Pasul Şase
Am consimţit fără
rezerve ca Dumnezeu să ne înlăture toate aceste defecte de caracter.
Creşterea spirituală în Al-Anon
include dobândirea unei înţelegeri a relaţiei şi a încrederii în Dumnezeu, aşa
cum Îl înţelegem noi. În Pasul Şase ni se cere să consimţim fără rezerve să ni
se înlăture toate defectele de caracter pe care le-am identificat în Pasul
Patru şi pe care le-am admis în Pasul Cinci. Pasul Şase este un pas de
pregătire pentru următoarea fază a recuperării noastre.
Principala cheie în acest
Pas este pregătirea. Dacă credem că suntem pregătiţi, dar tot amânăm, trebuie
să luăm în considerare fiecare defect de caracter pentru a vedea ce anume ne opreşte. De
obicei, sunt câteva motive care ne pot împiedica să fim pregătiţi. Un membru cu
experienţă în Al-Anon sugera că prin citirea, studierea şi învăţarea Pasului
Şase, se poate ajunge la înţelegerea bazei spirituale a acestuia. Aşa cum s-a
discutat în Paşii Unu, Doi şi Trei, ne-am dat seama că nu putem să facem faţă
bolii alcoolismului, am recunoscut că Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi, poate
şi că Îl vom lăsa pe El să se ocupe de asta. Fără o adevărată şi necondiţionată
acceptare a Pasului Trei, acţiunea Pasului Şase este imposibilă.
Ştim că avem defecte de
caracter şi ştim cam câtă durere şi probleme ne-au cauzat; cu siguranţă, ar fi
o mare eliberare pentru noi să putem scăpa de ele. Pasul Şase nu ne scapă de
aceste defecte, ci ne cere doar să ne pregătim pentru asta. Suntem pregătiţi?
Pentru a continua, răspunsul trebuie să fie „da”. Aceste cuvinte, consimţirea
fără rezerve, nu sunt condiţionale – sunt clare şi concise; trebuie să ne
angajăm în acţiunea necesară ca Dumnezeu să ne înlăture toate defectele de
caracter.
Cu ajutorul naşului sau al
grupului, vom şti când suntem pregătiţi. Unii îşi iau o pauză după ce lucrează
primii trei paşi, iar alţii îşi continuă fără teamă căutarea seninătăţii şi îşi
continuă munca recuperatorie. Mulţi dintre noi ne-am identificat defectele de
caracter, I le-am împărtăşit lui Dumnezeu şi unei alte fiinţe umane şi, cu
toate astea, încă ne plac. Ele ne sunt confortabile şi familiare - ca şi
papucii de casă. Nu prea vrem să scăpăm de ei, după cum pare logic. Ne
pregătim. Ne orientăm să ne luăm o nouă pereche de papuci. Odată ce i-am
cumpărat, luăm decizia conştientă de a-i purta. Aruncarea definitivă a vechilor
papuci depinde de noi. Înlăturarea defectelor de caracter depinde de Dumnezeu.
Încrederea şi experienţa ne asigură că, colaborând cu naşul şi cu grupul
nostru, vom şti când suntem pregătiţi să consimţim.
Din punct de vedere
spiritual, suntem puşi în situaţia de a-i cere Puterii noastre Superioare – nu
prietenilor, membrilor Al-Anon, preotului sau naşului – să ne ajute. Este o
relaţie de unu-la-unu între noi şi Dumnezeu aşa cum Îl înţelegem noi. Credinţa
de acest tip ne e străină multora dintre noi; este necondiţionată. La nivel
intelectual, ştim cu toţii că Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii, şi nu un
Dumnezeu al fricii. Trăind alături de boala alcoolismului, credinţa ne-a fost
de multe ori pusă al încercare, de aceea nu ni se cere să avem încredere în
alcoolic sau în altă fiinţă umană. Dacă am avut încredere în Dumnezeu în Pasul
Cinci, are vreun rost să ne îndoim de El acum? Continuarea acţiunii de către
noi ne va cere curaj, precum şi aplicarea Rugăciunii pentru Seninătate.
Pentru unii membri a lucra Pasul Şase înseamnă a
te ruga; pentru alţii înseamnă a vorbi cu Dumnezeu aşa cum Îl înţeleg ei, plimbându-te pe plajă sau într-un loc spiritual. Alţii spun
că Îi scriu lui Dumnezeu o scrisoare prin care îşi afirmă bunăvoinţa şi
temerile. Mesajul spiritual al Pasului Şase are un impact diferit asupra
fiecărui membru. Ce e important este că suntem pregătiţi şi Îl cunoaştem pe
Dumnezeul nostru.
Pasul Patru ne-a arătat multe lucruri pozitive
despre noi, precum şi defecte, iar naşul nostru sau persoana care ne-a ascultat
Pasul Cinci ne-a arătat unele caracteristici pe care nu le recunoscuserăm.
Pasul Şase accentuează faptul că trebuie să consimţim să renunţăm la toate, nu doar la câteva dintre defectele noastre de
caracter. Nu există excepţii. Sloganul nostru “Lasă-le şi lasă-L pe Dumnezeu”
este aplicabil pentru a ne completa munca în acest Pas. A ne lăsa toate
defectele nu înseamnă a renunţa. E mult de lucru în Paşii de la 7 la 12. A le
lăsa nu înseamnă să devii pasiv sau să nu continui să înveţi şi să te dezvolţi
în program. A le lăsa înseamnă a renunţa la lupta cu voinţa proprie şi a le
preda lui Dumnezeu.
Acum că ne-am recunoscut defectele, Pasul Şase ne
cere să consimţim ca Dumnezeu să ni le înlăture. Am învăţat că nu putem face
asta singuri. Avem nevoie de prieteni, de grupul nostru, de naş şi, înainte de
toate, de o putere mai mare decât noi. Ajungem în acest punct prin pregătire,
prin acţiune şi prin promisiunea unei soluţii. Cu umilinţă, suntem acum
pregătiţi să ne gândim la Pasul Şapte.
Membrii îşi împărtăşesc Experienţa, Puterea şi Speranţa
Am şase
puncte de reper…
Mă regăsesc în faţa Pasului Şase; am mai fost aici
şi sunt sigură că voi mai fi. De data asta, acum că lucrez paşii de opt ani, Pasul
Şase înseamnă pentru mine şase puncte de reper – perspectivă, durere, rugăciune, răbdare, proces şi rezultat.
Perspectiva. Al doilea naş al meu mi-a descris
defectele de caracter ca şi “capacităţi de supravieţuire de care nu mai am
nevoie”. Această definiţie mă ajută să nu mai fiu atât de aspră cu mine, mă
ajută să înţeleg că cea mai mare parte a vieţii mele aceste defecte de caracter
mi-au fost de folos. Însă, de când Puterea mea Superioară vrea de la mine mai
mult decât să supravieţuiesc, pot să aleg să renunţ la ele.
Durere. Atunci când cramponarea de defectele
mele de caracter sau de abilităţile de supravieţuire devine mai dureroasă decât
teama de a renunţa la ele, mă simt pregătită să consimt ca Dumnezeu să îmi
înlăture acel defect de caracter.
Rugăciunea. Pasul Şase spune că Dumnezeu îmi
înlătură toate aceste defecte de caracter, şi nu eu. Rolul meu este să mă rog
pentru deschidere şi bunăvoinţă. Dumnezeu alege care dintre defecte ni le va
înlătura. Eu fac doar ceea ce depinde de mine.
Răbdarea. De vreme ce Dumnezeu ţine cârma, El va
alege când şi cât de repede îmi va înlătura defectele de caracter. Cu câţiva
ani în urmă, când Îi ceream cu umilinţă să îmi înlăture aroganţa, Dumnezeu mi-a
arătat mai întâi cât de arogant eram şi cum îmi afectase asta în mod negativ
relaţiile. Am fost în stare să accept că, poate, cu umilinţă ceream asta prea
devreme.
Procesul. A fi pregătit să consimt acest lucru a
însemnat pentru mine un proces, un proces al durerii, în care mă plimbam prin
negare, mânie, negociere şi depresie. În timp ce parcurgeam procesul durerii am
consimţit ca Dumnezeu să îmi înlăture un defect sau o fostă abilitate de
supravieţuire. Îmi e de folos să îmi închipui că defectul este un prieten
căruia îi scriu o scrisoare de mulţumire şi de rămas bun.
Rezultatele. Atunci când mă lupt cu un defect, naşul
mă întreabă “care e rezultatul?”. Cu alte cuvinte, de vreme ce îmi e greu să
renunţ, “ce-a mai rămas bun din asta?”. În ultima vreme m-am luptat cu
iertarea. Dacă sunt neiertător, rezultatul este că pot savura gândurile
răzbunării. Pot să îmi plâng de milă pentru durerea cauzată. Pot să îmi
justific acţiunile şi să rămân distant. Nu trebuie să încerc să dezvolt o relaţie cu anumită persoană dacă
sunt neiertător.
Renunţând la puterea voinţei...
Pasul Unu ne ajută să ne dăm seama că avem nevoie
de o schimbare. Paşii Doi şi Trei ne dau încredere şi credinţă într-o Putere
Superioară, astfel încât să putem începe recuperarea. În Pasul Patru ne
examinăm pentru a ne da seama care sunt credinţele noastre despre bine sau rău.
În Pasul Cinci am admis în faţa lui Dumnezeu, a noastră înşine şi a unei alte
fiinţe umane cum anume ne-am îndepărtat de la principiile noastre personale.
Acum e momentul să ne pregătim să renunţăm la
aceste defecte de caracter, unele din acestea fiindu-ne tovarăşi de viaţă timp
de mulţi ani. Purtăm cu noi o mulţime de bagaje în plus, precum resentimente,
temeri, gelozie, autocompătimire, necinste şi învinovăţiri. Conştientizăm că
acest extra-bagaj a fost o povară pentru noi şi că acum ar fi timpul să
renunţăm la el. Dar, uneori, continuăm să ne agăţăm de el.
La început, când am încercat să lucrez acest Pas,
am crezut că trebuie să mă refac. Credeam că va trebui să muncesc cu adevărat
pentru a dobândi o metamorfoză imediată şi completă. Credeam că voi putea să
îmi îndepărtez pielea ca un şarpe şi să obţin una nouă. În felul ăsta, aş fi un
“Eu” nou şi diferit. Credeam că va trebui să muncesc din greu pentru că toate
aceste schimbări trebuiau să mă facă perfect.
Apoi mi s-a arătat că nu sunt Dumnezeu. Tot ce îmi
cere acest Pas este să consimt sau să fiu pregătit ca Dumnezeu să-mi înlăture
toate defectele de caracter. Cuvântul “toate” a devenit un obstacol prea greu
de trecut. Mi-am dat seama că îmi predasem deja viaţa şi voinţa în grija Lui.
Cu siguranţă, puteam să Îi predau şi defectele mele de caracter. Mi-am dat
seama că puteam să le predau din nou şi din nou, pentru că obiceiurile vechi
mor greu. Uneori, le iau înapoi şi îmi permit să sufăr puţin, înainte de a le
preda iarăşi.
Mi L-am imaginat pe Dumnezeu înlăturându-mi toate
defectele de caracter dintr-o dată şi transformându-mă într-o persoană complet
diferită. Nu mi s-a întâmplat aşa ceva, ci a fost un proces foarte lent.
Am învăţat că atunci când ceva este înlăturat,
locul său este luat întotdeauna de altceva. Dacă sapi o groapă, aerul ia locul
pământului. Am învăţat să îmi înlocuiesc defectele cu calităţi. Acum am pace şi
seninătate acolo unde obişnuiau să fie defectele mele.
Cu mulţi ani în urmă mi-am cumpărat primul
aspirator. L-am adus acasă şi l-am pus în sufragerie, dar el n-a făcut nimic.
Am încercat să îl împing prin cameră. Deşi era greu de împins, puteam totuşi să
îl mut, dar mizeria rămânea tot acolo. Când l-am băgat în priză a început să
bâzâie. De acolo îi venea puterea. Pentru a-l face să funcţioneze nu a trebuit
decât să pun mâna pe mâner, după aceea a fost uşor.
Pasul Şase a fost asemănător. Pentru a
scăpa de defectele de caracter I-am permis Puterii mele Superioare să mă
ghideze. Nu puteam să fac asta doar prin puterea voinţei. Nu puteam să spun “fă
Tu asta” fără a fi dispus să Îl urmez acolo unde mă ghida. Voinţa mea a
însemnat să îmi recunosc defectele şi să lucrez programul cu ajutorul
instrumentelor pe care le-am descoperit. Astfel, am deschis o uşă şi L-am invitat
în viaţa mea.
Cum să lucrezi Pasul Şase?
Am consimţit fără
rezerve ca Dumnezeu să ne înlăture toate aceste defecte de caracter.
Următoarele întrebări vă pot da de gândit sau pot sta la baza unor discuţii
asupra Pasului Şase.
1. Am făcut primii cinci Paşi cât am putut eu de
bine? Sunt dispus să mă întorc la ei şi să îi privesc din nou dacă mă simt
copleşit de acesta?
2. Ce am învăţat de la naşul meu sau de la un alt
prieten din Al-Anon despre cum şi-au făcut ei Pasul Şase?
3. Ca rezultat al Pasului Cinci, sunt recunoscător
că există un Pas Şase de făcut?
4. Înţeleg cu claritate conceptul de „pregătire”?
5. De unde pot să ştiu dacă sunt pregătit?
6. Dacă sunt gata să consimt, cum aş putea să îi
predau aceste temeri lui Dumnezeu aşa cum Îl înţeleg eu?
7. Ce temeri mă opresc din a fi gata să consimt?
8. Pot să Îi cer lui Dumnezeu să îmi dea bunăvoinţa
de a consimţi?
9. În ce mod am încredere în Dumnezeu, aşa cum Îl
înţeleg eu, în lucrarea acestor Paşi?
10. Sunt pregătit să renunţ la toate defectele mele
de caracter? De ce sau de ce nu?
11. Pe care dintre ele aş vrea să le păstrez? Ce
avantaje văd în a mă agăţa de ele?
12. Care dintre defectele de caracter au şi părţi bune?
13. Ce înseamnă pentru mine ca „Dumnezeu să îmi
înlăture toate defectele de caracter?”
14. Am încredere şi mă simt sigur că Puterea mea
Superioară este aici pentru mine?
15. Înţeleg de ce aceşti Paşi vorbesc doar de relaţia
mea cu Dumnezeu? Ce înseamnă asta pentru mine?
16. În ce fel sunt recunoscător pentru că Îl cunosc pe
Dumnezeu aşa cum înţeleg eu ?
17. Pot să îmi iau angajamentul de a împărtăşi într-o
întâlnire Al-Anon felul în care am lucrat acest Pas?
18. Cum i-am încurajat pe cei pe care îi ghidez să
lucreze acest Pas?
19. Pot să iau în considerare să conduc o întâlnire
sau un seminar despre puterea acestui Pas?
20. Ce dovezi am în viaţa mea despre bunăvoinţa
Puterii mele Superioare de a-mi îmbunătăţi viaţa? Cum pot să îmi joc rolul meu?
21. Îi cer anumite lucruri specifice lui Dumnezeu,
mai degrabă decât să am încredere că El va şti cel mai bine care dintre
defectele de caracter să mi-l înlăture?
22. Cum pot să privesc astăzi toate aceste lucruri
dintr-un nou punct de vedere?
23. În afară de „Lasă-le şi lasă-L pe Dumnezeu, ce
alt slogan sau instrument Al-Anon mă poate ajuta să fac acest Pas?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu