BIG BOOK = TEXT DE BAZA = MANUAL

 (p. xi, par. 2) „Deoarece această carte a devenit textul de bază pentru Societatea noastră și a ajutat un număr atât de mare de bărbați și femei alcoolice să se însănătoșească, există un sentiment împotriva oricăror schimbări radicale aduse în ea. Prin urmare, prima parte a acestui volum, care descrie programul de recuperare AA, a fost lăsată în mare parte neatinsă...'

     Acum, în acel paragraf, cred că există două idei pe care trebuie să le analizăm pentru un moment. Numărul unu: mai întâi vedem cuvintele „text de bază”. Cred că atunci când vedem acele cuvinte, suntem atenționați de tipul de carte pe care îl avem în față. Cu toții ne amintim ce este un manual. Le folosim la școală. Nu ne-au plăcut în mod deosebit pentru că însemnau muncă și studiu când am prefera să facem altceva. Însemnau nevoia de a face teste, care aveau întotdeauna posibilitatea de eșec care ne-ar pune într-o poziție proastă. Și cei mai mulți dintre noi au avut o aversiune, și poate și astăzi, avem o aversiune față de o carte.

     Dar cred că - dacă ne-am uita la un manual în forma sa cea mai simplă - cred că am putea spune că un manual este o carte cu care se predă. Avem și o aversiune față de cuvântul învățătură. Dar Bill Wilson ne spune în broșura „Alte probleme decât alcoolul” că singurul scop al unui grup AA este de a practica și preda cei Doisprezece Pași ai „Alcoolicilor Anonimi”. Dacă vom lua predarea în termenii ei cei mai simpli, cred că atunci putem găsi câteva cuvinte cu care să începem să trăim.
     A preda nu este altceva decât a prelua informații din mintea unei ființe umane și, într-o formă sau alta, o transferă în mintea altei ființe umane, crescând astfel cunoștințele celeilalte ființe umane. Indiferent despre ce predăm materia, chiar nu are nicio diferență. Pe măsură ce informația este transferată și intră în mintea celeilalte ființe umane, atunci cunoașterea celeilalte ființe umane despre acele informații, cunoașterea subiectului, crește și devine mai bună.
     Acum, un manual nu este altceva decât un instrument care este folosit pentru a preda prin cuvântul scris. Există o mulțime de moduri de a preda, dar un manual o face prin cuvântul scris. Scoate informații din mintea uneia sau mai multor ființe umane, le pune în scris. Apoi, utilizatorul manualului în lectura și studierea acelei cărți transferă acele informații în mintea lor, sporindu-și astfel cunoștințele despre subiect.
     Un manual presupune întotdeauna că utilizatorul cărții va ști foarte puține despre subiect, aproape întotdeauna începe de la un punct foarte simplu. Apoi, pe măsură ce progresezi prin carte și cunoștințele tale cresc, materialul care ți se prezintă devine din ce în ce mai greu. Dar îl poți înțelege pentru că cunoștințele tale cresc pe tot parcursul cărții.

Înmânez acest manual de matematică cuiva si spun, Joe vreau să mergi la capitolul cinci. Există probleme acolo cu algebra. Vreau să lucrezi la acele probleme de algebră și apoi să te întorci să mă vezi. Joe fiind un om bun, desigur, va deschide cartea până la capitolul cinci. Ar vedea acele probleme de algebră și i se par atât de mult ca fiind în chirilică. Amintiți-vă că nu poate nici măcar să adune și să scadă. Sunt șanse să închidă cartea, să o așeze pe un raft și să nu o mai ridice niciodată.
     Dar dacă aș spune, Joe, în acest manual de matematică, capitolul unu se ocupă de adunare și scădere. Dacă îl vei citi și îl vei studia, pune întrebări când este necesar, până când vei termina capitolul unu, veț ști cum să aduni și să scazi și poți rezolva acele probleme la sfârșitul capitolului unu despre adunare și scădere. Și, desigur, face asta și învață cum să adune și să scadă.
     Apoi spun, Joe, capitolul doi se bazează pe înmulțire și împărțire. Pe baza a ceea ce ai învățat în Unu, poți acum să mergi la Doi și să înveți cum să înmulțeşti și să împarți. Și destul de sigur că face asta. Și apoi Trei: la fracții și zecimale, și Patru: la altceva, pregătind treptat mintea lui Joe pentru capitolul cinci. Până ajunge acolo, cu informațiile pe care le deține acum, poate citi și studia capitolul cinci și poate învăța cum să facă algebră.
     Credem că una dintre cele mai mari greșeli făcute astăzi în AA este că noul venit intră pe ușă, îi dăm Cartea Mare „Alcoolicii Anonimi”, spunem să mergi la Capitolul Cinci și să faci ce spune și vei fi bine. Ei merg la capitolul cinci și îl deschid. Au citit „Cum funcționează”. Ei văd cei Doisprezece Pași ai „Alcoolicilor Anonimi” și sunt atât de mult de neînţeles pentru ei, punct. Ei nu înțeleg deloc de ce sau cum.
     Primul pas spune că am recunoscut că suntem neputincioși față de alcool și că viața noastră devenise de necontrolat. Nou venitul spune, la naiba, nu sunt neputincios față de nimic. Pasul doi spune că am ajuns să credem că o putere mai mare decât noi înșine ne poate reda sănătatea mentală. El spune Omule, nu-mi spune că sunt nebun. Da, fac prostii când beau, dar nu sunt nebun. Dar dacă nu ești neputincios și nu ești nebun, atunci nu ai nevoie de Pasul Trei pentru a-ți preda voința și viața în grija Cuiva mai mare decât tine. Așa că închid cartea. O pun pe raft și s-ar putea să nu se mai uite niciodată la ea.
     Credem că este un manual. Și credem că este conceput ca toate manualele, începând cu The Doctor's Opinion, începând să ne explice care este problema. Dacă putem înțelege o dată problema, atunci putem începe să căutăm soluția. Dar până nu cunoaștem problema, nu vom ști niciodată care este soluția. Și după ce găsim o dată soluția, putem căuta un program practic de acțiune necesar pentru a aduce acea soluție. Dar dacă nu cunoaștem adevărata soluție, atunci și programul practic de acțiune va fi greșit.
     Deci credem că este un manual și ar trebui tratat ca atare. Și este nevoie de multă lectură. Este nevoie de mult studiu. Este nevoie de capacitatea de a scăpa de ideile vechi și de a ne putea răzgândi și de a absorbi informații noi și idei noi în capul nostru. Dar dacă urmăm procesul ne putem aștepta la recuperare, așa cum au făcut-o și primii patruzeci, care mai târziu au devenit o sută. 

[aici]