BIG BOOK - Capitolul 9 VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

 Capitolul 9

VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Femeile din familiile noastre v-au prezentat, în capitolul precedent, câteva sugestii în

legătură cu atitudinea pe care o poate lua soţia faţă de soţul aflat în etapa însănătoşirii,

lăsându-vă poate cu impresia că el trebuie învelit în vată şi urcat pe un piedestal. Numai că,

pentru ca readaptarea la o viaţă normală de familie să reuşească, procedeul este exact invers.

Este bine ca toţi membrii familiei să se afle pe un teren comun de toleranţă, înţelegere şi

iubire.

Aceasta implică un proces de dezumflare a orgoliului. Alcoolicul, soţia, copiii, socrii -

toţi au, mai mult ca sigur, ideile lor fixe despre ce atitudine ar trebui să aibă familia faţă de ei.

Fiecare are interesul ca dorinţele sale să fie respectate. Considerăm că, din ce un membru al

familiei pretinde mai mult ca ceilalţi să lase de la ei, din aceea se creează mai multe

resentimente din partea acestora iar atmosfera devine încărcată de discordie şi nefericire.

Şi anume de ce? Nu cumva deoarece fiecare vrea să joace rolul principal? Nu cumva

fiindcă fiecare doreşte să reorganizeze viaţa de familie după propriile sale idei? Nu cumva

fiindcă, inconştient, fiecare încearcă să vadă ce poate obţine de la familie, în loc de ce ar putea

dărui el însuşi?

încetarea băutului nu este decât primul pas de ieşire dintr-o stare extrem de tensionată şi

anormală. Cum ne spunea un doctor, "Ani de zile trăiţi alături de un alcoolic transformă orice

soţie sau copil într-o persoană nevrotică. într-o anumită măsură, întreaga familie este

bolnavă". Familiile trebuie să înţeleagă de la început că noul drum nu va fi tot timpul sub un

cer fără nori; că fiecare, la rândul său, va avea momente în care îl vor durea picioarele sau în

care se va abate de la drum şi că îi vor apărea în cale scurtături şi ocolişuri ispititoare, pe care

se poate uşor rătăci.

Permiteţi-ne acum să vă arătăm câteva dintre obstacolele peste care va da familia şi să

vă sugerăm căi pentru evitarea acestora - sau chiar pentru transformarea lor în ceva folositor.

Membrii familiei alcoolicului îşi doresc fierbinte să se simtă iar fericiţi şi în siguranţă.

Ei îşi amintesc cum era pe vremea în care tata era prosper, afectuos şi atent. Viaţa actuală este

comparată cu viaţa de atunci şi, dacă nu se ridică la acelaşi nivel, familia se consideră

nefericită.

Încrederea familiei în tăticu' este mare. Zilele bune de altădată se vor întoarce curând,

îşi spun toţi. Uneori, ei au pretenţia ca tăticu' să aducă înapoi acele zile numaidecât,

considerând că Dumnezeu le datorează această răsplată aşteptată de atâta timp! Din păcate,

capul familiei a petrecut ani de zile distrugându-şi serviciul, sentimentele de afecţiune,

prieteniile, sănătatea - toate acestea fiind acum dărâmate sau îngropate în ruină. Va fi nevoie

de timp pentru reconstrucţie. Noul edificiu va fi, până la urmă, mai frumos decât cel vechi,

dar construirea lui necesită ani de zile.

Tatăl ştie că el este de blamat; s-ar putea să aibă nevoie de ani de muncă pentru a se

restabili financiar, dar nu trebuie să i se scoată ochii pentru aceasta. Poate că nu va mai ajunge

niciodată să câştige la fel de mulţi bani ca înainte. Dacă familia este înţeleaptă, îl va admira

pentru ceea ce încearcă să fie, nu pentru ceea ce încearcă să câştige.

Din când în când, amintiri neplăcute vor înnegura prezentul, pentru că aproape fiecare

alcoolic poartă marca escapadelor din vremea băutului, fie ele comice, umilitoare, ruşinoase

ALCOOLICII ANONIMI

72

sau tragice. Primul impuls este acela de a îngropa aceste amintiri sub podeaua unei pivniţe

întunecoase şi de a zăvori uşa cu zece lacăte. Unele familii cred că un viitor fericit nu este

posibil decât dacă se dă uitării tot trecutul. Noi considerăm că acesta este un punct de vedere

egocentric şi în direct conflict cu noul mod de viaţă.

Henri Ford remarca odată, plin de înţelepciune, că experienţa este lucrul cel mai valoros

în viaţă. Este adevărat, dar numai dacă suntem dispuşi să învăţăm din experienţele trecute. Nu

ne vom maturiza decât dacă ne vom recunoaşte şi corecta greşelile, astfel ca ele să devină

bunuri de preţ. Trecutul alcoolicului devine astfel bunul cel mai de preţ al familiei şi adesea

este singura ei avere!

Acest trecut dureros poate fi de o valoare infinită pentru familiile care încă se mai luptă

cu problema alcoolismului. Consideram că fiecare familie uşurată de acea povară datorează

ceva acelora care o mai poartă încă pe umeri şi, atunci când ocazia o cere, este bine ca fiecare

membru al familiei respective să aibă bunăvoinţa de a se referi la greşelile trecute, oricât de

dureroase. Arătându-le altora, care mai suferă, cum am fost noi înşine ajutaţi, ajungem să

cunoaştem valoarea reală a vieţii noastre de acum. Gândiţi-vă mereu la faptul că, pus în grija

lui Dumnezeu, întunecatul nostru trecut este un bun de preţ maxim - cheia vieţii şi fericirii

altora, cu care puteţi para moartea şi mizeria lor.

Este adevărat că trecutul poate fi dezgropat pentru a adânci răni şi a crea o adevărată

molimă de supărări. De pildă, se cunosc situaţii în care ambii soţi au avut aventuri amoroase.

Cu primul val al experienţei spirituale, cei doi îşi iartă reciproc păcatul şi se simt iar apropiaţi.

Miracolul reconcilierii este la un pas de ei. Dar, la cine ştie ce provocare, cel întărâtat

dezgroapă morţii şi împrăştie scheletele cu mare mânie. Unii dintre noi au trecut prin

asemenea situaţii şi declară că sunt foarte dureroase. Unele cupluri au fost nevoite să se

despartă pentru o vreme, până când a putut fi recâştigată bătălia împotriva amorului rănit iar

lucrurile au putut fi privite dintr-o perspectivă nouă. În majoritatea cazurilor, alcoolicul a

supravieţuit acestui chin fără să recidiveze, dar nu în toate. De aceea, considerăm că

întâmplările din trecut nu se discută, decât dacă dezgroparea lor serveşte unui scop sănătos şi

util.

Familiile Alcoolicilor Anonimi au puţine schelete ascunse prin dulapuri. Fiecare ştie

problemele alcoolice ale celorlalţi.

Oriunde altundeva, în viaţa obişnuită, aceasta ar aduce necazuri de nedescris, bârfe

scandaloase, râs pe seama celor în cauză şi tendinţa de a profita de informaţii intime. Aşa ceva

se întâmplă foarte rar printre noi. Vorbim mult unii despre alţii, dar aproape întotdeauna întrun

spirit de iubire şi toleranţă.

Un alt principiu pe care îl respectăm cu mare grijă este acela de a nu povesti

experienţele intime ale altei persoane, decât dacă suntem siguri că o facem cu aprobarea celui

implicat. Considerăm că este mai bine, când se poate, să ne limităm la povestea noastră

proprie. Când un om se critică pe sine sau râde de propriile defecte, efectul asupra celorlalţi

este pozitiv, în timp ce critica sau ridiculizarea venite de la altcineva au efectul contrar.

Membrii oricărei familii ar trebui să fie foarte atenţi în această privinţă, deoarece cea mai

mică remarcă nedelicată sau imprudentă produce adesea furtuni violente. Alcoolicii sunt

oameni sensibili, acesta fiind un handicap a cărui corectare poate cere mult timp.

Numeroşi alcoolici sunt entuziaşti şi oameni ai extremelor. La începutul reînsănătoşirii,

alcoolicul porneşte într-una din următoarele două direcţii: fie că se aruncă frenetic în

încercările de a se reface financiar, fie că este atât de încântat de noua sa viaţă, încât nu

vorbeşte decât despre ea şi nu se poate gândi la nimic altceva. În ambele cazuri, se nasc

anumite probleme de familie. Avem o foarte bogată experienţă în această sferă.

Considerăm că este periculos să ne aruncăm cu capul înainte în rezolvarea problemei

economice. Familia va fi şi ea afectată, la început în mod plăcut, toţi crezând că necazurile

financiare se vor sfârşi curând iar apoi, mai puţin plăcut, când se simt neglijaţi. Peste zi, tăticu'

Cap.9. VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

73

este ocupat iar seara este obosit. Nu se prea ocupă de copii şi se irită când i se reproşează

defectele. Dacă nu e iritat, este posomorât sau agasant, nu vesel şi plin de afecţiune cum l-ar

dori familia să fie. Mama se plânge că nu-i acordă suficientă atenţie. Toţi sunt dezamăgiţi şi

deseori o arată pe faţă. Asemenea plângeri încep să ridice bariere, pentru că el este foarte

încrâncenat în preocupările de recuperare a timpului pierdut, de refacere a averii si de

recâştigare a reputaţiei şi consideră că face bine ce face.

Numai că uneori soţia şi copiii sunt de o altă părere. După ani de zile în care au fost

neglijaţi şi maltrataţi, ei consideră că tata le datorează mai mult decât le dă. Vor ca el să le

arate multă afecţiune, să le redea bucuriile cunoscute pe vremuri, când nu ajunsese să bea

abuziv şi să arate că are remuşcări pentru cât au avut ei de suferit. Dar tata nu este prea

generos cu toate acestea şi resentimentele cresc; el devine şi mai puţin comunicativ iar uneori

explodează dintr-un fleac. Familia este dezorientată şi îl critică pentru că nu urmează cum

trebuie programul spiritual.

O asemenea situaţie poate fi evitată. Atât tatăl cât şi restul familiei se înşeală în felul în

care gândesc, deşi toţi au motivele lor să creadă ceea ce cred. Discuţiile în contradictoriu nu

ajută la nimic, dimpotrivă, agravează momentul de impas. Familia trebuie să priceapă că, deşi

sănătatea lui s-a îmbunătăţit, tata este tot în convalescenţă. Este bine să fie recunoscători

pentru că mai este viu şi abstinent; să îl laude pentru progresul pe care l-a făcut; să-şi

amintească mereu că băutul a creat tot soiul de stricăciuni a căror reparare poate cere timp

îndelungat. Dacă înţeleg aceste lucruri, ei nu vor mai pune la suflet perioadele lui de iritare,

deprimare sau apatie, care, dacă există toleranţă, iubire şi înţelegere spirituală, vor dispărea

încetul cu încetul.

Capul familiei trebuie să-şi amintească mereu că el este principalul responsabil pentru

necazurile abătute asupra familiei şi că n-o să-i ajungă tot restul vieţii, ca să le poată drege.

Dar trebuie să vadă şi pericolul concentrării excesive asupra refacerii financiare. Deşi această

refacere este posibilă pentru mulţi dintre noi, am descoperit că nu putem pune banii pe primul

loc. În ce ne priveşte, bunăstarea materială a venit întotdeauna în urma progresului spiritual şi

niciodată înainte.

Deoarece viaţa familiei a avut cel mai mult de suferit, este bine ca omul să-şi

concentreze eforturile în această direcţie, pentru că nu prea are şanse în nici o alta, dacă nu

începe să-şi arate lipsa de egoism şi iubirea în propriul cămin. Ştim că multe soţii şi multe

familii sunt dificile, dar cine se află pe calea refacerii din alcoolism trebuie să ţină minte că a

avut o contribuţie majoră la această stare.

Pe măsură ce fiecare membru al unei familii în care abundă resentimentele începe să-şi

vadă propriile defecte şi să şi le recunoască în faţa celorlalţi, se pun bazele unor discuţii cu

folos. Aceste discuţii sunt constructive dacă se pot purta fără contraziceri înfierbântate, autocompătimire,

auto-justificări sau critici pline de resentimente. încetul cu încetul, mama şi

copiii vor vedea că au pretenţii prea mari iar tata va vedea că dă prea puţin. Principiul lor

călăuzitor va fi acela de a da, nu de a obţine.

Să presupunem acum că tata trece de la bun început printr-o puternică experienţă

spirituală şi devine peste noapte un alt om. M Este un entuziast al religiei şi nu se poate

concentra la nimic altceva. De îndată ce abstinenţa apare ca un dat, poate că familia îl priveşte

pe tăticul cel straniu cu teamă, apoi cu iritare. Se vorbeşte despre lucruri spirituale de

dimineaţa până seara. Se prea poate că tata pretinde familiei să-l găsească rapid pe Dumnezeu

sau îi priveşte pe ai săi cu o uimitoare indiferenţă, el considerându-se deasupra celor lumeşti.

Poate că îi spune soţiei, care a fost credincioasă toată viaţa, că ea habar n-are ce este credinţa

şi că ar fi bine să îmbrăţişeze genul lui de spiritualitate, până nu-i prea târziu.

Când tata se poartă astfel, reacţia celor din familie poate fi nefavorabilă. Unii dintre ei

devin geloşi pe Dumnezeul care a furat afecţiunea tăticului. Deşi sunt recunoscători că nu mai

bea, poate că nu le place ideea că Dumnezeu a săvârşit miracolul pe care ei nu l-au putut

ALCOOLICII ANONIMI

74

săvârşi, uitând adesea că tăticu' nu putea fi ajutat de nici o putere omenească. Poate că nu

înţeleg de ce toată iubirea şi tot devotamentul lor nu l-au îndreptat pe tata. La urma urmelor,

îşi zic în sinea lor, el nici măcar nu dovedeşte cine ştie ce virtuţi spirituale, pentru că poartă

grija întregii lumi, dar îşi neglijează familia. Ce vrea să spună cu: "Dumnezeu are grijă de

voi"? Oare nu e cam scrântit?

El nu este chiar aşa de dezechilibrat cum s-ar crede. Mulţi dintre noi am trăit acel gen de

exaltare şi ne-am permis să ne îmbătăm un pic cu spiritualitate. Aidoma căutătorului de aur

care a dat peste un filon tocmai când nu-i mai rămăseseră decât nişte firimituri de mâncare,

am cunoscut şi noi bucuria fără margini a eliberării dintr-o viaţă de frustrări. Tata se simte de

parcă ar fi găsit ceva mai preţios decât aurul şi poate că va vrea să ţină o vreme averea cea

nouă doar pentru el. Poate că nu înţelege chiar de la început că abia dacă a zgâriat suprafaţa

unei mine de aur, care va deveni profitabilă numai dacă el va săpa în lungul filonului tot restul

vieţii şi numai dacă va da altora întregul produs.

Dacă familia cooperează, tata îşi va da repede seama că suferă de o distorsionare a

valorilor. Va înţelege că balanţa maturizării lui spirituale atârnă prea mult într-o parte, că

pentru un om obişnuit - ca el - o viaţă spirituală care nu include obligaţiile de familie, poate că

nu este chiar aşa de perfectă cum crezuse. Dacă familia înţelege că purtarea actuală a tăticului

nu este decât o fază în dezvoltarea lui, totul este aşa cum trebuie. Cu ajutor din partea familiei

înţelegătoare şi simţitoare, aceste capricii ale copilăriei spirituale a tăticului dispar repede.

Dacă familia condamnă şi critică, se întâmplă exact opusul. Tăticul va crede poate că,

din cauza băutului, a fost mereu nevoit să se dea învins în orice discuţie în contradictoriu din

trecut, dar că acum a devenit o persoană superioară, cu Dumnezeu de partea lui. Cu cât se

persistă mai mult în criticarea tatălui de către familie, cu atât el se va adânci mai mult în

această greşeală a sa. În loc să-şi trateze familia cum se cuvine, el se va închide şi mai mult în

sine, convins că gestul este justificat spiritual.

Chiar dacă familia nu este întru totul de acord cu activităţile spirituale ale tatălui, este

bine ca el să fie lăsat în pace. Chiar dacă îşi neglijează într-o oarecare măsură familia şi nu-şi

asumă răspunderile ce-i revin, este bine să fie lăsat să-şi desfăşoare activităţile de întrajutorare

cu alţi alcoolici cât consideră el de cuviinţă, în perioada de început a convalescenţei, această

muncă îi va asigura abstinenţa mai mult decât orice altceva. Cu toate manifestările lui, dintre

care unele chiar neplăcute şi alarmante, considerăm că acest gen de tătic se dezvoltă pe un

fundament mult mai solid decât cel care îşi pune succesele în afaceri sau cele profesionale

înaintea dezvoltării spirituale, pericolul de a bea din nou fiind mai mic şi orice altceva este

preferabil reîntoarcerii lui la băutură.

Aceia dintre noi care am petrecut mult timp în lumea fanteziei spirituale, ne-am dat

seama până la urmă cât era de copilărească. Acea lume de vis a cedat locul simţului profund

al unui scop în viaţă iar noi am devenit din ce în ce mai conştienţi de puterea lui Dumnezeu în

existenţa noastră. Am ajuns la credinţa că El vrea să ne păstrăm capul în nori, cu El, dar să

avem picioarele ferm stabilite pe pământ, unde se află camarazii noştri de drum şi unde trebuie

să se desfăşoare munca noastră. Acestea sunt realităţile în care trăim. Nu am găsit nimic

incompatibil între o experienţă spirituală puternică şi o viaţă utilă, sănătoasă şi fericită.

Şi încă o sugestie. Fie că ceilalţi au convingeri spirituale, fie că nu, ar fi foarte bine ca ei

să examineze principiile după care încearcă să trăiască alcoolicul din familie. Nu vor prea

putea găsi motive să dezaprobe acele principii, chiar dacă alcoolicul nu reuşeşte să le urmeze

sută la sută. Nimic nu-i va fi de mai mare ajutor alcoolicului care se ţine doar tangenţial de

cele spirituale, decât o soţie care adoptă un program spiritual sănătos şi care pune mult mai

bine în practică acel program.

Se vor mai petrece şi alte schimbări în casă. Băutura l-a făcut pe tata incapabil să câştige

pâinea familiei. Mama a trebuit să preia acea responsabilitate şi a făcut-o, cu eforturi eroice.

Prin forţa împrejurărilor, ea a fost adesea obligată să-l trateze pe tata ca pe un copil bolnav sau

Cap.9. VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

75

capricios. Chiar şi atunci când el voia să-şi afirme autoritatea, n-o putea face, pentru că

băutura îl punea mereu pe picior greşit. Mama făcea toate planurile şi dădea directivele. Când

era treaz, de obicei tata se supunea. În acest fel, fără vina ei, mama s-a obişnuit să fie

"bărbatul din casă". Reîntors brusc la viaţă, tata începe să-şi afirme autoritatea. Şi astfel se

nasc multe necazuri, care pot fi evitate dacă membrii familiei observă aceste tendinţe şi ajung

la un acord amical în legătură cu ele.

Băutul izolează majoritatea căminelor de lumea exterioară. Poate că tata a abandonat de

ani de zile orice activităţi normale - de club, datorii civice, sporturi. Se poate naşte

sentimentul de gelozie, atunci când se reînnoieşte interesul lui pentru asemenea lucruri.

Familia crede că tata îi aparţine în exclusivitate şi, deci, că nimeni altcineva nu are dreptul să

pretindă nici cea mai mică parte din acea "proprietate". În loc să-şi creeze propriile terenuri

noi de activitate, copiii şi mama lor îi pretind tatălui să stea acasă şi să le umple viaţa.

Încă de la început, este necesar ca soţii să accepte cinstit faptul că fiecare va trebui să

lase de la sine din când în când, pentru ca familia să poată juca un rol eficient în noua viaţă.

Tata va avea nevoie să petreacă mult timp cu alţi alcoolici, dar această activitate trebuie să fie

echilibrată. Sfera relaţiilor sociale se va lărgi şi ea va cuprinde şi oameni care nu ştiu nimic

despre alcoolism iar familia se poate îngriji de satisfacerea nevoilor acestora. Viaţa localităţii

cu problemele ei poate prezenta un interes nou. Chiar dacă nu există convingeri religioase în

familie, poate că membrii ei vor dori să intre în contact cu grupuri religioase sau chiar să adere

la unul.

Alcoolicii care i-au luat mereu în râs pe credincioşi vor putea beneficia de pe urma unor

asemenea contacte. Având acum o experienţă spirituală, ei vor descoperi că au multe lucruri

în comun cu acei oameni, chiar dacă au păreri diferite în multe privinţe. Dacă nu intră în

discuţii contradictorii pe teme religioase, alcoolicul îşi va face prieteni noi şi va găsi cu

siguranţă noi căi de a fi util în mod agreabil. împreună cu familia sa, el poate forma un punct

luminos în astfel de congregaţii, aducând noi speranţe şi curaj multor preoţi, pastori sau rabini

care se sacrifică pentru a ajuta zbuciumata lume în care trăim.

Ideea enunţată mai sus nu este decât o sugestie utilă. Din punctul nostru de vedere, nu

este o obligaţie. Noi nu suntem o sectă religioasă şi nu putem lua decizii pentru nimeni. Este

bine ca fiecare să-şi consulte propria conştiinţă.

V-am vorbit despre lucruri serioase, uneori tragice. Am prezentat aspectele cele mai

dureroase ale alcoolismului. Dar noi nu suntem un grup posac. Dacă noul venit nu poate

vedea bucuria şi plăcerea noii noastre vieţi, nu şi-o va dori pentru sine. Noi punem un mare

accent pe bucuria de a trăi. încercăm să nu ne permitem prea mult cinism la adresa stărilor de

lucruri între naţiuni şi nu cărăm pe umerii noştri necazurile lumii. Atunci când vedem pe

cineva care se scufundă în mocirla alcoolismului, îi acordăm primul ajutor şi-i punem la

dispoziţie ceea ce avem. Ca să-i fim de ajutor, îi povestim şi chiar retrăim amintirile acelea

oribile din trecutul nostru.

Aceia dintre noi care am încercat să cărăm întreaga povară şi toate necazurile altora, am

descoperit cât de repede ne puteam prăbuşi sub greutatea lor. De aceea, considerăm că voia

bună şi râsul ajută mai mult. Cei care ne observă sunt adesea şocaţi de exploziile noastre de

veselie, pe când vorbim despre experienţe aparent tragice din trecut. De ce să nu fim veseli?

Ne-am făcut bine şi ni s-a dat puterea de a-i ajuta pe alţii.

Oricine ştie că un om cu o sănătate precară sau care nu se distrează mai niciodată, nu

râde prea des. Atunci, de ce să nu gustăm bucuriile distracţiei, atât cât este posibil? Suntem

convinşi că Dumnezeu ne vrea fericiţi, veseli şi liberi. Nu ne putem asocia celor care cred că

viaţa este o vale a plângerii, deşi ea a fost aşa pentru mulţi dintre noi. Dar ne este clar că am

fost creatorii propriei mizerii. Nu Dumnezeu ne-a creat-o. Evitaţi, deci, crearea deliberată a

mizeriei, dar, dacă se ivesc necazuri, consideraţi-le a fi nişte ocazii în care să dovediţi cu

bucurie atotputernicia Lui.

ALCOOLICII ANONIMI

76

Şi acum despre sănătate. Tot aşa precum nici starea de deprimare şi gândirea tulbure nu

dispar cât ai clipi, nici un trup grav pârjolit de alcool nu se reface de obicei peste noapte.

Suntem convinşi că un program spiritual de viaţă contribuie enorm la refacerea sănătăţii. Noi,

care ne-am refăcut după consumul abuziv de alcool, suntem nişte miracole de sănătate

mintală. Dar am văzut ameliorări remarcabile şi în organismul nostru. Puţini dintre noi mai

poartă urmele bolii mistuitoare.

Prin aceasta nu vrem să spunem că dispreţuim măsurile omeneşti în lupta cu bolile şi

pentru menţinerea sănătăţii. Dumnezeu a creat din abundenţă medici, psihologi şi alţi

specialişti capabili, de toate felurile. Nu ezitaţi să apelaţi la aceştia dacă aveţi probleme de

sănătate. Cei mai mulţi se dăruiesc cu pasiune profesiunii lor şi, în consecinţă, o minte şi un

corp sănătos la semenii lor înseamnă mult pentru ei. încercaţi să ţineţi minte că, deşi

Dumnezeu a creat multe miracole pentru noi, nu trebuie să nesocotim vreodată valoarea unui

doctor sau psihiatru competent. Serviciile lor sunt adesea indispensabile pentru tratarea unui

începător în abstinenţă şi pentru supravegherea sănătăţii acestuia după tratament.

Unul dintre numeroşii medici care a avut ocazia să citească manuscrisul acestei cărţi nea

spus că dulciurile s-au dovedit deseori de ajutor, desigur dacă nu sunt interzise din alte

motive de sănătate. El era de părere că ar fi bine ca alcoolicii să aibă mereu la ei ciocolată,

care este cunoscută ca generatoare de energie imediată, lucru foarte util în momentele de

oboseală. El a mai adăugat că, se poate ca noaptea, unii alcoolici debutanţi în abstinenţă să

simtă, din când în când, ceva ca o nevoie nedesluşită dar imperioasă, care pare să treacă după

consumarea unei bomboane. Mulţi am observat la noi înşine o tendinţă de a mânca dulciuri şi

am găsit-o benefică.

Un cuvânt despre relaţiile sexuale. Alcoolul este un asemenea stimulent sexual pentru

unii bărbaţi, încât a fost uşor să se abuzeze de el. Partenerii sunt uneori surprinşi când, după

încetarea băutului, bărbatul tinde a fi impotent, ceea ce poate produce o criză psihică, dacă

motivul rămâne neînţeles. Unii am avut o asemenea experienţă, dar, după câteva luni, am

cunoscut cele mai frumoase momente intime din viaţa noastră. În cazul în care starea de

impotenţă persistă, nu trebuie să ezitaţi să consultaţi un medic sau un psiholog. Nouă nu ne

sunt cunoscute prea multe cazuri în care situaţia dificilă să fi durat prea mult.

S-ar putea ca alcoolicul să aibă greutăţi în restabilirea unor relaţii prieteneşti cu copiii

săi. Băutul lui s-a întipărit foarte adânc în minţile lor fragede. Chiar fără să o spună pe faţă,

poate că îl detestă cu cordialitate pentru ce le-a făcut lor şi mamei lor. Copiii pot fi uneori

dominaţi de o duritate şi un cinism patetic, părând incapabili de a ierta şi uita. Aceasta poate

dura multe luni după ce mama lor a acceptat noul mod de viaţă şi de gândire al tatălui.

Cu vremea ei vor vedea că tata este un om nou şi se vor strădui să găsească o cale de a o

arăta. După ce se petrece această transformare, îi puteţi invita să ia parte la meditaţia de

dimineaţă şi atunci ei vor fi în stare să participe la discuţiile zilnice fără ciudă şi părtinire.

începând din acel moment, progresul va fi rapid, iar reunirea aceasta va fi urmată de rezultate

adesea minunate.

Indiferent dacă familia îmbrăţişează sau nu metoda spirituală, alcoolicul trebuie s-o

facă, dacă vrea să se însănătoşească; ceilalţi trebuie să ajungă să vadă cu ochii lor acest lucru,

ca să nu mai aibă nici o urmă de îndoială, după viaţa trăită alături de un băutor.

De exemplu, unul dintre membrii noştri fumează mult şi bea multă cafea. Nimeni nu se

îndoieşte de faptul că ce-i prea mult nu-i sănătos. Constatând abuzul de tutun şi cafea, soţia,

mânată de intenţia de a-l ajuta, a început să-l admonesteze. El a recunoscut că întrecea

măsura, dar spunea că nu era încă pregătit să înceteze. Soţia lui fiind una dintre acele persoane

care cred că fumatul şi consumul de cafea sunt păcate, l-a pisat întruna, până când intoleranţa

ei l-a înfuriat. Şi a băut.

Bineînţeles, prietenul nostru a greşit rău de tot. A trebuit să-şi recunoască greşeala cu

durere şi să-şi îmbunătăţească latura spirituală. Este unul dintre cei mai eficienţi membri ai

Cap.9. VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

77

Alcoolicilor Anonimi, dar încă fumează şi bea cafea. Numai că nici soţia lui, nici altcineva

nu-l mai judecă. Soţia înţelege că a făcut prea mare caz din subiectul acesta, în timp ce

suferinţe mult mai grave se vindecau cu rapiditate.

Noi avem trei zicale potrivite pentru asemenea situaţii:

Fiecare lucru la timpul său;

Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască şi

Cu răbdarea, treci marea.

78