CELOR 12 PASI
CUPRINS
„Am admis ca eram
neputinciosi in fata alcoolului – ca nu mai eram stapani pe viata noastra“
Orice lucru are un inceput. Asa se intampla si in cazul
Celor 12 Pasi. Primul Pas este inceputul procesului de recuperare.
Vindecarea incepe de aici. Nu putem
merge mai departe pana nu parcurgem acest Pas.
Unii dintre noi se vor lasa calauziti de intuitie in
parcurgerea acestui Pas, altii vor alege o modalitate mai sistematica. Motivele
pentru parcurgerea primului Pas vor fi diferite, de la un membru al
Alcoolicilor Anonimi la altul. Poate ca unii dintre noi acum intra in
recuperare si tocmai au pierdut o batalie lunga si devastatoare cu alcoolul.
Poate ca altii sunt in recuperare de ceva timp, abstinenti, dar au descoperit
ca alcoolismul lor a devenit activ in alte domenii ale vietii, fortandu-i sa se
confrunte inca o data cu neputinta si cu pierderea controlului. Maturizarea nu
este intotdeauna motivata de durere; poate ca este doar momentul potrivit sa
parcurgem din nou Pasii, incepand astfel un nou stadiu al calatoriei noastre
fara sfarsit spre recuperare.
Unii dintre
noi vom gasi o oarecare usurare in faptul ca ceea ce ne-a facut sa ajungem atat
de jos este o boala si nu un esec de moralitate. Altora nu le va pasa
prea mult care este cauza caderii lor, pur si simplu vor o iesire.
Oricare ar fi cazul, este vremea parcurgerii pasilor.
Este vremea sa facem ceva concret,
care ne va ajuta sa ne eliberam de dependenta noastra. Speranta noastra este sa
ne insusim principiile Pasului Unu. Vrem ca principiile de capitulare, acceptare, umilinta, bunavointa, sinceritate
si minte deschisa, sa devina o parte fundamentala a fiintei noastre.
In primul rand, trebuie sa ajungem la capitulare. Sunt o multime de
modalitati de a face acest lucru. Pentru unii dintre noi, drumul parcurs pana
la Primul Pas a fost de ajuns pentru a ne convinge ca singura noastra alegere
este capitularea neconditionata. Altii, incep procesul de recuperare chiar daca
nu sunt convinsi in totalitate ca sunt alcoolici, sau ca au ajuns la limita de
jos. Numai atunci cand parcurgem Primul
Pas ne convingem cu adevarat ca suntem alcoolici, ca am ajuns la limita de
jos si ca trebuie sa capitulam.
Inainte
de a incepe Primul Pas, trebuie sa fim abstinenti, cu orice pret. Daca
suntem nou veniti in A.A., primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa
privim la efectele alcoolismului in viata noastra si trebuie sa renuntam la
bautura. Daca avem o perioada de abstinenta si facem din nou Pasul Unu, pentru neputinta si lipsa de control in
fata unui anumit tip de comportament, trebuie sa gasim o cale prin care sa ne
oprim de la acel comportament. Capitularea noastra nu trebuie sa fie umbrita de
mentinerea in continuare a acelui comportament.
ALCOOLISMUL
Ceea ce ne face sa fim alcoolici nu este
nici bautura, nici comportamentul nostru, ci boala de care suferim –
alcoolismul. Este ceva in noi care ne face incapabili sa controlam felul in
care bem. Acelasi „ceva” ne face sa ne manifestam obsesiv si nestapanit si in
alte domenii ale vietii noastre. Cum putem descoperi daca boala noastra este
activa? Atunci cand suntem prinsi in capcana unui comportament obsesiv,
nestapanit, egoist; atunci cand suferim indelungate stari depresive, care nu
duc decat la o si mai mare decadere fizica, mintala, spirituala si emotionala.
- Ce inseamna pentru mine „alcoolism”?
- Am observat in
ultimul timp ca boala mea este activa? In ce fel?
- Ce se intampla atunci cand sunt obsedat de un
anumit lucru? Am un anumit tipar de gandire? Descrie.
- Cand imi vine in minte
ceva, actionez imediat, fara sa ma gandesc la consecinte? In ce alte imprejurari ma comport nestapanit,
impulsiv?
- In ce fel egocentrismul a afectat atat viata
mea cat si pe a celor din jur?
- In ce fel am fost afectat de alcoolism din
punct de vedere fizic, mintal,
spiritual si emotional?
Boala noastra se poate manifesta in
nenumarate feluri. Atunci cand venim pentru prima oara in A.A., credem ca
singura noastra problema este, bineinteles, alcoolul. Dar, mai tarziu vom
descoperi ca dependenta de alcool ne-a afectat viata in multe alte feluri.
- Care este felul specific in care alcoolismul
meu s-a manifestat cel mai recent?
- In ultimul timp, am fost
obsedat de o persoana, un loc sau un lucru? Daca da, in ce fel aceasta
obsesie a impiedicat relatiile mele cu alti oameni?
- In ce alt mod am fost afectat de aceasta
obsesie, fizic, mintal, spiritual sau emotional?
NEGAREA
Negarea este acea componenta a bolii
noastre care ne spune ca ….!!? nu suntem bolnavi. Atunci cand suntem in negare,
suntem incapabili sa vedem realitatea bolii de care suferim. Intotdeauna ne
spunem ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele. Dam vina pe toti cei din jur:
familie, prieteni, colegi, sefi. Ne comparam cu alti alcoolici, care, dupa
parerea noastra, sunt mai betivi decat noi. Daca am renuntat la bautura de ceva
timp, ne vom consola spunand ca nimic din comportamentul nostru de acum nu
poate fi mai rau decat cel de pe vremea cand beam.
Una dintre cele mai usoare modalitati de
a ne da seama daca suntem sau nu in negare este analizarea propriului
comportament, incercand sa ne dam seama daca nu cumva am inceput sa cautam tot
felul de scuze pentru felul irational in care ne purtam.
- Am inventat diverse
scuze neadevarate pentru comportamentul meu? Care au fost acestea?
- Am actionat vreodata nestapanit, in urma unei
obsesii, iar apoi m-am prefacut ca, de fapt, planuisem sa actionez asa?
Cand s-a intamplat asta?
- In ce fel am dat vina pe
altii pentru propriul meu comportament?
- Descrie imprejurari in
care ai comparat felul in care bei tu, cu felul in care beau altii.
- Cred ca problema mea este destul de grava,
fara sa fie nevoie sa ma compar cu altii?
- Compar acum vreo manifestare recenta a
alcoolismului meu cu viata mea inainte de a renunta la bautura?
- Sunt cumva macinat de gandul ca ar trebui sa
stiu mai mult de atat? Cred ca am deja destule informatii despre alcoolism
si recuperare ca sa-mi pot infrana comportamentul inainte de a scapa de
sub control?
- Evit sa intru in procesul
de recuperare, pentru ca mi-e frica de rusinea pe care o voi simti atunci
cand va trebui sa ma confrunt cu consecintele alcoolismului meu? Sunt ingrijorat de ceea ce altii vor gandi
despre mine?
LIMITA DE JOS: DISPERARE SI IZOLARE
Inevitabil, alcoolismul nostru ne aduce
in situatia in care nu mai putem nega ca avem o problema. Zidul de minciuni si
iluzii va cadea atunci cand ne vom confrunta, fata in fata, cu cruda realitate
– intorsatura dramatica pe care a luat-o viata noastra. Ne vom da seama ca am
ajuns sa traim pur si simplu fara speranta. Vom descoperi ca nu avem prieteni
si ca relatiile noastre afective nu sunt decat o parodie, un fals. Desi s-ar
parea ca totul este pierdut atunci cand descoperim ca am ajuns intr-o astfel de
situatie, adevarul este ca trebuie sa trecem si prin acest punct, inainte de a
incepe „marea calatorie” a recuperarii.
- Ce criza a vietii mele
m-a facut sa intru in recuperare?
- Cand mi-am dat seama
pentru prima oara ca am probleme cu bautura? Am incercat sa fac ceva in aceasta
privinta? Daca da, descrie ce anume. Daca nu, spune de ce.
NEPUTINTA
Noi
alcoolicii, avem reactii diferite la auzul cuvantului neputinta. Unii dintre noi recunosc
faptul ca acest cuvant descrie cel mai bine situatia noastra si atunci cand
admitem ca suntem neputinciosi in fata alcoolului, traim chiar un sentiment de
usurare. Altii, resping cu toata puterea acest cuvant, pentru ca il asociaza cu
slabiciunea sau cu lipsa de caracter. Intelegand ce inseamna neputinta, precum
si importanta vitala pe care o are admiterea ei in recuperarea noastra, vom
putea trece peste ideile gresite pe care le avem in legatura cu acest cuvant.
Putem
spune ca suntem neputinciosi atunci cand nu mai avem nici un fel de control
asupra fortei care ne conduce viata. Alcoolismul de care suferim este o astfel de forta
incontrolabila si manipulatoare. Nu putem reduce sau controla cantitatea de
alcool pe care o bem, nici chiar atunci cand ajungem in situatia de a pierde
lucruri sau fiinte care ne sunt foarte dragi. Nu ne putem opri nici macar
atunci cand suntem constienti ca bautura ne va provoca boli grave. Constatam ca
facem lucruri pe care nu le-am fi facut niciodata, daca nu am fi fost sub
influenta alcoolului, si care ne fac sa ne cutremuram de rusine si oroare atunci
cand ne gandim la ele.
Adesea,
luam hotarari de genul: „nu vreau sa mai beau”, sau „nu voi mai bea niciodata“
dar, la prima ocazie, ne dam seama ca ne este pur si simplu imposibil sa ne
oprim. Poate
ca unii dintre noi au incercat sa se abtina de la bautura, avand chiar si
succes pentru o scurta perioada de timp. Dar, daca nu urmam un program riguros
de recuperare vom constata ca alcoolismul nostru, netratat corespunzator, ne va
aduce in aceeasi stare in care fusesem mai inainte.
Pentru a parcurge cu succes
Primul Pas, trebuie sa ne demonstram noua insine, cu toata sinceritatea, ca
suntem neputinciosi in fata alcoolului.
- Care este lucrul fata de care ma consider
neputincios?
- Am facut lucruri, in timp ce eram beat, pe
care nu le-as fi facut niciodata treaz? Care sunt acestea?
- Ce anume am facut uneori ca sa obtii bautura,
fapte care in mod normal, sunt impotriva principiilor mele?
- In ce fel personalitatea
mea se schimba atunci cand sunt sub influenta alcoolului? (Exemplu : devin
increzut, arogant, violent, pasiv, manipulativ, plangacios, excesiv de
vesel…?)
- Ii manipulez pe altii cu scopul de a obtine
bautura? In ce fel?
- Am incercat vreodata sa
ma abtin de la bautura, dar am constatat ca nu pot?
- Am incercat vreodata sa
ma opresc de la bautura fara nici un fel de ajutor din partea altcuiva,
dar am constatat ca viata este dureroasa, trista si plictisitoare fara
bautura, asa ca, perioada mea de abstinenta a fost foarte scurta? Descrie astfel de ocazii.
- In ce fel alcoolismul meu mi-a facut rau atat
mie, cat si persoanelor din jurul meu?
PIERDEREA CONTROLULUI
Primul Pas ne cere sa admitem doua
lucruri: unu – eram neputinciosi in fata alcoolului; doi – nu mai eram stapani
pe viata noastra. De fapt, aceste doua lucruri sunt atat de strans legate incat
nu putem admite unul, fara sa-l admitem si pe celalalt.
Faptul ca am pierdut controlul asupra
vietii noastre este rezultatul neputintei in fata alcoolului. Pierderea
controlului se manifesta pe doua planuri: exterior si interior (sau personal).
Pe plan exterior, pierderea controlului
se identifica adesea cu: arestari, pierderea locului de munca, probleme in
familie. Unii dintre noi au ajuns sa fie arestati; altii nu au fost niciodata
capabili sa mentina o relatie de lunga durata; altii, din cauza bauturii, au
ajuns sa fie respinsi sau alungati de propriile familii.
Pe plan interior sau personal, pierderea
controlului se identifica cu parerile gresite pe care le avem despre noi
insine, despre lumea in care traim, si despre oamenii care ne sunt apropiati.
Exemple de pareri gresite: credem ca nu avem nici o valoare; credem ca intregul
Univers se invarte in jurul nostru; credem ca nu este datoria noastra sa avem
grija de noi insine, ci altcineva trebuie sa o faca; credem ca responsabilitatile
pe care trebuie sa si le asume un om obisnuit sunt prea grele pentru umerii
nostri.
De obicei, reactiile pe care le avem fata
de diverse evenimente din viata noastra, sunt exagerate. Instabilitatea emotionala
este adesea cea mai evidenta dovada a pierderii controlului la nivel interior,
personal.
PIERDEREA
CONTROLULUI (continuare)
- Ce inseamna pentru mine pierderea
controlului?
- Am fost vreodata arestat sau am avut probleme
cu legea din cauza consumului de alcool?
- Am facut vreodata ceva pentru care as fi
putut fi arestat daca as fi fost prins? Ce?
- Ce necazuri am avut la
scoala sau la serviciu ca urmare a consumului de alcool?
- Ce necazuri am avut in
familie ca urmare a consumului de alcool?
- Ce necazuri am avut cu
prietenii ca urmare a consumului de alcool?
- Insist intotdeauna ca
lucrurile sa fie asa cum vreau eu? Ce efect a avut acest lucru asupra
relatiilor mele cu prietenii sI familia?
- Ma intereseaza vreodata
sa aud si parerile celorlalti? Ce
efect a avut lipsa mea de interes in aceasta privinta asupra relatiilor cu
prietenii sI familia?
- Accept sa-mi asum
responsabilitatea pentru viata si faptele mele?
- Sunt capabil sa-mi
indeplinesc responsabilitatile zilnice fara sa ma simt coplesit de ele? Daca nu, in ce fel acest lucru mi-a afectat
viata?
- Ma descurajez la primul semn ca lucrurile nu
merg asa cum am planuit? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
- Privesc provocarile ca
pe o insulta personala? In ce
fel acest lucru mi-a afectat viata?
- Intru in panica de
fiecare data cand ma aflu intr-o situatie critica? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
- Nu iau in seama semnele
care ma avertizeaza ca sanatatea mea este in pericol, gandind ca, poate ca
va trece sau se va rezolva de la sine? Descrie astfel de situatii.
- Am fost vreodata in pericol, dar am fost incapabil
sa ma apar, sau am reactionat cu indiferenta, din cauza ca eram sub
influenta alcoolului? Descrie situatia.
- Am ranit vreodata pe cineva in timp ce eram
sub influenta alcoolului? Descrie.
- Am consumat vreodata
alcool pentru a-mi schimba sau pentru a-mi inabusi anumite sentimente? Ce sentimente am incercat sa schimb sau sa
inabus?
REZERVE
Rezervele
sunt acele idei gresite pe care le pastram si care ne duc inevitabil din nou la
paharul de alcool. Poate
ca aceste rezerve se nasc in jurul gandului ca totusi, daca vrem, ne putem
controla si singuri, in ceea ce priveste bautura.
Poate ca gandim ceva de
genul: „Bine, pot sa accept faptul ca eu nu pot sa beau, dar pot vinde sau pot
cumpara bautura pentru altcineva, nu-i asa?” Sau, ne putem gandi ca totusi putem
continua sa fim prieteni cu oamenii cu care obisnuiam sa bem.
Poate ca ne gandim ca
anumite aspecte ale acestui program nu ne vizeaza pe noi. Sau, avem ideea ca in
anumite cazuri, cum ar fi o boala grava sau moartea cuiva iubit, pur si simplu
nu vom putea sta fara bautura si planuim sa bem, daca vreun asemenea eveniment
va avea loc vreodata.
Poate ca ne facem
planuri ca dupa ce reusim sa stam abstinenti o perioada indelungata, dupa ce ne
realizam anumite idealuri in ceea ce priveste situatia materiala sau familia,
vom putea incepe sa bem din nou, dar cu masura.
De obicei, aceste
rezerve sunt adanc ascunse in mintile noastre; nu suntem pe deplin constienti
ca le avem. Este foarte important, esential chiar, sa scoatem la iveala orice
rezerve pe care le pastram si sa incercam sa le eliminam chiar acum, in acest
moment.
- Am ajuns sa accept gravitatea bolii de care
sufar (alcoolismul)?
- Cred ca mai pot avea legaturi cu oamenii cu
care obisnuiam sa beau, cu tovarasii de pahar? Cred ca mai pot
frecventa aceleasi locuri pe care le frecventam inainte?
- Cred ca este un lucru
intelept sa tin bautura in casa numai ca sa „imi aduc aminte” sau ca sa
imi „testez” recuperarea? Daca
da, de ce ?
- Exista vreun lucru sau vreun eveniment prin
care nu cred ca pot trece fara sa beau? Cred ca daca mi se
intampla ceva rau va fi atat de dureros incat va trebui sa beau ca sa pot
supravietui durerii?
- Cred ca dupa ceva timp
de abstinenta, sau in imprejurari de viata diferite, as fi in stare sa
beau cu masura?
- Ce alte rezerve mai pastrez?
CAPITULAREA
Este
o deosebire imensa intre resemnare si capitulare. Resemnarea este ceea ce
simtim atunci cand ne dam seama ca suntem alcoolici, dar, nu acceptam
recuperarea ca fiind solutia problemei noastre. Multi
dintre noi au fost in aceasta situatie cu mult inainte de a intra in A.A.,
gandind ca este destinul nostru sa fim alcoolici, sa traim si sa murim asa. Pe
de alta parte, capitularea este ceea ce se intampla atunci cand acceptam Pasul
Unu ca fiind foarte real pentru noi si, cand am acceptat recuperarea ca pe
solutia problemei noastre. Nu vrem sa ne mai traim viata ca si pana acum. Nu vrem sa ne mai simtim
cum ne-am simtit pana acum.
- Este ceva anume de care imi este frica atunci
cand aud de ideea de capitulare?
- Ce m-a convins ca nu mai pot bea controlat?
- Accept faptul ca nu voi
putea bea cu masura niciodata, nici chiar dupa o perioada mai lunga de
abstinenta?
- Pot incepe procesul de recuperare fara o
capitulare completa?
- Cum cred ca ar
fi viata mea daca as capitula complet?
- Pot sa continui procesul de recuperare fara
sa capitulez complet?
PRINCIPII SPIRITUALE
In Pasul Unu ne concentram asupra a patru
principii: sinceritate, minte deschisa, bunavointa si umilinta. Practicarea
principiului sinceritatii in Pasul Unu incepe cu admiterea adevarului despre
alcoolismul nostru si continua cu practicarea sinceritatii in mod zilnic.
Atunci cand spunem „sunt alcoolic” la o intrunire, poate sa fie primul lucru cu
adevarat sincer pe care il rostim dupa mult timp. Incepem sa fim capabili de a
fi sinceri cu noi insine si prin urmare si cu alti oameni.
- Daca mi-a trecut prin cap sa beau, am stat de
vorba cu cineva despre acest gand?
- Inca mai percep realitatea despre alcoolismul
meu, chiar daca am o anumita perioada de abstinenta?
- Am observat ca acum, din
moment ce nu mai trebuie sa ma justific pentru felul in care beau, nu mai
este nevoie sa mint asa cum minteam inainte? Imi place libertatea
care decurge de aici? In ce feluri am inceput sa fiu sincer in procesul de recuperare?
Principiul mintii deschise pe care il
gasim in Pasul Unu inseamna sa fii gata sa crezi ca exista si un alt mod de
viata si sa ai bunavointa sa-l incerci. Nu conteaza ca nu putem vedea fiecare
aspect al acelui mod de viata, sau ca poate fi ceva total diferit de ce stim,
ceea ce conteaza cel mai mult este sa nu ne limitam gandirea. Poate ca ii vom
auzi pe unii membrii mai vechi in A.A. spunand ceva ce suna de-a dreptul
nebunesc, cum ar fi: „capituleaza ca sa invingi” sau sugerandu-ne sa ne rugam
pentru cei pe care ii uram. Putem demonstra ca avem o minte deschisa atunci cand nu
respingem aceste sugestii inainte de a le incerca.
- Este vreun lucru pe care
l-am auzit in recuperare si pe care nu pot sa-l cred? L-am rugat pe mentorul meu sau pe altcineva
sa-mi explice acel lucru?
- In ce fel cred ca practic principiul mintii
deschise?
Bunavointa despre care se vorbeste in
Pasul Unu poate fi practicata in mai multe feluri. Atunci cand incepem sa ne
gandim pentru prima oara la recuperare, multi dintre noi ori nu cred ca este
posibila, ori pur si simplu nu inteleg cum va functiona, dar merg mai departe
oricum si fac Primul Pas – aceasta este prima experienta de practicare a
bunavointei. Orice actiune pe care o facem in beneficiul recuperarii arata
bunavointa: venirea la intruniri mai devreme, parasirea intrunirilor mai
tarziu, o mana de ajutor la organizarea lor, interes in contactarea altor
membrii A.A., ajutor in initierea noilor veniti prin impartasirea propriei
experiente.
- Am bunavointa sa urmez indrumarile „nasului”
meu?
- Am bunavointa sa
particip la intruniri cu regularitate?
- Am bunavointa de a
depune toate eforturile pentru recuperare? In ce fel?
Principiul umilintei, atat de important
pentru Pasul Unu, este exprimat cel mai bine in capitularea noastra. Umilinta
este cel mai usor de identificat cu faptul ca ne acceptam asa cum suntem cu
adevarat – nici mai rai nici mai buni decat credeam ca suntem atunci cand
consumam alcool, ci pur si simplu oameni.
- Cred cumva ca sunt un
monstru si am otravit intrega lume cu alcoolismul meu? Cred ca alcoolismul
meu nu a avut nici un fel de urmari pentru societatea din jurul meu? Sau ma situez undeva intre aceste doua idei?
- Am sentimentul ca sunt oarecum important in
cadrul familiei sau al cercului meu de prieteni? Dar in cadrul intregii
societati? In ce consta aceasta importanta?
- In ce fel practic principiul umilintei de-a
lungul parcurgerii Pasului Unu?
Pentru
a pune in practica principiul acceptarii, trebuie sa facem mult mai mult decat
sa admitem ca suntem alcoolici. Atunci cand ajungem sa ne acceptam dependenta,
simtim o schimbare interioara profunda, dublata de o speranta crescanda. De asemenea, incepem sa avem si un sentiment de pace. Ajungem
sa ne impacam cu faptul ca suntem alcoolici, ca trebuie sa ne recuperam si cu
semnificatia pe care aceste doua realitati o va avea in vietile noastre. Nu ne
este frica de un viitor in care va trebui sa participam la intruniri, sa urmam
indrumarile nasului, sa parcurgem Cei Doisprezece Pasi, ci incepem sa privim
recuperarea ca pe un dar pretios, iar efortul pe care trebuie sa-l depunem
pentru recuperare, ca pe o alta rutina obisnuita a vietii.
- M-am impacat cu faptul ca sunt alcoolic?
- M-am impacat cu
lucrurile pe care trebuie sa le fac pentru a imi mentine abstinenta?
- De ce cred ca acceptarea alcoolismului este
necesara pentru o recuperare continua?
MAI DEPARTE
Atunci
cand ne pregatim sa trecem mai departe, la Pasul Doi, ne vom intreba probabil
daca am parcurs Pasul Unu asa cum trebuia. Suntem siguri ca este timpul sa
trecem mai departe? Am lucrat la acest Pas atat cat au lucrat altii? Am inteles
cu adevarat Pasul Unu?
Multi dintre noi am descoperit ca ne
ajuta foarte mult daca scriem ce am inteles din fiecare Pas, atunci cand ne
pregatim sa trecem mai departe.
- Cum imi dau seama ca a
venit momentul sa trec mai departe?
- Ce am inteles eu din Pasul Unu?
- In ce fel cunostintele
si experientele mele anterioare mi-au afectat parcurgerea acestui Pas?
Am ajuns in punctul in care vedem foarte
bine rezultatele vechiului nostru mod de viata si acceptam faptul ca avem
nevoie sa il schimbam, dar probabil ca inca nu vedem cat de bogata in
posibilitati este viata in recuperare. Poate consideram ca este de ajuns pe
moment ca nu mai consumam alcool, dar vom descoperi in curand ca golul pe care
il umplusem cu bautura sau cu alte comportamente impulsive si obsesive, trebuie
umplut cu altceva. Parcurgerea restului Pasilor va umple acest gol.
In calatoria noastra spre recuperare
urmeaza Pasul Doi.
- Pasul Doi -
„Am ajuns la
credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala“
Daca Pasul Unu ne-a spulberat toate
iluziile legate de alcoolismul nostru, Pasul Doi este cel care ne da speranta de recuperare. Pasul Doi ne
spune ca lucrurile pe care le-am aflat despre alcoolismul nostru in Pasul Unu
nu inseamna sfarsitul, ca durerea si nebunia cu care am trait pana acum nu ne
sunt de nici un folos. Acestea pot fi indepartate si, cu timpul, vom invata cum
sa traim fara ele, parcurgand Cei Doisprezece Pasi ai Alcoolicilor Anonimi.
Pasul Doi va umple golul pe care il simtim atunci cand terminam de parcurs
Pasul Unu. Pe masura ce ne pregatim sa incepem Pasul Doi, incepem sa luam in
considerare ideea ca poate, totusi, exista o Putere Superioara noua insine, o
Putere capabila sa ne vindece durerea, sa ne scoata din ceata si sa ne redea
sanatatea mintala.
Atunci cand am venit pentru prima oara in
Program, multi dintre noi am fost contrariati de ceea ce sugera Pasul Doi, si
anume ca am fost nebuni. De la a admite
ca suntem neputinciosi pana la a admite ca suntem nebuni, ni se parea un pas
urias. In orice caz, dupa ce am capatat ceva vechime in program, am inceput
sa intelegem ce inseamna cu adevarat Pasul Doi. Am descoperit ca una dintre
definitiile nebuniei este: „a face
aceleasi greseli in mod repetat, asteptand rezultate diferite”. Cu
siguranta ca ne puteam identifica cu acesta definitie! De cate ori nu
incercasem sa scapam dintr-o situatie, din care nu scapasem niciodata inainte,
spunandu-ne de fiecare data in sinea noastra: „De data asta va fi altfel”…? Oare nu este asta o dovada de
nebunie? Dupa ce traim o perioada mai indelungata de timp urmand principiile
Pasului Doi, ajungem sa descoperim cat de adanca este nebunia noastra. Adesea,
ajungem la concluzia ca definitia nebuniei, citata mai inainte, abia daca
atinge pojghita de la suprafata.
Unii dintre noi am avut mari retineri in
legatura cu pasul Doi, pentru ca am
crezut ca ne cere sa fim religiosi. Departe de adevar… Nu este nimic,
absolut nimic, in programul Alcoolicilor Anonimi, care sa ceara ca membrii sa
fie religiosi. Comunitatea Alcoolicilor Anonimi apara cu incrancenare idea ca,
„pentru a devenii membru A.A. nu este necesar sa apartii unei religii, sau sa
crezi intr-o doctrina anume”. Membrii A.A. nu tolereaza nimic ce ar putea
compromite dreptul neconditionat al oricarui alcoolic de a-si dezvolta propria
intelegere a Puterii Superioare. Acesta
este un program spiritual, nu unul religios.
Frumusetea Pasului Doi este descoperita
atunci cand incepem sa ne gandim la ceea
ce ar putea fi Puterea Superioara noua insine. Suntem incurajati sa alegem
o Putere care este iubitoare, tine la noi, si cel mai important lucru, este
capabila sa ne redea sanatatea mintala. Pasul Doi nu
spune „Am ajuns la credinta IN
o Putere Superioara noua insine”, ci „Am ajuns la credinta CA o Putere Superioara noua
insine ne-ar putea reda sanatatea mintala„. Accentul nu se pune pe cine
sau ce este aceasta Putere, ci pe ceea ce aceasta Putere poate face pentru noi.
Grupul insusi este cu siguranta
calificat sa fie o Putere Superioara noua insine. Principiile continute in
Cei Doisprezece Pasi de asemenea sunt calificate sa fie Puterea Superioara noua
insine. Fiecare membru A.A. are propria lui intelegere in ceea ce priveste
Puterea Superioara noua insine.
Pe masura ce capatam ceva experienta in
recuperare si continuam sa parcurgem Pasul Doi, vom descoperi ca, indiferent de
cat de avansat este alcoolismul nostru, indiferent de cat de avansata era
nebunia noastra, Puterea Superioara noua insine are capacitatea nelimitata de a
ne reda sanatatea mintala.
SPERANTA
Speranta pe care o capatam parcurgand
Pasul Doi vine sa inlocuiasca disperarea pe care o simteam atunci cand am
intrat in acest program. De fiecare data cand am incercat sa urmam vreo cale
despre care credeam ca ne va scapa de alcoolism – de exemplu medicina, religie,
sau psihiatrie – am descoperit ca nici una nu ne rezolva problema, nici una nu
era de ajuns. Pe masura ce am epuizat toate resursele, atunci cand nu am mai
avut de ales, ne-am intrebat daca vom gasi oare vreodata un raspuns la problema
noastra, daca exista ceva pe lumea asta care ar fi putut functiona. De fapt,
poate ca atunci cand am venit pentru prima oara in acest program, am fost
foarte suspiciosi, intrebandu-ne daca nu cumva era tot o alta metoda care nu va
functiona pentru noi, sau care nu va functiona suficient de bine incat sa
schimbe ceva.
Oricum, ceva remarcabil s-a intamplat cu
noi, atunci cand am asistat la primele intruniri A.A.. Am intalnit alti
alcoolici care bausera exact ca si noi si care erau abstinenti acum. Am crezut in ei. Am stiut ca putem avea incredere in ei. Cunosteau toate
aspectele alcoolismului nostru, cunosteau disperarea, groaza, rusinea.
Alcoolicii in recuperare pe care i-am intalnit cunosteau toate aceste lucruri
pentru ca si ei fusesera acolo.
Atunci cand am descoperit ca acesti
oameni, alcoolici ca si noi, au reusit sa se mentina abstinenti sa sa gaseasca
o noua libertate, am inceput sa avem si noi o noua speranta. Poate ca am
capatat speranta dupa ce am stat de vorba cu un grup de membri mai vechi, dupa
o intrunire. Sau, poate ca ni s-a intamplat dupa ce am ascultat pe cineva
spunandu-si povestea. Chiar si dupa mai multi ani, multi dintre noi ne amintim
cu exactitate acel moment. Cu totii trecem prin minunata experienta a
recapatarii sperantei.
De-a lungul procesului de recuperare,
speranta noastra este reannoita. De fiecare data cand descoperim ceva nou
despre alcoolismul nostru, durerea acestei descoperiri este insotita
intotdeauna si de un val de speranta. Indiferent de cat de dureros este
procesul de demolare al negarii, exista intotdeauna un lucru bun care este
reabilitat in noi. Chiar daca avem impresia ca nu credem in nimic, cu siguranta
credem in acest program. Credem ca ni se poate reda sanatatea mintala, chiar si
in momentele cele mai disperate.
- Care sunt sperantele pe care le am astazi?
NEBUNIA
Daca avem indoieli in legatura cu nevoia
de a ne recapata sanatatea mintala, vom avea probleme cu acest Pas. Daca avem
vreo indoiala, trecerea in revista a Primului Pas ne va ajuta. Acum este
momentul sa analizam bine nebunia noastra.
- Am crezut vreodata ca pot bea controlat?
Povesteste despre incercarile de a bea cu masura.
- Ce lucruri am facut cand beam, pe care nici
nu imi vine sa le cred acum, privind inapoi?
- M-am pus vreodata in
situatii periculoase, incercand sa fac rost de bautura? M-am purtat in
feluri de care acum imi este rusine? Da exemple.
- Am luat vreodata hotarari nebunesti,
influentate de alcoolismul meu?
- Am parasit locuri de munca, am terminat
prietenii sau alte legaturi, am renuntat la atingerea unor idealuri sau
obiective, doar din cauza ca toate acestea ma impiedicau sa beau?
- Am ranit vreodata pe
cineva sau pe mine insumi / insami (fizic) la bautura?
Nebunia este o pierdere a contactului cu
realitatea, a capacitatii de a vedea lucrurile asa cum sunt. De exemplu, putem
gandi ca problemele noastre personale sunt mai importante decat ale oricui; de
fapt, poate ca nici nu suntem capabili sa luam in seama si problemele altor
oameni. Probleme marunte devin catastrofe de proportii. Vietile noastre isi
pierd orice echilibru. Cateva exemple clare de gandire nebuneasca sunt: credem
ca ne putem mentine abstinenti si singuri; credem ca consumul de alcool este
singura noastra problema si ca totul este in regula acum, doar pentru ca nu mai
bem. In A.A. nebunia este adesea descrisa ca fiind credinta ca putem folosi
ceva din afara noastra: alcool, sex, putere, mancare, etc, ca sa reparam ceva
stricat dinnauntru – sentimentele noastre.
NEBUNIA
(continuare)
- Descrie feluri in care ai reactionat exagerat
sau nu ai reactionat deloc la anumite lucruri.
- In ce fel viata mea si-a
pierdut echilibrul?
- In ce feluri nebunia mea
imi spune ca anumite lucruri din afara imi pot rezolva problemele?
Consumand alcool? Jucand jocuri de noroc, mancand exagerat, facand noi
cuceriri…? Altceva?
- parte a nebuniei mele este credinta ca
bautura este singura mea problema?
Daca
avem deja o perioada de abstinenta, s-ar putea sa descoperim ca un nou nivel de
negare ne impiedica sa vedem nebunia din vietile noastre. Asa
cum am facut la inceputul recuperarii noastre, trebuie sa recunoastem felurile
in care ne-am purtat nebuneste. Multi dintre noi am descoperit ca nebunia, asa
cum o intelegem noi, merge dincolo de definitia pe care am prezentat-o la
inceput. Am facut aceleasi greseli, iar si iar, chiar si atunci cand am fost pe
deplin constienti care vor fi rezultatele. Poate ca sufeream atat de tare incat
nu ne mai pasa de consecinte, sau poate ca ne-am gandit ca se merita sa platim
pretul atata timp cat puteam actiona manati de anumite impulsuri sau obsesii.
- Atunci cand am actionat
sub impulsul unei obsesii, chiar daca stiam care vor fi consecintele, care
au fost emotiile sau gandurile pe care le-am avut inainte de a actiona? Ce m-a determinat sa merg mai departe?
„AM AJUNS LA CREDINTA …“
Discutia de mai inainte scoate la iveala
cateva dintre motivele care ne fac sa avem probleme cu Pasul Doi. Poate ca mai
exista si altele. Este foarte important pentru noi sa identificam si sa depasim
barierele care ne pot impiedica sa „ajungem la credinta …”
- Am vreo teama cu privire la ajungerea la o
credinta? Care este aceasta?
- Exista si alte bariere
care ma impiedica sa ajung la o credinta? Care sunt acestea?
- Ce inseamna pentru mine fraza : „Am ajuns la
credinta …” ?
Fiind alcoolici, suntem inclinati sa vrem
ca toate lucrurile sa se intample imediat. Dar, este foarte important sa ne
aducem aminte ca Pasul Doi este un proces si nu o intamplare. Cei mai multi
dintre noi nu se trezesc deodata, intr-o buna zi, incredintati ca o Putere
Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala. Ajungem la aceasta
credinta treptat. Totusi, nu trebuie sa stam cu mainile la spate si sa asteptam
credinta sa se instaleze singura; putem sa-i dam si noi o mana de ajutor.
- Am crezut
vreodata in ceva pentru a carui existenta nu aveam o dovada palpabila? Cum
a fost acea experienta?
- I-am auzit pe alti
alcoolici in recuperare povestind despre experientele lor in
procesuldobandirii credintei? Am incercat sa aplic si in viata mea
lucrurile pe care le-am auzit?
- In ce anume cred eu?
- In ce fel credinta mea a
crescut, de cand am intrat in programul de recuperare?
O
PUTERE SUPERIOARA NOUA INSINE
Fiecare dintre noi intra in recuperare cu o lunga istorie
de experiente de viata. Aceasta va influenta in mare masura perceptia pe care o
avem fata de o Putere Superioara noua insine. In acest Pas, nu ni se cere sa
avem o idee specifica despre natura sau identitatea acestei Puteri. Aceasta
intelegere va veni mai tarziu. In Pasul Doi, cel mai important lucru este sa
avem o perceptie a Puterii Superioare, care ne poate fi de ajutor. Nu avem
nevoie de o explicatie teologica sau de o doctrina anume, ci vrem doar ceva
care sa functioneze.
Cat de puternica trebuie sa fie o Putere Superioara noua
insine? Raspunsul la aceasta intrebare este simplu. Puterea alcoolismului
nostru, atat de negativa, a fost fara indoiala, superioara noua insine.
Alcoolismul ne-a condus pe un drum nebunesc si ne-a facut sa ne purtam altfel
decat am fi dorit cu adevarat. Avem nevoie de ceva care sa bata asta, cu o
putere cel putin egala cu a alcoolismului.
- Imi este greu sa
accept ca exista o Putere sau Puteri superioare mie?
- Enumera cateva lucruri care crezi ca sunt mai puternice decat tine.
- Poate o Putere Superioara mie sa ma ajute sa ma mentin abstinent? Cum?
- Poate o Putere Superioara mie sa ma ajute sa ma recuperez? Cum?
Poate ca unii dintre noi au deja o idee clara in legatura
cu natura unei Puteri Superioare noua insine. Nu este gresit cu nimic. De fapt,
Pasul Doi este punctul in care multi dintre noi incep sa-si formeze primele
idei concrete despre o Putere Superioara, in caz ca nu au facut-o deja. Multi
alcoolici au gasit ca le este de mare ajutor sa identifice mai intai ceea ce NU
ESTE Puterea Superioara, inainte de a identifica ceea ce ESTE.
Analizand lucrurile pe care o Putere Superioara noua
insine le poate face pentru noi, ne poate ajuta sa descoperim mai multe despre
acea Putere.
Exista foarte multe feluri in care se poate percepe o
Putere Superioara noua insine. O putem percepe ca fiind puterea principiilor
spirituale, puterea comunitatii A.A., puterea binelui, sau orice altceva ne
putem imagina, atata timp cat este iubitoare si buna si mai puternica decat
noi. De fapt, nici nu trebuie neaparat sa intelegem o Putere Superioara noua
insine, dar o putem folosi sa ne mentinem abstinenti si sa urmam procesul de
recuperare.
- Am vreo dovada ca o Putere Superioara mie lucreaza in viata mea?
- Care sunt
caracteristicile pe care Puterea mea Superioara NU LE ARE?
- Care sunt
caracteristicile pe care LE ARE Puterea mea Superioara?
REDAREA SANATATII MINTALE
Restaurarea sanatatii mintale inseamna
schimbarea noastra, in asa fel incat nici alcoolismul si nici nebunia care il
insoteste sa nu ne mai controleze viata. Asa cum am descoperit ca nebunia era
evidenta in viata noastra de alcoolici, prin pierderea oricarei perspective si
al oricarui echilibru, vom descoperi sanatatea mintala acum, si vom gasi un
echilibru care ne va permite sa luam hotarari din ce in ce mai bune. Vom
descoperi ca intotdeauna vom avea si alte alegeri, in ceea ce priveste comportamentul
nostru. Vom incepe sa capatam maturitatea si intelepciunea de a lua lucrurile
mai usor si de a cantari toate aspectele unei probleme, inainte de a trece la
actiune.
Este normal ca vietile noastre se vor
schimba. Cei mai multi dintre noi vor identifica foarte usor sanatatea mintala
in viata noastra atunci cand comparam viata de pe vremea cand beam, cu viata la
inceputul recuperarii, sau de la inceputul recuperarii cu cea de dupa mai mult
timp de abstinenta, sau viata de dupa mai mult timp de abstinenta cu viata din
recuperarea pe termen lung. Toate acestea constituie un intreg proces, iar
nevoia noastra pentru restaurarea sanatatii mintale isi va schimba aspectul
de-a lungul timpului.
Atunci cand venim pentru prima oara in
recuperare, probabil ca a ni se reda sanatatea mintala inseamna pentru noi a nu
mai bea; atunci cand lasam bautura, o mare parte din nebunia care este direct
legata de consumul de alcool se va opri. Nu vom mai comite infractiuni sau alte
fapte antisociale, cu scopul de a obtine bautura, nu ne vom mai pune singuri in
situatii josnice, umilitoare, degradante, care nu ne aduc nici un fel de folos.
Daca suntem in recuperare de ceva timp,
poate ca o sa descoperim ca nu avem nici un fel de probleme cu credinta intr-o
Putere Superioara care ne poate ajuta sa ne mentinem abstinenti, dar poate ca
inca nu ne-am gandit prea mult la ce inseamna a ni se reda sanatatea mintala,
dincolo de a ne lasa de bautura. Pe masura ce crestem in procesul de
recuperare, este foarte important ca si ideea noastra de sanatate mintala sa se
dezvolte.
REDAREA SANATATII MINTALE
(continuare)
- Descrie cateva lucruri
pe care le consideri a fi exemple de sanatate mintala.
- Ce schimbari in gandirea
si comportamentul meu sunt necesare pentru restaurarea sanatatii mintale?
- In ce domenii ale vietii
mele cred ca am nevoie de sanatate mintala in acest moment?
- De ce cred ca
restaurarea sanatatii mintale este un proces?
- Cum ma va ajuta
parcurgerea celor 12 Pasi in procesul de restaurare a sanatatii mintale?
- De cand am intrat in recuperare,
am simtit ca mi-am recapatat sanatatea mintala intr-o oarecare masura? Descrie.
Poate ca unii dintre noi au asteptari
exagerate in ceea ce priveste redarea sanatatii mintale. Poate ca o sa ne
gandim ca nu ne vom mai enerva niciodata, sau ca atunci cand parcurgem Pasul
doi, vom avea tot timpul un comportament perfect si nu vom mai avea nici o
problema cu obsesiile, nelinistea sufleteasca sau cu pierderea echilibrului in
vietile noastre. Poate ca acest exemplu de gandire este putin exagerat, dar daca
descoperim ca suntem dezamagiti de noi insine in cadrul procesului de
recuperare, sau de cantitatea de timp care ne este necesara pentru restaurarea
sanatatii mintale, poate ca vom descoperi ca si noi am avut o astfel de
gandire. Cei mai multi dintre noi au descoperit ca cel mai bun mod de a ne
castiga seninatatea este sa renuntam la orice asteptari am avea in legatura cu
progresul propriului proces de recuperare.
- Ce asteptari am privind
redarea sanatatii mintale? Sunt
acestea exagerate sau rezonabile?
- Cred ca asteparile
rezonabile pe care le am in privinta progresului propriei recuperari sunt
satisfacute? Am inteles ca
recuperarea are loc in timp si nu peste noapte?
- dovada de sanatate mintala este atunci cand
descoperim ca suntem capabili sa reactionam cu discernamant in situatii
care altadata ne depaseau. Am avut vreo astfel de experienta in
recuperare? Descrie.
PRINCIPII SPIRITUALE
In Pasul Doi, ne vom concentra asupra
principiilor de minte deschisa, bunavointa, credinta, incredere si umilinta.
Principiul mintii dechise, pe care il gasim aici, izvoraste din intelegerea
faptului ca nu ne putem recupera singuri, ca avem nevoie de ajutor. De aici,
mintea noastra va fi deschisa credintei ca putem fi ajutati. Nu conteaza daca
avem vreo idee sau nu despre felul in care aceasta Putere Superioara ne poate
ajuta, ci conteaza doar sa credem ca este posibil.
- In ce fel recuperarea mea este afectata daca
imi mentin mintea inchisa?
- Cum demonstrez
acum, in viata mea, ca am mintea deschisa?
- In ce fel s-a schimbat
viata mea de cand am intrat in recuperare? Cred ca este posibil sa ma
schimb si mai mult?
Practicarea principiului bunavointei in
Pasul Doi poate incepe intr-un mod destul de simplu. La inceput, mergem la
intruniri si ii ascultam pe alti alcoolici in recuperare impartasindu-si
experienta cu Pasul Doi. Apoi, putem incepe sa aplicam cele auzite in propria
recuperare. Bineinteles,
vom incerca sa cerem indrumarea nasului nostru.
- Care sunt lucrurile pe
care am bunavointa sa le fac pentru a-mi restaura sanatatea mintala?
- Exista vreun lucru pe
care nu am vrut sa-l fac inainte, dar pe care am bunavointa sa-l fac acum?
Care este acesta?
Atunci cand lucram la Pasul Doi, nu putem
sa stam pur si simplu cu mainile in san si sa asteptam sa fim cuprinsi de
credinta. Trebuie sa facem si noi un efort. Una dintre metodele sugerate si
care a functionat pentru multi dintre noi a fost aceea de a actiona ca si cum
am avea credinta. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne mintim pe noi insine. Nu
trebuie sa il mintim nici pe nasul nostru, nici pe oricine altcineva. Nu vrem sa pretindem ca avem credinta, doar pentru a face impresie. A
actiona ca si cum am avea credinta inseamna pur si simplu a crede ca ceea ce
speram se va realiza. In Pasul Doi, asta inseamna sa traim ca
si cum ne-am astepta sa ni se redea sanatatea mintala. Sunt o multime de
modalitati prin care aceasta metoda poate functiona pentru fiecare dintre noi.
O alta sugestie este ca putem incepe sa actionam ca si cum am avea credinta pur
si simplu participand cu regularitate la intruniri si cerand indrumarea nasului
sau a altor membri mai vechi.
- Am luat vreo actiune care imi demonstreaza
credinta?
- Cred ca credinta mea a crescut?
- Am inceput sa fiu
capabil sa-mi fac anumite planuri, avind credinta ca alcoolismul meu nu le
va zadarnici?
Practicarea principiului increderii
necesita depasirea oricarei temeri legate de procesul restaurarii sanatatii
mintale. Chiar daca avem o perioada scurta de sobrietate, se poate sa fi simtit
deja o anumita suferinta emotionala, pe masura ce avansam in procesul de
recuperare. Poate ca acum ne este teama ca va urma si mai multa suferinta.
Intr-un fel, suntem indreptatiti sa ne fie teama, pentru ca vom mai avea parte
de suferinta. In orice caz, aceasta suferinta nu va fi mai mare decat putem
indura, si, nu trebuie nici sa o induram singuri. Daca incercam sa avem mai
multa incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere Superioara noua
insine, putem depasi cu bine momentele dureroase ale recuperarii noastre. Vom
sti ca ceea ce ne asteapta dincolo de acestea este mai mult decat o fericire de
suprafata: va fi o schimbare fundamentala, care va face ca vietile noastre sa
fie pline de satisfactie, intr-un sens mult mai profund.
- Care sunt temerile care
ma impiedica sa am incredere?
- Ce cred ca trebuie sa
fac pentru a putea renunta la aceste temeri?
- Ce actiuni am luat, care
demonstreaza ca am incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere
Superioara?
Principiul umilintei izvoraste din
constientizarea faptului ca exista o Putere Superioara noua insine. Pentru cei mai
multi dintre noi, este o lupta grea sa renuntam sa ne bazam numai pe propria
gandire si sa incepem sa cerem ajutor, dar atunci cand reusim sa o facem, am
inceput sa practicam principiul umilintei de care se vorbeste in Pasul Doi.
- Am incercat sa cer ajutorul
unei Puteri Superioare mie, astazi? Cum?
- Am cerut ajutor nasului
meu sau altor membri A.A., am participat la intruniri, am incercat sa le
vorbesc si altor alcoolici in recuperare? Care au fost rezultatele?
MAI DEPARTE
Pe masura ce ne pregatim sa trecem mai
departe la Pasul Trei, vom recapitula care sunt lucrurile pe care le-am
castigat lucrand Pasul Doi. Atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe, ne
va fi de mare ajutor daca vom scrie ceea ce am inteles din fiecare pas. Astfel,
vom putea asimila si mai bine principiile spirituale ale fiecarui pas in parte.
- Ce actiune as putea lua,
care sa ma ajute in procesul de ajungere la credinta?
- Ce pot face pentru a depasi asteptarile
exagerate pe care le am privind redarea sanatatii mintale?
- Ce am inteles eu din Pasul Doi?
- In ce fel cunostintele si experienta mea de
dinainte mi-au afectat parcurgerea acestui Pas?
Mergand mai departe, la Pasul Trei,
probabil ca simtim deja in noi o speranta crescanda. Chiar daca nu suntem nou
veniti in procesul de recuperare, tocmai ne-am intarit convingerea ca
recuperarea, maturizarea si schimbarea nu sunt numai posibile, dar sunt
inevitabile atunci cand depunem toate eforturile in parcurgerea Pasilor. Putem
vedea cu claritate posibilitatea usurarii de povara nebuniei in care ne
incatusase alcoolismul nostru. Este foarte probabil ca deja am inceput sa
simtim o anumita libertate. Am analizat nebunia produsa de alcoolism si am
inceput sa avem incredere ca o Putere Superioara noua insine ne va ajuta sa nu
mai mergem pe acelasi drum. Incepem sa fim eliberati de iluziile si minciunile
noastre. Nu mai trebuie sa ne luptam sa ne mascam alcoolismul sau sa ne izolam
de ceilalti pentru a ne ascunde nebunia. Am vazut in ce fel acest program
functioneaza pentru altii si am descoperit ca incepe sa functioneze si pentru
noi. Prin credinta pe care am castigat-o recent, dobandim si bunavointa de a
trece la actiune si de a incepe lucrul la Pasul Trei.
- Pasul Trei -
„Am hotarat sa ne
lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia fiecare
dintre noi”
Am lucrat Pasii Unu si Doi impreuna cu
nasul nostru, am capitulat si am
demonstrat ca avem bunavointa sa incercam ceva nou. Toate
acestea ne-au dat un puternic sentiment de speranta.
Dar, daca nu punem aceasta speranta nou dobandita in practica chiar acum, ea se
va pierde, iar noi ne vom intoarce inapoi de unde am plecat. Punerea in practica,
actiunea de care avem nevoie, este parcurgerea Pasului Trei.
Actiunea principala in Pasul Trei este luarea unei hotarari. Poate ca ideea ca
trebuie sa luam o hotarare ne va speria, mai ales atunci cand vedem care este
hotararea pe care trebuie sa o luam in acest Pas. A lua o hotarare, in orice
domeniu, este un lucru pe care cei mai multi dintre noi nu l-au mai facut de
mult timp. Altii au luat hotarari pentru noi, alcoolismul nostru, autoritatile,
sau pur si simplu hotararile in ceea ce ne priveste au fost luate in lipsa
noastra, pentru ca noi nu voiam aceasta responsabilitate. Atunci cand adaugam
la toate acestea conceptul de
incredintare a vointei si vietii noastre unei Puteri pe care cei mai multi
dintre noi nu o intelegem in acest moment, poate ca vom incepe sa gandim ca
toata aceasta afacere ne depaseste si vom incerca sa gasim o scurtatura, o modalitate mai usoara de
a lucra la program. Dar gandurile de acest fel sunt foarte periculoase, pentru ca atunci cand apucam pe o scurtatura in
program, ne scurtcircuitam recuperarea.
Hotararea Pasului Trei se poate dovedi
prea mare ca sa fie luata dintr-o data. Teama
de acest Pas si gandirea periculoasa generata de aceasta teama, pot fi sterse
daca impartim acest Pas intr-o serie de pasi
mai mici, separati. Pasul Trei este doar o alta piesa a drumului nostru de
recuperare de la alcoolism. Luarea acestei hotarari a Pasului Trei nu inseamna
neaparat ca trebuie sa schimbam imediat si definitiv intregul nostru mod de
viata.
Schimbarile fundamentale din vietile
noastre se intampla progresiv, pe
masura ce lucram la recuperare, si toate acestea necesita o participare activa
din partea noastra. Nu trebuie sa ne fie teama ca acest Pas ne va provoca ceva
pentru care nu suntem inca pregatiti sau care nu ne va placea.
O mare semnificatie o are sugestia pe
care o face Pasul Trei, aceea de a ne lasa vointa si viata in mana unui
Dumnezeu, asa cum il intelegem noi. Lucrand Pasul Trei, ii dam voie cuiva sa aiba grija de noi, si nu sa ne controleze sau sa ne conduca viata in locul nostru. Pasul Trei nu ne sugereaza sa devenim ca niste
roboti, incapabili sa-si traiasca propria viata, si nici nu ne permite sa facem
asta, acelora dintre noi carora posibilitatea unei astfel de iresponsabilitati
ni s-ar parea atractiva. Nu facem decat sa luam o hotarare simpla de a schimba
directia de mers, de a inceta sa ne mai opunem sirului natural si logic de
evenimente din viata noastra, de a inceta sa ne istovim puterile in incercarea
de a face ca toate lucrurile sa se intample ca si cum noi am fi cei care
controleaza lumea intreaga. Acceptam faptul
ca o Putere Superioara poate sa aiba grija
mai bine decat noi de vointa si viata noastra. Ducem mai departe procesul
spiritual de recuperare, incepand sa cercetam care este intelegerea noastra
personala, ce inseamna pentru noi cuvantul „Dumnezeu”.
In acest Pas, fiecare dintre noi va
trebui sa ajunga la niste concluzii in
ceea ce priveste propria intelegere a cuvantului „Dumnezeu”. Felul in care
noi Il intelegem nu trebuie neaparat sa fie complet si nici complex. Nu trebuie
neaparat sa fie nici la fel cu a altora. Poate ca vom descoperi ca stim cu
siguranta ce NU ESTE Dumnezeu, dar nu suntem siguri de ceea ce ESTE, si nu este
cu nimic gresit. Singurul lucru care este esential este ca incepem o cautare ce ne va conduce spre o si mai buna intelegere,
pe masura ce continuam procesul de recuperare. Conceptia noastra despre
Dumnezeu se va maturiza odata cu propria noastra maturizare in recuperare. Parcurgerea Pasului Trei ne va ajuta sa
descoperim care este intelegerea care functioneaza cel mai bine pentru noi.
AM
HOTARIT
Asa cum am discutat mai inainte, multi
dintre noi vor descoperi ca sunt deranjati de gandul luarii unei hotarari mari.
Poate ca ne vom simti coplesiti sau intimidati. Poate ca ne va fi teama de
rezultatele posibile sau de obligatiile tacite. Sau, poate ca ne gandim ca este
un lucru pe care il facem doar o data si ne este teama ca nu o sa-l facem asa
cum trebuie si nici nu o sa avem ocazia sa-l mai facem vreodata. Hotararea de a
ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare
dintre noi, este o hotarare pe care o putem lua iar si iar, zilnic chiar, daca
este nevoie. De fapt, este foarte probabil sa descoperim ca trebuie sa luam
aceasta hotarare cu regularitate, altfel riscam sa ne pierdem recuperarea, din
cauza automultumirii.
Este esential sa punem inima si sufletul
nostru in aceasta hotarare. Desi cuvantul „hotarire” suna mai mult a ceva ce
are loc mai mult in mintea unui om, trebuie sa facem tot efortul necesar pentru
a aprofunda aceasta hotarare, dincolo de intelegerea rationala.
- De ce cred ca
luarea unei hotarari este elementul central al acestui Pas?
- Pot sa iau
aceasta hotarare doar pentru ziua de astazi? Am vreo teama sau vreo
rezerva legata de aceasta hotarare? Care sunt acestea?
Trebuie
sa ne dam seama ca nu are nici un sens daca luam o hotarare dar nu actionam in
consecinta. De exemplu, sa zicem ca intr-o dimineata luam
hotararea sa mergem undeva in ziua respectiva, dar dupa aceea, ne asezam in
fotoliu si nu plecam de acasa toata ziua. Daca
procedam asa, hotararea pe care am luat-o nu mai are nici un sens, nu mai are
nici o semnificatie, ci este doar un gand intamplator, ca oricare altul.
- Ce actiuni am luat ca sa fiu in conformitate
cu hotararea pe care am luat-o?
- Care sunt domeniile
vietii mele pe care imi vine greu sa i le incredintez Lui Dumnezeu? De ce cred ca este important sa i le incredintez
oricum?
VOINTA
Pentru
ca am actionat sub imperiul propriei vointe vreme indelungata, abuzand de
dreptul nostru de a face alegeri si de a lua hotarari, Pasul Trei are o
importanta vitala. Mai exact, ce este vointa proprie? Cateodata inseamna
retragere si izolare totala. Sfarsim prin a duce o viata singuratica,
preocupati numai de propria persoana. Alteori, propria vointa ne face sa
actionam fara sa tinem seama de nimic altceva decat ceea ce vrem noi. Ignoram
nevoile si sentimentele celorlalti. Cu toate acestea, reactionam violent si ii
punem pe fuga pe toti aceia care indraznesc sa conteste dreptul nostru de a
face numai ceea ce vrem. Ne transformam in adevarate furtuni, facand ravagii in
viata familiei, a prietenilor, sau chiar a strainilor, fiind total inconstienti
de gravitatea distrugerilor pe care le-am lasat in urma noastra. Daca unele
imprejurari de viata nu sunt pe placul nostru, incercam sa le schimbam prin
orice mijloace, numai ca sa ne atingem scopurile. Incercam sa facem lucrurile
sa iasa asa cum vrem noi, cu orice pret. Suntem atat de preocupati cu urmarirea
agresiva a satisfacerii impulsurilor noastre, incat pierdem orice contact cu
propria constiinta sau cu o Putere Superioara. Pentru a putea lucra la acest
Pas, fiecare dintre noi trebuie sa ne recunoastem felurile in care am actionat
sub imperiul propriei vointe.
- Descrie momentele in
care ai actionat dupa propria vointa. Care au fost motivele?
- In ce fel vointa proprie
mi-a afectat viata?
- In ce fel vointa mea i-a
afectat pe altii?
Capitularea vointei proprii nu inseamna
ca nu mai putem urmari anumite idealuri sau ca nu putem incerca sa facem
schimbari in vietile noastre sau in lume. Nu inseamna ca trebuie sa stam cu
mainile in san si sa acceptam nedreptatile care ni se fac noua sau altora pentru
care suntem responsabili. Avem nevoie sa facem o deosebire clara intre propria vointa
distructiva si actiunea buna, constructiva.
- Urmarirea
realizarii idealurilor mele, poate face rau altcuiva? In ce fel?
- Daca urmaresc sa obtin ceea ce vreau, este
posibil sa sfarsesc prin a face ceva care sa ma afecteze in mod negativ pe
mine sau pe altii? Explica.
- Daca am un anumit ideal,
va trebui sa incalc vreunul dintre principiile mele ca sa-l pot atinge? (De exemplu: Va trebui sa fiu nesincer? Crud?
Infidel?)
VOINTA (continuare)
Daca suntem nou veniti in program si
lucram la Pasul Trei pentru prima oara, probabil ca vom incepe sa ne intrebam
care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, crezand ca asta ni se cere sa
descoperim in acest pas. De fapt, nu ne concentram in totalitate atentia asupra
acestui aspect decat atunci cand ajungem la Pasul Unsprezece, dar acum, in
Pasul Trei, incepem procesul care ne va conduce acolo.
Voia Lui Dumnezeu pentru noi este ceva ce
vom ajunge sa cunoastem progresiv, pe masura ce lucram Pasii. In momentul de
fata, putem trage niste concluzii simple legate de voia Lui Dumnezeu pentru
noi, care ne pot fi de ajuns pentru acum. Voia Puterii noastre Superioare
pentru noi este sa ne mentinem abstinenti, sa facem lucruri care ne pot ajuta
sa ne mentinem abstinenti, cum ar fi sa participam cu regularitate la intruniri
sau sa stam de vorba cu nasul nostru sau cu alti membri A.A.
- Descrie momentele in
care propria vointa nu a fost de ajuns. (De exemplu: Nu am putut sta fara
bautura numai prin vointa mea).
- Care este diferenta
intre vointa mea si voia Lui Dumnezeu?
Intr-un anumit moment in recuperarea
noastra, se poate sa descoperim ca am schimbat incercarea de a alinia propria
noastra vointa cu voia Lui Dumnezeu, pe actiuni care demonstreaza din nou
influenta propriei vointe. Acest lucru se intampla adesea atat de incet si de
subtil incat de-abia daca bagam de seama. Se pare ca suntem cu precadere
vulnerabili la exercitarea vointei proprii mai ales atunci cand lucrurile merg
bine. Atunci sarim peste linia care desparte urmarirea sincera si umila a unor
idealuri, de manipularea subtila si incercarea de a obtine rezultate fortate.
Ne trezim ca mergem putin cam prea departe intr-o discutie in care incercam sa
convingem pe altcineva ca avem dreptate. Ne trezim ca ne cramponam de un anumit
lucru putin prea mult timp. Brusc, ne dam seama ca nu am mai stat de vorba cu
nasul nostru cam de multisor. Atunci vom simti o intepatura surda, aproape
subconstienta, care ne va alerta de aceasta deraiere subtila de la recuperare –
daca ascultam.
- Au fost momente in
recuperarea mea, cand am descoperit, ca aproape fara sa-mi dau seama,
mi-am luat inapoi vointa si viata in mainile mele? Care a fost lucrul care m-a pus in alerta?
- Ce am facut ca sa imi reinnoiesc angajamentul
Pasului Trei?
DUMNEZEU,
ASA CUM SI-L INCHIPUIE FIECARE DINTRE NOI
Inainte de a ne adanci in procesul de lasare a vointei si
vietii noastre in grija Lui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre
noi, ar trebui sa depunem un efort pentru depasirea oricarei credinte negative
sau a oricarei idei preconcepute pe care am avea-o despre cuvantul „Dumnezeu”.
- Cuvantul „Dumnezeu”, sau conceptul in sine
imi creaza vreo problema? De ce?
- Am crezut vreodata ca Dumnezeu a facut sa mi
se intample lucruri rele, sau ca m-a pedepsit? Ce lucruri rele mi s-au
intamplat pentru care am dat vina pe Dumnezeu?
In A.A. ni se sugereaza sa alegem o imagine a Puterii
Superioare care este iubitoare, protectoare si mult mai mare decat noi insine.
Aceasta imagine poate cuprinde toate ideile noastre personale despre Dumnezeu,
a fiecarui membru A.A. in parte. Nimeni nu este lasat in afara. Daca intelegem
ca Dumnezeu inseamna Puterea programului, imaginea se potriveste. Daca
intelegem ca Dumnezeu inseamna principiile spirituale ale programului, si aici
imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna o putere sau o
entitate cu care putem comunica personal, imaginea sugerata este potrivita.
Este un lucru esential sa incepem sa ne cercetam si sa ne dezvoltam propria
intelegere. In acest proces,
nasul sau membrii mai vechi ne pot fi de un real ajutor.
- Care este intelegerea mea despre Puterea
Superioara, astazi?
- Cum lucreaza Puterea
Superioara in viata mea?
Pe cat
de important este sa intelegem care este Puterea noastra Superioara, pe atat de
important este sa dezvoltam o relatie cu aceasta. Putem sa facem acest lucru intr-o multime
de moduri. In primul rand, avem nevoie sa comunicam cumva cu Puterea Noastra
superioara. Unii dintre noi numim aceasta comunicare Rugaciune, altii o numesc
in alte feluri. Comunicarea nu trebuie neaparat sa fie protocolara sau
ceremonioasa, si nici chiar verbala.
In al doilea rand,
trebuie sa fim deschisi comunicarii de la Puterea Superioara. Putem face acest lucru fiind atenti la
felul in care ne simtim, la reactiile noastre, si la tot ce se intampla in noi
si in jurul nostru. Ori, putem avea o alta metoda personala, care ne ajuta sa
comunicam cu Puterea Superioara noua insine. Se poate ca Puterea Superioara sa
ne vorbeasca, sau sa ne ajute sa vedem ce este bine, prin intermediul altor
membri A.A.
In al treilea rand,
trebuie sa ne dam voie sa avem sentimente fata de Puterea noastra Superioara. Putem simti manie. Putem simti dragoste.
Putem simti teama. Putem simti recunostinta. Nu este cu nimic gresit daca
impartasim gama emotiilor omenesti cu Puterea noastra Superioara. Acest lucru
ne va permite o apropiere si mai mare fata de Puterea pe care ne bazam si ne va
ajuta sa capatam si mai multa incredere in aceasta Putere.
DUMNEZEU,
ASA CUM SI-L INCHIPUIE FIECARE DINTRE NOI
(continuare)
- Cum comunic eu
cu Puterea mea Superioara?
- Cum comunica Puterea mea Superioara cu mine?
- Care sunt sentimentele pe care le am fata de
Puterea mea Superioara?
Odata cu efortul pe care il depunem pentru a ne mentine
abstinenti, lucram si la aprofundarea propriei imagini despre Dumnezeu.
Experienta pe care o acumulam in recuperare este reflectata direct in aceasta
aprofundare. Maturizarea pe care o capatam in intelegerea Puterii Superioare ne
aduce pace si seninatate. Atunci cand avem incredere in Puterea Superioara
devenim si mai optimisti in ceea ce priveste viata noastra. Incepem sa simtim
ca vietile noastre au fost atinse de ceva ce este mai presus de intelegerea
noastra si suntem bucurosi si recunoscatori pentru asta.
Apoi, se intampla ceva anume ce ne face sa ne schimbam
intrega imagine pe care ne-o formaseram despre Puterea Superioara, sau ne face
chiar sa ne indoim cu totul de insasi existenta ei. Poate sa fie moartea cuiva
drag, o nedreptate, sau o mare pierdere. Orice ar fi, ne lasa cu sentimentul ca
am fost loviti in moalele capului. Pur si simplu nu mai putem intelege nimic.
In astfel de momente avem nevoie cel mai mult de Puterea
noastra Superioara, chiar daca, instinctiv, descoperim ca vrem sa ne indepartam
de ea. Imaginea noastra despre Puterea Superioara este pe cale de a suferi o
schimbare dramatica. Avem nevoie sa continuam sa comunicam cu Puterea
Superioara, cerandu-i puterea de a accepta, daca nu puterea de a intelege. Avem
nevoie sa-i cerem putere sa mergem mai departe. Pana la urma, vom reusi sa
restabilim relatia noastra cu Puterea Superioara, desi, foarte probabil, in
termeni diferiti.
- Mi se intampla cumva sa
trec printr-o schimbare a parerilor mele despre natura Puterii Superioare?
Descrie.
- Ideea pe care o am
despre Puterea mea Superioara este inca valabila? Ce schimbari cred ca
sunt necesare?
Pe masura ce imaginea pe care o avem despre Puterea
Superioara se dezvolta si se maturizeaza, vom descoperi ca reactionam diferit
la lucrurile care se intampla in vietile noastre. Vom descoperi probabil ca
suntem capabili sa facem fata unor situatii care altadata ne infricosau. Vom
descoperi ca putem sa stam putin si sa analizam o situatie, inainte de a trece
la actiune. Vom deveni mai calmi, mai stapaniti, mult mai capabili sa vedem dincolo
de impulsul de moment.
A
LASA IN GRIJA…
Are o mare semnificatie ordinea in care
ne pregatim sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L
inchipuie fiecare dintre noi. Cei mai multi dintre noi respecta intocmai
ordinea sugerata in acest Pas. Mai intai, ne lasam vointa; dupa aceea, treptat,
ne lasam si viata in grija Puterii Superioare. Se pare ca este mult mai usor
pentru noi sa intelegem natura distrugatoare a vointeii proprii si sa vedem ca
trebuie sa o capitulam, de aceea, este cea pe care o lasam prima. Este mult mai
greu sa intelegem nevoia de a ne lasa viata in grija Puterii Superioare si
procesul capitularii sub acest aspect.
Pentru a ne fi mai usor sa ii dam voie
Puterii noastre Superioare sa aiba grija de vietile noastre, trebuie mai intai
sa capatam ceva incredere. Poate ca nu avem nici o problema cu capitularea
alcoolismului, dar, vrem totusi sa pastram controlul asupra restului vietii.
Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de locul nostru de munca,
dar nu si de relatiile noastre cu alti oameni. Poate ca ii dam voie Puterii
Superioare sa aiba grija de soti sau sotii, dar nu si de copii nostrii. Poate
ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de siguranta noastra, dar nu si
de aspectul financiar. Cei mai multi dintre noi au probleme cu capitularea
completa. Avem impresia ca lasam anumite aspecte ale vietii noastre in grija
Puterii Superioare, dar luam totul inapoi sub propriul control, in prima clipa
in care ne este teama ca lucrurile nu merg asa cum credem noi ca ar trebui sa
mearga. Este
foarte important sa ne examinam progresul pe care il facem in procesul de
capitulare.
- Ce inseamna pentru mine „in grija”?
- Ce inseamna pentru mine
sa-mi las vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum eu L-am inteles?
- Cum cred ca se poate
schimba viata mea daca ma hotarasc sa o las in grija Puterii mele
Superioare?
- In ce fel ii dau voie
Puterii Superioare sa lucreze in viata mea?
- In ce fel Puterea mea
Superioara are grija de vointa si viata mea?
- Au fost momente in care nu am fost in stare
sa las in grija Lui Dumnezeu anumite situatii? Descrie.
Pentru a reusi sa ne lasam vointa si
viata in grija Puterii noastre Superioare, trebuie sa trecem si la actiune.
Multi dintre noi descopera ca este de mare ajutor daca facem un fel de
declaratie formala, in mod regulat. Putem folosi o rugaciune sugerata in A.A. :
„Ia-mi vointa si viata. Calauzeste-ma in recuperare. Arata-mi cum sa traiesc”.
Pentru cei mai multi dintre noi, aceasta rugaciune captureaza intreaga esenta a
Pasului Trei. Dar, suntem cu siguranta liberi sa alegem propriile noastre
cuvinte, sau sa gasim o modalitate mai putin formala de a trece la actiune. Noi
credem ca fiecare zi in care ne abtinem de la bautura sau in care ascultam sfaturile
nasului sau ale altui membru A.A., este o actiune practica, in conformitate cu
hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L
inchipuie fiecare dintre noi.
- Cum actionez ca sa-mi
las vointa si viata in grija Puterii Superioare? Am anumite cuvinte pe care le spun in mod
regulat? Care sunt acestea?
PRINCIPII
SPIRITUALE
In analizarea principiilor spirituale
proprii Pasului Trei, ne vom concentra mai intai asupra capitularii si
bunavointei. Apoi, vom analiza felul in care speranta se transforma in credinta
si incredere. In cele din urma, vom vedea felul in care principiul angajarii
este strans legat de Pasul Trei.
Am putea crede ca practicarea
principiului capitularii este destul de usoara atunci cand lucrurile merg dupa placul
nostru. In realitate, atunci cand totul merge bine, este mai degraba posibil sa
fim atrasi de ideea ca tinem totul sub control, si asta nu cere prea multa
capitulare. De aceea, chiar si atunci cand totul merge bine, este foarte
important sa mentinem viu in mintea noastra principiul capitularii in grija
unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.
- Ce fac pentru a-mi
reinnoi hotararea de a-i da voie Puterii Superioare sa aiba grija de
vointa si viata mea?
- In ce fel Pasul Trei ma
ajuta sa consolidez procesul de capitulare pe care l-am inceput in Pasii
Unu si Doi?
De obicei, ne simtim cuprinsi de cea mai
mare bunavointa, imediat dupa ce capitulam. Bunavointa apare adesea in mijlocul
disperarii, sau al bataliei pentru control. Totusi, putem incerca sa practicam
principiul bunavointei chiar inainte de a fi nevoiti de imprejurari, putand
astfel sa ne scutim de multe necazuri si dureri.
- In ce feluri mi-am
demonstrat bunavointa in recuperare, pana acum?
- Am inca probleme legate
de anumite aspecte? Ce cred ca o sa se intample daca am bunavointa sa aduc
si acele aspecte ale vietii mele in procesul de recuperare?
In Pasul Trei, avem de a face cu o
crestere spirituala de la speranta la credinta si de la credinta la incredere.
Atunci cand incepem Pasul Trei, purtam in noi speranta care s-a nascut atunci
cand am parcurs Pasul Doi. Speranta izvoraste din descoperirea faptului ca
vietile noastre sunt pline de posibilitati; nu este nimic sigur inca, sunt
numai primele firicele de emotie, la gandul ca ar putea fi posibil sa realizam
cele mai frumoase dorinte ale inimii noastre. Indoielile pe care inca le mai
tragem dupa noi se risipesc atunci cand speranta se transforma in credinta.
Credinta ne indeamna la actiune; incepem efectiv sa facem lucrurile pe care cei
in care credem ni le sugereaza, ca sa dobandim ceea ce vrem. In Pasul Trei,
credinta pur si simplu ne da capacitatea de a lua hotarari si de a le transpune
in actiuni. Increderea intra in scena numai dupa ce credinta a fost pusa in
aplicare. Probabil ca deja am facut un progres semnificativ catre atingerea
scopurilor noastre; acum avem dovada ca putem influenta propriul drum in viata,
prin actiunile pozitive pe care le luam.
- In ce fel speranta,
credinta si increderea au devenit forte pozitive in viata mea?
- Ce hotarari pot sa iau
mai departe, in recuperare, in care sa aplic principiile sperantei,
credintei si increderii?
- Ce dovezi am ca pot sa
am toata increderea in procesul de recuperare?
Principiul angajarii este punctul
culminant al procesului spiritual al Pasului Trei. Hotarandu-ne iar si iar, sa
ne lasam vointa si viata in grija Puterii Superioare, chiar si atunci cand
hotararea noastra nu pare sa aiba nici un efect pozitiv, este esenta acestui
Pas. Putem sa punem in practica principiul spiritual al angajarii prin reluarea
aceleasi hotarari in mod regulat si continuand sa actionam in concordanta cu
aceasta hotarare (De exemplu: continuam lucrul la ceilalti Pasi).
- Ce actiune am luat recent care demonstreaza
angajamentul meu pentru recuperare si pentru parcurgerea programului?
Exemple :
- Am facut vreun serviciu in cadrul
intrunirilor?
- Am fost de acord sa fiu nasul unui nou venit?
- Am continuat sa particip la intruniri,
indiferent de sentimentele pe care le aveam fata de ele?
- Am continuat sa lucrez cu nasul meu, chiar si
dupa ce acesta mi-a spus vreun adevar care nu mi-a convenit, sau m-a
indrumat intr-o directie pe care nu vroiam s-o urmez? Am urmat totusi acea
directie?
MAI DEPARTE
Inainte
de a trece mai departe la Pasul Patru, vom arunca o privire asupra lucrurilor
pe care le-am castigat prin parcurgerea Pasului Trei. Scriind
ceea ce am inteles noi din Pasul Trei ne va ajuta foarte mult sa asimilam mai
bine principiile spirituale ale acestui Pas.
- Am vreo rezerva in
legatura cu hotararea de a-mi lasa vointa si viata in grija Lui Dumnezeu,
asa cum eu Il inteleg?
- Am sentimentul ca sunt
pregatit acum sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare?
- In ce fel capitularea
din Pasul Unu ma ajuta in Pasul Trei?
- Ce actiuni am in plan care sa urmeze
hotararii pe care am luat-o? Cum se incadreaza aici parcurgerea Pasilor
ramasi?
Sfarsim lucrul la Pasul Trei simtind ca
am castigat o si mai mare libertate. Daca am parcurs Pasul cu
constiinciozitate, acum vom fi foarte usurati sa constatam ca lumea merge
inainte foarte bine si fara interventia noastra. Responsabilitatea de a
controla totul este o povara prea mare si suntem fericiti sa o dam jos de pe
umerii nostri. Ne vom simti impacati la gandul ca un Dumnezeu bun si iubitor
are grija de vointa si viata noastra, dandu-ne de inteles, pe cai foarte
subtile, ca drumul pe care suntem este cel bun. Ne-am analizat ideile vechi si
le-am vazut in adevarata lor lumina; acum avem bunavointa sa le capitulam si sa
permitem schimbari in viata noastra. Poate ca vom descoperi ca acum avem
bunavointa sa ne asumam riscuri pe care nu avusesem niciodata curajul sa le
asumam, pentru ca acum, stiind ca suntem in grija Puterii noastre Superioare,
avem un sentiment puternic de siguranta.
Unii oameni se opresc inaintea fiecarei
hotarari majore si isi iau o pauza, cautand sa-si intareasca propria
spiritualitate. Ne intoarcem privirea catre sursa puterii noastre, invitam
Puterea noastra Superioara sa lucreze in viata noastra, si atunci cand suntem
siguri ca suntem pe calea cea buna, mergem mai departe.
Acum trebuie sa facem un alt Pas pe
drumul catre recuperare, un Pas care materializeaza hotararea pe care am luat-o
in Pasul Trei. Este timpul sa facem, fara teama, un inventar moral amanuntit al
propriei persoane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu