CAPITOLUL 8
PASUL 1
Pasul 1 este cu siguranță cel mai înțeles şi interpretat greșit pas în carte. Acesta este cel mai mare motiv pentru care rata noastră de recuperare este atât de scăzută.
În mod uimitor, nouă din zece persoane din camere nu știu care este primul pas în recuperare cu adevărat. Majoritatea nici măcar nu știu de ce sunt neputincioși.
La pagina 68 din 12 x 12 ni se amintește că Pasul unu este singurul pas care necesită 100% admitere. Dacă acest pas ar trebui făcut 100%, nu găsiți că este ciudat că nu se lucrează aproape deloc? Ce face cineva pentru a lucra de fapt acest pas?
Când un nou venit în sfârșit ajunge să obțină un sponsor, sponsorul îl întreabă pe nou venit „Ești neputincios față de alcool?” Noul venit de obicei frenetic încuviințează din cap, răspunzând „da, sunt neputincios față de alcool”.
Apoi sponsorul întreabă „Este viața ta de necontrolat?” Încuviințare din cap însoțită de „La naiba, da”. Încântat sponsorul concluzionează că noul venit este FĂRĂ PUTERE și gata să meargă mai departe.
Problema este aceasta: a fi de acord cu primul dintre cei doisprezece pași de la pagina 59 nu înseamnă că primul pas este făcut. De fapt, Pasul Unu de la pagina 59 nu este nici măcar primul pas în recuperare. Daca intrebi o suta de oameni in camere care este primul pas in recuperare majoritatea, dacă nu toți, vor cita primul pas de la pagina 59 „Am recunoscut că am fost neputincios față de alcool – că viețile noastre deveniseră de necontrolat.” Daca exista recuperare bună în cameră vei primi în continuare 95 din o sută spunând acelaşi lucru. Îți dai seama cât de grav este asta?
Recunoașterea neputinței noastre față de alcool nu este primul pas în recuperare. Pagina 30 al 2-lea paragraf spune; „Am învățat că trebuie să admitem pe deplin sinelui nostru interior că eram alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare.” Sunt sigur că ai citit asta înainte și cel mai probabil ai continuat să citești. Majoritatea oamenilor au citit asta de zeci de ori. Aceasta este intrucţiunea pentru Primul Pas.
O mulțime de oameni cu sobrietate pe termen lung și-au recunoscut pe deplin celui mai interior sine, dar asta s-a întâmplat cu ei de-a lungul timpului. Problema cu asta este că până ați făcut asta singurul lucru pe care l-aţi facut cu Pasul Unu este de a fi acord cu pasul așa cum este scris la pagina 59. În instrucțiuni trebuie să faceți acest lucru înainte de a ajunge la pagina 59 așa că, atunci când ajungem acolo și ne uităm la Pasul Unu, nu recunoaștem doar că am fost lipsiţi de putere, ci înțelegem în adâncul sufletului nostru ce înseamnă asta. Am învățat pe deplin să recunoaștem sinelui nostru cel mai interior, astfel încât admiterea de la pagina 59 este total diferită decât să admită fără să recunoască pe deplin.
Dacă întrebi un nou venit de ce este neputincios față de _________ (Completează spațiul liber) ei vor spune de obicei „odată ce încep, nu mă pot opri” sau „nu pot controla” sau ceva similar. Adevărul este că lipsa ta de control, pierderea controlului, incapacitatea ta de a controla nu este motivul pentru care ești neputincios - acestea sunt rezultatele la a fi neputincios. Daca intreb tu de ce ești neputincios și îmi spui ce se întâmplă după ce bei ceva ai ratat ideea. Când faci ceea ce știi deja că nu vrei să faci, ceea ce ai jurat că nu vei mai face niciodată, dar o faci oricum, asta înseamnă că eşti neputincios.
Ceea ce am învățat este că am exersat Pasul Unu de sute de ori înainte de a ajunge vreodată în camere. Neputinţa și imposibil de gestionat erau însoțitoare constante pe care le-am exersat zilnic. Noul venit trebuie doar să revizuiască asta pentru a o știi adânc în interiorul nostru.
Dacă mă uit la toate lucrurile pe care le-am făcut ca urmare sau sub influența acestuia, nu le-aş face dacă aș fi sănătos, aș învăța să recunosc pe deplin aceste fapte.
Primele două propoziții din Pasul Unu în 12 x 12 spune; „Cine ar vrea să admită înfrângerea completă? Practic nimeni, desigur.” Ei bine, ghici ce? Daca practica nimănui nu-i convine să admită înfrângerea completă, atunci practic nimeni nu o face. Deci sunt necesare unele tatonări și îndemnuri (unele vorbit și scris). Studiul Cuvintelor înainte, Opinia Dr., Povestea lui Bill, Capitolele unu, doi și trei ar trebui să mă ajute să ajung acolo.
Viața mea este de necontrolat beat sau treaz, așa că, prin urmare, trebuie să obțin o putere mai marebdecât mine însumi să-mi direcţioneze şi să-mi ghideze viaţa.
A opta greșeală este să nu faci un prim pas puternic. Crezând că am admis înfrângerea completă doar fiind de acord cu Pasul Unu de la pagina 59 nu este suficient. Simplul acord al neputinței nu este ceea ce trebuie pe deplin să admit în cel mai interior sine, care este ceea ce pasul ne cere să facem înainte de a recunoaște neputinţa.
Titlul capitolului doi „Există o soluție” are un mesaj foarte interesant și prin el însuşi. Chiar dacă mesajul este destul de clar, mulți nu-i acordă atenție. Titlul ne spune că există o singură soluție. Da, știm că există și alte modalități de a deveni abstinenţi, dar nu au nimic de a face cu Alcoolicii Anonimi. Nu scrie „Există soluții”, nu există meniu din care să alegeți. Avem o soluție în AA, luați-o sau lăsați-o.
Acesta este un loc bun pentru a înțelege că există două puteri și o soluție. Care ar putea fi cele două puteri? Există puterea lui Dumnezeu și există puterea Frăţiei. Unii oameni vin în recuperare și profită de puterea părtășiei și pot rămâne treji zile, săptămâni, luni sau chiar ani.
Unii oameni vin în recuperare și profită de puterea lui Dumnezeu. Și ei pot rămâne treaji zile, săptămâni, luni și chiar ani.
Unii oameni vin în recuperare și accesează puterea lui Dumnezeu și puterea Frăției și sunt în flăcări! Ei pot rămâne treji zile, săptămâni, luni si chiar ani.
Firul comun dintre toate aceste trei tipuri de oameni este un lucru care au ratat. Niciunul dintre ei nu a luat soluția, ci doar puterea. Până când cineva nu ia soluţia şi schimbă ceea ce sunt este în pericol. Sobrietatea lor se bazează pe conexiunea cu puterea de care au accesat-o, dar ei nu s-au schimbat și nu s-au trezit spiritual prin procesul celor 12 Pași. Nu au luat soluția și nu s-au schimbat, așa că rămân vulnerabili.
Am fost de acord că Dumnezeu este soluția, dar procesul de la pașii trei până la doisprezece ne duce acolo, ne pregăteşte, ne schimbă și permit procesului să funcționeze. Scurtându-ne drumul, prin atingerea puterii lui Dumnezeu, fără soluție, nu aduce recuperarea permanentă. Mai devreme sau mai târziu conexiunea se rupe și rămânem cu cine suntem – un alcoolic care nu s-a schimbat niciodată! Un alcoolic care nu s-a schimbat este încă un alcoolic. Un alcoolic recuperat a luat soluția și a schimbat cine a fost.
Studierea capitolelor pe care le-am menționat deja ar trebui să-mi dea o înţelegere a conceptului de boală (mental și fizic), ar trebui să-mi permită să învăț cum să admit pe deplin sinelui meu interior, admițând astfel înfrângerea completă.
Iată un exercițiu pe care îl folosesc pentru a-i ajuta pe oameni să-și admită pe deplin în adâncul fiinţei sale:
Acest lucru funcționează pentru orice lucru la care lucrați pașii. Faceți o listă cu tot (oricât de prost sau nesemnificativ) ce faci ca urmare sau sub influența şi nu ai face dacă ai fi sănătos. Nu scrie lucruri de genul „Minciuna” pentru că, chiar și în minte sănătoasă, mințim. Această listă este despre ceea ce ești sigur că în gândurile și acțiunile tale nu le-ai face dacă ai o minte sănătoasă. un exerciţiu foarte puternic.
Din cartea:
"Adevărul este că lipsa ta de control, pierderea controlului, incapacitatea ta de a controla nu este motivul pentru care ești neputincios - acestea sunt rezultatele" - Așadar, suntem neputincioși pentru că suntem Alcoolici? Dacă m-ați întreba pe mine, aș spune că "Primul pas" în recuperare este a deveni membru, în speță tradiția 3.
RăspundețiȘtergereDorința de a înceta consumul nu este neapărat specifică (exclusiv) alcoolicului, dar cred că este imperios necesară tuturor celor care vor să devină membrii și măcar să înceapă să înțeleagă ce are acest stil de viață de oferit?
Despre putere, spuneți că ea poate fi accesată, dar schimbarea se petrece cu adevărat nu atunci când îmi admit neputința sau harababura din viață, ci faptul că sunt Alcoolic? Am înțeles eu bine?
Este clar că pasul 1 trebuie făcut cu tot trupul, dar predarea când se face cu adevărat? Când fără să mi se bată vreun pic ochiul sau să mi se încordeze inima, îi dau dreptate vecinului sau cunoscutului care îmi spune, băi bețivule, băi alcoolicule? Căci eu asta sunt?
Dumnezeu m-a lăsat așa pe pământ, și cred că a făcut-o din Iubire. Dă-mi Doamne lumina în minte să îmi văd adevărul vieții mele pe care l-am trăit de când îmi aduc aminte. Ia-mi tot ce mă reține din a deveni o mărturie vie a puterii tale. Unde am fost și unde am ajuns! Nu știu de pasul 1 încă, dar în Tradiția 3 (cred eu/sper!) mă încadrez cu vârf și îndesat!