare, egocentrismul aspectului spiritual și punctul orb (pata neagra) al aspectului mental ("noaptea minții", pe care am experimentat-o personal), sunt cele doua elemente care mențin majoritatea alcoolicilor într-un ciclu de băut înrădăcinat fizic, care nu par să ducă niciodată la o viață sănătoasă, fericită, împlinită.

Traducere:

3 Part Disease

ABSTINENTA nu este totuna cu RECUPERAREA

ABSTINENTA nu este totuna cu RECUPERAREA.
Este obligatorie, dar nu suficienta.
Pentru ca alcoolismul este o boala cronica, recuperarea trebuie sa fie permanenta. Daca ma opresc la doar a fi abstinent, doar sa nu beau, recuperarea inceteaza.
Este o boala cu patru laturi: fizica, mentala, emotionala si spirituala. De aceea si recuperarea trebuie sa fie fizica, mentala, emotionala si spirituala. Cand ma opresc din baut ma refac fizic si poate mi se reda o parte din sanatatea mentala. Dar daca nu merg mai departe sa lucrez cu mine insumi pe latura emotionala si pe cea spirituala sunt in pericol. Mintea mea intortocheata, adictiva, imi spune ca m-am facut bine, comportamentele mai vechi revin si de aici nu este decat un pas pana la a pierde si putinul pe care l-am dobandit.
Cand am intrat in abstinenta am primit un lucru extraordinar: CONSTIENTIZAREA. Este primul pas in procesul de recuperare pentru o sanatate fizica, mentala, emotionala si spirituala. Dar pana si constientizarea are componentele ei:

- sa devin constient de corp (latura fizica)
- sa devin constient de ganduri (latura mentala)
- sa devin constient de emotii (latura emotionala)
- sa devin constient de faptul ca sunt constient (latura spirituala).

In procesul de recuperare trecem de la constientizare la intelegere si apoi la acceptare si transformare pentru a ajunge la seninatate.
Constientizarea inseamna identificare, descoperire (identificarea cauzei).
Intelegerea inseamna iertare (eliminarea cauzei).
Acceptarea inseamna ca totul s-a intamplat exact asa cum trebuia sa se intample (invatarea lectiei).
Transformarea inseamna schimbarea perspectivei, gandului (impacarea cu sine). Pentru ca nu ce s-a intamplat este ceea ce ne tulbura, ci ceea ce gandim in legatura cu asta.
Daca nu apare seninatatea, impacarea cu sine, inseamna ca a mai ramas ceva nedescoperit, neidentificat care continua sa macine si este necesara reluarea ciclului.

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

BOALA CA SANSA si MIRACOLUL AA

Cel mai bun lucru 

pe care l-a facut alcoolul 

este ca 

m-a bagat in Program. 

"Veti alfa înţelesul deplin al vorbei: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi"

Big Book - Capitolul 11 O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

La inceput este foarte derutant. Cum adica sa fac asta? Sunt ei la fel de importanti ca mine?

dar am inteles ca, de fapt, este exact invers: Iubeste-te pe tine asa cum (in aceeasi masura - cel putin) ii iubesti pe cei care iti sunt dragi.

Ma gandesc ca inainte de a intra in abstinenta am urmat cuvintele lui Hristos. I-am iubit pe cei dragi, chiar mai mult decat pe mine insumi, zic eu.

Dar pe vremea aceea EU NU MA IUBEAM PE MINE! Altfel cum sa explic faptul ca ma autodistrugeam, ca aveam atatea frici si resentimente, ma victimizam 'vai saracul de mine' ...

Si ii iubeam pe ceilalti in aceeasi masura in care ma iubeam pe mine, adica DE LOC! Doar aveam impresia ca ii iubesc. Nu cred ca cunosteam ce inseamna iubirea adevarata.

Abia cand m-am iubit pe mine insumi am descoperit ce este iubirea. Ca nu trebuie cautata in exterior din moment ce ea se gaseste inauntrul meu.

Abia cand am descoperit ca nu sunt un corp cu un suflet, ci un suflet cu un corp, am putut sa-i vad pe ceilalti ca fiinte spirituale.

Abia cand mi-am mai linistit egoul am putut face fata fricilor, rusinii, resentimentelor.

Abia cand am perceput spiritul divin din mine am putut sa onorez spiritul divin care salasuieste in fiecare dintre noi.

Si toate astea le "datorez" alcoolului!

Pentru ca a fost ABSENT in viata mea!

Pentru ca m-a parasit intr-un moment in care nu mai eram in stare sa ma despart de el!

A fost cea mai frumoasa si eliberatoare despartire!

Alcoolul pe care l-am iubit, care mi-a 'tras-o', m-a umilit, m-a parasit, de care atunci cand m-am eliberat am putut trai o viata normala. O viata centrata pe sine, nu pe ego (asa cum vad ca se intampla cu majoritatea oamenilor, indiferent daca recunosc asta sau nu, indiferent daca isi dau seama de asta sau nu).

Cea mai frumoasa poveste de iubire pe care am putut-o experimenta in aceasta viata este cea cu propriul spirit, cu propriul sine autentic.

De ce AA - un miracol?

Pentru ca:

        Alcoolismul este abordat ca boala.

      Nimeni nu se imbolnaveste prin vointa proprie. Asa cum nimeni nu se insanatoseste doar prin vointa proprie.

        Si totusi un alcoolic se poate recupera

FARA MEDIC si 

FARA PREOT!

       UN ALT ALCOOLIC aflat in recuperare ii poate arata calea de iesire din intuneric. Cum? Vorbind despre sine, despre cum a reusit el cu ajutorul celor 12 Pasi.

Dubii?

”Daca cineva are dubii in privinta alcoolismului propriu sau al cuiva din familie, n-are decat sa consulte un medic de specialitate si sa se documenteze. 
Iar daca vrea sa vada cu ochii lui, poate veni la grupul de la H9, Buc.
Avantajul de a consulta un medic consta in faptul ca acesta ar putea recomanda bautul controlat,...in cantitati mici, etc...
Avantajul de a merge la grupul de la spital este de a vedea, cum spuneam, cu ochii proprii, unde duce bautul controlat.
Abstinenţă senină !”

Acelasi M.

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Iubeste-te pe tine mai intai !

Am intrat in viata cu anumite principii pe care azi le numesc valori. Cu aceste principii, puse in aplicare intr-un mod neadecvat, ca tanar si in maturitate, mi-am 'luat-o' de nu m-am vazut. 
A fost nevoie sa trec prin iad si sa ies de acolo ca sa invat cat de valoroase sunt aceste principii, cum se numesc ele, cum sa le pun in aplicare si sa le fac sa imi fie de folos, acolo unde sunt eu acum, in noua mea viata ...

 "Veti alfa înţelesul deplin al vorbei: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi"

Big Book - Capitolul 11 O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

La inceput este foarte derutant. Cum adica sa fac asta? Sunt ei la fel de importanti ca mine?
Dar am inteles ca, de fapt, este exact invers: Iubeste-te pe tine asa cum (in aceeasi masura - cel putin) ii iubesti pe cei care iti sunt dragi.
Ma gandesc ca inainte de a intra in abstinenta am urmat cuvintele lui Hristos. I-am iubit pe cei dragi, chiar mai mult decat pe mine insumi, zic eu.
Dar pe vremea aceea EU NU MA IUBEAM PE MINE! Altfel cum sa explic faptul ca ma autodistrugeam, ca aveam atatea frici si resentimente, ma victimizam 'vai saracul de mine' ...
Si ii iubeam pe ceilalti in aceeasi masura in care ma iubeam pe mine, adica DE LOC! Doar aveam impresia ca ii iubesc. Nu cred ca cunosteam ce inseamna iubirea adevarata.
Abia cand m-am iubit pe mine insumi am descoperit ce este iubirea. Ca nu trebuie cautata in exterior din moment ce ea se gaseste inauntrul meu.
Abia cand am descoperit ca nu sunt un corp cu un suflet, ci un suflet cu un corp, am putut sa-i vad pe ceilalti ca fiinte spirituale.
Abia cand mi-am mai linistit egoul am putut face fata fricilor, rusinii, resentimentelor.
Abia cand am perceput spiritul divin din mine am putut sa onorez spiritul divin care salasuieste in fiecare dintre noi.
Si toate astea le "datorez" alcoolului!
Pentru ca a fost ABSENT in viata mea!
Pentru ca m-a parasit intr-un moment in care nu mai eram in stare sa ma despart de el!
A fost cea mai frumoasa si eliberatoare despartire!
Alcoolul pe care l-am iubit, care mi-a 'tras-o', m-a umilit, m-a parasit, de care atunci cand m-am eliberat am putut trai o viata normala. O viata centrata pe sine, nu pe ego (asa cum vad ca se intampla cu majoritatea oamenilor, indiferent daca recunosc asta sau nu, indiferent daca isi dau seama de asta sau nu).

Cea mai frumoasa poveste de iubire pe care am putut-o experimenta in aceasta viata este cea cu propriul spirit, cu propriul sine autentic.

 Stefan

BOALA CA SANSA!

BOALA CA SANSA

 "Veti alfa înţelesul deplin al vorbei: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi"

Big Book - Capitolul 11 O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

La inceput este foarte derutant. Cum adica sa fac asta? Sunt ei la fel de importanti ca mine?

dar am inteles ca, de fapt, este exact invers: Iubeste-te pe tine asa cum (in aceeasi masura - cel putin) ii iubesti pe cei care iti sunt dragi.

Ma gandesc ca inainte de a intra in abstinenta am urmat cuvintele lui Hristos. I-am iubit pe cei dragi, chiar mai mult decat pe mine insumi, zic eu.

Dar pe vremea aceea EU NU MA IUBEAM PE MINE! Altfel cum sa explic faptul ca ma autodistrugeam, ca aveam atatea frici si resentimente, ma victimizam 'vai saracul de mine' ...
Si ii iubeam pe ceilalti in aceeasi masura in care ma iubeam pe mine, adica DE LOC! Doar aveam impresia ca ii iubesc. Nu cred ca cunosteam ce inseamna iubirea adevarata.

Abia cand m-am iubit pe mine insumi am descoperit ce este iubirea. Ca nu trebuie cautata in exterior din moment ce ea se gaseste inauntrul meu.

Abia cand am descoperit ca nu sunt un corp cu un suflet, ci un suflet cu un corp, am putut sa-i vad pe ceilalti ca fiinte spirituale.

Abia cand mi-am mai linistit egoul am putut face fata fricilor, rusinii, resentimentelor.

Abia cand am perceput spiritul divin din mine am putut sa onorez spiritul divin care salasuieste in fiecare dintre noi.

Si toate astea le "datorez" alcoolului!
Pentru ca a fost ABSENT in viata mea!
Pentru ca m-a parasit intr-un moment in care nu mai eram in stare sa ma despart de el!
A fost cea mai frumoasa si eliberatoare despartire!

Alcoolul pe care l-am iubit, care mi-a 'tras-o', m-a umilit, m-a parasit, de care atunci cand m-am eliberat am putut trai o viata normala. O viata centrata pe sine, nu pe ego (asa cum vad ca se intampla cu majoritatea oamenilor, indiferent daca recunosc asta sau nu, indiferent daca isi dau seama de asta sau nu).

Cea mai frumoasa poveste de iubire pe care am putut-o experimenta in aceasta viata este cea cu propriul spirit, cu propriul sine autentic.

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

Dezvoltarea personala vs dezvoltarea spirituala

Mi-a atras atentia un lucru care ma ajuta sa fac diferenta intre literatura de dezvoltare personala si cea de crestere spirituala. Si anume, modul de exprimare.
Nu este intotdeauna asa, dar autorii de literatura motivationala se adreseaza, in genere, la persoana a doua singular, "tu faci".
Autorii de literatura spirituala se adreseaza la persoana intai plural, "noi facem". Iti vorbesc tie, dar se includ si pe ei, de parca si-ar impartasi propria experienta care poate fi de ajutor si altora. 
Suntem "noi", adica "eu si voi", pentru ca ce se intampla poate cu "voi" acum mi s-a intamplat si "mie".

De multe ori mi-am pus problema cum este mai bine:
dezvoltare personala sau dezvoltare spirituala.

M-am gandit ca dezvoltarea personala inseamna sa lucrezi cu Egoul (pentru succes in business, in societate - relatiile socio-profesionale - , pentru apreciere si apartenenta la grupuri elitiste, acceptare sociala - intr-un cuvant, pentru masca, zic eu!), 
in timp ce dezvoltarea spirituala inseamna sa lucrezi pentru Sine - scopul calatoriei spirituale este de a ne autodemasca.

La inceput am folosit literatura de dezvoltare personala ca factor de crestere. Acum cred ca am facut asta pentru ca credinta mea intr-o putere superioara mie, era la inceput.

Sistemele de succes si tehnicile din dezvoltarea personala nu mi s-au prea potrivit, tocmai pentru ca eram nevoit sa port o masca. Iar pe mine aceasta masca ma obosea. Trebuia sa fiu mereu atent sa nu ma dau de gol. Am observat oameni care se identifica cu masca: atat de mult o folosesc, atat de mult se obisnuiesc cu ea, incat sunt convinsi ca sunt ei insisi asa, ca sunt autentici ...

Mai tarziu m-am apropiat de literatura spirituala.

Acum insa, gandesc ca ele nu sunt separate si nu se exclud reciproc. Cheia dezvoltarii este combinatia lor.

Citesc ca dezvoltarea personala este pe orizontala, in timp ce dezvoltarea spirituala este pe verticala.

Dezvoltarea inseamna crestere, iar cresterea poate fi in doua directii:
cresterea poate insemna inaintare, sa te dezvolti inspre inainte
sau poate insemna inaltare, sa te dezvolti inspre in sus.

Daca merg doar pe dezvoltare personala raman pe pamant, pragmatic.
Daca merg doar pe dezvoltare spirituala poate ma inalt, dar nu inaintez. Mintea mea ramane calma poate, dar nu stiu ce sa fac cu ea.

Inaintare + inaltare = trezire.

                                              Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

Give thanks

<< Give thanks for sorrow that teaches you pity; for pain that teaches you courage - and give exceeding thanks for the mystery which remains a mystery still - the veil that hides you from the infinite, which makes it possible for you to believe in what you cannot see. >>

Author: Robert Nathan (1894-1985, American novelist)

<<Mulțumeste pentru tristețe, pentru ca ea care te învață mila; pentru durere, pentru ca te învață curajul - și ofera extra mulțumiri pentru misterul care rămâne un mister încă - vălul care te ascunde de infinit, ceea ce face posibil pentru tine să crezi în ceea ce nu se poate vedea.>>

***

Nu putem fugi de probleme. Probleme mari care trebuiesc confruntate și rezolvate. Fricile pot fi copleșitoare. Sarcinile pot fi fără sfârșit, iar efortul necesar a fi depus, prea mare. Este reconfortant să realizăm ca nu trebuie sa ne confruntăm cu nimic de unul singur.

Nu putem fi întotdeauna curajosi, dar frica este înlăturată prin puterea noastră interioară, prin credinta noastră că vom depăși problemele și ca vom face cat putem de bine ceea ce se poate face. Putem vorbi cu noi înșine într-un mod pozitiv.

Doar pentru azi:

Nu voi permite fricii sa puna stapanire pe mine azi. Curajul va deschide ușa catre înțelepciune și linistea mintii.

STRADANII!

Sa accept

Sa cred

Sa ma predau

Sa las trecutul – Nu inchid usa catre el, dar nu il mai las sa ma afecteze. Nu pot schimba trecutul, dar pot schimba perspectiva asupra lui.

Sa fiu onest – Nu inseamna doar a nu minti! Sa fiu onest in primul rand cu mine insumi.

Sa ma accept asa cum sunt pe mine insumi – Sa fiu ceea ce sunt! Sa ma cunosc, sa-mi descopar limitele, sa fac ce imi sta in putinta (sa fac partea mea) si restul sa-l las Lui, sa fiu 'ca mine' si nu ca altcineva, sa nu ma schimb ca oamenii sa ma placa, sa fiu eu insumi, cel autentic.

Sa nu ma compar cu ceilalti

Sa nu imi fie frica ca gresesc – Orice decizie este mai buna decat niciuna. Facand ceva si obținând un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu fac nimic. Mai important decat gandul de a gresi este gandul de a face reparatii.

Sa dau fara sa am pretentia sa primesc

Sa fiu atent la nevoile proprii – Cel mai dureros lucru a fost sa ma pierd pe mine insumi. Am inteles ca pot sa-i ajut pe ceilalti doar cu ce am! Mai intai ma ajut pe mine ca sa pot sa ajut si pe altii.

Sa nu imi plang de mila – ˝Nu voi arăta nimănui că sufăr, chiar dacă cineva mă va răni – azi nu voi arăta aceasta.˝

Sa nu tin suparare – Am inteles ca iertarea inseamna a nu tine suparare. Pentru ca resentimentele ma ranesc mai degraba pe mine decat pe oamenii pentru care am resentimente. Iertarea nu inseamna “Ceea ce mi-ai facut este in regula”, ci ”Nu o sa te las sa imi afectezi seninatatea pentru totdeauna”. Cand nu se poate altfel poate insemna si ruperea relatiei. Iertarea este si pentru mine. Atunci cand este nevoie, sa ma iert si sa merg mai departe.

Sa nu mai incerc sa-i multumesc pe ceilalti.

Sa ma bucur de lucrurile marunte 

Sa nu mai incerc sa fac lucrurile perfect – Mai degraba progres decat perfectiune. Important este sa duc lucrurile la bun sfarsit.

Sa cred ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie – Este in regula sa ma impiedic din cand in cand . Nu trebuie sa ma prefac sau sa demonstrez ca sunt puternic. Nu trebuie sa fiu preocupat nici de ceea ce cred ceilalti.

Sa nu invinuiesc pe altii pentru necazurile mele – Sa imi asum responsabilitatea pentru viata mea. Cand ii invinuiesc pe altii pentru lucrurile prin care trec, le predau lor controlul asupra acelor parti din viata mea.

Sa nu imi mai fac griji – Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Sa nu imi fac griji inutil pentru lucruri care poate nu se vor intampla sau pentru lucruri neimportante.

Sa ma concentrez pe ce vreau sa se intample – Mintea nu percepe NU-ul. Gandirea trebuie ghidata catre ce imi doresc, mai degraba decat ce NU vreau sa se petreaca. 

Sa fiu recunoscator ...

Boala ca sansa! - #1

Am intrat in viata cu anumite principii pe care azi le numesc valori. Cu aceste principii, puse in aplicare intr-un mod neadecvat, ca tanar si in maturitate, mi-am 'luat-o' de nu m-am vazut. 
A fost nevoie sa trec prin iad si sa ies de acolo ca sa invat cat de valoroase sunt aceste principii, cum se numesc ele, cum sa le pun in aplicare si sa le fac sa imi fie de folos, acolo unde sunt eu acum, in noua mea viata ...

 Stefan

un lucru bun

Cel mai bun lucru pe care l-a facut alcoolul este ca m-a bagat in Program.

RANILE SUFLETULUI

MOTTO:

DOAR PENTRU AZI:

5. ... Nu voi arăta nimănui că sufăr, chiar dacă cineva mă va răni – azi nu voi arăta aceasta.

Ranile Sufletului

Cinci rani majore: refuzul, abandonul, umilirea, tradarea si nedreptatea. 
Sunt traite la grade diferite. 
Sunt din trecut si sunt mereu prezente pentru ca nu au fost acceptate.
Rana apare cand incepe non-acceptarea. 
Daca nu ne ocupam de tratarea acestei rani, ea devine din ce in ce mai grava si, la cea mai mica atingere, va face din ce in ce mai mult rau. 
Suntem responsabili sa ne ocupam personal de vindecarea ranilor noastre sufletesti pentru a ne creea o mai buna calitate a vietii.
Tot ceea ce pare dezagreabil, dificil, stresant poate reliefa una dintre ranile sufletului. Asta include tot ceea ce va apare in plan mental (anxietate, frica), emotional (culpabilitate, emotii, furii) si fizic (disconfort, boli, accidente).
De indata ce o rana este activata si nu o acceptam, reactionam automat.  Aceasta reactie depinde de gravitatea ranii. Cu cat doare mai tare, cu atat reactia este mai puternica si rapida. Pentru ranile inimii, aceasta reactie inseamna ''a purta o masca''. De ce? Pentru ca, atunci cand ne simtim raniti si nu ne asumam responsabilitatea, ii acuzam pe altii de ranile noastre si nu mai suntem noi insine. 

A ne asuma responsabilitatea, inseamna sa simtim pur si simplu rana si sa recunoastem ca nu altcineva ne raneste, ci ca suferinta vine din faptul ca noi inca nu ne-am ocupat de vindecarea ranii.

TREZIRE

 Rolul experienței PIERDERII, a non-valorii, a nevoilor, a nemulțumirilor, a fricilor, a neîmplinirilor, a neîmpăcărilor, a respingerii, a judecății, a ne-iubirii, a suferinței, a necredinței, a neasumării, a neacceptării, nefericirii, a întunericului și a adormirii noastre – este acela de ne învăța: PREȚUIREA, valoarea, abundența, mulțumirea, curajul, împlinirea, împăcarea, iertarea, iubirea, vindecarea, credința, acceptarea, asumarea, fericirea, lumina și trezirea…

Autor: Sandor Kasza

Daca as putea sa îmi traiesc viata din nou

Dacă aș putea să îmi trăiesc viața din nou

Data viitoare, o să încerc să fac mai multe greșeli

Nu o să încerc să fac totul perfect, o să mă relaxez mai mult

Aș fi mai nebunatic decât am fost

Aș lua mai puține lucruri în serios

Aș fi mai puțin cusurgiu.

Aș accepta mai multe riscuri, aș merge în mai multe excursii

Aș privi mai multe apusuri

Aș urca mai mulți munți și înota în mai multe râuri

M-aș duce în mai multe locuri în care nu am fost
Mânca mai multă înghețată și mai puțină fasole.
M-ar preocupa mai mult probleme reale și mai puțin cele imaginare

Am fost una dintre acele persoane care au trăit

cu sensibilitate și meticulozitate fiecare minut al vieții lor.

Desigur că am avut momente de fericire

Dar dacă m-aș putea întoarce înapoi în timp, aș încerca

să am numai momente bune

Dacă nu știți – din asta este făcută viața

Nu o irosiți acum!

Am fost o persoană care nu mergea nicăieri

fără termometru, o sticlă de apă fierbinte, o umbrelă

și o parașută. Dacă aș putea trăi din nou

Aș călători cu mai puțin bagaj

Dacă aș putea trăi din nou aș începe

să merg cu picioarele goale la începutul primăverii

și aș continua să fac asta până la sfârșitul toamnei.

M-aș da în mai multe carusele

Aș contempla mai multe apusuri și m-aș juca mai mult cu copii

Dacă aș putea avea o altă viață în față

Dar am 85 de ani vedeți voi și știu că o să mor.

(Jorge Luis) Borges 

In ceea ce ma priveste as fi mai ATENT.

As constientiza mai mult ce simt, ce gandesc si ce fac.

Nu m-as mai supara.

M-as concentra pe ziua prezenta.

As face lucrurile la timpul lor. Si le-as face sa nu regret mai tarziu ca nu le-am facut.

Nu m-as mai invinovati.

M-as cunoaste mai bine si m-as accepta asa cum sunt.

 Dacă aș putea să îmi trăiesc viața din nou aș ...

... dar toate acestea le fac acum!
Pentru ca Puterea mea superioara mi-a dat șansa să mă mai nasc o data!

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

si urarea de azi: SA TE SIMTI BINE CLIPA DE CLIPA!
Citeste Revista Noi înşine !