Corpul meu nu mai putea procesa alcoolul, mintea mea nu mai putea procesa realitatea.
Se ştie că în Opinia doctorului se vorbeste că ceea ce ne adună pe toţi este fenomenul setei/poftei (craving: fenomenul de nevoie aprigă de alcool este limitat la această categorie - alcoolicii cronici - şi nu apare niciodată la băutorii normali, temperaţi.), dar multi oameni vin la AA si de îndată ce pun paharul deoparte zic că s-au încadrat şi totul e OK.
Citim in cap. 5 din Big Book:
Modul în care descriem alcoolicul, capitolul consacrat agnosticilor, precum şi cele întâmplate în timpul bolii şi după restabilirea sănătăţii, fac să iasă în evidenţă trei lucruri importante:
(a) că eram alcoolici şi nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră;
(b) că, probabil, nici o putere omenească nu ne-ar fi putut despovăra de alcoolism;
(c) că Dumnezeu ar putea - şi ar face-o - dacă L-am căuta.
În timpul bolii şi după restabilirea sănătăţii! Adică şi înainte şi după ce m-am lăsat de băut.
Băutorii problemă vin în AA şi cred că partea a doua a pasului 1 se datorează băutului şi asta înseamnă că alcoolul odată stopat problema se rezolvă. De indata ce stopează bautul totul merge bine pentru ei, cariera le revine, se refac relatiile etc, vin la intalniri o data pe an, nu lucrează vreun pas şi viaţa lor este în mod considerabil mai bună. Devin senini chiar din momentul in care fundul lor întâlneşte scaunul AA.
Nu este si experienta mea. Experienta mea cand m-am lasat de baut a fost ca am rămas la fel de suparat, de furios, de emoţional. Cand nu beau am un întreg set de probleme, descrise la pag. 52 din Big Book:
A trebuit să ne întrebăm: de ce să nu ne schimbăm la fel de prompt şi punctul de vedere în tratarea problemelor noastre omeneşti? Aveam necazuri în relaţiile personale, nu ne puteam controla natura emotivă, eram pradă mizeriei şi depresiei, nu eram în stare să ne câştigăm existenţa, ne simţeam inutili, eram torturaţi de frică şi nefericiţi, nu prea eram de ajutor altora. Atunci, nu era oare mai important să găsim o soluţie la aceste torturi sufleteşti?
Starea mea era cam aşa: nu ma simt adecvat, nu simt apartenenţa, nimeni nu mă înţelege, toată lumea îmi stă în cale, viaţa nu e dreapta, nu sunt tratat cum trebuie, nu sunt apreciat, la serviciu nu mă plătesc suficient, lumea ma înşeală ... trebuie să beau ceva!
Asta nu se întamplă cu un băutor normal sau temperat. Asta ma face fizic şi mental diferit. La unul ca mine nu conteaza cantitatea sau cât de des beau, ci efectul produs de alcool în mine. Este atat de evaziv încat nu mai pot face deosebirea dintre fals si realitate. Mă intereseaza ce face pentru mine, nu-mi mai pasă ce face din mine. Şi de asta nu înţeleg oamenii normali ce este cu noi. Pentru că la ei nu este acelasi efect produs de alcool.
În esenţă, bărbaţii şi femeile beau pentru că le place efectul produs de alcool. Senzaţia beţiei este atât de înşelătoare, încât - deşi recunosc că le face rău - după o vreme, ei nu mai pot distinge adevărul de amăgire. (Opinia unui medic)
***
În consecinţă: prima parte a pasului 1 se referă la alcool, dar partea a doua se referă la boala spirituală. Cu problemele de mai sus care rămân şi după încetarea consumului. Soluţia pentru alcool este încetarea băutului. În ceea ce priveşte boala spirituală e nevoie să găsim o soluţie la aceste torturi sufleteşti.
ALCOOLISM = Alcool + Ism
Termenul de ISM este folosit uneori pentru ce rămâne în alcoolic după eliminarea alcoolului, adică boala.
Revenind la cele două varinte de la început, eu am ales ajutorul spiritual:
1, 2, 3 - recrearea şi dezvoltarea relaţiei cu Dumnezeu
4, 5, 6, 7 - recrearea şi dezvoltarea relaţiei cu mine însumi
8, 9 - recrearea şi dezvoltarea relaţiei cu ceilalţi.
Apoi să menţin ce am primit şi să cresc:
pasul 10 - menţinerea relaţiei cu mine însumi
pasul 11 - mentinerea relaţiei cu Dumnezeu
pasul 12 - menţinerea relaţiei cu ceilalţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu