Până acum v-ați dat seama că sunt mai mult de douăzeci de probleme pe care le-am acoperit. Unele dintre ele le-am adunat ca una singură. 20 avea un sunet frumos, așa că m-am hotărât la cifra asta pentru titlu. Adevărul este că probabil că am putea dubla această cifră dacă începem să alegem toate lucrurile mărunte, dar nu vreau să par ca o inimă însângerată (bleeding deacon).
În cele din urmă, aș dori să acopăr câteva etichete AA. Nu râde! Există multe lucruri cu care îi putem ajuta pe alții prin exemplu personal. Îi învățăm pe alții nu numai prin sponsorizare, ci și ca bătrâni înţelepţi (elder statesmen).
Iată câteva dintre exemple:
Nu aduceți niciodată telefonul într-o întâlnire. Lasă-l în mașină sau dacă îl ai cu tine dezactivează soneria și nu folosi telefonul în timpul unei întâlniri. Cu excepția câtorva exemple rare, chiar nu ești atât de important încât să nu poți aștepta o oră să folosești telefonul.
În timpul unei întâlniri, nu ieși niciodată afară și nu părăsi întâlnirea odată ce întâlnirea a început să vorbeşti cu o altă persoană, indiferent cât de frenetică sau supărată ar fi aceasta. Roagă-i să se aşeze și anunță-i că vei vorbi când se termină întâlnirea. Mesajul pe care îl trimiteți prin plecare este că ei sunt mai importanți decât grupul, dar niciun individ nu este mai important decât grupul. Nicio persoană sau lucru nu ar trebui să te facă să ratezi sau să întârzii la o întâlnire.
Să fii la timp. Ar trebui să vii mai devreme și să stai mai târziu sau cel puțin unul dintre cele două, dar oricum fii întotdeauna la timp. Cineva l-a întrebat odată pe Dr. Bob care sunt cele mai importante lucruri în recuperare și el a răspuns „Umilință și responsabilitate”.
Salvează mizeria pentru sponsorul tău și mesajul pentru întâlnire. Este în regulă să împărtășiți despre problemele pe care le aveți, atâta timp cât îi împărtășiți soluția. Cel mai bine este să împărtășiți întotdeauna pozitiv și să încercați să împărtășiți ceea ce spune Cartea Mare despre orice subiect este vorba.
Cu toții suntem vinovați de discuții încrucișate la un moment dat, dar este important să nu participăm la asta. Este foarte lipsit de respect față de oricine împărtășește și îl învață pe nou venit un comportament rău.
Când sponsorizați pe cineva, oferiți-i o parte din timpul dumneavoastră prețios, nu vă întâlniți cu el doar la întâlnire cu zece minute mai devreme. Așează-te și petrece cel puțin o oră o dată pe săptămână cu ei, lucrând paşii.
Lăsați noul venit să facă treaba, nu încercați să-i învățați tot ce știți spunându-le ce înseamnă totul. Lasă-i să studieze cartea și să pună întrebări despre ceea ce au studiat.
Când împărtăşiţi la o întâlnire, făceți-o sub cinci minute. Orice împărtășim după aceea, o facem doar din cap, nu din inimă. Trei minute este o împărtăşire bună.
Fiți întotdeauna respectuos față de ceilalți membri, indiferent de situația lor socială sau financiară. Sau convingerile lor sexuale sau religioase.
Amintiți-vă să urmați întotdeauna Tradițiile și să îi învățați şi pe alţii. Principiile înaintea personalității este ceva ce ar trebui să faci în mod regulat.
Întâlnirile sunt o parte importantă a recuperării timpurii. Este bine ca noul venit să se aclimatizeze la recuperare. Nu sunt un susținător al lui nouăzeci și nouăzeci, sună prea mult ca o pedeapsă cu închisoarea. Eu zic doar că dacă te trezești azi du-ți fundul la o întâlnire. Chiar dacă îți cade fundul, ridică-l și adu-l la o întâlnire, avem niște lipici pentru fundul tău. Și dacă stai pe aceste scaune suficient de mult, fundul tău va cădea într-un loc bun. Du-ți sponsorizatul la întâlniri structurate: Studiu Big Book, întâlniri de pas, întâlniri de literatură sau vorbitori. Încercați să nu mergeți la mai mult de o întâlnire deschisă de discuții pe săptămână.
A-l învăța pe noul venit diferența dintre Comunitate și Recuperare este atât de important. Există o glumă prostească despre tipul care stă toată noaptea cuibar și, dimineața, tot nu este găină! Analogia este că participarea la ședințe nu te face un membru care se recuperează mai mult statul în cuibar ca să ajungi găină. Te face doar vreun prost care a pierdut noaptea în cuibar si deci acelasi lucru este valabil si aici. Participarea la ședințe te face să crezi că ești în recuperare pentru că ai petrecut timp în ședințe. Neadevarat!
Atât de mulți oameni cred că a merge la întâlniri și a fi implicat în Comunitate constituie recuperare. Nu este! Privește Comunitatea ca pe o balustradă de sprijin. Daca vrei sa iesi din subsol trebuie urci treptele. Ținerea de balustradă va face urcarea puțin mai ușoară, dar nu este recuperarea în sine.
A intra în recuperare și a nu lucra paşii este ca și cum ai arat câmpul și nu ai planta semințe. Pur și simplu nu are sens. A cumpăra un costum nou și a-l îmbrăca fără să te speli este același lucru. S-ar putea să arăți bine pe dinafară, dar tot puți!
Comunitatea este ca un spital. Nu te recuperezi din nimic doar pentru că ai intrat în spital. Ai nevoie de operație, pașii sunt operația.
Prea mulți dintre noi vrem să venim, să ne simțim confortabil, să ne facem prieteni, să găsim un sponsor, să ne simțim mai bine și apoi să facem câțiva pași. Nu funcționează așa. Nu venim să ne simțim confortabil și apoi lucrăm pașii, ci lucrăm paşii pentru a ne simți confortabil.
Zicala că este un „program de tip NOI” (şi nu de tip EU) este scoasă din context şi este tristă. Nu NOI lucrăm paşii, pașii sunt un lucru personal și TU trebuie să îi faci. Nu te baza pe Dumnezeu sau pe Comunitate să facă pașii pentru tine. Partea de recuperare a triunghiului este un lucru personal. Numai tu o poți face - doar că nu trebuie să o faci singur.
Poți să ceri ajutor și să cauți direcție, dar la sfârșitul zilei doar tu o poți face.
Din cartea:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu