Capitolul 9
VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE
Femeile din familiile noastre v-au prezentat, în capitolul precedent, câteva sugestii în
legătură cu atitudinea pe care o poate lua soţia faţă de soţul aflat în etapa însănătoşirii,
lăsându-vă poate cu impresia că el trebuie învelit în vată şi urcat pe un piedestal. Numai că,
pentru ca readaptarea la o viaţă normală de familie să reuşească, procedeul este exact invers.
Este bine ca toţi membrii familiei să se afle pe un teren comun de toleranţă, înţelegere şi
iubire.
Aceasta implică un proces de dezumflare a orgoliului. Alcoolicul, soţia, copiii, socrii -
toţi au, mai mult ca sigur, ideile lor fixe despre ce atitudine ar trebui să aibă familia faţă de ei.
Fiecare are interesul ca dorinţele sale să fie respectate. Considerăm că, din ce un membru al
familiei pretinde mai mult ca ceilalţi să lase de la ei, din aceea se creează mai multe
resentimente din partea acestora iar atmosfera devine încărcată de discordie şi nefericire.
Şi anume de ce? Nu cumva deoarece fiecare vrea să joace rolul principal? Nu cumva
fiindcă fiecare doreşte să reorganizeze viaţa de familie după propriile sale idei? Nu cumva
fiindcă, inconştient, fiecare încearcă să vadă ce poate obţine de la familie, în loc de ce ar putea
dărui el însuşi?
încetarea băutului nu este decât primul pas de ieşire dintr-o stare extrem de tensionată şi
anormală. Cum ne spunea un doctor, "Ani de zile trăiţi alături de un alcoolic transformă orice
soţie sau copil într-o persoană nevrotică. într-o anumită măsură, întreaga familie este
bolnavă". Familiile trebuie să înţeleagă de la început că noul drum nu va fi tot timpul sub un
cer fără nori; că fiecare, la rândul său, va avea momente în care îl vor durea picioarele sau în
care se va abate de la drum şi că îi vor apărea în cale scurtături şi ocolişuri ispititoare, pe care
se poate uşor rătăci.
Permiteţi-ne acum să vă arătăm câteva dintre obstacolele peste care va da familia şi să
vă sugerăm căi pentru evitarea acestora - sau chiar pentru transformarea lor în ceva folositor.
Membrii familiei alcoolicului îşi doresc fierbinte să se simtă iar fericiţi şi în siguranţă.
Ei îşi amintesc cum era pe vremea în care tata era prosper, afectuos şi atent. Viaţa actuală este
comparată cu viaţa de atunci şi, dacă nu se ridică la acelaşi nivel, familia se consideră
nefericită.
Încrederea familiei în tăticu' este mare. Zilele bune de altădată se vor întoarce curând,
îşi spun toţi. Uneori, ei au pretenţia ca tăticu' să aducă înapoi acele zile numaidecât,
considerând că Dumnezeu le datorează această răsplată aşteptată de atâta timp! Din păcate,
capul familiei a petrecut ani de zile distrugându-şi serviciul, sentimentele de afecţiune,
prieteniile, sănătatea - toate acestea fiind acum dărâmate sau îngropate în ruină. Va fi nevoie
de timp pentru reconstrucţie. Noul edificiu va fi, până la urmă, mai frumos decât cel vechi,
dar construirea lui necesită ani de zile.
Tatăl ştie că el este de blamat; s-ar putea să aibă nevoie de ani de muncă pentru a se
restabili financiar, dar nu trebuie să i se scoată ochii pentru aceasta. Poate că nu va mai ajunge
niciodată să câştige la fel de mulţi bani ca înainte. Dacă familia este înţeleaptă, îl va admira
pentru ceea ce încearcă să fie, nu pentru ceea ce încearcă să câştige.
Din când în când, amintiri neplăcute vor înnegura prezentul, pentru că aproape fiecare
alcoolic poartă marca escapadelor din vremea băutului, fie ele comice, umilitoare, ruşinoase
ALCOOLICII ANONIMI
72
sau tragice. Primul impuls este acela de a îngropa aceste amintiri sub podeaua unei pivniţe
întunecoase şi de a zăvori uşa cu zece lacăte. Unele familii cred că un viitor fericit nu este
posibil decât dacă se dă uitării tot trecutul. Noi considerăm că acesta este un punct de vedere
egocentric şi în direct conflict cu noul mod de viaţă.
Henri Ford remarca odată, plin de înţelepciune, că experienţa este lucrul cel mai valoros
în viaţă. Este adevărat, dar numai dacă suntem dispuşi să învăţăm din experienţele trecute. Nu
ne vom maturiza decât dacă ne vom recunoaşte şi corecta greşelile, astfel ca ele să devină
bunuri de preţ. Trecutul alcoolicului devine astfel bunul cel mai de preţ al familiei şi adesea
este singura ei avere!
Acest trecut dureros poate fi de o valoare infinită pentru familiile care încă se mai luptă
cu problema alcoolismului. Consideram că fiecare familie uşurată de acea povară datorează
ceva acelora care o mai poartă încă pe umeri şi, atunci când ocazia o cere, este bine ca fiecare
membru al familiei respective să aibă bunăvoinţa de a se referi la greşelile trecute, oricât de
dureroase. Arătându-le altora, care mai suferă, cum am fost noi înşine ajutaţi, ajungem să
cunoaştem valoarea reală a vieţii noastre de acum. Gândiţi-vă mereu la faptul că, pus în grija
lui Dumnezeu, întunecatul nostru trecut este un bun de preţ maxim - cheia vieţii şi fericirii
altora, cu care puteţi para moartea şi mizeria lor.
Este adevărat că trecutul poate fi dezgropat pentru a adânci răni şi a crea o adevărată
molimă de supărări. De pildă, se cunosc situaţii în care ambii soţi au avut aventuri amoroase.
Cu primul val al experienţei spirituale, cei doi îşi iartă reciproc păcatul şi se simt iar apropiaţi.
Miracolul reconcilierii este la un pas de ei. Dar, la cine ştie ce provocare, cel întărâtat
dezgroapă morţii şi împrăştie scheletele cu mare mânie. Unii dintre noi au trecut prin
asemenea situaţii şi declară că sunt foarte dureroase. Unele cupluri au fost nevoite să se
despartă pentru o vreme, până când a putut fi recâştigată bătălia împotriva amorului rănit iar
lucrurile au putut fi privite dintr-o perspectivă nouă. În majoritatea cazurilor, alcoolicul a
supravieţuit acestui chin fără să recidiveze, dar nu în toate. De aceea, considerăm că
întâmplările din trecut nu se discută, decât dacă dezgroparea lor serveşte unui scop sănătos şi
util.
Familiile Alcoolicilor Anonimi au puţine schelete ascunse prin dulapuri. Fiecare ştie
problemele alcoolice ale celorlalţi.
Oriunde altundeva, în viaţa obişnuită, aceasta ar aduce necazuri de nedescris, bârfe
scandaloase, râs pe seama celor în cauză şi tendinţa de a profita de informaţii intime. Aşa ceva
se întâmplă foarte rar printre noi. Vorbim mult unii despre alţii, dar aproape întotdeauna întrun
spirit de iubire şi toleranţă.
Un alt principiu pe care îl respectăm cu mare grijă este acela de a nu povesti
experienţele intime ale altei persoane, decât dacă suntem siguri că o facem cu aprobarea celui
implicat. Considerăm că este mai bine, când se poate, să ne limităm la povestea noastră
proprie. Când un om se critică pe sine sau râde de propriile defecte, efectul asupra celorlalţi
este pozitiv, în timp ce critica sau ridiculizarea venite de la altcineva au efectul contrar.
Membrii oricărei familii ar trebui să fie foarte atenţi în această privinţă, deoarece cea mai
mică remarcă nedelicată sau imprudentă produce adesea furtuni violente. Alcoolicii sunt
oameni sensibili, acesta fiind un handicap a cărui corectare poate cere mult timp.
Numeroşi alcoolici sunt entuziaşti şi oameni ai extremelor. La începutul reînsănătoşirii,
alcoolicul porneşte într-una din următoarele două direcţii: fie că se aruncă frenetic în
încercările de a se reface financiar, fie că este atât de încântat de noua sa viaţă, încât nu
vorbeşte decât despre ea şi nu se poate gândi la nimic altceva. În ambele cazuri, se nasc
anumite probleme de familie. Avem o foarte bogată experienţă în această sferă.
Considerăm că este periculos să ne aruncăm cu capul înainte în rezolvarea problemei
economice. Familia va fi şi ea afectată, la început în mod plăcut, toţi crezând că necazurile
financiare se vor sfârşi curând iar apoi, mai puţin plăcut, când se simt neglijaţi. Peste zi, tăticu'
Cap.9. VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE
73
este ocupat iar seara este obosit. Nu se prea ocupă de copii şi se irită când i se reproşează
defectele. Dacă nu e iritat, este posomorât sau agasant, nu vesel şi plin de afecţiune cum l-ar
dori familia să fie. Mama se plânge că nu-i acordă suficientă atenţie. Toţi sunt dezamăgiţi şi
deseori o arată pe faţă. Asemenea plângeri încep să ridice bariere, pentru că el este foarte
încrâncenat în preocupările de recuperare a timpului pierdut, de refacere a averii si de
recâştigare a reputaţiei şi consideră că face bine ce face.
Numai că uneori soţia şi copiii sunt de o altă părere. După ani de zile în care au fost
neglijaţi şi maltrataţi, ei consideră că tata le datorează mai mult decât le dă. Vor ca el să le
arate multă afecţiune, să le redea bucuriile cunoscute pe vremuri, când nu ajunsese să bea
abuziv şi să arate că are remuşcări pentru cât au avut ei de suferit. Dar tata nu este prea
generos cu toate acestea şi resentimentele cresc; el devine şi mai puţin comunicativ iar uneori
explodează dintr-un fleac. Familia este dezorientată şi îl critică pentru că nu urmează cum
trebuie programul spiritual.
O asemenea situaţie poate fi evitată. Atât tatăl cât şi restul familiei se înşeală în felul în
care gândesc, deşi toţi au motivele lor să creadă ceea ce cred. Discuţiile în contradictoriu nu
ajută la nimic, dimpotrivă, agravează momentul de impas. Familia trebuie să priceapă că, deşi
sănătatea lui s-a îmbunătăţit, tata este tot în convalescenţă. Este bine să fie recunoscători
pentru că mai este viu şi abstinent; să îl laude pentru progresul pe care l-a făcut; să-şi
amintească mereu că băutul a creat tot soiul de stricăciuni a căror reparare poate cere timp
îndelungat. Dacă înţeleg aceste lucruri, ei nu vor mai pune la suflet perioadele lui de iritare,
deprimare sau apatie, care, dacă există toleranţă, iubire şi înţelegere spirituală, vor dispărea
încetul cu încetul.
Capul familiei trebuie să-şi amintească mereu că el este principalul responsabil pentru
necazurile abătute asupra familiei şi că n-o să-i ajungă tot restul vieţii, ca să le poată drege.
Dar trebuie să vadă şi pericolul concentrării excesive asupra refacerii financiare. Deşi această
refacere este posibilă pentru mulţi dintre noi, am descoperit că nu putem pune banii pe primul
loc. În ce ne priveşte, bunăstarea materială a venit întotdeauna în urma progresului spiritual şi
niciodată înainte.
Deoarece viaţa familiei a avut cel mai mult de suferit, este bine ca omul să-şi
concentreze eforturile în această direcţie, pentru că nu prea are şanse în nici o alta, dacă nu
începe să-şi arate lipsa de egoism şi iubirea în propriul cămin. Ştim că multe soţii şi multe
familii sunt dificile, dar cine se află pe calea refacerii din alcoolism trebuie să ţină minte că a
avut o contribuţie majoră la această stare.
Pe măsură ce fiecare membru al unei familii în care abundă resentimentele începe să-şi
vadă propriile defecte şi să şi le recunoască în faţa celorlalţi, se pun bazele unor discuţii cu
folos. Aceste discuţii sunt constructive dacă se pot purta fără contraziceri înfierbântate, autocompătimire,
auto-justificări sau critici pline de resentimente. încetul cu încetul, mama şi
copiii vor vedea că au pretenţii prea mari iar tata va vedea că dă prea puţin. Principiul lor
călăuzitor va fi acela de a da, nu de a obţine.
Să presupunem acum că tata trece de la bun început printr-o puternică experienţă
spirituală şi devine peste noapte un alt om. M Este un entuziast al religiei şi nu se poate
concentra la nimic altceva. De îndată ce abstinenţa apare ca un dat, poate că familia îl priveşte
pe tăticul cel straniu cu teamă, apoi cu iritare. Se vorbeşte despre lucruri spirituale de
dimineaţa până seara. Se prea poate că tata pretinde familiei să-l găsească rapid pe Dumnezeu
sau îi priveşte pe ai săi cu o uimitoare indiferenţă, el considerându-se deasupra celor lumeşti.
Poate că îi spune soţiei, care a fost credincioasă toată viaţa, că ea habar n-are ce este credinţa
şi că ar fi bine să îmbrăţişeze genul lui de spiritualitate, până nu-i prea târziu.
Când tata se poartă astfel, reacţia celor din familie poate fi nefavorabilă. Unii dintre ei
devin geloşi pe Dumnezeul care a furat afecţiunea tăticului. Deşi sunt recunoscători că nu mai
bea, poate că nu le place ideea că Dumnezeu a săvârşit miracolul pe care ei nu l-au putut
ALCOOLICII ANONIMI
74
săvârşi, uitând adesea că tăticu' nu putea fi ajutat de nici o putere omenească. Poate că nu
înţeleg de ce toată iubirea şi tot devotamentul lor nu l-au îndreptat pe tata. La urma urmelor,
îşi zic în sinea lor, el nici măcar nu dovedeşte cine ştie ce virtuţi spirituale, pentru că poartă
grija întregii lumi, dar îşi neglijează familia. Ce vrea să spună cu: "Dumnezeu are grijă de
voi"? Oare nu e cam scrântit?
El nu este chiar aşa de dezechilibrat cum s-ar crede. Mulţi dintre noi am trăit acel gen de
exaltare şi ne-am permis să ne îmbătăm un pic cu spiritualitate. Aidoma căutătorului de aur
care a dat peste un filon tocmai când nu-i mai rămăseseră decât nişte firimituri de mâncare,
am cunoscut şi noi bucuria fără margini a eliberării dintr-o viaţă de frustrări. Tata se simte de
parcă ar fi găsit ceva mai preţios decât aurul şi poate că va vrea să ţină o vreme averea cea
nouă doar pentru el. Poate că nu înţelege chiar de la început că abia dacă a zgâriat suprafaţa
unei mine de aur, care va deveni profitabilă numai dacă el va săpa în lungul filonului tot restul
vieţii şi numai dacă va da altora întregul produs.
Dacă familia cooperează, tata îşi va da repede seama că suferă de o distorsionare a
valorilor. Va înţelege că balanţa maturizării lui spirituale atârnă prea mult într-o parte, că
pentru un om obişnuit - ca el - o viaţă spirituală care nu include obligaţiile de familie, poate că
nu este chiar aşa de perfectă cum crezuse. Dacă familia înţelege că purtarea actuală a tăticului
nu este decât o fază în dezvoltarea lui, totul este aşa cum trebuie. Cu ajutor din partea familiei
înţelegătoare şi simţitoare, aceste capricii ale copilăriei spirituale a tăticului dispar repede.
Dacă familia condamnă şi critică, se întâmplă exact opusul. Tăticul va crede poate că,
din cauza băutului, a fost mereu nevoit să se dea învins în orice discuţie în contradictoriu din
trecut, dar că acum a devenit o persoană superioară, cu Dumnezeu de partea lui. Cu cât se
persistă mai mult în criticarea tatălui de către familie, cu atât el se va adânci mai mult în
această greşeală a sa. În loc să-şi trateze familia cum se cuvine, el se va închide şi mai mult în
sine, convins că gestul este justificat spiritual.
Chiar dacă familia nu este întru totul de acord cu activităţile spirituale ale tatălui, este
bine ca el să fie lăsat în pace. Chiar dacă îşi neglijează într-o oarecare măsură familia şi nu-şi
asumă răspunderile ce-i revin, este bine să fie lăsat să-şi desfăşoare activităţile de întrajutorare
cu alţi alcoolici cât consideră el de cuviinţă, în perioada de început a convalescenţei, această
muncă îi va asigura abstinenţa mai mult decât orice altceva. Cu toate manifestările lui, dintre
care unele chiar neplăcute şi alarmante, considerăm că acest gen de tătic se dezvoltă pe un
fundament mult mai solid decât cel care îşi pune succesele în afaceri sau cele profesionale
înaintea dezvoltării spirituale, pericolul de a bea din nou fiind mai mic şi orice altceva este
preferabil reîntoarcerii lui la băutură.
Aceia dintre noi care am petrecut mult timp în lumea fanteziei spirituale, ne-am dat
seama până la urmă cât era de copilărească. Acea lume de vis a cedat locul simţului profund
al unui scop în viaţă iar noi am devenit din ce în ce mai conştienţi de puterea lui Dumnezeu în
existenţa noastră. Am ajuns la credinţa că El vrea să ne păstrăm capul în nori, cu El, dar să
avem picioarele ferm stabilite pe pământ, unde se află camarazii noştri de drum şi unde trebuie
să se desfăşoare munca noastră. Acestea sunt realităţile în care trăim. Nu am găsit nimic
incompatibil între o experienţă spirituală puternică şi o viaţă utilă, sănătoasă şi fericită.
Şi încă o sugestie. Fie că ceilalţi au convingeri spirituale, fie că nu, ar fi foarte bine ca ei
să examineze principiile după care încearcă să trăiască alcoolicul din familie. Nu vor prea
putea găsi motive să dezaprobe acele principii, chiar dacă alcoolicul nu reuşeşte să le urmeze
sută la sută. Nimic nu-i va fi de mai mare ajutor alcoolicului care se ţine doar tangenţial de
cele spirituale, decât o soţie care adoptă un program spiritual sănătos şi care pune mult mai
bine în practică acel program.
Se vor mai petrece şi alte schimbări în casă. Băutura l-a făcut pe tata incapabil să câştige
pâinea familiei. Mama a trebuit să preia acea responsabilitate şi a făcut-o, cu eforturi eroice.
Prin forţa împrejurărilor, ea a fost adesea obligată să-l trateze pe tata ca pe un copil bolnav sau
Cap.9. VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE
75
capricios. Chiar şi atunci când el voia să-şi afirme autoritatea, n-o putea face, pentru că
băutura îl punea mereu pe picior greşit. Mama făcea toate planurile şi dădea directivele. Când
era treaz, de obicei tata se supunea. În acest fel, fără vina ei, mama s-a obişnuit să fie
"bărbatul din casă". Reîntors brusc la viaţă, tata începe să-şi afirme autoritatea. Şi astfel se
nasc multe necazuri, care pot fi evitate dacă membrii familiei observă aceste tendinţe şi ajung
la un acord amical în legătură cu ele.
Băutul izolează majoritatea căminelor de lumea exterioară. Poate că tata a abandonat de
ani de zile orice activităţi normale - de club, datorii civice, sporturi. Se poate naşte
sentimentul de gelozie, atunci când se reînnoieşte interesul lui pentru asemenea lucruri.
Familia crede că tata îi aparţine în exclusivitate şi, deci, că nimeni altcineva nu are dreptul să
pretindă nici cea mai mică parte din acea "proprietate". În loc să-şi creeze propriile terenuri
noi de activitate, copiii şi mama lor îi pretind tatălui să stea acasă şi să le umple viaţa.
Încă de la început, este necesar ca soţii să accepte cinstit faptul că fiecare va trebui să
lase de la sine din când în când, pentru ca familia să poată juca un rol eficient în noua viaţă.
Tata va avea nevoie să petreacă mult timp cu alţi alcoolici, dar această activitate trebuie să fie
echilibrată. Sfera relaţiilor sociale se va lărgi şi ea va cuprinde şi oameni care nu ştiu nimic
despre alcoolism iar familia se poate îngriji de satisfacerea nevoilor acestora. Viaţa localităţii
cu problemele ei poate prezenta un interes nou. Chiar dacă nu există convingeri religioase în
familie, poate că membrii ei vor dori să intre în contact cu grupuri religioase sau chiar să adere
la unul.
Alcoolicii care i-au luat mereu în râs pe credincioşi vor putea beneficia de pe urma unor
asemenea contacte. Având acum o experienţă spirituală, ei vor descoperi că au multe lucruri
în comun cu acei oameni, chiar dacă au păreri diferite în multe privinţe. Dacă nu intră în
discuţii contradictorii pe teme religioase, alcoolicul îşi va face prieteni noi şi va găsi cu
siguranţă noi căi de a fi util în mod agreabil. împreună cu familia sa, el poate forma un punct
luminos în astfel de congregaţii, aducând noi speranţe şi curaj multor preoţi, pastori sau rabini
care se sacrifică pentru a ajuta zbuciumata lume în care trăim.
Ideea enunţată mai sus nu este decât o sugestie utilă. Din punctul nostru de vedere, nu
este o obligaţie. Noi nu suntem o sectă religioasă şi nu putem lua decizii pentru nimeni. Este
bine ca fiecare să-şi consulte propria conştiinţă.
V-am vorbit despre lucruri serioase, uneori tragice. Am prezentat aspectele cele mai
dureroase ale alcoolismului. Dar noi nu suntem un grup posac. Dacă noul venit nu poate
vedea bucuria şi plăcerea noii noastre vieţi, nu şi-o va dori pentru sine. Noi punem un mare
accent pe bucuria de a trăi. încercăm să nu ne permitem prea mult cinism la adresa stărilor de
lucruri între naţiuni şi nu cărăm pe umerii noştri necazurile lumii. Atunci când vedem pe
cineva care se scufundă în mocirla alcoolismului, îi acordăm primul ajutor şi-i punem la
dispoziţie ceea ce avem. Ca să-i fim de ajutor, îi povestim şi chiar retrăim amintirile acelea
oribile din trecutul nostru.
Aceia dintre noi care am încercat să cărăm întreaga povară şi toate necazurile altora, am
descoperit cât de repede ne puteam prăbuşi sub greutatea lor. De aceea, considerăm că voia
bună şi râsul ajută mai mult. Cei care ne observă sunt adesea şocaţi de exploziile noastre de
veselie, pe când vorbim despre experienţe aparent tragice din trecut. De ce să nu fim veseli?
Ne-am făcut bine şi ni s-a dat puterea de a-i ajuta pe alţii.
Oricine ştie că un om cu o sănătate precară sau care nu se distrează mai niciodată, nu
râde prea des. Atunci, de ce să nu gustăm bucuriile distracţiei, atât cât este posibil? Suntem
convinşi că Dumnezeu ne vrea fericiţi, veseli şi liberi. Nu ne putem asocia celor care cred că
viaţa este o vale a plângerii, deşi ea a fost aşa pentru mulţi dintre noi. Dar ne este clar că am
fost creatorii propriei mizerii. Nu Dumnezeu ne-a creat-o. Evitaţi, deci, crearea deliberată a
mizeriei, dar, dacă se ivesc necazuri, consideraţi-le a fi nişte ocazii în care să dovediţi cu
bucurie atotputernicia Lui.
ALCOOLICII ANONIMI
76
Şi acum despre sănătate. Tot aşa precum nici starea de deprimare şi gândirea tulbure nu
dispar cât ai clipi, nici un trup grav pârjolit de alcool nu se reface de obicei peste noapte.
Suntem convinşi că un program spiritual de viaţă contribuie enorm la refacerea sănătăţii. Noi,
care ne-am refăcut după consumul abuziv de alcool, suntem nişte miracole de sănătate
mintală. Dar am văzut ameliorări remarcabile şi în organismul nostru. Puţini dintre noi mai
poartă urmele bolii mistuitoare.
Prin aceasta nu vrem să spunem că dispreţuim măsurile omeneşti în lupta cu bolile şi
pentru menţinerea sănătăţii. Dumnezeu a creat din abundenţă medici, psihologi şi alţi
specialişti capabili, de toate felurile. Nu ezitaţi să apelaţi la aceştia dacă aveţi probleme de
sănătate. Cei mai mulţi se dăruiesc cu pasiune profesiunii lor şi, în consecinţă, o minte şi un
corp sănătos la semenii lor înseamnă mult pentru ei. încercaţi să ţineţi minte că, deşi
Dumnezeu a creat multe miracole pentru noi, nu trebuie să nesocotim vreodată valoarea unui
doctor sau psihiatru competent. Serviciile lor sunt adesea indispensabile pentru tratarea unui
începător în abstinenţă şi pentru supravegherea sănătăţii acestuia după tratament.
Unul dintre numeroşii medici care a avut ocazia să citească manuscrisul acestei cărţi nea
spus că dulciurile s-au dovedit deseori de ajutor, desigur dacă nu sunt interzise din alte
motive de sănătate. El era de părere că ar fi bine ca alcoolicii să aibă mereu la ei ciocolată,
care este cunoscută ca generatoare de energie imediată, lucru foarte util în momentele de
oboseală. El a mai adăugat că, se poate ca noaptea, unii alcoolici debutanţi în abstinenţă să
simtă, din când în când, ceva ca o nevoie nedesluşită dar imperioasă, care pare să treacă după
consumarea unei bomboane. Mulţi am observat la noi înşine o tendinţă de a mânca dulciuri şi
am găsit-o benefică.
Un cuvânt despre relaţiile sexuale. Alcoolul este un asemenea stimulent sexual pentru
unii bărbaţi, încât a fost uşor să se abuzeze de el. Partenerii sunt uneori surprinşi când, după
încetarea băutului, bărbatul tinde a fi impotent, ceea ce poate produce o criză psihică, dacă
motivul rămâne neînţeles. Unii am avut o asemenea experienţă, dar, după câteva luni, am
cunoscut cele mai frumoase momente intime din viaţa noastră. În cazul în care starea de
impotenţă persistă, nu trebuie să ezitaţi să consultaţi un medic sau un psiholog. Nouă nu ne
sunt cunoscute prea multe cazuri în care situaţia dificilă să fi durat prea mult.
S-ar putea ca alcoolicul să aibă greutăţi în restabilirea unor relaţii prieteneşti cu copiii
săi. Băutul lui s-a întipărit foarte adânc în minţile lor fragede. Chiar fără să o spună pe faţă,
poate că îl detestă cu cordialitate pentru ce le-a făcut lor şi mamei lor. Copiii pot fi uneori
dominaţi de o duritate şi un cinism patetic, părând incapabili de a ierta şi uita. Aceasta poate
dura multe luni după ce mama lor a acceptat noul mod de viaţă şi de gândire al tatălui.
Cu vremea ei vor vedea că tata este un om nou şi se vor strădui să găsească o cale de a o
arăta. După ce se petrece această transformare, îi puteţi invita să ia parte la meditaţia de
dimineaţă şi atunci ei vor fi în stare să participe la discuţiile zilnice fără ciudă şi părtinire.
începând din acel moment, progresul va fi rapid, iar reunirea aceasta va fi urmată de rezultate
adesea minunate.
Indiferent dacă familia îmbrăţişează sau nu metoda spirituală, alcoolicul trebuie s-o
facă, dacă vrea să se însănătoşească; ceilalţi trebuie să ajungă să vadă cu ochii lor acest lucru,
ca să nu mai aibă nici o urmă de îndoială, după viaţa trăită alături de un băutor.
De exemplu, unul dintre membrii noştri fumează mult şi bea multă cafea. Nimeni nu se
îndoieşte de faptul că ce-i prea mult nu-i sănătos. Constatând abuzul de tutun şi cafea, soţia,
mânată de intenţia de a-l ajuta, a început să-l admonesteze. El a recunoscut că întrecea
măsura, dar spunea că nu era încă pregătit să înceteze. Soţia lui fiind una dintre acele persoane
care cred că fumatul şi consumul de cafea sunt păcate, l-a pisat întruna, până când intoleranţa
ei l-a înfuriat. Şi a băut.
Bineînţeles, prietenul nostru a greşit rău de tot. A trebuit să-şi recunoască greşeala cu
durere şi să-şi îmbunătăţească latura spirituală. Este unul dintre cei mai eficienţi membri ai
Cap.9. VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE
77
Alcoolicilor Anonimi, dar încă fumează şi bea cafea. Numai că nici soţia lui, nici altcineva
nu-l mai judecă. Soţia înţelege că a făcut prea mare caz din subiectul acesta, în timp ce
suferinţe mult mai grave se vindecau cu rapiditate.
Noi avem trei zicale potrivite pentru asemenea situaţii:
Fiecare lucru la timpul său;
Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască şi
Cu răbdarea, treci marea.
78
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu