ANEXE
I. Tradiţia A.A.
II. Experienţa spirituală
III. Părerea medicilor despre A.A.
IV. Premiul Lasker
V. Părerea clericilor despre A.A.
VI. Cum se poate lua legătura cu A.A.-ul
I. TRADIŢIA A.A.
Membrii Comunităţii Alcoolicilor Anonimi au făcut tranziţia de la mizerie la abstinenţa
fericită şi, în multe cazuri, de la moarte la viaţă. A.A.-ul poate produce, desigur, această
schimbare în viaţa unui număr nelimitat dintre alcoolicii care nu au primit încă mesajul
nostru.
De aceea, nici o altă asociaţie nu a avut vreodată o atât de stringentă nevoie de a fi
neîncetat eficientă şi permanent unită, precum o are Comunitatea noastră. Noi, alcoolicii, am
înţeles că trebuie să conlucrăm şi să rămânem uniţi - dacă nu vrem să murim, în cele din
urmă, în singurătate.
Cele "12 Tradiţii" ale Alcoolicilor Anonimi sunt, după părerea noastră, a celor din A.A.,
cele mai bune soluţii - derivate din experienţă - la chestiuni presante, de genul: "Cum să
procedăm pentru ca A.A.-ul să poată funcţiona cu maximă eficienţă?" şi "Cum să facem ca
A.A.-ul să rămână nedezbinat, ca să-şi continue existenţa?"
În cele ce urmează, sunt prezentate cele "12 Tradiţii A. A." în "forma scurtă", utilizată
în zilele noastre. Această formă este versiunea condensată a celei originale, "forma lungă" a
Tradiţiilor A.A., tipărită iniţial în 1946. Datorită faptului că este mai explicită şi că s-ar putea
să aibă o oarecare valoare istorică, o reproducem şi pe aceasta, după forma scurtă.
CELE DOUĂSPREZECE TRADIŢII
1. Este necesar ca prosperitatea noastră comună să se afle pe primul loc; restabilirea
personală depinde de unitatea Comunităţii A.A.
2. Întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o autoritate fundamentală:
un Dumnezeu al iubirii aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup.
3. Singura cerinţă pentru a deveni membru A.A. este dorinţa de a înceta băutul.
4. Este bine ca fiecare grup să fie autonom în toate privinţele, cu excepţia chestiunilor care
afectează alte grupuri sau A.A.-ul în ansamblu.
5. Nici un grup nu are alt scop primordial unic decât să transmită mesajul său alcoolicului
care mai suferă.
6. Este foarte necesar ca nici un grup A.A. să nu sprijine, să nu finanţeze şi să nu intituleze
ca A.A. nici un alt organism, înrudit sau nu cu Alcoolicii Anonimi, ca nu cumva
problemele de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru
primordial.
ALCOOLICII ANONIMI
98
7. Este bine ca fiecare grup A.A. să se autofinanţeze după nevoi si să refuze contribuţii din
afară.
8. Este important ca Alcoolicii Anonimi să rămână mereu neprofesionişti, dar centrele
noastre de servicii pot angaja personal calificat.
9. Este bine ca A.A.-ul, ca şi comunitate, să nu aibă o organizare strictă vreodată, dar putem
constitui consilii sau comitete de servicii direct responsabile faţă de cei în slujba cărora se
află.
10. Comunitatea A.A. nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este
foarte important ca numele A.A.-ului să nu fie amestecat niciodată în controverse publice.
11. Politica noastră de relaţii publice se bazează mai degrabă pe atragere decât pe reclamă; ne
este întotdeauna necesară păstrarea anonimatului personal la nivel de presă, radio, film.
12. Anonimatul este baza spirituală a tuturor tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat să
plasăm principiile deasupra personalităţilor.
CELE DOUĂSPREZECE TRADIŢII
(Forma lungă)
Experienţa noastră, ca membri A.A,, ne-a învăţat că:
1. Fiecare membru al Alcoolicilor Anonimi este doar o părticică dintr-un mare întreg.
Comunitatea A.A. trebuie să continue să existe; fără ea, cei mai mulţi dintre noi vom
muri, mai mult ca sigur. De aceea, bunăstarea noastră comună vine pe primul loc, urmată
imediat de cea individuală.
2. Întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o autoritate fundamentală:
un Dumnezeu iubitor, aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup.
3. Este foarte necesar ca A.A.-ul să se afle la dispoziţia tuturor celor care suferă de
alcoolism. Din acest motiv, nu putem refuza să ajutăm pe nici unul dintre cei care vor să
se însănătoşească. În plus, este de dorit ca adeziunea la A.A. să nu fie condiţionată de
contribuţii băneşti sau de supunerea la nişte reguli. De îndată ce doi sau trei alcoolici se
întrunesc, având abstinenţa ca scop prioritar, ei se pot considera un grup A.A., dacă acel
grup nu are şi o altă afiliere.
4. În privinţa "politicii" sale interne, este necesar ca fiecare grup A.A. să răspundă în faţa
unei singure autorităţi: conştiinţa grupului. Dar atunci când planurile unui grup privesc şi
bunăstarea grupurilor învecinate, este nevoie să fie consultate şi acestea. De asemenea, nu
este de dorit ca vreun grup sau comitet zonal ori vreun membru A.A. să facă ceva ce ar
afecta profund A.A.-ul ca întreg, fără să se consulte mai întâi cu Administraţia
Consiliului Serviciilor Generale. În astfel de cazuri, bunăstarea noastră comună este de o
importanţă supremă.
5. Este necesar ca fiecare grup al Alcoolicilor Anonimi să constituie o entitate spirituală,
care are un singur scop prioritar - acela de a transmite mesajul său alcoolicilor care mai
suferă.
6. Problemele de bani, proprietate şi autoritate ne pot distrage mult prea uşor de la scopul
nostru spiritual primordial. De aceea, considerăm că este bine ca orice proprietate, chiar
dacă este de reală utilitate pentru A.A., să aparţină unei organizaţii sau societăţi cu
administraţie ne-A.A., separând astfel aspectul material de cel spiritual. Este important ca
grupul A.A., ca atare, să nu intre niciodată în afaceri. Organismele care sprijină A.A.-ul,
precum cluburile sau spitalele, care nu pot funcţiona fără achiziţionarea şi gestionarea de
proprietăţi, trebuie să funcţioneze separat de A.A., aşa încât grupurile A.A. să poată avea
libertatea de a se detaşa oricând de astfel de organisme. În consecinţă, este necesar ca
ANEXE
99
acestea să nu poarte numele de A.A. Administrarea lor trebuie să intre doar în
responsabilitatea celor care le susţin financiar. Se pare că o administraţie A.A. este
fructuoasă în cazul unora dintre cluburi, dar nu şi în acela al spitalelor sau al altor centre
de sănătate, care trebuie să rămână exterioare A. A.-ului şi sub controlul direct al
medicilor. Un grup A.A. poate coopera cu oricine, dar nu este indicat ca această
cooperare să meargă mai departe, către afiliere (implicită sau explicită). Este nevoie ca
grupul A.A. să rămână complet independent.
7. Este important ca problema banilor să fie rezolvată exclusiv prin autofinanţare, adică prin
contribuţiile benevole ale membrilor. Considerăm că este înţelept să se ajungă la metoda
autofinanţării cât mai curând după constituirea grupului; că orice solicitare publică de
fonduri în numele Alcoolicilor Anonimi este deosebit de primejdioasă, indiferent de cine
o face - grupurile A.A., cluburile, spitalele sau alte organisme exterioare; că acceptarea de
donaţii mari din orice sursă sau de contribuţii care implică obligaţii de orice fel, este
neînţeleaptă. Considerăm ca îngrijorătoare orice acumulări de fonduri care depăşesc
nivelul unei rezerve prudente pentru nevoile reale ale grupului. Experienţele repetate neau
arătat că nimic nu ne poate distruge mai sigur moştenirea spirituală decât disputele
inutile cu privire la proprietate, bani şi autoritate.
8. Este foarte important ca Alcoolicii Anonimi să rămână pentru totdeauna o comunitate
fără specialişti. Prin specialişti înţelegem persoane experte în psihologia alcoolismului,
care sunt angajate sau care acordă consultaţii cu plată. Putem utiliza, la nevoie, serviciile
unor alcoolici calificaţi ca psihologi (ca să nu fie nevoie să angajăm ne-alcoolici) şi-i
putem recompensa financiar. Dar serviciul adus în cadrul "Pasului 12", aşa cum se
practică el în A.A., urmează să se facă întotdeauna pe gratis.
9. Fiecare grup A.A. necesită doar un minim de organizare. Conducerea cea mai bună este
cea prin rotaţie. Grupurile mici îşi pot alege un secretar; grupurile mari supun rotaţiei un
comitet; grupurile din oraşele mari îşi formează un comitet central sau intergrupal, pentru
care este nevoie de un secretar cu normă întreagă. Administraţia Serviciilor Generale
constituie, de fapt, comitetul serviciilor generale ale Alcoolicilor Anonimi. Membrii
acestuia au rolul de paznici ai Tradiţiilor noastre şi administrează banii din contribuţiile
voluntare care servesc sprijinirii financiare a Biroului Serviciilor Generale, de la New
York. Grupurile conferă celor din Administraţia Serviciilor Generale autoritatea de a se
ocupa de relaţiile noastre publice şi prin ei este garantată integritatea principalei noastre
reviste, The A.A. Grapevine ("Viţa de vie a A.A.-ului"25). Toţi reprezentanţii din
conducerea A.A.-ului sunt aleşi dintre acei membri care au dovedit că sunt animaţi de
spiritul dăruirii de sine. În calitatea de conducători ai A.A.-ului, ei nu sunt decât slujitori
de încredere şi cu experienţă, care acţionează spre binele întregii Comunităţi. Titlurile nu
le conferă nici un fel de autoritate reală; ei nu guvernează. Ca să poată sluji cu folos, ei
trebuie mai întâi să se bucure de respectul general al membrilor A.A.
10. Este imperios necesar ca nici un grup sau membru A.A. să nu exprime vreodată opinii în
numele Comunităţii A.A. - în special opinii care ar duce la controverse de natură politică,
de luptă împotriva alcoolului, de reforme morale sau sociale ori de crez religios.
Grupurile de Alcoolici Anonimi nu se opun nimănui şi nu pot exprima nici o opinie
referitoare la astfel de subiecte.
11. Este bine ca relaţiile noastre cu marele public să se caracterizeze prin anonimatul
personal. Considerăm că este necesar ca A.A.-ui să evite reclama senzaţională. Este bine
ca numele şi fotografiile noastre, în calitate de membrii A.A., să nu fie făcute publice prin
mass-media. Este important ca relaţiile noastre publice să fie călăuzite după principiul
25 Cititorul va înţelege mai bine umorul membrilor A.A. care au optat pentru acest titlu, dacă va şti că în engleza
americană, în jargon, "grapevine" este echivalentul jargonului românesc "radio şanţ". [Nota trad.]
ALCOOLICII ANONIMI
100
atracţiei, nu al reclamei. Nu este niciodată nevoie să ne aducem singuri elogii. Simţim că
este mai bine să-i lăsăm pe prieteni să ne recomande.
12. Şi în fine, noi, Alcoolicii Anonimi, considerăm că principiul anonimatului are o
semnificaţie spirituală imensă. El ne ajută să nu uităm să plasăm principiile deasupra
personalităţilor şi să practicăm o smerenie reală - cu scopul ca binecuvântarea de care ne
bucurăm să nu ne dea niciodată "fumuri" şi ca să trăim mereu cu cea mai profundă
recunoştinţă faţă de Cel Care domneşte peste noi toţi.
II. EXPERIENŢA SPIRITUALĂ
Termenii de "experienţă spirituală" şi "trezire spirituală" sunt folosiţi de multe ori în
această carte care, la o lectură atentă, arată că schimbarea de personalitate necesară pentru a
aduce cu sine însănătoşirea din alcoolism, s-a manifestat în cazul nostru într-o mare varietate
de forme.
Însă este adevărat că prima ediţie a cărţii noastre i-a lăsat pe mulţi cititori cu impresia că
aceste schimbări de personalitate (sau trăiri religioase) ar trebui să fie neapărat bruşte şi
spectaculoase. Din fericire pentru toată lumea, această concluzie este eronată.
În primele capitole, sunt descrise câteva asemenea schimbări drastice şi bruşte. Deşi nu
a fost în intenţia noastră să creăm o astfel de impresie, mulţi alcoolici au tras concluzia că,
pentru a-şi reface sănătatea, ar trebui să ajungă să fie "conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu"
printr-o revelaţie imediată, copleşitoare, după care să urmeze imediat o vastă schimbare în
starea de spirit şi în perspectiva asupra vieţii.
Pentru membrii Comunităţii A.A., al căror număr creşte fără încetare, astfel de
transformări - deşi frecvente - nu constituie defel o regulă. Majoritatea trăirilor noastre sunt
ceea ce psihologul William James26 numea "experienţe instructive" care se produc încet, cu
vremea. Deseori prietenii debutantului în A.A. îi văd transformarea cu mult timp înainte ca el
să fie conştient de acest fenomen. În cele din urmă, va descoperi că s-a schimbat foarte
profund în modul în care reacţionează la viaţă, precum şi că n-ar fi putut provoca el singur o
asemenea schimbare. Ce se petrece acum în câteva luni, în rare cazuri s-ar fi putut petrece
după ani şi ani de autodisciplină. Cu foarte puţine excepţii, membrii A.A. descoperă că au dat
peste o neaşteptată resursă interioară, pe care o pot identifica imediat ca propria lor concepţie
despre Puterea superioară. Cei mai mulţi dintre noi considerăm că a fi conştienţi de prezenţa
unei Puteri superioare nouă înşine constituie esenţa trăirii noastre spirituale. Acei membrii
A.A. care au şi o credinţă religioasă, spun că sunt "conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu".
Dorim să insistăm asupra faptului că experienţa noastră ne dovedeşte că orice alcoolic care
are capacitatea de a-şi privi problemele cu onestitate se poate restabili - cu condiţia de a
rămâne, măcar puţin, deschis la conceptele spirituale. Alcoolicul nu poate fi învins decât de
propria sa atitudine bătăioasă de respingere sau de intoleranţă. După părerea noastră, latura
spirituală a programului nu trebuie să stea în calea nimănui ca o piedică. Reuşita însănătoşirii
este condiţionată doar de bunăvoinţă, onestitate şi o minte deschisă - însă acestea sunt
indispensabile.
"Există un principiu care blochează receptarea oricărei informaţii, care poate rezista
oricăror dovezi şi care reuşeşte întotdeauna să-l ţină pe om în necontenită ignoranţă - şi
anume, principiul care constă din a respinge ceva cu dispreţ, înainte de a cerceta despre ce
este vorba."
Herbert Spencer27
26 Psiholog şi filosof american (1842-1910). [Nota trad.]
27 * Filosof englez (1820-1903) [Nota trad]
ANEXE
101
III. PĂREREA MEDICILOR DESPRE A.A.
În perioada care a trecut de la primul său anunţ de sprjinire a Alcoolicilor Anonimi făcut
de către Dr. Silkworth, un număr mare de societăţi medicale şi de medici din întreaga lume
ne-au dat dovada faptului că ne privesc cu ochi buni. Cele ce urmează sunt extrase din
comentariilor doctorilor prezenţi la şedinţa anuală (în 1944) a Societăţii Medicale a Statului
New York, la care s-a dat citire unei lucrări asupra A.A.-ului.
Dr. Foster Kenedy, neurolog:
"Această organizaţie, a Alcoolicilor Anonimi, face apel la două dintre cele mai mari
rezervoare de energie cunoscute omului: religia şi instinctul de asociere cu semenii...
'instinctul de apartenenţă la trib'. Cred că cei din profesiunea noastră trebuie să ia cunoştinţă
de această sublimă armă terapeutică şi s-o aprecieze la justa ei valoare. Dacă o vom ignora,
vom rămâne prizonierii unei psihologii sterile, condamnaţi de absenţa acelei încrederi care
mută munţii din loc şi fără de care medicina poate face foarte puţin".
Dr. G. Kirby Collier, psihiatru:
"Consider că A.A.-ul este un grup de sine stătător, în care cele mai bune rezultate se
obţin prin ghidarea reciprocă dintre membri, ca rezultat al filosofiei A.A. de viaţă. Orice
procedeu terapeutic sau filosofic care poate dovedi o rată de însănătoşire de 50%, până la
60%, merită consideraţia noastră."
Dr. Harry Tiebout, psihiatru: "Ca psihiatru, am reflectat mult asupra legăturii dintre
specialitatea mea şi A.A. Şi am ajuns la concluzia că rolul nostru specific constă deseori din a
pregăti drumul, pentru pacient, către acceptarea unui tratament sau ajutor din afara sferei
psihiatrice. Consider, în prezent, că psihiatrul are sarcina de a înfrânge rezistenţa interioară a
pacientului, pentru ca ceea ce se află dincolo de acea barieră să poată înflori, ca de exemplu,
prin energia programului A.A'.
Dr. W.W. Bauer, vorbind la radio NBC, sub auspiciile Societăţii Medicale Americane în
1946, a spus printre altele:
"Alcoolicii Anonimi nu sunt puşi pe cruciade; Comunitatea A.A. nu este o societate de
temperanţă. Ei ştiu că nu pot bea niciodată şi îi ajută pe alţii cu probleme similare... într-o
asemenea atmosferă, alcoolicul îşi poate deseori învinge tendinţa de concentrare excesivă
asupra propriei persoane. În timp ce învaţă să depindă de o putere superioară şi să uite de sine
pe când îi ajută pe alţi alcoolici, el îşi menţine abstinenţa zi după zi. Zilele se adună în
săptămâni - iar săptămânile, în luni şi ani."
Dr. John F. Stouffer, psihiatru-şef la Spitalul General din Philadelphia, citând din
experienţa sa cu A.A.-ul, a spus:
"Alcoolicii pe care îi internăm la noi sunt, în majoritate, dintre aceia care nu-şi pot
permite tratamente plătite, la spitale particulare. A.A.-ul este pe departe cel mai grozav lucru
pe care am fost în stare să-l oferim acestor bolnavi. Chiar şi în cazul celor care recidivează şi
se reinternează, observăm o profundă schimbare de personalitate. Cu greu îi mai putem
recunoaşte."
Asociaţia Psihiatrică Americană a solicitat, în 1949, o comunicare din partea unuia
dintre cei mai vechi membri ai Comunităţii A.A., spre a fi citită în cadrul şedinţei anuale a
ALCOOLICII ANONIMI
102
Asociaţiei. Această comunicare a fost redactată şi a fost apoi tipărită în "Jurnalul American de
Psihiatrie", din noiembrie 1949.
(Acel text este disponibil acum ca broşură, cu titlul "Trei comunicări adresate
societăţilor medicale de către Bill W", cunoscută anterior ca: "Bill vorbind despre alcoolism"
si "Boala alcoolismului", broşură care se poate procura de la majoritatea grupurilor A.A. sau
de la adresa:
Box 459
Grand Central Station New York, NY 10163)
IV. PREMIUL LASKER
În 1951, Premiul Lasker28 a fost acordat Alcoolicilor Anonimi. Iată un fragment din
cuvântarea rostită cu ocazia decernării acestuia:
"Asociaţia Americană pentru Sănătatea Publică29 oferă Premiul Lasker pentru Grupuri,
pe anul 1951, Alcoolicilor Anonimi, în semn de recunoaştere a unicităţii şi a excepţionalei
eficiente a modului în care abordează ei acea problemă de sănătate publică şi de viaţă socială,
veche de când lumea, numită alcoolism... Prin accentuarea ideii că alcoolismul este o boală, se
şterge stigmatul social asociat mereu condiţiei de alcoolic... Poate că, într-o zi, istoria va
recunoaşte importanta contribuţie a Alcoolicilor Anonimi la viaţa societăţii umane, munca lor
de pionierat în făurirea unui instrument nou de interacţiune socială - o nouă terapie, bazată pe
înrudirea prin suferinţa comună, o terapie cu vast potenţial pentru tămăduirea multor alte
suferinţe ale omenirii.
V. PĂREREA CLERICILOR DESPRE A.A.
Clerici reprezentând cam toate religiile lumii şi-au dat binecuvântarea lor Comunităţii
A.A.
Edward Dowling30 , din Societatea Iezuiţilor, redactor la Queen's Work, declară:
"Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate naturală - naturală în punctul în care natura se apropie
cel mai mult de supranatural şi anume, în umilirile din care izvorăşte umilinţa. Există ceva
spiritual într-un muzeu de artă sau într-o simfonie iar biserica catolică ne dă aprobarea să le
folosim. Există ceva spiritual şi în A.A. iar participarea catolicilor în această comunitate duce
aproape invariabil la transformarea lor în mai buni catolici."
Revista episcopală The Living Church ("Biserica vie") observă într-un editorial:
"Baza tehnicii folosite de Alcoolicii Anonimi este principiul cu adevărat creştin
conform căruia omul nu se poate ajuta pe sine decât ajutându-i pe alţii. Planul A.A. este
descris de către membrii înşişi ca "poliţă de asigurări împotriva recidivelor". Plăţile pentru
aceste asigurări au ca rezultate refacerea fizică, sănătate mintală şi spirituală şi respectul de
sine, în cazul a sute de bărbaţi şi femei, care ar rămâne pradă disperării şi marginalizării
sociale, fără terapia aceea, unică în felul ei, dar eficientă".
Vorbind la o cină dată de John D. Rockefeller, Jr., pentru a-i prezenta pe Alcoolicii
Anonimi unor prieteni de-ai săi, Dr. Harry Emerson Fosdick, remarca:
28 Lasker, Albert Davis (1880-1952), director executiv în afaceri publicitare, filantrop şi funcţionar public
american. [Nota trad.]
29 în 1951, Asociaţia Americană pentru Sănătatea Publică era formată din 12.000 de medici. [Nota trad.]
30 Părintele Ed, unul dintre primii prieteni minunaţi ai A.A.-ului; a decedat în primăvara anului 1960.
ANEXE
103
"Cred că, din punct de vedere psihologic, există un avantaj unic în abordarea pe care o
aduce această mişcare. Bănuiesc că, dacă proiectul acesta este dirijat cu înţelepciune - şi cred
că este în mâini înţelepte şi prudente - se vor deschide în faţa lui posibilităţi de acţiune care
vor depăşi tot ce ne putem imagina noi."
VI. CUM SE POATE LUA LEGĂTURA CU A.A.-UL
în Statele Unite şi Canada, majoritatea oraşelor şi metropolelor au grupuri A.A. în astfel
de localităţi, A.A.-ul se poate găsi prin cărţile de telefon locale, prin redacţiile ziarelor sau
sediile poliţiei ori prin contactarea clericilor. În metropole, grupurile au birouri locale, prin
care alcoolicii şi familiile lor pot aranja internări la spitale sau întrevederi cu nou-veniţi.
Aceste asocieri inter-grupale se găsesc în cărţile de telefon, ca "A.A." sau "Alcoolicii
Anonimi". La New "York, S.U.A., Alcoolicii Anonimi au centrul de servicii internaţionale.
Consiliul Serviciilor Generale administrează Biroul Serviciilor Generale (General Service
Office sau G.S.O.), Serviciile Internaţionale (A.A. World Services, Inc.) şi revista noastră
lunară, The A.A. Grapevine.
Dacă nu puteţi găsi A.A.-ul unde locuiţi, o scrisoare pe adresa:
Alcoholics Anonymous
Box 459
Grand Central Station New York, NY 10163 U.S.A.
va primi răspuns prompt din partea acestui centru internaţional, cu informaţii despre cel mai
apropiat grup A.A. din zona dumneavoastră.
Dacă nu există astfel de grupuri prin apropiere, veţi fi invitat să purtaţi corespondenţă cu
membri A.A., ceea ce vă va asigura abstinenta, indiferent de cât de izolat sunteţi.
Dacă sunteţi o rudă sau un prieten de-al unui alcoolic pe care nu pare să-l intereseze
A.A.-ul, este indicat să scrieţi pe adresa:
Al-Anon Family Groups, Inc.
1600 Corporate Landing Parkway
Virginia Beach, VA 23456 U.S.A.
Aceasta este adresa Grupurilor familiale Al-Anon, compuse din soţii, soţi şi prieteni ai
alcoolicilor din A.A. De aici veţi primi informaţii despre cele mai apropiate grupuri Al-Anon
şi, dacă doriţi, se va coresponda cu dumneavoastră pe tema problemelor specifice.
Alte titluri A.A. în limba română: Cărţi:
CEI DOISPREZECE PAŞI CELE DOUĂSPREZECE TRADIŢII, (trad. în 1994)
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ (trad. în 1998)
Broşuri:
A.A. CA RESURSĂ PENTRU PERSONALUL MEDICAL, (trad. în 1995)
ACEŞTIA SÎNT ALCOOLICII ANONIMI (trad. în 1992)
CUM ÎNŢELEGEM ANONIMATUL (trad. în 1992)
DACĂ SÎNTEŢI SPECIALIST (trad. în 1992)
UNNOU-VENITÎNTREABĂ (trad. în 1994)
VĂ ESTE AA DE VREUN FOLOS? (trad. în 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu