LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: BIG BOOK

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

BIG BOOK

CUPRINS

Cuvant introductiv la editia in limba romana
Opinia unui medic
Povestea lui Bill
Exista o solutie
Alte date privind alcoolismul
Noi, agnosticii
Cum functioneaza metoda noastra
Transpunerea in fapte
Intrajutorarea
Pentru sotiile alcoolicilor
Viata familie de acum inainte
Pentru patroni
O imagine a viitorului d-voastra
Cei 12 pasi ai alcoolicilor anonimi
Cosmarul doctorului Bob

Anexe :
I. Traditia AA
II. Experienta spirituala
III. Parerea medicilor despre AA
IV. Premiul Lasker
V. Parerea clericilor despre AA
VI. Cum se poate lua legatura cu AA-ul

CUVANT INTRODUCTIV LA EDITIA IN LIMBA ROMANA

Cartea pe care o tineti acum in mana, publicata in original in 1939, pe cand numarul membrilor A.A. se ridica abia la vreo suta, a fost tradusa de atunci in treizeci si noua de limbi. La inceputul anului 2000 ( termenul stabilit pentru publicarea prezentei editii ), numarul total al membrilor Comunitatii A.A. din intreaga lume era estimat la peste doua milioane, cu 98.000 de grupuri, in 150 de tari. Aceasta traducere contine textul de baza al programului A.A. de restabilire din boala alcoolismului, program al carui mesaj a ramas neschimbat de peste cinci decade. Desi anumite informatii si expresii care apar in text reflecta realitatile istorice si sociale din Statele Unite de acum o jumatate de secol, esenta programului A.A. ramane, se pare, remarcabil de limpede in traduceri; principiile sale fundamentale, indiferent de limba in care sunt exprimate, sunt aplicate cu succes de catre persoane de ambele sexe, de toate varstele si de toate nationalitatile, pe intregul glob. Diferentele lingvistice, precum si cele de ocupatie, de clasa sociala, sex sau rasa, care ridica de multe ori bariere formidabile in alte sfere de activitate umana, par a nu prezenta nici un obstacol in calea transmiterii mesajului A.A., un mesaj bazat pe experienta comuna in suferinta; acest mesaj izvoraste dintr-o comunitate a iubirii care nu tine cont de deosebirile legate fie de obarsie, fie de situatia sociala sau materiala.

OPINIA UNUI MEDIC

Noi, Alcoolicii Anonimi, consideram ca parerea unui medic asupra programului de refacere a sanatatii, descris in aceasta carte, i-ar putea interesa pe cititorii nostri. Desigur, o marturie convingatoare nu poate veni decat din partea medicilor, care au acordat ingrijirea necesara membrilor A.A. suferinzi si care sunt martorii insanatosirii noastre. Un bine cunoscut medic, director al unui spital de renume national, specialist in tratarea alcoolismului si a dependentei de droguri, a inmanat Alcoolicilor Anonimi urmatoarea scrisoare.

Spre a servi la nevoie:

Sunt specialist in tratamentul alcoolismului, de multi ani. La sfarsitul anului 1934, am tratat un pacient care, desi fusese un om de afaceri competent, cu un venit considerabil, era alcoolic intr-un stadiu pe care am ajuns sa-1 consider ca fara speranta. In timpul celei de-a treia internari pentru tratament, acest om si-a insusit anumite idei in legatura cu o posibila cale de refacere a sanatatii. Ca parte a programului sau de insanatosire, a inceput sa-si prezinte conceptiile altor alcoolici, insistand ca si ei sa faca la fel, la randul lor, cu altii. Acest procedeu a stat la baza asocierii lor si a familiilor lor intr-o comunitate care creste numeric rapid. Vechiul meu pacient, impreuna cu alti peste o suta de alcoolici, par a se fi restabilit. Personal, cunosc numeroase cazuri de alcoolici pentru care alte metode s-au dovedit complet ineficace. Aceste fapte sunt deosebit de importante din punct de vedere medical; gratie posibilitatilor extraordinare de crestere inerente acestui grup, s-ar putea sa ne aflam in zorii unei epoci noi din analele alcoolismului. Este foarte posibil ca acesti oameni sa posede un remediu pentru mii de situatii similare. Puteti avea incredere deplina in tot ce povestesc ei despre sine.

Al dumneavoastra sincer,

William D. Silkworth, Doctor in medicina

Medicul, care ne-a dat aceasta scrisoare la rugamintea noastra, a avut bunatatea sa adauge si punctul sau personal de vedere intr-un alt text, pe care il vom reproduce in continuare. In aceasta declaratie, el confirma ceea ce noi, cei care am indurat tortura alcoolismului, trebuie sa credem, si anume, ca organismul alcoolicului este aproape tot atat de anormal ca si spiritul sau. Nu ne putuse convinge nimeni cu vorbe despre faptul ca nu puteam controla bautul doar pentru ca traiam intr-un haos psihologic sau pentru ca dezertaseram din realitate ori pentru ca eram cam scrantiti la cap. Intr-o anumita masura, toate acestea erau adevarate; de fapt, pentru unii dintre noi, chiar intr-o mare masura. Dar suntem siguri ca si corpul ne era la fel de bolnav. In ce ne priveste, orice descriere a alcoolicului in care nu se mentioneaza factorul fizic, este incompleta. Teoria medicului, care afirma ca suntem alergici la alcool, prezinta interes pentru noi. Parerea noastra de profani in materie de medicina in legatura cu aceasta idee nu inseamna mare lucru. Dar, ca fosti bautori problema, putem spune ca interpretarea aceasta are sens. Ea explica multe dintre lucrurile care altfel ar ramane un mister. Este adevarat ca formulam o solutie pe baze spirituale si altruiste pentru problema noastra, dar suntem in favoarea spitalizarii pentru alcoolicul care este foarte agitat sau cu mintea incetosata. Cel mai adesea, limpezirea totala a mintii omului se dovedeste a fi de o importanta majora inainte ca el sa poata fi abordat, deoarece prin aceasta i se da o sansa sporita de a intelege si a accepta ce avem noi de oferit.

Medicul scrie urmatoarele:

Subiectul prezentat in aceasta carte mi se pare a fi de o importanta capitala pentru cei bolnavi de alcoolism. Spun aceasta dupa multi ani de experienta ca medic si ca director al unuia dintre cele mai vechi spitale din tara, in care sunt tratati alcoolicii si cei cu dependenta la narcotice. De aceea, am acceptat cu reala placere, cand mi s-a cerut sa contribui cu cateva cuvinte la un subiect care este tratat in aceste pagini cu o remarcabila maiestrie a detaliului. Noi, medicii, ne-am dat seama de multa vreme ca o anumita forma de psihologie morala era ceva imperios necesar pentru alcoolici, dar aplicarea ei prezenta niste dificultati de neinteles. Poate ca din cauza standardelor noastre ultramoderne si a abordarii strict stiintifice a tuturor problemelor, nu suntem echipati adecvat pentru punerea in practica a acelor forte ale binelui care se afla in afara cunostintelor noastre sintetice. Cu multi ani in urma, unul dintre principalii autori ai acestei carti se gasea sub ingrijirea noastra in acest spital si, in timpul internarii, si-a insusit cateva idei pe care le-a pus imediat in practica. Mai tarziu, a cerut permisiunea de a-si spune povestea altor pacienti internati aici si, cu oarecare indoieli, i-am acordat-o. Cazurile respective, pe care le-am urmarit indeaproape, sunt dintre cele mai interesante; de fapt, unele sunt chiar uimitoare. Altruismul acestor oameni, pe care am ajuns sa-i cunosc astfel, totala absenta a oricarui interes pecuniar si spiritul lor de comunitate, sunt o adevarata sursa de inspiratie pentru cineva care trudeste de mult timp in extenuantul domeniu al tratarii alcoolismului. Acesti oameni au incredere in sine si, mai ales, intr-o Putere care smulge alcoolicii din ghearele mortii. Desigur, inainte ca masurile psihologice sa le poata fi de maxim ajutor, alcoolicii trebuie eliberati mai intai din nevoia fizica de alcool si aceasta cere adesea proceduri spitalicesti specifice. Asa cum am sugerat acum cativa ani, cred ca actiunea alcoolului asupra acestor alcoolici cronici este manifestarea unei alergii; ca fenomenul de nevoie apriga de alcool este limitat la aceasta categorie si nu apare nici o data la bautorii normali, temperati. Aceste persoane alergice nu pot folosi alcoolul niciodata fara pericol, sub absolut nici o forma; si, odata ce s-au deprins la bautura si descopera ca nu se mai pot dezvata, odata ce si-au pierdut increderea de sine si in lucrurile omenesti pe care nu se mai pot baza, problemele lor se acumuleaza si devin uluitor de greu de rezolvat. Sfaturile, indemnurile, apelul la sentimente ajuta mult prea rar. Mesajul care sa trezeasca si sa mentina interesul acestor alcoolici trebuie sa aiba profunzime si greutate. Majoritatea dintre ei trebuie sa-si sprijine idealurile pe o putere superioara lor insisi, pentru a-si putea reface viata. Daca unii cititori au impresia ca cele spuse aici suna a sentimentalisme de psihiatru-director de spital, il invit sa vina sa lucreze cot la cot cu noi o vreme, sa vada pe viu tragediile si disperarea sotiilor si a copiilor; odata ce rezolvarea acestor probleme va deveni o parte integranta a muncii lor cotidiene si chiar a orelor lor de somn, nici cei mai cinici dintre critici nu se vor mai mira de ce am acceptat si de ce incurajez aceasta miscare. Consider, dupa multi ani de experienta, ca nu am gasit nimic care sa contribuie la reabilitarea acestor oameni mai mult decat o face miscarea altruista care se dezvolta acum printre ei. In esenta, barbatii si femeile beau pentru ca le place efectul produs de alcool. Senzatia betiei este atat de inselatoare, incat - desi recunosc ca le face rau - dupa o vreme, ei nu mai pot distinge adevarul de amagire. Viata lor alcoolica li se pare a fi singura viata normala. Sunt nervosi, iritati si nemultumiti, daca nu pot regasi senzatia de destindere si de confort care se instaleaza imediat dupa cateva paharele - paharele pe care ei ii vad pe altii bandu-le fara nici un fel de consecinte sanctionabile. Dupa ce cedeaza dorintei de a bea ( cum se li se intampla multora ) si se dezvolta fenomenul de nevoie apriga de alcool, trec prin binecunoscutele stadii ale betiilor in lant, din care ies plini de remuscari, cu decizia ferma de a nu se mai atinge de bautura. Aceasta se repeta de multe ori iar daca o astfel de persoana nu trece printr-o schimbare psihica totala, ii raman foarte putine sperante de insanatosire. Pe de alta parte, oricat de straniu le poate parea celor care nu inteleg fenomenul, odata ce a aparut schimbarea psihica, persoana care paruse pierduta si care avusese atatea probleme, de nu credea ca le mai putea rezolva vreodata, se pomeneste brusc capabila de a-si controla fara dificultate dorinta de alcool si aceasta, pentru ca singurul efort necesar consta in respectarea catorva reguli simple. Multi oameni au plans in fata mea, facand un apel sincer si disperat:

"- Domnule doctor, nu mai pot continua asa! Am toate motivele sa vreau sa traiesc! Trebuie sa incetez bautul, dar nu pot! Trebuie sa ma ajutati!"

Confruntat cu o asemenea problema, medicul cinstit cu sine simte probabil ca nu este la inaltimea situatiei. Desi da tot ce are mai bun, adesea nu este destul. El simte, ca, pentru a se produce esentiala transformare psihica, este nevoie de ceva mai mult decat puterea umana. Cu toate ca numarul total al reabilitarilor rezultate din efortul psihiatriei este considerabil, noi, medicii, trebuie sa admitem ca influenta noastra asupra problemei in ansamblu nu este cine stie ce semnificativa. Multe tipuri de alcoolici nu reactioneaza la abordarea psihologica obisnuita. Nu sunt de parerea celor care considera ca alcoolismul ar fi exclusiv o problema de control mintal. Am tratat multi oameni care, de exemplu, lucrasera luni de zile la rezolvarea unei probleme sau la pregatirea unei tranzactii care urma sa se incheie favorabil la o anumita data. Cam cu o zi inainte de data respectiva, au baut un paharel si, imediat s-a instalat nevoia irezistibila de alcool, anuland orice alt interes, astfel incat nu s-au prezentat la intalnirea cea importanta. Acesti oameni nu bausera ca sa evadeze din realitate; bausera ca sa astampere o sete de alcool ce depasea orice putere de control mintal. Exista multe situatii, nascute din fenomenul nevoii arzatoare de alcool, care ii imping pe oameni la sinucidere, ei nemaiputand continua lupta. Clasificarea alcoolicilor este, se pare, dificila iar intratul in amanunte nu constituie obiectivul acestei carti. Exista, desigur, psihopatii, care sunt instabili psihic. Ei ne sunt binecunoscuti tuturor, fiind aceia care "se lasa de baut pentru totdeauna", sunt rosi de remuscari, isi iau multe angajamente, dar niciodata o hotarare. Exista genul de oameni carora le lipseste bunavointa de a recunoaste ca nu pot bea alcool. Acestia isi planuiesc cat si cum sa bea. Schimba mereu bauturile si mediul ambiant. Exista aceia care cred ca, dupa o perioada de ne baut, pot bea din nou, fara nici un risc. Exista depresivii, care sunt probabil cel mai putin intelesi de prieteni si despre care se poate scrie un capitol intreg. Apoi, exista oamenii normali din toate punctele de vedere, cu exceptia efectului pe care il are alcoolul asupra lor. Ei sunt, cel mai adesea, competenti, inteligenti, prietenosi. Toti acestia, precum si multi altii, prezinta un simptom comun: sunt incapabili de a bea fara sa dezvolte nevoia irezistibila de alcool. Fenomenul, cum am sugerat deja, poate fi manifestarea unei alergii, care ii distruge pe acesti oameni ca o categorie aparte. Nici un tratament cunoscut nu a pus vreodata capat pentru totdeauna acestui fenomen. Singurul remediu pe care il pot sugera este abstinenta totala de la alcool. Aceasta afirmatie ne arunca imediat intr-o controversa infierbantata. S-au scris multe pagini pro si contra; dar, in mediile medicale, opinia generala pare a fi aceea ca majoritatea alcoolicilor cronici sunt fara speranta. Care este, atunci, solutia? Cred ca as putea raspunde cel mai bine relatand una dintre experientele mele. Cam cu un an inainte de aceasta experienta a fost internat la noi un om pentru tratarea alcoolismului sau cronic. Se recuperase doar partial dintr-o hemoragie gastrica si parea sa prezinte un caz de deteriorare mintala patologica. Pierduse tot ce avusese vreo valoare in viata sa si s-ar putea spune ca nu mai traia decat pentru a bea. Recunostea si credea sincer ca nu mai exista nici o speranta pentru el. Dupa dezalcoolizare, s-a constatat ca nu se produsese nici o vatamare permanenta a creierului. A acceptat planul expus in aceasta carte. Un an mai tarziu, a revenit sa ma vada si am avut o senzatie foarte ciudata. Il cunosteam dupa nume si i-am recunoscut cateva dintre trasaturi, dar orice asemanare se oprea aici. O epava scuturata de tremuraturi, disperata si nervoasa, se transformase intr-un om din care radiau multumirea si increderea de sine. Am stat de vorba cu el un timp, dar nu ma puteam convinge ca il mai cunoscusem inainte - si cu acest sentiment ne-am despartit atunci. De la acea vizita, a trecut timp indelungat, iar el nu s-a mai intors la alcool. Cand simt nevoia de o incurajare sufleteasca, ma gandesc adesea la un alt caz, adus la noi de catre un medic de vaza din New York. Pacientul isi pusese singur diagnosticul si, considerandu-se intr-o situatie fara speranta, se ascunsese intr-un hambar parasit, hotarat sa moara. A fost salvat de grupul care pornise sa-1 caute si mi-a fost adus intr-o stare disperata. Dupa reabilitarea fizica, a stat de vorba cu mine si mi-a declarat deschis ca avea convingerea ca tratamentul era un efort irosit, daca nu-i puteam garanta ceva ce nimeni nu-i garantase vreodata si anume, ca in viitor va avea "vointa" de a rezista impulsului de a bea. Problema alcoolismului sau era atat de complexa iar depresia atat de profunda, incat am simtit ca singura speranta se afla in ceea ce, la vremea aceea, numeam "psihologia morala", dar ma indoiam de eficacitatea metodei in cazul lui. Si totusi, s-a lasat convins de ideile continute in aceasta carte. Nu s-a mai atins de bautura de foarte multi ani. Il vad din cand in cand. Este un frumos exemplu de fiinta umana, un om pe care iti doresti sa-1 cunosti. Recomand fiecarui alcoolic, cu toata seriozitatea, sa citeasca aceasta carte. Si, chiar daca o incepe cu ganduri de sfidare, poate o va termina cu o rugaciune.

William D. Silkworth, Doctor in medicina

POVESTEA LUI BILL

Febra razboiului pusese stapinire pe oraselul din Anglia Noua (SUA) in care am fost cantonati noi, ofiterii tineri din Pittsburg si ne simteam flatati de faptul ca localnicii ne-au cazat la ei in case, facindu-ne sa ne simtim eroi. Am gasit aici dragoste, aplauze, razboi; momentele sublime alternau cu intervale comice. Am simtit in sfirsit ca traiesc si, printre toate noile senzatii, am descoperit si alcoolul. Uitasem avertismentele si prejudecatile parintilor mei in legatura cu bautul. Dupa un timp, ne-am imbarcat pentru "Dincolo de Ocean". Ma simteam foarte singur si am recurs din nou la alcool.

Am debarcat in Anglia. Intr-un moment de respiro am vizitat Catedrala Winchester. Foarte impresionat, m-am plimbat in jurul ei. Atentia mi-a fost atrasa de un epitaf de pe un mormint vechi:

" Aici zace un grenadier din Hampshire

Care si-a gasit moartea

Bind sticle mici de bere rece.

Un soldat bun nu poate fi uitat,

Fie ca moare de glonte

Sau de pahar."

Amenintator avertisment – pe care insa nu l-am luat in seama. M-am reintors acasa la 22 de ani, veteran al razboaielor straine.

Ma credeam menit pentru a conduce, caci oare nu in semn de apreciere a calitatilor mele imi dadusera oamenii din baterie acel cadou special? Imi imaginam ca talentul meu de conducator imi va aduce postul de director la mari intreprinderi, iar eu le voi conduce in cea mai deplina siguranta.

Am urmat dreptul la seral si m-am angajat la o agentie de asigurari. Pornisem pe drumul catre succes. Voi dovedi lumii intregi cit de important sint. Munca m-a ajutat sa ajung la Wall Street si putin cite putin am devenit interesat de afaceri. Multa lume pierdea bani – dar unii se imbogateau. De ce sa nu fiu si eu printre cei ce se imbogatesc? Am inceput sa studiez economia, comertul si dreptul. Fiind un alcoolic potential era cit pe ce sa cad la examenul de stiinte legale. La unul din examenele finale eram atit de beat, incit nu mai puteam nici sa scriu. Desi nu ajunsesem inca sa beau zilnic, sotia mea a inceput sa fie ingrijorata. Am avut discutii indelungate, in care pentru a-i linisti presimtirile, ii spuneam ca geniile si-au dus la capat cele mai mari proiecte la betie; ca in aceasta stare au fost elaborate cele mai importante concepte de gindire filosofica.

La terminarea facultatii de drept, mi-am dat seama ca avocatia nu ma atragea. Economia si lumea finantelor din Wall Street ma prinsesera deja in mrejele lor. Afaceristii si oamenii financiari erau eroii mei. Din aliajul de bautura si speculatii financiare am inceput sa creez arma care, intr-o zi mai tirziu, avea sa se intoarca asemenea unui bumerang impotriva mea si sa ma taie pina la os. Traind modest, sotia mea si cu mine am reusit sa punem 1000 dolari deoparte. I-am bagat in diferite actiuni care la data aceea erau ieftine si nepopulare. Am intuit cu precizie ca intr-o zi vor avea o mare crestere in valoare. Nu am reusit sa-mi conving prietenii afaceristi sa ma trimita sa studiez fabricile si conducerile lor dar eu si sotia am decis sa ne ducem oricum. Am dezvoltat teoria ca cei mai multi au pierdut bani in afaceri din cauza lipsei de cunoastere a faptelor. Mai tirziu am aflat ca mai sint si alte motive. Mi-am dat demisia si am plecat, impreuna cu sotia pe o motocicleta, cu un cort, paturi, un rind de haine de schimb si trei uriase volume de documentare financiara ingramadite in atas. Prietenii nostri se gindeau sa ne duca in fata unei comisii medicale pentru testarea facultatilor noastre mintale. Probabil ca aveau dreptate. Am facut citeva mici afaceri care ne-au adus niste bani, dar odata am fost nevoiti sa lucram o luna intreaga la o ferma pentru a evita terminarea micului capital. Aceasta a fost munca noastra cinstita facuta de mine pentru un timp indelungat. Am acoperit toata coasta de est a SUA intr-un an. La intoarcere, rapoartele mele catre Wall Street mi-au adus o pozitie avantajoasa si accesul la deconturi mari. Exersarea unei optiuni a mai adus alti bani ajungind la un profit de citeva mii pe acel an.

In urmatorii citiva ani, soarta a aruncat bani si aplauze in drumul meu. Ma ajunsesem. Sfaturile si ideile mele erau ascultate ca pe o melodie seducatoare a milioanelor de hirtie. Avintul economic al anilor ’20 era in plina floare. Bautura capatase un rol important si remontant in viata mea. Era galagie mare in saloanele de jazz din cartierul de sus. Toata lumea bea si arunca banii pe fereastra. Zeflemistii puteau sa zeflemeasca, nici nu-mi pasa. Ma inconjurasem de un cerc de prieteni de "vreme buna".

Bautul meu capata proportii din ce in ce mai serioase, continuind toata ziua si aproape toata noaptea. Mustrarile prietenilor s-au unit toate intr-un singur glas si astfel am devenit un lup singuratic. Apartamentul nostru somptuos a fost martorul multor scene nefericite. N-am fost niciodata intr-adevar infidel, caci loialitatea fata de sotia mea, ajutata uneori de o stare de betie extrema, m-au ajutat sa scap de asemenea belele.

In 1929, am contractat febra jocului de golf. Ne-am mutat imediat la tara, sotia mea pentru a ma aplauda de pe margine in timp ce au incercam sa-l intrec pe Walter Hagen. Bautura m-a ajuns din urma, inainte de a ajunge eu campion. Incepusem sa am tremuraturi nervoase dimineata. Golful imi permitea sa beau si ziua si noaptea. Simteam o placere deosebita sa execut caramboluri pe traseul exclusivist care, pe vremea cind eram copil, imi insipirase atita veneratie. Prinsesem un ten impecabil ce-l poti vedea la oameni ajunsi. Functionarul bancii locale privea cu scepticism sumele mari pe care le scoteam sau depuneam la banca.

Deodata, in octombrie 1929, a izbucnit iadul la Bursa din New York. Dupa una din acele zile infernale, m-am dus impleticindu-ma de la barul hotelulului la Oficiul de Schimb. Era ora opt seara – cinci ore dupa ce bursa s-a inchis. Teleimprimatorul inca mergea. Priveam la o banda de citiva centimetri care purta inscriptia XYZ – 32. Fusese 52 de dolari azi dimineata. Eram terminat si, la fel ca mine, multi dintre prieteni. Ziarele povesteau despre oameni care se sinucideau, sarind din zgirie-norii cartierului financiar. Lucrul acesta ma dezgusta. Eu nu voi sari. M-am intors la bar. Prietenii mei pierdusera citeva milioane de la ora 10. Si ce daca? Si miine mai e o zi. In timp ce beam, simteam cum creste in mine vechea hotarire patimasa de a cistiga.

In dimineata urmatoare i-am telefonat unui prieten din Montreal. El a ramas cu o gramada de bani si mi-am spus ca ar fi mai bine daca ne-am duce in Canada pina trece depresiunea. Primavara urmatoare deja traiam in stilul obisnuit. Ma simteam ca Napoleon dupa intoarcerea de pe insula Elba. Pentru mine nu va exista insula Sfinta Elena! Dar bautura m-a ajuns iar din urma si prietenul meu generos s-a vazut nevoit sa se descotoroseasca de mine. De data asta nu m-am mai putut reface.

Ne-am intors in tara si ne-am instalat la parintii sotiei. Mi-am gasit o slujba pe care am pierdut-o ca urmare a unui taraboi cu un sofer de taxi. Nimeni n-avea cum ghici ca in urmatorii cinci ani nu voi mai avea nici o slujba stabila si nici un moment in care sa nu fiu beat. Sotia mea s-a angajat la un magazin si, in fiecare seara, cind sosea epuizata acasa, ma gasea beat. Am devenit un chibit nedorit la usile caselor de afaceri.

Bautura incetase sa mai fie un lux: devenise o necesitate. Gin "de cada" doua sticle pe zi, de multe ori trei, devenise o obisnuinta. Uneori, o mica afacere imi aducea o suma cu care imi plateam datoriile la baruri si magazinul de delicatese. Si tot asa la nesfirsit, pina cind, am inceput sa ma trezesc diminetile tremurind ingrozitor. Ca sa pot lua micul dejun, trebuia mai intii sa beau o stacana cu gin urmata de sticle de bere. Totusi, inca mai credeam ca imi pot controla bautul si erau perioade de abstinenta care reinnoiau sperante sotiei mele.

Incetul cu incetul, lucrurile s-au inrautatit. Am pierdut casa din cauza ratelor neplatite, soacra a murit, iar sotia si socrul s-au imbolnavit.

Apoi, mi s-a ivit o sansa de refacere a situatiei materiale. In 1932, actiunile erau la punctul cel mai scazut si am format un grup de cumparatori. Urma sa mi se dea o parte generoasa din profit. Apoi am intrat intr-o betie indelungata si sansa a disparut.

M-am trezit. Trebuia sa ma opresc. Mi-am dat seama ca nu imi mai ajunge un prim pahar. M-am hotarit s-o termin cu bautul pentru totdeauna. Si inainte mai promisesem marea cu sarea, dar de data aceasta, sotia mea a observat cu bucurie ca eram hotarit sa-mi tin promisiunea. Si asa ziceam si eu.

La scurt timp dupa aceea m-am intors acasa beat. Nu ma certasem cu nimeni. Unde-mi fusese taria de caracter? Pur si simplu nu stiu. De fapt, nu-mi pasase. Cineva a pus un pahar in fata mea si l-am baut. Innebunisem? Incepeam sa-mi pun problema, caci o asemenea lipsa de prevedere nu putea fi decit nebunie.

Mi-am reinnoit promisiunea si am incercat din nou. A trecut un timp si, incetul cu incetul, increderea in mine a fost inlocuita de o siguranta ingimfata. Puteam ride de distileriile de spirtoare. Acum aveam taria necesara! Intr-o zi am intrat intr-o cafenea sa dau un telefon. M-am trezit intrebindu-ma, batind cu pumnul in masa, cum e posibil. In timp ce alcoolul mi se urca la cap, imi spuneam ca data viitoare n-o sa mai beau, dar de data asta sa ma imbat cel putin cum trebuie. Si chiar asa s-a si intimplat.

Nu voi uita niciodata remuscarile, oroarea si sentimentul fara iesire pe care le-am trait dimineata urmatoare. Imi pierdusem puterea de a mai lupta. Mintea imi alerga nebuna si o catastrofa parea iminenta. Cu greu am gasit curajul sa traversez strada, caci lumina era inca slaba si-mi era teama sa nu cad in mijlocul drumului si sa ma calce vreun camion. La un bar de noapte, am baut vreo zece halbe de bere, pentru a-mi calma nervii incordati. Citisem intr-un ziar de dimineata ca situatia economica ajunsese din nou in iad. Ca si mine. Apoi o ceata a inceput sa mi se aseze pe creier. Ginul le va rezolva pe toate. Deci, doua sticle de tarie, si – uitarea.

Corpul si creierul trebuie sa fie doua mecanisme extraordinare caci ale mele au mai rezistat in aceasta agonie inca doi ani. Uneori, cuprins de teroarea si nebunia de dimineata, furam din poseta saracacioasa a sotiei. Iarasi si iarasi ma clatinam in fata ferestrei deschise sau in fata unui cabinet medical in care stiam ca au si otrava, injurindu-ma ca sint un las. Plecam la tara, apoi ne reintorceam la oras, in incercari disperate de a schimba mediul, poate - poate … Si a venit noaptea in care tortura fizica si mentala au atins un asemenea grad incit simteam ca voi trece prin fereastra cu cercevea cu tot. Nu stiu cum am reusit sa tirasc salteaua la parter, ca sa n-am de unde sari daca totusi o sa-mi vina sa ma arunc pe geam. A aparut un doctor si mi-a dat un sedativ puternic. Ziua urmatoare am inceput sa amestec alcoolul cu sedativul. Acest nou tip de coctail m-a terminat repede. Sanatatea mea incepea sa-i ingrijoreze pe cei din jur si pe mine. In timp ce beam, mincam foarte putin sau deloc si pierdusem cam 20 de kilograme.

Cumnatul meu este medic si, prin grija lui si a mamei mele, am fost internat intr-un spital cunoscut in tara pentru refacerea mintala si fizica a alcoolicilor. Acolo am fost supus asa-numitului tratament cu belladona si creierul mi s-a limpezit. Am urmat hidroterapie si am facut exercitii fizice usoare care m-au ajutat mult in refacere. Dar peste toate, am intilnit un doctor intelegator si bun, care mi-a explicat ca, desi in mod sigur eram egoist si nechibzuit, totusi am fost si bolnav, atit mental cit si fizic.

M-am simtit usurat cind am aflat ca, la alcoolici, vointa este slabita enorm cind este pusa sa lupte cu bautura, chiar daca ramine puternica in alte privinte. Mi se explica incredibila comportare in fata dorintei disperate de a nu mai bea. Intelegind acum ce se intimplase, am repornit la drum cu sperante innoite. Timp de trei sau patru luni mi-au mers toate stralucit. Ieseam cu regularitate in oras si chiar am reusit sa cistig ceva bani. In mod sigur, acesta era raspunsul – cunoaste-te pe tine insuti.

Dar nu acesta era raspunsul, pentru ca a venit ziua in care m-am imbatat din nou. Curba declinului sanatatii mele morale si fizice a luat o forma abrupta. Dupa un timp, m-am intors la spital. Acesta era sfirsitul – Cortina. Sotia mea, obosita si disperata, a fost informata ca totul se va sfirsi cu un atac de cord in timpul unui delirum tremens sau cu pierderea mintilor in cel mult un an. In curind va trebui sa ma cedeze sau unui azil sau unui cimitir.

Mie nu-mi era necesar sa mi se spuna acest lucru. Il stiam si chiar eram bucuros ca se va intimpla asa. Mindria mea primea o lovitura devastatoare. Eu, care aveam o parere atit de buna despre mine insumi si despre capacitatile mele de a depasi greutatile, am fost incoltit in cele din urma. Urma sa plonjez in nefiinta, urmind procesiunea fara de sfirsit a betivanilor. Ma gindeam la sotia mea, saraca. Am avut totusi si multe clipe de fericire. Ce n-as da sa pot repara ceva. Dar acum e prea tirziu.

Nu pot descrie in cuvinte insingurarea si disperarea pe care le-am simtit in acea mlastina a autocompatimirii. Ma simteam cuprins din toate partile de nisipuri miscatoare. Imi gasisem nasul. Fusesem coplesit. Alcoolul era stapinul meu.

Tremurind, am parasit spitalul. Eram un om sfirsit. Frica m-a tinut departe de pahar pentru o vreme. Apoi, a venit acea perfida nebunie a primului pahar. Si de aniversarea Zilei Armistitiului din 1934, eram din nou beat. Toti din jurul meu se resemnasera cu realitatea ca ori ma vor interna pe viata la vreun azil, ori ma voi prabusi in continuare catre un sfirsit mizerabil. Ce negru este intunericul dinaintea zorilor! In realitate acesta era inceputul ultimei mele betii. In curind urma sa fiu catapultat in ceea ce as numi a patra dimensiune a existentei. Urma sa intilnesc fericire, pace si un mod de a fi util, intr-un mod de viata care, pe timp ce trece, devine din ce in ce mai incredibil de minunat.

Era pe la sfirsitul acelui sumbru noiembrie. Eram in bucatarie si beam, satisfacut ca aveam ascunse prin casa suficiente sticle de tarie pentru noaptea si ziua ce urmau. Tocmai ma intrebam daca sa ascund o sticla la capul patului pentru a o bea miine dimineata ca sa ma pot da jos din pat.

Gindurile mi-au fost intrerupte de telefon. Era un vechi prieten din scoala, care cu voce vesela ma intreba daca poate trece sa ma vada. Era nebaut. Nu-mi mai aminteam sa-l fi vazut in aceasta stare de multi ani. Eram mirat. Zvonurile pe care le auzisem erau ca fusese internat pe viata pentru nebunie cauzata de consumul exagerat de alcool. Ma intrebam cum a reusit sa scape. Evident ca am acceptat sa vina la cina, caci voi putea bea pe fata, chipurile ca sa-i tin companie. Nici nu ma gindeam la starea lui buna ci doar voiam sa reinvii spiritul unor zile mai bune. Odata, am inchiriat un avion ca sa ajungem mai repede la un chef! Sosirea lui avea sa fie o oaza in acest desert mohorit al inutilitatii. Exact asta – o oaza! Asa sint bautorii.

Usa s-a deschis si l-am privit. Era proaspat barbierit si ceva stralucea, gindesc in ochii lui. Am intrebat ce patise. Nu mai era el insusi.

Hai spune, ce-i cu tine? l-am intrebat.

M-a privit drept in ochi. Zimbind, mi-a spus simplu: "Am devenit religios".

Eram uluit. Deci asta era – vara trecuta, acu citeva luni un nebun alcoolic, iar acum suspectam un credincios nebun. Privirea sa era plina de stralucire. Da, batrinul meu prieten se pocaise. Dar lasa-l sa predice! Oricum, bautura pe care o am prin casa va tine mai mult decit il va tine pe el predica.

Dar ce a spus el n-a fost deloc o tirada de predicator. Mi-a povestit cum au venit doi oameni la tribunal, convingind pe judecator sa-i suspende pedeapsa. I-au povestit despre o simpla idee religioasa si despre un program practic de actiune. Aceasta se intimplase acum doua luni si rezultatele ei graitoare. Reusita era evidenta. Venise sa-mi impartaseasca din experienta sa, daca doream s-o ascult. Eram socat, dar ma interesa. In mod sigur ma interesasera cele auzite de la el. Imi trebuiau pentru ca eram disperat.

A vorbit citeva ore. Memoriile copilariei reveneau in mintea mea. Aproape ca auzeam vocea preotului, cind stateam in Duminecile linistite acolo departe pe deal; juramintul de temperanta oferit si pe care nu l-am semnat niciodata; neincrederea naturala a bunicului meu in unele fete bisericesti si faptele lor; dar si negarea dreptului preotului de a-i spune cum sa asculte; curajul de a vorbi despre cele de mai sus chiar si inainte de a muri; toate aceste amintiri ieseau la suprafata din trecut.

Ziua aceea din timpul razboiului petrecuta la vechea catedrala Winchester imi veni in minte din nou.

Am crezut intotdeauna intr-o putere superioara decit a mea. Am reflectat adesea la aceste lucruri. Nu am fost un ateu. Ateii sint putini la numar pentru ca necesita credinta oarba in afirmatia nefireasca ca acest univers s-a nascut din nimic si alearga in spatiu fara suflet si fara directie. Eroii mei intelectuali, chimistii, astronomii si chiar evolutionistii, au sugerat legi si forte vaste in actiune. Impotriva indicatiilor contrare, aveam putina indoiala ca un scop enorm si o ordine stateau la baza. Cum putea fi o lege asa de precisa si neschimbatoare fara sa existe inteligenta? Pur si simplu trebuia sa cred in Spiritul Universal fara limite in timp si spatiu. Dar mai departe de aici nu am mers.

Cu preotii si religiile lumii nu m-am inteles niciodata. Cind ei vorbeau despre un Dumnezeu personal cu mine, un Dumnezeu ce era dragoste, si avea o putere si directie superioara, deveneam iritat si mintea mi se inchidea dintr-o data intr-o astfel de teorie.

Pe Cristos il recunosteam cu siguranta ca pe un om mare care nu era imitat nici pe departe de cei ce-l revendicau. Invatatura din morala era cu totul excelenta. Pentru mine am adoptat acele parti care pareau convenabile si nu prea greu de urmat, restul am dat la o parte.

Razboaiele ce au fost luptate, mistuirile si sicanele facilitate de disputele religioase, ma imbolnaveau. Cu toata sinceritatea ma indoiam, daca pusa in balanta, religia a adus ceva bun. Judecind dupa ce am vazut in Europa si dupa aceea, puterea lui Dumnezeu in afacerile umane era de neglijat, Fraternitatile Omului era o gluma proasta. Daca Diavolul exista el era Conducatorul Universal si cu siguranta eram al lui (ma poseda).

Dar prietenul meu statea in fata mea si declara fara ezitare ca Dumnezeu a facut pentru el ceea ce nu a putut sa faca pentru sine. Vointa lui umana l-a parasit. Doctorii l-au pronuntat incurabil. Comunitatea era cit pe aici sa-l comita. Ca si mine, el a admis infringere totala. Apoi, fara indoiala, el a fost inviat din morti, scos dintr-o data din gramada de gunoi si ridicat la o viata mai buna decit orice traise el pina atunci.

Oare pornise din el aceasta putere? Evident, nu. In el, ca si in mine nu zacea nici un stro de putere si aceasta inca nu era nimic.

Aceasta m-a pus la pamint. Incepusera sa arate ca si cum oamenii religiosi aveau dreptate la urma urmelor.

Se petrecea aici ceva in sufletul uman, ceva care realizase imposibilul. Am inceput sa-mi schimb punctul de vedere despre miracole in clipa in care am inteles aceasta. Nu mai avea importanta trecutul, cum o fi fost el: in fata mea, la masa din bucatarie sedea miracolul insusi. Si tot ce spunea el era adevarul-adevarat.

Am observat la prietenul meu mai mult decit o reorganizare interioara. Ea era pe baze complet diferite decit se putea crede. Iar radacinile sale se prinsesera intr-un pamint, nou.

I-am marturisit ca, in ciuda exemplului viu pe care il reprezenta el, ramasesera cu mine vestigiie vechii mele prejudecati.

Cuvintul Dumnezeu inca stirnea o antipatie inexplicabila. Cind se exprima posibilitatea ca ar putea exista un Dumnezeu personal, antipatia se intensifica. Nu-mi place ideea. Acceptam concepte ca Inteligenta Creativa, Minte Universal sau Spirit al Naturii, dar rezistam ideii de Imparat al Cerurilor, oricit de placut ar fi fost leaganul lui. De atunci am vorbit cu o multime de oameni ce gindeau in acest fel.

Prietenul meu mi-a sugerat atunci ceea ce parea o idee novatoare:

" - De ce nu incerci sa ai un punct de vedere personal despre Dumnezeu?"

Sugestia prietenului meu a fost ca o lovitura in moalele capului. A topit intregul munte de gheata intelectuala la umbra caruia traisem si tremurasem atitia ani. In sfirsit, stateam in plina caldura si lumina a soarelui.

Tot ce mi se cerea era sa am bunavointa de a crede intr-o putere mai mare decit a mea. Pentru inceput nu mi se cerea nimic mai mult. Vedeam ca maturizarea putea porni de la acest punct. Pe baza bunavointei totale as putea construi ceea ce vad in prietenul meu. Voi putea oare? Evident ca da!

Astfel, m-am convins ca Dumnezeu este preocupat cu noi, oamenii, cind il vrem intr-adevar. In sfirsit, vedeam, simteam, aveam incredere. Simteam cum imi cad de pe ochi ceturile mindriei si prejudecatilor care ma orbisera. Vedeam o noua lume.

Intelegeam, in sfirsit, semnificatia impresiei pe care o avusese asupra mea vizita catedralei, de ce ma impresionase atit. Pentru un scurt moment am avut nevoie si l-am vrut pe Dumnezeu. A fost o umila dorinta de a-l avea pe Dumnezeu – si El a venit.

Dar curind senzatia prezentei sale a fost stearsa de lumea zgomotoasa din jur, dar mai ales de dezordinea mea interioara. Si incepind din acel moment, a fost asa tot timpul. Cit de orb am fost!

M-am reinternat la spital, pentru a ma separa fortat de acool, si aceasta pentru ultima oara. Tratamentul era necesar pentru ca dadeam semne de delirum tremens.

Acolo m-am oferit cu umilinta lui Dumnezeu, asa cum mi l-am inchipuit sa faca cu mine dupa voia sa. Am eliminat orice rezerva in ceea ce priveste grija si directia Sa. Am recunoscut pentru prima data ca eu insumi sint un nimic; fara El as fi pierdut. Fara mila mi-am privit si defectele si am acceptat sa le indrept cu ajutorul Prietenului nou-gasit. De atunci nu m-am mai atins de bautura.

Fostul meu coleg de scoala ma vizita si l-am pus la curent cu problemele si deficientele mele. Impreuna am intocmit o lista de persoane pe care le-am ranit si fata de care aveam resentimente. Mi-am exprimat intreaga dorinta de a-i aborda si de a-mi recunoaste greselile. Nu trebuie sa fiu niciodata critic cu el. Trebuia sa indrept aceste probleme folosind tot ceea ce-mi statea in puteri.

Urma sa-mi testez modul de gindire prin aceasta noua cunoastere a Dumenzeului din interiorul meu. Tot ce mi se paruse normal pina acum in modul de a fi, trebuia sa fie anormal. Daca urma sa am indoieli, trebuia sa stau linistit si sa caut in sfatul lui Dumenzeu puterea si modul de rezolvare a problemelor. Intotdeauna va trebui sa vad cum pot aplica aceste principii pentru a ajuta pe altii si niciodata nu va trebui sa ma gindesc la mine, daca ceea ce cer pentru mine nu este in beneficiul altora. Doar ajutindu-i pe altii voi avea ceea ce-mi este vital, iar rasplata va fi imensa.

Prietenul m-a asigurat ca daca actionez in acest mod si daca voi intra intr-o noua relatie cu Creatorul meu viata mea se va schimba intr-un sens care imi va rezolva toate problemele. Cerintele esentiale erau credinta in Dumnezeu plus bunavointa, cinste si modestie pentru a crea si mentine o noua ordine a lucrurilor.

Simplu, dar nu usor; trebuia sa platesc un pret pentru aceasta: distrugerea egocentrismului. Trebuia sa cedez toate acestea Facatorului Lumii care prezideaza peste noi toti.

Aceste propuneri erau drastice si revolutionare, dar in momentul in care le-am acceptat pe deplin, am simtit ca un soc electric care m-a strapuns prin tot corpul. Era un simtamint al victoriei, urmat de o pace si seninatate cum n-am mai cunoscut niciodata. Simteam incredere deplina. Ma simteam ridicat si purtat ca de o mare adiere calda si curata a muntilor. Dumnezeu vine la multi in mod gradat, dar impactul lui pentru mine a fost rapid si profund.

Pentru moment m-am simtit alarmat si am chemat in ajutor pe prietenul meu medicul, care asistase la ultimele mele suferinte. L-am intebat daca nu cumva imi pierdusem mintile. A ascultat cu uimire ce i-am spus.

Intr-un tirziu a dat din cap si a zis:

"- S-a intimplat ceva cu tine, ceva ce nu inteleg. Dar agatate de ceea ce ai descoperit. Orice e mai bun decit tot ce-ai facut pina acum". De atunci, bunul meu doctor a mai fost martor la asemenea evenimente la multi alti oameni. El stie ca asa ceva este posibil si se intimpla in realitate.

In timp ce stateam internat in spital, mi-a trecut prin minte ca exista pe lume mii de alcoolici fara speranta care ar fi bucurosi sa aiba si ei ceea ce mi s-a oferit pe gratis mie. M-am gindit ca i-as putea ajuta pe unii dintre ei. Iar ei, la rindul lor, ar putea ajuta pe altii.

Prietenul meu subliniase necesitatea absoluta de a demonstra aceste principii in tot ceea ce fac. In mod concret, era imperativ sa ajut pe altii asa cum ma ajutase el pe mine. Credinta fara actiune este moarta, mi-a spus el. Si cit de adevarat este aceasta pentru un alcoolic! Pentru ca daca un alcoolic nu reuseste sa-si perfectioneze si dezvolte viata spirituala prin intrajutorare si sacrificiu de sine, nu va putea supravietui anumitor incercari si lovituri ale vietii care l-ar putea surprinde in viitor. Daca nu ar ajuta alti alcoolici, in mod sigur va bea din nou, iar daca va bea, in mod sigur va muri. Si cu aceasta va muri si increderea. Asa sintem noi.

Sotia mea si cu mine ne-am abandonat cu entuziasm ideii de a ajuta alti alcoolici sa gaseasca solutia problemei lor. Am avut noroc pentru ca fostii mei asociati au ramas neincrezatori pentru un an si jumatate, timp in care am avut putin de lucru. Nu ma simteam prea bine. Eram coplesit de valuri de autocompatimire si resentimente. Au fost momente cind aceste valuri aproape ca m-au adus inapoi la bautura, dar am aflat repede ca atunci cind toate celelalte metode esueaza, ajutarea unui alt alcoolic imi salva ziua. De multe ori, cuprins de disperare, ma reintorceam la spital. Dupa o discutie avuta acolo cu cite un alcoolic, ma simteam fantastic de bine, de remontat si din nou pe picioarele mele. Este un proiect de viata care se dovedeste valabil in mijlocul unei grave tulburari.

Aceasta intr-ajutorare ne-a adus repede multi prietenei si programul a crescut cu (noi) grupul din care este o bucurie sa faci parte. Acum simtim in sfirsit bucuria de a trai, chiar daca sintem sub stres sau avem diferite dificultati. Am vazut cum sute de familii au inceput s-o ia pe un drum care intr-adevar ducea undeva; am fost martorul indreptarii unor situatii familiale aproape imposibile. Am vazut oameni condamnati parasind azilul si recistigindu-si locul in familie si societate. Oameni de afaceri si profesional si-au recistigat statutul. Nu exista printre noi aproape nici o forma de necaz si mizerie care nu a fost invinsa. Intr-un oras vestic si suburbiile sale exista o mie de alcoolici incluzind familiile lor. Ne intilnim frecvent pentru ca noii veniti sa gaseasca grupul pe care-l cauta. La aceste intilniri informative poti adesea vedea 50 pina la 200 persoane. Crestem in numar si putere.

In 1990, A.A. era compus din aproximativ 88,000 de grupuri.

Un alcoolic activ este o creatura dizgratioasa. Luptele pe care le ducem cu ei sint deopotriva incordate, comice, tragice. Unul dintre bolnavi, saracul, s-a sinucis acasa la mine. Nu putea sau nu voia sa vada modul nostru de a trai.

Si totusi, tot ceea ce facem este acompaniat de o mare doza de bucurie, de voie buna. Multi ar putea crede ca rostim vorbe goale si ca sintem cam usurateci. Dar dincolo de aceasta aparenta, se afla o onestitate extrema. Credinta trebuie sa functioneze in noi si prin noi 24 de ore pe zi, sau vom pieri.

Majoritatea ne-am convins ca nu mai trebuie sa cautam "Tarimul Fagaduintei". Il avem in noi insine si in acest moment. Cu fiecare discutie simpla cu prietenii, in bucataria casei noastre, se multiplica pe sine insusi intr-un cerc de pace, de bune intentii si de bunavointa fata de om, care cuprinde pamintul.

Bill W., co-fondator al A.A., a murit la 24 ianuarie 1971.

EXISTA O SOLUTIE

Noi, Alcoolicii Anonimi, cunoastem mii de barbati si de femei care au fost odata la fel de disperati ca si Bill. Aproape toti s-au facut bine. Si-au rezolvat problema cu bautul.

Sintem americani obisnuiti. Noi reprezentam toate regiunile tarii, diverse domenii de activitate umana, la fel ca si multe apartenente politice, economice si religioase. In mod normal, nu ne-ar lega nimic, date fiind diferentele dintre noi. Dar exista intre noi o adeziune, o prietenie de o minunatie de nedescris. Sintem precum calatorii de pe un vapor scapat dintr-un naufragiu, cind camaraderia, bucuria si democratia sint raspindite de la pupa pina la prova. Insa, spre deosebire de emotiile celor scapati din naufragiu, bucuria noastra izvorita din evitarea dezastrului nu se stinge dupa ce ne reluam fiecare drumul sau in viata. Sentimentul ca am trecut impreuna prin aceeasi incercare este unul dintre elementele care ne leaga. Dar, singur sentimentul acesta nu ne-ar fi apropiat atit cit sintem.

Ceea ce este extraordinar, pentru fiecare dintre noi, este ca am descoperit o solutie comuna. Avem o cale de iesire cu care sintem absolut de acord si care ne uneste intr-o actiune prieteneasca, armonioasa. In ce consta marea veste pe care o transmite aceasta carte celor care sufera de alcoolism.

Boala de acest gen - noi am ajuns la convingerea ca este o boala - afecteaza anturajul suferindului mai rau decit oricare alta. Un bolnav de cancer atrage mila tuturor, si nu minie sau sentimente ranite. Nu e la fel in cazul alcoolismului, deoarece aceasta maladie aduce cu sine distrugerea a tot ce este important in viata. Ea ii afecteaza pe toti cei aflati in preajma suferindului. Sursa de neintelegeri si de resentimente cumplite, alcoolismul aduce insecuritatea financiara, dezgustul patronilor si al prietenilor; compromite fericirea copiilor nevinovati, a sotiilor si parintilor; seamana tristetea in familii - lista nenorocirilor ramine deschisa.

Speram ca aceasta carte sa-i informeze si sa-i mingiie pe cei care sint sau ar putea fi atinsi de acest flagel. Caci sint multi.

Nici psihiatri foarte competenti care au avut de-a face cu noi n-au reusit sa convinga un alcoolic sa discutam cazul fara retineri. Lucru straniu, sotiile noastre, parintii si prietenii nostri intimi ne gasesc si mai inabordabili decit sintem pentru psihiatri si alti medici.

In schimb, ex-bautorul care a gasit solutia noastra si care e bine inarmat cu date despre sine poate - in general - sa cistige intreaga incredere a altui alcoolic in citeva ore. Dar, cita vreme aceasta intelegere nu exista, nu este nimic de facut, sau aproape nimic.

Faptul ca omul este abordat de o persoana care a trecut deja prin aceeasi dificultate, ca o aude vorbind fara indoiala in cunostinta de cauza, ca vede in comportamentul ei ca detine un raspuns real, ca poate constata ca acea persoana nu-si da aere de superioritate, nici nu face pe sfinta, precum si faptul ca nu are de-a face cu taxe de platit, nici cu persoane ce urmaresc vreun interes ori cu persoane carora sa fie nevoit sa le faca pe plac, nici cu predici de indurat - in sfirsit, toate la un loc fac ca aceasta abordare sa fie mai eficace. Dupa o astfel de abordare, multi sint aceia care isi iau patul lor si umbla.

Nici unul dintre noi nu-si face o vocatie din acest gen de munca si nu credem ca am fi mai de folos daca am proceda asa. Sintem convinsi ca eliminarea bauturii nu este decit un inceput. Este mult mai important sa nu punem principiile in aplicare acasa, la lucru in afaceri. Ne petrecem o mare parte din timpul liber intr-un efort pe care il vom descrie mai tirziu, in aceasta carte. Unii au sansa de a-si putea consacra aproape tot timpul acestei activitati.

Daca mergem pe drumul acesta, e destul de sigur ca va iesi bine totul, dar pina aici abia daca am atins problema. Aceia dintre noi care locuiesc in marile orase sint descurajati de faptul ca, foarte pe aproape, sute de alcoolici sint dati uitarii in fiecare zi. Multi s-ar putea face bine daca ar avea sansa pe care am avut-o noi. Si atunci, cum sa le oferim ceea ce ne-a fost dat pe gratis?

Deci, ne-am hotarit sa publicam anonim o carte care sa explice problema asa cum o vedem noi si in care sa imbinam toata experientea si toate cunostintele noastre. Orice persoana framintata de problema alcoolismului ar trebui sa gaseasca aici sugestii pentru un program de actiune eficace.

Va fi nevoie sa includem in cartea noastra chestiuni de ordin medical, psihiatric, social si religios. Sintem constienti de faptul ca aceste subiecte ar putea produce controverse. Nimic nu ne-ar face mai mare placere decit sa putem scrie o carte care sa nu contina nici un motiv de constestare sau de polemica. Vom face tot ce ne sta in puteri ca sa ne realizam idealul. Majoritatea credem ca toleranta fata de defectele si punctele de vedere ale altuia si resptectul fata de opinia celuilalt sint atitudini care ne permit sa-i fim de un mult mai mare ajutor. Insasi viata noastra, de fosti bautori, depinde de grija noastra constanta fata de altii si de modul in care le-am putea fi de folos.

Poate ca v-ati pus deja intrebarea cum de am ajuns sa ne imbolnavim atit de grav din cauza bauturii. Fara indoiala ca doriti sa stiti cum si de, in ciuda opiniei contrare a expertilor, ne-am recuperat dintr-o conditie fizica si mintala disperata. Daca sinteti alcoolic si vreti sa va recuperati, s-ar putea sa va aflati pe punctul de a intreba: "Ce trebuie sa fac?"

Obiectivul acestei carti este de a da raspunsuri precise unor astfel de intrebari. Va vom spune ce am facut noi. Inainte de a intra in amanunte, ar fi bine sa va precizam punctul nostru de vedere, pe scurt, in privinta anumitor lucruri.

De cite ori nu ni s-a spus: " Eu ma pot lasa de baut oricind vreau. De ce nu poate si el?" " Daca nu poti bea cu masura, mai bine te-ai lasa de tot." " Cel de colo nu se poate controla cind bea." " De ce nu incerci sa bei bere sau vin?" " Nu mai bea tarie." " Fara indoiala, n-are vointa." "Daca ar vrea, s-ar lasa de baut de dragul ei." " Medicul i-a spus c-o sa moara daca mai bea, dar el iar a luat-o pe ulei".

Acestea sint observatii facute foarte des, in mod obisnuit, la adresa bautorilor. In dosul lor se ascunde un ocean de necunoastere si neintelegere, un punct de vedere total diferit de al noastru in privinta alcoolului.

Un bautor moderat renunta la bautura fara nici o greutate, daca are motiv s-o faca. A bea sau a nu bea reprezinta o problema pentru el.

Exista apoi cazul celui care bea abuziv. Probabil ca a baut timp destul de indelungat iar sanatatea fizica si cea mintala ii sint afectate. Dupa ce I-a redus citiva ani din viata???

Si totusi, are un motiv suficient de serios, precum o sanatate subreda, o noua relatie sentimentala, o shimbare de mediu sau inca o atentionare severa din partea medicului sau, acest bautor va reusi sa se lase de tot de baut, fie sa bea moderat, cu toate ca ii va fi greu si suparator, uneori avind chiar nevoie de asistenta medicala.

Ce sa spunem despre alcoolicul veritabil? Poate ca la inceput este un bautor moderat; in continuare, poate deveni sau nu bautor abuziv, dar la un anume stadiu in aceasta evolutie, ajunge la momentul in care nu se mai poate opri, din clipa in care a inceput sa bea.

Comportamentul lui te lasa perplex mai ales cind si-a pierdut controlul. Face gesturi absurde, inexplicabile si uneori chiar tragice, cind este sub influenta alcoolului. Te face sa te gindesti la Dr. Jekyll si Dl. Hyde. Rareori e doar afumat. De obicei, e asa de beat incit fie ca se poarta ca un nebun, fie ca e pur si simplu de nerecunoscut. Poate fi unul dintre cei mai de treaba oameni de pe pamint, dar cum da de bautura, cel mai adesea devine dezgustator si chiar un pericol social. Are darul de a se imbata cind te astepti cel mai putin, cum ar fi atunci cind trebuie sa ia o decizie importanta sau sa-si tina o promisiune facuta. E adesea plin de bun simt si echilibrat, dar nu cind e vorba despre alcool; in aceasta privinta, devine egoist si necinstit. Tot asa de des, poate fi un om talentat, cu aptitudini deosebite, cu o cariera promitatoare pentru viitor. Foarte dotat, isi pune toata energia in slujba acestui viitor stralucit pentru sine si ai sai, apoi, printr-o suita de betii fara noima, distruge tot ce a construit. Dupa halul de betie in care s-a culcat, ai zice ca va dormi ne-ntors cel putin vreo doisprezece ore. Dar se trezeste devreme si cauta cu infrigurare sticla ascunsa in ajun. Cind are bani, isi ascunde sticlele prin toata casa, de teama ca i se vor lua proviziile ca sa fie turnate in chiuveta. Pe masura ce lucrurile se agraveaza, bolnavul incepe sa ia sedative puternice, in cantitati din ce in ce mai mari, pe care le amesteca cu alcoolul ca sa se dreaga si ca sa poata merge la serviciu. Apoi vine ziua in care nu mai poate pleca la lucru si ramine acasa, ca sa bea in continuare. Poate ca se va duce la doctor, care ii va da morfina sau alt calmant ca sa-l repuna pe picioare. Dupa care, incept internarile prin spitale si sanatorii.

Acest portret al alcoolicului, pe care l-am schitat aici, este departe de a fi complet; comportamentele variaza de la un bolnav la altul. Dar cele schitate reprezinta o descriere generala a comportamentului alcoolicului.

De ce se poarta astfel un alcoolic? Dupa ce sute de experiente I-au dovedit ca un singur pahar poate declansa dezastrul, cu toate suferintele si umilirile pe care le aduce acesta, atunci de ce bea el paharul funest? De ce nu se poate abtine? Ce s-a intimplat cu bunul lui simt, cu vointa, pe care le mai dovedeste uneori in alte domenii?

Oare vom putea raspunde vreodata definitiv la aceste intrebari? Opiniile sint foarte impartite in privinta factorilor care explica de ce are alcoolicul aceste reactii diferite de ale oamenilor normali. Nu putem inca explica de ce, odata depasit un anume stadiu, nu mai exista aproape nimic de facut pentru suferind. Aceasta ramine o enigma.

Stim ca alcoolicul care se abtine de la bautura - si abstinenta lui poate dura luni, chiar ani de zile - are reactii normale, asemanatoare cu ale oamenilor normali. Afirmam categoric ca, daca acest bautor se atinge din nou de alcool, se va produce un fenomen fizic si mintal care, virtual, il va impiedica sa se insanatoseasca. Alcoolicii care au trait aceasta experienta vor putea confirma din plin ceea ce afirmam aici.

Observatiile noastre ar ramine fara adresa si pur si simplu teoretice, daca omul de care vorbim nu s-ar mai atinge niciodata de paharul care sa declanseze ciclul infernal aflat de asemenea in discutie aici. Ceea ce ne face sa credem ca e vorba mai mult de ceva psihic decit fizic. Daca-l vom intreba pe alcoolic ce l-a convins sa bea si sa se imbete ultima data, s-ar putea sa obtinem toate felurile de scuze. Unele argumente si justificari pot fi plauzibile, dar nimic nu dovedeste ca merita sa fie indurate toate ravagiile unei betii. Motivele invocate de alcoolic seamana cu cele ale unui om care, ca sa nu mai simta durerea de cap, se loveste peste craniu cu ciocanul. Daca incercati sa-l convingeti sa vada cit de absurde sint rationamentele sale, alcoolicul isi va bate joc de dumneavoastra sau va deveni irascibil si va refuza sa vorbeasca.

Uneori, bolnavul va spune adevarul; si, oricit ar parea de straniu, nu stie mai mult decit stiti dumneavoastra ce anume l-a impins spre acel prim pahar. Unii bautori vin cu scuze de care sint multumiti, dar, in adincul sufletului, nici ei nu stiu de ce beau astfel. Odata atinsi de acest rau, ei ramin niste derutati. Pe de o parte, sint obsedati de ideea ca, intr-o zi, vor gasi o iesire; pe de alta parte, se framinta cu banuiala ca au pierdut partida.

Prea putini sint aceia care ar putea masura cit de adevarat este acest lucru. Familia si prietenii bolnavului simt vag ca el este anormal, dar toti asteapta ziua in care omul se va lepada de letargia aceasta si-si va regasi puterea vointei.

Tragicul adevar este ca, daca intr-adevar avem de-a face cu un alcoolic, acea zi s-ar putea sa nu mai vina niciodata. Situatia ii scapa, nu mai e stapin pe nimic. Fiecare alcoolic atinge stadiul in care nici cel mai mare efort de vointa nu-l mai ajuta sa se lase de baut. In aproape toate cazurile, acest tragic moment apare mult mai repede decit poate banui cineva.

Ne vedem obligati sa recunoastem ca majoritatea dintre noi, alcoolicii, din motive necunoscute, ne-am peirdut libertatea de alegere in fata alcoolului; pretinsa noastra vointa nu mai exista, ca sa zicem asa. Uneori, sintem incapabili sa ne reamintim destul suferintele si umilirile indurate cu o luna sau chiar cu o saptamina in urma. Sintem fara aparare in fata primului pahar.

Pur si simplu nu ne vin in minte consecintele aproape sigure pe care le va produce un singur pahar de bere. Dar si daca ni le-am aminti, ele sint undeva in ceata si sint repede inlocuite cu ideea veche si depasita ca, de data aceasta, vom bea ca toata lumea. Ne lipseste acel instinct care te face, de exemplu, sa nu atingi soba incinsa, ca sa nu te arzi.

" De data asta n-o sa ma frig si iata cum o sa fac!" se autoconvinge alcoolicul, prin cea mai obisnuita metoda. Uneori, nici nu gindeste deloc. De cite ori, dupa unprim pahar baut fara griji, nu ne-am intrebat, la al treilea sau al patrulea: " Pentru numele lui Dumnezeu, cum de-am luat-o iar de la inceput?" Apoi, ne spuneam imediat: " O sa ma opresc dupa al saselea" sau "Oricum, nici n-are rost sa ma mai opresc."

Cind acest mod de a gindi s-a instalat bine in spiritul bautorului alcoolic, probabil ca orice ajutor omenesc a devenit inutil, iar bolnavul va muri din cauza aceasta sau isi va pierde mintile treptat, daca nu este pus sub lacat inainte. Aceste fapre, socante si brutale, au fost confirmate de o multime de alcoolici, de-a lungul istoriei. Fara mila si bunatatea lui Dumnezeu, am mai putea numara mii de astfel de exemple. Exista atitia bautori care ar vrea sa se lase de baut, dar nu pot.

Exista o solutie. Celor mai multi dintre noi ne displace sa ne facem un inventar, sa ne calcam pe amorul propriu, sa ne recunoastem defectele, toate atit de necesare unui proces reusit de restabilire deplina. Insa, vedem ca acestea I-au ajutat pe altii si am inteles ca viata, asa cum o traiseram noi, era inutila si lipsita de orice speranta. De aceea, atunci cind am fost abordati de cei care isi rezolvasera problema cu bautul, nu ne mai ramasese nimic altceva de facut decit sa apucam lada cu uneltele spirituale care ni se oferea. Pe scurt, am descoperit paradisul si ne-am simtit propulsati intr-o a patra dimensiune a existentei pe care nu ne-o putuseram imafina vreodata.

Esentialul este acest intreg adevar: am trait experiente spirituale profunde si reale, care ne-au modificat complet atitudinea fata de viata, fata de oameni, ca si fata de Dumnezeu si universul sau. Viata noastra este acum centrata pe certitudinea absoluta ca acest Creator a intrat in viata si in inimile noastre print-o minune. El a inceput sa faca pentru noi lucruri pe care nu le-am fi putut face niciodata singuri, prin puterea noastra.

Daca sinteti un alcoolic tot atit de grav atins cit am fost si noi, avem convingerea ca jumatatile de masura nu va vor ajuta la nimic in cazul in care veti vrea sa va rezolvati problema. Noi ajunseseram la punctul in care veti vrea sa rezolvati problema. Noi ajunseseram la punctul in care veti vrea sa rezolvati problema. Noi ajunseseram la punctul in care viata devenise imposibil de trait si daca am atins stadiul in care orice ajutor omenesc este inutl, nu ne mai ramineau decit doua solutii: sa mergem pina la capat, astupind cu toate puterile gura constiintei care ne spunea ca situatia era intolerabila sau sa acceptam ajutor spiritual. Am ales a doua solutie pentru ca doream sincer sa ne facem bine si pentru ca eram pregatiti sa facem eforturile necesare.

Iata povestea unui om de afaceri american binecunoscut pentru talentul, judecata si personalitatea sa de exceptie. Cu toate acestea a ratacit din clinica in clinica, ani de zile la rind. A consultat cei mai mari psihiatri ai Statelor Unite. A plecatapoi in Europa, pentru a-l intilni pe celebrul Dr. Jung, psihiatru, care l-a tratat prin metoda sa. Desi experientele sale anterioare il facusera sceptic, bolnavul dovedea o incredere neobisnuita la incheierea tratamentului. Se afla intr-o forma fizica si mintala exceptionala. Credea, mai ales, ca si-a insusit o asemenea cunoastere a mecanismelor sale spirituale pina la cele mai ascunse resurse, incit orice recidiva parea exclusa. Si totusi, la scurt timp dupa aceea, s-a reapucat de baut. Era descumpanit mai ales de faptul ca n-avea nici o explicatie satisfacatoare pentru aceasta recidiva.

S-a intors la medicul sau celebru pe care il admira imens si i-a cerut sa-i spuna clar, in fata, de ce nu se putea vindeca. El dorea, mai mult decit orice, sa redevina stapin pe sine. Controla atit de bine, de echilibrat, de rational, de alte probleme. Dar nu reusea sa se controleze pe sine in fata alcoolului. Cum se explica aceasta?

Il implora pe medic sa-i spuna intregul adevar si acesta i l-a spus. Dupa opinia sa, cazul era absolut disperat; nu-si va mai regasi locul in societate niciodata si, daca tinea sa traiasca mult, urma sa se lase incuiat intr-o celula sau pazit de o garda personala. Asa i-a vorbit renumitul medic.

Dar acest om traieste si acum si inca liber; nu e nici intr-o celula si nici nu are nevoie de o garda personala. Poate umbla oriunde pe acest pamint, pe unde umbla toti oamenii liberi si e in afara de orice pericol, cu conditia sa accepte adoptarea unei anumite conduite.

Unii dintre cititorii afectati de alcoolism poate cred ca se pot descurca fara ajutorul spiritual. Va relatam aici continuarea conversatiei pe care prietenul nostru a avut-o doctorul sau. Acesta i-a spus: " - Ai mintea unui alcoolic cronic. In toata experienta mea nu am vazut nici un caz in care, mintal, am ajuns in starea in care te afli si care sa-si fi revenit." Prietenul meu simte cum se naruie tot cerul. " - Ba da ", a fost replica doctorului. " Exista exceptii ale cazului in care te afli, care s-au intimplat inca din trecutul indepartat. Sint alcoolici care au trecut prin ceea ce noi numim experiente spiritualevitale. Pentru mine, asemenea cazuri reprezinta adevarate fenomene. Ele apar in cazul unor enorme deplasari si rearanjari emotionale. Idei, emotii si atitudini care constituiau inainte forta de ghidare a vietii acestor oameni sint brusc aruncate deoparte si un set complet nou de conceptii si motivatii incepe sa-i domine. De fapt, am incercat eu insumi sa produc in dumneata asemenea rearanjari emotionale. Metodele pe care le folosesc au succes la multi pacienti, dar niciodata nu au reusit la alcoolici atit de grav atinsi de boala ca dumneata."

Auzind acestea, prietenul nostru paru ca vede o geana de cer senin printre norii negri care il apasau caci oricum el fusese un membru bun al bisericii. Aceasta speranta i-a fost insa repede spulberata de catre medic, care i-a spus ca, desi lumea mai spera, totusi convingerile religioase oricit de sincere si de temeinice, nu-i vor putea oferi impulsul necesar unei experiente spirituale vitale.

Aceasta era teribila dilema in care se afla prietenul nostru, cind a avut extraordinara experienta atit de necesara, care l-a eliberat.

Fiecare dintre noi, la rindul sau, a cautat aceasta iesire, cu disperarea omului care se ineaca. Ceea ce la inceput parea o trestie fragila, s-a dovedit a fi o mina puternica, a lui Dumnezeu. Ne-a fost data o noua viata, sau, mai bine zis, "un nou mod de viata", care functioneaza perfect in cazul nostru.

In cartea sa " Feluri de Experienta Religioasa", distinsul psiholog american William James indica o multime de cai prin care omul l-a descoperit pe Dumnezeu. Noi nu dorim sa convingem pe nimeni ca exista numai o cale pe care credinta poate fi gasita. Daca ceea ce am invatat, simtit si vazut inseamna ceva cit de cit, atunci inseamna ca noi toti, fara deosebire de rasa, crez ori culoare sintem copiii unui Creator prezent cu care noi putem forma o legatura in termeni simpli si usor de inteles chiar din momentul in care sintem de acord sa incercam cu destula sinceritate. Cei ce au afiliatii religioase nu vor gasi in cele mai de sus nimic care sa le contrazica credintele si obiceiurile ceremoniale. Nu exista frictiune intre noi si aceasta privinta.

Pe noi nu ne intereseaza cu ce culte bisericesti se identifica membrii nostri ca indivizi. Aceasta trebuie sa fie cu totul o afacere personala in care fiecare decide pentru sine in lumina asocierii din trecut sau unei alegeri prezente. Nu toti ai nostri apartin vreunei dominatii, dar cei mai multi dintre noi prefera o apartenenta.

In urmatorul capitol, apare o explicatie a alcoolismului, asa cum noi l-am inteles, apoi urmeaza un capitol adresat agnosticului. Multi care au apartinut acestei clase se afla astazi printre membrii nostri. Destul de surprinzator noi gasim ca aceste convingeri nu sint obstacole pentru o experienta spirituala.

Mai departe, despre cum ne-am recapatat sanatatea. Acestea sint urmate de patruzecisidoua experiente personale (nu toate sint incorporate in traducerea romaneasca).

Fiecare individ, in povestile personale, descrie in felul lui si din punctul lui de vedere cum a stabilit relatia sa cu Dumnezeu. Acestea prezinta un sincer profil al membrilor nostri si o idee clara a ceea ce s-a intimplat in realitate in viata lor.

Noi speram ca aceste marturisiri nu vor fi considerate de prost gust. Traim cu speranta ca multi disperati si dornici sincer de ajutor, vor citi aceste pagini. Sintem convinsi ca, daca ne vom deschide sincer sufletul in fata acestor suferinzi, cu problema noastra comuna, vor reusi sa recunoasca: "Da. Si eu sint ca ei; trebuie sa ma agat si eu de aceasta mina."

MAI MULT DESPRE ALCOOLISM

Majoritatea dintre noi, nu am vrut sa recunoastem ca sintem intr-adevar alcoolici. Nimanui nu-i convine sa admita ca este diferit fizic si mental de cei din jurul sau. De aceea nu e de mirare ca viata noastra in timpul cind beam a fost caracterizata de nenumarate incercari ratate de a demonstra ca noi putem bea ca si ceilalti oameni. Cea mai puternica obsesie a unui om care bea anormal este ideea ca intr-o zi, intr-un fel el va putea sa controleze si sa simta placerea bautului. Este de-a dreptul uimitor cum persista aceasta iluzie. Ea ii urmareste pe multi pina la portile azilurilor sau ale cimitirelor.

Am invatat ca trebuie sa recunoastem pina in adincul sufletului nostru sintem alcoolici. Acesta este primul pas spre revenirea la sanatate. Trebuie sa distrugem iluzia ca sintem ca ceilalti oameni sau ca am putea fi.

Noi, alcoolicii sintem barbati si femei care ne-am pierdut capacitatea de a controla bautul. Stim ca nici un om intr-adevar alcoolic nu va putea niciodata sa-si recapete puterea de control asupra alcoolului. Au fost momente in viata fiecaruia dintre noi in care paream ca ne-am recapatat puterea de control dar, aceste perioade – de obicei foarte scurte – erau urmate inevitabil de o scadere si mai puternica a controlului. Cu timpul am ajuns la o demoralizare care stirnea mila si neintelegerea celorlalti. Toti pina la unul ne-am convins ca alcoolicii ca noi se afla in ghearele unei boli progresive. Privind perioade mai lungi de timp, starea noastra se inrautateste, nu se amelioreaza.

Sintem ca niste infirmi de picioare; niciodata nu vor mai fi create altele in loc. La fel, nu exista nici un tratament care sa transforme alcoolici ca noi in oameni obisnuiti.
Am incercat toate remediile imaginabile. In anumite cazuri s-au observat scurte reveniri, din pacate urmate de caderi si mai rele. Medicii familiarizati cu alcoolismul sint de comun acord ca transformarea unui alcoolic in bautor normal nu este posibila. Poate ca stiina va descoperi intr-o zi o modalitate, dar ziua aceea inca n-a sosit.

Contrar tuturor celor spuse aici, multi dintre cei care sint intr-adevar alcoolici nu accepta sa se considere in aceasta clasa. Cu toate deceptiile ce urmeaza dupa incercarile nereusite, ei continua sa incerce sa se dovedeasca exceptii ale regulii, deci nu sint alcoolici. Daca cineva care nu-si poate controla bautul reuseste sa ne arate ca poate bea "ca un domn", ne scoatem palaria in fata lui. Numai noi stim cit de tare si de mult am incercat sa bem ca si ceilalti.

Iata, citeva din metodele folosite: sa bem doar bere, sa limitam numarul paharelor, sa nu bem niciodata singuri, sa nu bem niciodata dimineata, sa bem doar acasa, sa nu tinem bautura in casa, sa nu bem niciodata in timpul orelor de serviciu, sa bem doar vin, acceptind sa ne dam demisia daca ne imbatam, sa plecam in excursii in locuri izolate, sa nu plecam nicaieri, sa promitem ca nu vom mai bea (cu sau fara juraminte solemne), sa practicam multe exercitii fizice, sa citim carti din care sa extragem solutii si dupa care sa ne ghidam in viata, sa ne internam la spitale si sanatorii pentru refacere, sa acceptam internarea in azile – am putea prelungi lista la infinit.

Nu vrem sa categorisim pe nimeni ca alcoolic, dar puteti sa va diagnosticati singur destul de usor. Duceti-va la un bar si incercati sa va controlati bautul. Incercati sa beti si apoi sa va opriti brusc. Incercati-o de mai multe ori. Daca sinteti sincer cu dumneavoastra, nu va trece mult pina va decideti. Merita sacrificiul unei stari rele de tremuraturi pentru a va putea da seama complet de starea in care va aflati.

Desi nu o putem dovedi, credem ca la inceputurile carierei noastre alcoolice, multi dintre noi am fi putut inceta bautul. Neplacerea este ca putini alcoolici doresc sa se opreasca atunci cind mai este inca timp. Cunoastem citeva cazuri de oameni care aratau semne clare de alcoolism, care au putut stopa bautul pentru perioade lungi de timp datorita unei dorinte foarte puternice de a face asta. Iata unul.

In jurul virstei de 30 de ani, betiile sale se inmultisera. Era nervos in fiecare dimineata de dupa chefuri si nu se putea linisti decit cu inca putin alcool. Avea ambitii mari profesionale, dar si-a dat seama ca daca bea, nu va ajunge niciunde. Odata ce incepea, nu se mai putea opri din baut. Si-a propus ca pina nu-si va realiza telurile profesionale si va iesi la pensie, sa nu mai puna strop de alcool in gura. Fiind un om de exceptie, a reusit sa nu mai bea deloc timp de 25 de ani, si a iesit la pensie la 55 de ani dupa o carierea profesionala fericita si plina de succese. Apoi a cazut victima capcanei in care cade practic fiecare alcoolic – amagirea ca aceasta lunga perioada de abstinenta si autodisciplina il asigura ca el poate bea la fel ca alti oameni. Si-a pus papucii de casa si a scos sticla. Dupa doua luni s-a trezit in spital, intrigat si umilit. Pentru un timp a incercat sa reduca numarul paharelor, dar si in aceasta perioada a aterizat de citeva ori la spital. Apoi, reunindu-si toate fortele, a incercat sa se opreasca complet. Si a descoperit ca de data aceasta nu mai putea. Cum strinsese multi bani, a incercat toate metodele care ii stateau la dispozitie. Si toate incercarile au dat gres. Desi la iesirea la pensie fusese un om robust, sanatatea i s-a deteriorat rapid si a murit dupa patru ani.

Acest caz are o morala foarte puternica. Majoritatea dintre noi au crezut ca daca ne pastram abstinenta pentru o lunga perioada de timp, vom putea bea normal dupa aceea. Dar iata un om care a descoperit ca dupa 25 de ani de abstinenta se gasea in acelasi loc in privinta alcoolului in care a fost la virsta de 30 de ani. Mereu, mereu ni se demonstreaza acest adevar: " Odata ce cineva ajunge alcoolic, alcoolic ramine pentru toata viata." Reapucindu-ne de baut dupa o perioada de abstinenta, in scurt timp ajungem la fel de rau cum eram inainte. Daca dorim sa ne oprim din baut, nu mai are rost sa ezitam in nici un fel nici sa pastram vreo speranta ascunsa ca intr-o zi vom putea fi imuni la alcool.

Experienta acestui om ar putea incuraja pe cei mai tineri sa creada ca ei se pot opri ca si el, bazindu-se pe vointa proprie. Ne indoim ca vor reusi s-o faca multi, pentru ca nici unul dintre ei nu vrea de fapt sa se lase de baut, iar in starea in care se afla, cu stilul intortocheat de a gindi caracteristic acestei boli, cu greu vor gasi calea de invingere a bolii. Multi dintre noi care aveam sub treizeci de ani si care am baut dependent doar putin timp am descoperit ca sintem la fel de neajutorati ca si cei care au baut timp de douazeci de ani.

Nu este necesar sa bei timp indelungat si nici in cantitatile pe care le-au consumat unii dintre noi pentru a fi afectat in mod grav. Acest lucru este adevarat mai ales la femei. Multe femei care sint doar potential alcoolice de multe ori nu au nevoie de citiva ani pentru a trece pragul catre bautul alcoolic. Unii bautori, care s-ar simti groaznic de insultati daca li s-ar spune ca sint alcoolici, ramin uimiti cind descopera ca sint incapabili sa puna capat bautului. Noi, care sintem familiarizati cu simptomele, observam printre tineri multi potentiali alcoolici. Dar cum sa-i facem sa-si dea seama de realitate?

Constatarea era adevarata in momentul aparitiei acestei carti. Dar un sondaj efectuat in 1986 printre membrii A.A. americani si canadieni a aratat ca un procent de 20% sint tineri sub 30 de ani.

Privind inapoi, ne dam seama ca am baut inca multi ani dupa ce am trecut de punctul in care ne puteam lasa de alcool bazindu-ne numai pe propria noastra vointa. De va intreba cineva daca nu cumva a intrat deja in zona periculoasa, spuneti-i sa incerce sa nu bea timp de un an strop de alcool. Daca este intr-adevar alcoolic, si foarte avansat, nu va avea sanse de succes. La inceputurile noastre de bautori, ni s-a intimplat sa ne abtinem de la bautura oe perioade de un an si mai bine, ceea ce nu ne-a impiedicat sa devenim mai tirziu bautori inraiti. Chiar daca sinteti capabil sa va abtineti de la bautura pe perioade lungi, aceasta nu inseamna ca nu sinteti alcoolic potential. Credem ca putini dintre cei care pot recunoaste cinstit ca ii intereseaza cele scrise aici vor putea sa se abtina de la bautura pe perioade de lungimea unui an. Unii se vor imbata chiar in ziua urmatoare dupa ce au luat hotarirea; majoritatea dupa citeva saptamini.

Pentru cei care nu pot bea moderat, se pune problema cum sa se opreasca definitiv. Desigur, presupunem ca cel ce citeste aceste rinduri doreste s-o faca. Sansa ca o asemenea persoana sa se poata lasa de baut pe alte baze decit cele spirituale depinde de cit de adinc i s-a distrus deja puterea de a alege intre a bea si a nu bea. Multi dintre noi simteau ca avem inca un caracter puternic. Simteam o necesitate imperioasa de a ne lasa de baut pentru totdeauna. Si totusi am descoperit ca este imposibil. Aceasta este trasatura derutanta a bolii asa cum am cunoscut-o noi – incapacitatea extrema de a sta departe de pahar indiferent de cit de mare este necesitatea sau dorinta.

Cum sa-l ajutam pe cititor sa determine in mod satisfacator daca este sau nu unul dintre noi? Experimentul cu abstinenta pentru o perioada de timp este de ajutor, dar credem ca putem face un serviciu mai mare suferinzilor alcoolici si poate personalului medical implicat in ingrijirea acestora. Vom descrie citeva din starile mintale care preced o recidiva la baut, pentru ca – evident – aici este cheia problemei.

Ce fel de ginduri domina un alcoolic care repeta in infinit experimentul disperat al primului pahar? Prietenii care tocmai au stat de vorba cu el dupa o betie care le-a adus divortul sau desfacerea contractului de munca ramin perplecsi cind il vad cum se indreapta direct catre un bar. De ce o face? Oare la ce se gindeste el?

Primul nostru exemplu este un prieten pe care-l numim Jim. Acest om are o sotie incintatoare si familie. A mostenit o agentie de vinzari de masini foarte profitabila. Are un record impecabil din timpul Razboiului 2 Mondial. Este un bun afacerist. Este un om inteligent; la prima vedere este normal, putin cam nervos. N-a baut pina la 35 de ani. In citiva ani, a devenit atit de violent cind se afla sub influenta alcoolului incit a trebuie internat. La iesirea din spital a luat legatura cu noi.

I-am povestit ce am aflat despre alcoolism si raspunsurile pe care le-am gasit. A inceput sa urmeze terapia. Familia s-a reunit si a inceput sa lucreze ca vinzator in aceeasi intreprindere pe care a pierdut-o din cauza bauturii. Totul parea ca merge bine, dar el n-a incercat sa-si dezvolte latura spirituala a personalitatii. Spre consternarea sa, s-a apucat iar de baut. Dupa fiecare dintre betiile care au urmat intr-o succesiune rapida, am stat de vorba cu el, revazind cu grija cele intimplate. A fost de acord ca intr-adevar este alcoolic si ca starea sa este graca. Stia ca daca va continua sa bea, urmeaza o noua internare. Mai mult, isi dadea seama ca isi va pierde familia de care era foarte legat.

Si totusi, s-a imbatat din nou. L-am rugat sa ne povesteasca exact cele intimplate. Redam in continuare povestirea sa.

" – M-am dus la serviciu marti dimineata. Tin minte ca ma simteam iritat de faptul ca eram simplu salariat la intreprinderea pe care a detinut-o odata. Am avut un schimb de replici cu seful meu, dar nimic serios. Apoi, m-am hotarit sa ma duc cu masina sa o arat unui cumparator din provincie. Pe drum mi s-a facut foame, asa ca m-am oprit la un restaurant ce servea bauturi. N-aveam deloc intentia sa beau. Intrasem doar pentru o gustare rece. De asemenea, am avut presimtirea ca voi gasi un cumparator aici pentru ca localul imi era cunoscut de ani de zile. Mincasem aici de multe ori de-a lungul lunilor de abstinenta. Am cerut o gustare si un pahar de lapte. Inca nici un gind in alcool. Am comandat inca o portie si un pahar de lapte.

" Dintr-o data mi-a trecut prin cap gindul ca daca as turna o picatura de coniac in paharul de lapte, nu-mi va putea face rau, ca nu-i pe stomacul gol. Am cerut coniac si l-am amestecat cu lapte. Vag imi dadeam seama ca nu era prea inteligent ce faceam dar ma simteam la adapost cu stomacul plin. Experimentul s-a terminat atit de bine incit am mai comandat un coniac si un pahar de lapte. Nici dupa aceea nu mi-a fost rau, asa ca am mai comandat unul".

Asa a inceput inca o deplasare a lui Jim la spital. Era constient de pericolul internarii pe viata, de posibilitatea pierderii familiei si a postului, ca sa nu mai vorbim despre acea intensa suferinta fizica si mentala pe care i-a cauzat-o intotdeauna bautura. Stia multe lucruri despre el, ca alcoolic. Si totusi, toate argumentele contra bautului au fost anulate de ideea naiva ca poate bea coniac, daca il amesteca in lapte.

Oricum ar dori altcineva sa defineasca acest cuvint, noi numim modul de gindire descris mai sus ca cea mai curata nebunie. Cum altfel s-ar putea numi aceasta lipsa a simtului proportiilor si a capacitatii de a gindi limpede?

Ati putea crede ca acesta este un caz extrem, dar noi nu-l consideram astfel. Acest mod de a gindi ne-a caracterizat pe fiecare in parte. Uneori ne-am gindit mai mult decit Jim asupra consecintelor. Dar intotdeauna am simtit acel bizar fenomen mintal caci paralel cu judecata corecta, in creier ni se dezvolta si un pretext idiot, banal pentru a pune mina pe acel prim pahar. Iar judecata corecta nu era in stare sa ne tina in friu. Ideea nebuna cistiga. Evident, eram sinceri si seriosi dimineata urmatoare cind ne intrebam cum oare s-a putut intimpla.

Au fost cazuri in care ne-am imbatat in mod deliberat, justificindu-ne cu nervi, furie, ingrijorare, deprimare, gelozie sau altele de acest gen. Dar, in lumina a ceea ce se intimpla intotdeauna dupa aceea, si cind incepeam astfel o betie – trebuie sa recunoastem – justificarea pentru imbatare era dovada de nebunie. Acum ne dam seama ca de foarte putine ori ne-am gindit serios, in momentele in care premeditam bautul, la teribilele consecinte care urmeaza negresit, din clipa in care am inceput sa bem dinadins si nu numai ocazional.

Comportamentul nostru fata de acel prim pahar este la fel de absurd si de neinteles ca al unui tip care, sa zicem, a gasit o pasiune pentru traversatul strazilor doar prin locuri nepermise. Saltul prin fata masinilor lansate in plina viteza ii provoaca o placere nebuneasca. Timp de citiva ani simte placere deosebita in acest "sport", in ciuda avertismentelor prietenesti. Pina acum l-ati etichetat drept un tip cu idei cam bizare despre notiunea de "distractie". Apoi norocul il cam paraseste si este lovit de mai multe ori, una dupa alta de vehicule. In mod normal, ar fi timpul s-o lase balta. Curind dupa aceea are un accident si se trezeste cu o fractura a craniului. Dupa o saptamina de la parasirea spitalului, un troleibuz ii rupe o mina. Va promite sa nu mai traverseze strada decit pe la marcaje, dar dupa citeva saptamini isi rupe ambele picioare.

Si aceasta conduita continua ani buni, cu permanentele sale promisiuni de a fi prudent; merge pina la juramintele de a nu mai iesi in strada. In final, va fi incapabil de a mai munci, sotia da divortul iar el ajunge de risul celor din jur. Incearca toate mijloacele care ii trec prin minte pentru a-si scoate din cap ideea traversarilor prin locuri nepermise. Se intrneaza la psihiatrie, sperind ca astfel sa-si schimbe in bine felul de a fi. Dar in ziua externarii, sare prin fata unei masini de pompieri care-i rupe coloana vertebrala. Nu-i asa ca un astfel de om este complet nebun?

Credeti ca ilustrarea noastra este prea ridicola? Noi, care am trecut prin acest iad trebuie sa recunoastem ca, daca am inlocui alcoolismul cu traversatul prin locuri nepermise, descrierea de mai sus s-ar potrivi pina in cele mai mici amanunte. Oricit de inteligenti, de prevazatori am dovedit ca sintem in alte privinte, comportarea noastra a aratat o nebunie ciudata acolo unde s-a amestecat alcoolul. Limbajul pare cam dur – dar oare nu este asa?

S-ar putea sa ginditi: "Da, ceea ce spuneti este adevarat, dar la noi nu ni se potriveste in intregime. Recunoastem si noi simptomele descrise, dar nu am ajuns atit de departe ca unii dintre voi, si nici nu vom ajunge, pentru ca acum, dupa cele ce ne-ati spus, am inteles ce se intimpla cu noi, si ne vom pazi. Nu am pierdut inca totul si nici nu intentionam sa lasam alcoolul sa ne mai ia ceva. Multam de informatie". Acestea sint adevarate despre anumiti nealcoolici care desi beau necugetat de mult in prezent, se pot opri sau pot modera bautul pentru ca creierul si trupul lor n-au fost inca deteriorate in masura in care au fost ale noastre. Dar cei la care alcoolismul este deja real sau numai potential sint in mod absolut incapabili de a se opri din baut pe baza cunoasterii de sine. Dorim sa subliniem fara incetare acest adevar pentru a-l trezi la realitate pe cititorul nostru alcoolic asa cum ne-a trezit pe noi amara noastra experienta.

Sa mai prezentam un caz. Fred este asociat intr-o firma de contabilitate. Salariul este bun, are o casa frumoasa, casatoria este si asta tatal unor copii promitatori, deja in facultate. Este un tip atit de deschis si de simpatic incit are prieteni peste tot. Face parte din categoria de oameni care au tot ce-si doresc. Daca vreodata a existat un om de afaceri cu succes, acela-i Fred. Dupa aparente, este un tip constant, echilibrat. Si totusi, este alcoolic. L-am intilnit prima data acum un an, internat la spital, pentru a-si reveni dintr-o stare nervoasa extrema. Trecea pentru prima oara prin asa ceva si se simtea rusinat. Departe de a recunoaste ca este alcoolic, isi motiva prezenta la spital ca pentru calmarea nervilor. Dupa parerea doctorului starea pacientului era mult mai grava. Deprimarea in legatura cu situatia sa a durat citeva zile. A luat hotarirea de a se lasa de baut pentru totdeauna. Nu i-a trecut deloc prin cap gindul ca, in ciuda caracterului sau puternic si a pozitiei sale sociale sigure, s-ar putea sa nu reuseasca ce si-a propus. Era incapabil sa se imagineze pe sine in chip de alcoolic si cu atit mai putin sa accepte un remediu spiritual al problemei sale. I-am povestit ceea ce stiam noi despre alcoolism. S-a aratat interesat si a recunoscut ca are unele dintre simptomele descrise, dar nu voia in ruptul capului sa admita ca el nu mai poate face nimic in ceea ce-l priveste. Era convins ca experienta umilitoare si ceea ce a aflat de la noi il vor ajuta sa-si pastreze abstinenta pentru tot restul vietii. Cunoasterea de sine va rindui totul cum trebuie.

O vreme n-am mai stiut nimic despre Fred. Dar intr-o zi am aflat ca din nou se internase la spital. De data aceasta tremura destul de puternic. Curind si-a exprimat dorinta de a ne vedea. Ce ne-a povestit a fost foarte instructiv, pentru ca venea de la un om definitiv convins ca trebuie sa se lase de baut; de la un om care nu mai gasea nici o scuza pentru bautul sau si a carui judecata era splendida in toate celelalte aspecte ale vietii, la fel ca si deciziile sale, si care cu toate acestea acum era darimat.

Iata ce ne-a povestit: " Ce mi-ati spus voi despre alcoolism m-a impresionat puternic si am crezut sincer ca eu nu voi mai bea din nou. Am apreciat corect ideile despre subtila nebunie care precede acel prim pahar, dar eram convins ca dupa cele aflate asa ceva nu mi s-ar mai putea intimpla mie. Credeam ca nu sint asa de avansat in boala ca si voi si ca, daca am avut de obicei succes in rezolvarea celorlalte probleme personale, nu exista nici un motiv sa nu am succes si aici, unde voi nu ati avut. Ma simteam indreptatit sa am incredere in mine, si simteam ca este doar o problema de exercitare a vointei si de a fi in garda.

Cu aceasta stare de spirit m-am reintors la treburile mele si o vreme totul a mers perfect. Refuzam fara probleme bautura si incepeam sa ma intreb daca nu facusem din tintar armasar. Intr-o zi am plecat la Washington sa prezint niste evidente contabile unui birou guvernamental. Mai fusesem in delegatii de cind nu mai beam, asa ca nu era nimic nou. Ma simteam bine din punct de vedere fizic.

Nu aveam griji sau probleme presante. Afacerea a mers bine, eram bucuros si stiam ca partenerii mei se vor bucura de asemenea. O zi perfecta se apropia de sfirsit, nici urma de nor la orizont.

M-am dus la hotel, am facut un dus si am coborit la un restaurant pentru a cina. In timp ce traversam pragul restaurantului mi-a trecut prin cap ca ar fi placut sa beau citeva pahare la cina. Asta a fost tot. Nimic mai mult. Am comandat cina si un pahar. Apoi am mai comandat un pahar. Dupa cina am iesit sa ma plimb putin. La intoarcerea la hotel, m-am gindit ca un coniac nu ar strica inainte de culcare, asa ca am intrat in bar si am comandat unul. Imi amintesc ca am baut mai multe pahare in seara aceea si din plin in dimineata urmatoare. Ca prin ceata ma vad intr-un avion spre casa si intr-un taxi cu sofer simpatic in locul sotiei. Taximetristul m-a escortat pentru citeva zile. Nu-mi amintesc aproape nimic din cele facute sau spuse si pe unde am umblat in acele zile. M-am trezit la spital intr-o suferinta fizica si mintala ingrozitoare.

Imediat ce mi-am revenit suficient pentru a putea rationa, mi-am analizat cu foarte mare grija acea seara in Washington. Nu numai ca nu m-am tinut in garda, dar nici macar n-am incercat sa lupt contra acelui prim pahar. Nici o clipa nu m-am gindit la consecinte. Am inceput sa beau de parca beam un suc de fructe. Imi amintesc cele spuse de prietenii mei alcoolici, de intuitia lor ca daca gindirea mea este afectata de alcoolism, atunci va veni si momentul si locul in care voi bea din nou. Ei imi spusesera ca desi mi-am ridicat un zid de aparare, intr-o zi un pretext banal pentru a bea isi va gasi o portita sa treaca. Ei bine, chiar asa a si fost si mi s-au intimplat multe pentru ca nu prea credeam ceee ce mi se spusese despre alcoolism. Din acel moment m-am convins ca am o gindire alcoolica. Mi-am vazut vointa si cunoasterea de sine paralizate de acele "pete albe" mintale. Niciodata nu intelesesem oamenii care spuneam ca intr-o anumita privinta am fost invinsi fara speranta. Acum am aflat cum e. A fost o lovitura devastatoare.

Doi membri ai Alcoolicilor Anonimi au venit sa ma vada. Mi-au suris, lucru care nu mi-a prea placut si apoi m-au intrebat daca ma consider alcoolic si daca simt ca problema ma depaseste intr-adevar. A trebuit sa spun DA la ambele intrebari. Mi-au adus o gramada de dovezi ca o mentalitate ca cea pe care am demonstrat-o in Washington este o stare fara speranta. Mi-au adus zeci de exemple din viata lor personala. Aceasta discutie mi-a taiat ultimul fir de ata de care ma mai tineam de convingerea ca voi putea rezolva problema de unul singur.

Apoi, mi-au prezentat principiile spirituale si programul de actiune al terapiei pe care milioane ca ei o urmeaza cu succes. Desi am fost un membru al bisericii mele, principiile pe care se bazeaza terapia nu pareau greu de inghitit. Insa programul de actiune, desi plin de bun simt, mi se parea cam drastic. Insemna ca trebuia sa arunc pe fereastra mai multe conceptii pe care le aveam de mult timp formate. Nu a fost usor. Dar in clipa in care m-am hotarit sa urmez terapia, am avut curiosul sentiment ca mi-am usurat situatia de alcoolic si, de fapt, s-a dovedit ca asa si era.

La fel de importanta era si descoperirea faptului ca principiile spirituale pe care se bazeaza terapia imi vor rezolva toate problemele. De atunci m-am integrat intr-un mod de viata infinit mai satisfacator si, sper, mai util decit cel dus inainte. Vechiul meu mod de viata nu era rau deloc, dar n-as schimba pentru nimic in lume cele mai bune momente din acel mod de viata cu cele mai rele de acum. Chiar daca as putea nu m-as mai reintoarce la acela".

Povestea lui Fred nu mai are nevoie de comentarii. Speram ca ea seamana cu povestea multor mii de bolnavi ca el. El isi prinsese doar degetul la usa. Din pacate, majoritatea alcoolicilor trebuie sa treaca prin toate chinurile iadului pina sa inceapa cu adevarat sa-si rezolve problemele.

Multi medici si psihiatri sint de acord cu concluziile noastre. Unul dintre ei, care profeseaza intr-un spital de renume mondial, a facut urmatoarea afirmatie: " Dupa parerea mea, ceea ce spuneti despre situatia fara speranta in care se afla majoritatea alcoolicilor este corect. Nici in privinta celor doi oameni care mi-au povestit experienta lor cu alcoolul nu am nici un dubiu: toti cei care sufera de aceasta boala nu au nici un fel de sanse de revenire, fara un ajutor divin. Daca m-ati fi rugat sa va internez la spitalul meu, daca as fi putut, as fi refuzat. Mi se rupe inima cind vad oameni ca voi. Desi nu sint o persoana religioasa, am mare respect pentru cei care urmeaza calea spirituala ca si dumneavoastra. In majoritatea cazurilor de alcoolism, nu exista – practic – alta solutie".

Inca o data: in viata alcoolicului exista momente in care mental el este fara aparare impotriva acelui prim pahar. Cu exceptia unor foarte rare cazuri, nimeni nu-l poate apara in acest sens. Aceasta aparare trebuie sa vina de la o Putere Superioara.

NOI, AGNOSTICII

In capitolele anterioare aflat cite ceva despre alcoolism. Speram ca am reusit sa facem distinctia clara intre alcoolici si nealcoolici. Daca ati constatat ca desi vreti sa va lasati de baut cu toata onestitatea nu reusiti sau daca atunci cind beti aveti un control redus asupra cantitatii de alcool, sinteti probabil alcoolic. Daca este asa, atunci inseamna ca suferiti de o boala pe care numai o experienta spirituala o poate invinge.

Multora dintre noi aceasta experienta ni s-a parut imposibila, dar sa continuam sa bem insemna sa ne distrugem, mai ales cind eram un caz fara speranta. Nu este intotdeauna usor sa alegi intre o moarte alcoolica si o viata bazata pe principii spirituale noi.

Dar nu-i nici chiar asa de greu cum s-ar crede. Cam jumatate dintre primii alcoolici eram foarte rationali. La inceput, unii dintre noi am incercat sa ocolim problema sperind in zadar ca nu sintem alcoolici. Dar dupa un timp, a trebuit sa pricepem ca nu avem alta solutie decit gasirea unei baze spirituale a vietii sau … .

Poate ca asa ginditi si dumneavoastra. Dar nu va intristati, caci jumatate dintre noi am considerat ca sintem atei sau agnostici. Experienta noastra arata ca nu trebuie sa va descurajati.

Daca un alt cod moral sau o alta filosofie mai buna de viata ar fi suficiente sa invinga alcoolismul, multi dintre noi s-ar fi insanatosit de multa vreme. Dar am inteles ca asemenea coduri si filosofii nu ne-au salvat, oricit am incercat. Cit am dorit sa traim moral, cit am dorit sa ne simtim confortabil cu filosofia noastra de viata! Cit am dorit toate acestea de aprig! Dar nu in ele se gasea puterea necesara. Resursele noastre individuale, rinduite dupa voia noastra, nu erau suficiente; ele au esuat in totalitate.

Dilema noastra era lipsa puterii. Trebuia sa gasim o putere prin care sa putem trai si trebuia sa fie o putere mai mare decit puterea noastra individuala. Evident. Dar unde si cum sa gasim o asemenea putere?

Ei bine, exact despre aceasta este vorba in aceasta carte. Principalul ei scop este sa va ajute sa gasiti o putere mai mare decit puterea individuala care sa va rezolve problema. Intelegem prin aceasta ca am scris o care credem ca-i tot asa de spirituala ca si morala si aceasta inseamna, bineinteles, ca o sa vorbim de Dumnezeu. Aici au probleme oamenii agnostici. De multe ori stam de vorba cu un nou pacient si-l vedem prinzind sperante cind discutam problema alcoolismului sau cind ii explicam metoda. Dar se posomoraste de indata ce atingem problema spirituala mai ales cind mentionam pe Dumnezeu pentru ca am deschis un subiect pe care el il ocolise toata viata sau pur si simplu il ignorase.

Stim cum se simte. Am incercat si noi aceasta indoiala si aceasta prejudecata onesta. Unii dintre noi am fost violent antireligiosi. Pentru altii cuvintul "Dumnezeu" aducea cu o ideologie cu care cineva incercase sa-i impresionase in copilarie. Poate ca am respins aceasta idee deosebita pentru ca mi se parea nepotrivita. Si credeam ca respingind-o am ideea de Dumnezeu abandonat in intregime. Ne supara gindul ca credinta si dependenta de o Putere exterioara insemna slabiciune si chiar lasitate. Ne uitam la lumea asta de indivizi pusi pe rele, la toate acele conceptii dusmanoase ale religiilor, la nenorocirile inexplicabile cu un profund scepticism. Priveam cu neincredere la numerosii indivizi ce pretindeau sa fie religiosi. Cum se putea ca o Putere Divina sa auba de-a face cu asa ceva? Si cu toate acestea in alte momente ne surprindeam gindind cind eram incintati de noaptea plina de stele, " Cine, atunci, a facut toate acestea?" Era un sentiment de veneratie plina de respect si de mirare profunda, dar ne trecea repede.

Da, noi cei de temperament agnostic, am cunoscut toate aceste ginduri, am trait aceste experiente. Dar ne grabim sa va asiguram ca, de indata ce am fost in stare sa lasam la o parte prejudecatile si sa exprimam bunavointa de a crede intr-o Putere mai mare decit a noastra, am inceput sa obtinem rezultate, desi era imposibil pentru noi toti sa definim in intregime sau sa intelegem acea Putere-Dumnezeu.

Spre marea noastra usurare, am descoperit ca nu este nevoie sa luam in considerare conceptia altora despre Dumnezeu. Propria noastra conceptie, oricit de incompleta, a fost suficienta sa ne apropie si sa ne lege de Dumnezeu. De indata ce am admis posibilitatea existentei unei Inteligente Creatoare, a unui Spirit Universal dincolo de toti si de toate, am fost cuprinsi de un nou sentiment al puterii si al directiei, cu conditia sa facem alti citiva pasi. Am descoperit ca Dumnezeu nu s-a lasat mult rugat de cei ce-L cautau. Pentru noi, Tarimul Spiritului este mare, incapator, atotcuprinzator; nu exclude pe nimeni si nu se refuza nimanui care-L cauta. Este deschis tuturor oamenilor. Sintem convinsi.

Deci, cind vorbim despre Dumnezeu, ne referim la propria dumneavoastra conceptie despre Dumnezeu. Ceea ce este valabil pentru toate celelalte expresii de spiritualitate din aeasta carte. Nu lasati nici o prejudecata fata de acesti termeni sa va indeparteze de propria dumneavoastra conceptie, ci indeparteze de propria dumneavoastra conceptie, ci incercati in mod onest sa le dati dumneavoastra insiva un sens. In start, aceasta a fost tot ce ne-a trebuit ca sa incepem maturizarea spirituala, sa facem prima relatie constienta cu Dumnezeu asa cum noi L-am inteles (inchipuit). Mai apoi, am descoperit ca putem accepta multe lucruri la care nu ne gindiseram niciodata. Aceasta insemna crestere, dar ca sa ne putem maturiza, trebuie sa incepem de undeva. Asa ca ne-am folosit de propria noastra conceptie, asa limitata cum era ea.

Era necesar sa ne punem doar o scurta intrebare. " Cred eu acum, sau sint macar binevoitor sa cred ca exista o Putere mai mare decit a mea?" De indata ce un om poate spune ca are o asemenea incredere sau toata certitudinea ca e pe drumul cel bun. S-a dovedit in repetate rinduri ca printre noi putem construi o structura sufleteasca minunat de eficace pe aceasta simpla piatra de fundatie. Va rugam sa fiti sigur ca cititi Anexa a II-a despre "Experienta Spirituala".

Aceasta era o veste imbucuratoare, deoarece intelesesem ca nu putem folosi principiile spirituale pina ce nu acceptam citeva notiuni despre credinta in care e atit de greu de crezut. De foarte multe ori ne spuneam, pe cind ne prezentau unii metodele spirituale ale existentei lor: " As vrea si eu ce are omul acesta. Sint sigurca mi-ar face bine sa am increderea lui. Dar eu nu pot accepta ca sigur adevarate atit de multe idei religioase care pentru el sint atit de simple". Asa ca ne-a cazut tare bine sa aflam ca putem incepe de la un nivel mai simplu.

Pe linga incapacitatea de a accepta prea multe despre credinta, mai eram handicapati de incapatinare, sensibilitate si prejudecati neintemeiate. Multi eram atit de iritati chiar la referiri intimplatoare la chestiuni spirituale incit ne apucam de indata sa contrazicem in stinga si in dreapta. Acest mod de a gindi, trebuia abandonat. Desi uneori rezistenta era mare, nu cosideram ca a fost foarte greu sa lasam la o parte asemenea sentimente. In fata distrugerii alcoolice, ne-am deschis curind mintea la problemele spirituale asa cum am incercat sa ne deschidem si la alte probleme. Ne-a ajutat mult alcoolul in aceasta privinta. In cele din urma ne-a fortat sa fim mai intelepti. Uneori procesul a fost obositor, greu; nu dorim numanui sa fie torturat de prejudecati atit de multe cit am fost unii dintre noi.

Cititorul s-ar putea intreba inca de ce trebuie sa creada intr-o Putere mai mare decit a lui. Credem ca exista motive intemeiate. Sa vedem citeva dintre ele.

Individual practic de astazi tine foarte mult la fapte si la rezultate. Secolul douazeci accepta foarte repede teorii de toate felurile, cu conditia sa fie bine ancorate in realitate. De pilda, exista numeroase teorii despre electricitate. Toata lumea crede in ele fara nici un murmur de indoiala. De ce aceasta acceptare atit de prompta? Pur si simplu pentru ca ne este imposibil sa ne explicam ceea ce vedem, simtim, conducem si folosim, fara o baza rationala in start.

Toata lumea crede astazi in multe presupuneri bazate pe evidente, chiar daca nu exista dovezi vizuale perfecte. Si nu cumva demonstreaza stiinta ca dovezile vizuale sint cele mai slabe? Se dovedeste constant, pe masura ce omenirea studiaza lumea materiala, ca ceea ce se vede nu este realitatea. Sa ilustram.

Prozaica birna de otel este o masa de electroni care se invirt unul in jurul celuilalt cu o viteza incredibila. Aceste minuscule particule sint guvernate de legi precise care ramin valabile pentru intreaga lume materiala. Este ceea ce ne spune stiinta. Nu avem nici un motiv de indoiala. Totusi, cind ni se spune logic, dincolo de lumea materiala si viata asa cum le percepem noi, exista o Inteligenta Atotputernica, Atotcreatoare si Conducatoare, exact atunci apare licarul de indoiala si ne apucam serios sa ne convingem ca nu este asa. Citim carti pompoase si inghitim argumente fara continut, crezind ca acest univers n-are nevoie de Dumnezeu ca sa-l explice. Daca avem dreptate, inseamna ca viata n-a inceput din nimic, nu inseamna nimic si nu duce nicaieri.

In loc sa ne consideram agenti inteligenti promoteri ai unei Creatii continuu progresiva a lui Dumnezeu, noi, agnosticii si ateii, am considerat de cuviinta sa credem ca inteligenta noastra individuala este ultimul cuvint, alfa si omega, inceputul si sfirsitul tuturor lucrurilor. A fost cam degeaba, nu-i asa?

Noi, cei care am pornit-o pe aceasta poteca dubioasa, te rugam mult sa lasi la o parte prejudecatile chiar si impotriva religiei organizate (cultelor religioase) oricare ar fi pacatele diferitelor culte, acele credinte au dat scop si directie la milioane. Ei au o idee logica despre ce este vorba in viata. Noi, de fapt, n-am prea avut nici o conceptie rezonabila, oricare ar fi fost ea. Obisnuiam sa ne amuzam cu cinism disecind credintele si obiceiurile altora cind ar fi trebuit sa observam ca multi oameni cu o viata spirituala bogata si sanatoasa, de toate rasele, culorile si crezurile demonstreaza un grad de stabilitate, fericire si utilitate pe care ar fi trebuit sa-l cautam si noi.

In loc s-o facem, priveam doar defectele omenesti ale acestor oameni si ne-am folosit uneori de aceste lipsuri ca sa-i condamnam fara mila. Vorbeam de intoleranta altora, in timp ce noi insine practicam intoleranta. Nu vedeam realitatea si frumusetea padurii pentru ca ne distragea atentia uritenia unora dintre copaci. N-am aplecat niciodata urechea la aspectul spiritual al existentei.

In povestirile noastre, veti gasi o mare varietate de abordari si conceptii despre puterea mai mare decit cea a individului. Nu se schimba nimic daca sintem de acord sau nu cu anumite abordari si conceptii. Experienta ne-a invatat ca acestea nu sint probleme care sa ne ingrijoreze in privinta scopului nostru. Fiecare om trebuie sa fie lasat sa-si puna singur aceste intrebari.

Oamenii despre care este vorba aici au cazut de acord in mod izbitor. Cu totii si-au cistigat acces la ea si cred intr-o Putere mai mare decit puterea individului. Aceasta putere a savirsit miracolul, ceea ce era imposibil de unul singur. Asa cum un celebru om de stat american spune " Sa ne uitam la rezultate".

Iata intr-adevar mii de barbati si femei in intreaga lume. Ei declara limpede ca de cind au ajuns sa creada intr-o Putere mai mare decit puterea lor individuala, de cind au o anumita atitudine fata de acea Putere si fac citeva lucruri simple, in modul lor de viata si in gindirea lor s-a produs o schimbare substantiala. In fata colapsului si a disperarii, in fata esecului total al resurselor lor personale, au descoperit o putere noua, pacea, fericirea si un nou simt al directiei invadindu-i pur si simplu. Aceasta li s-a intimplat dupa ce au acceptat din toata inima sa faca un mic numar de lucruri simple. Pina nu demult tulburati si debusolati de inutilitatea existentei, ei pot explica acum motivele marilor dificultati in care se impotmolisera toata viata. Lasind la o parte bautul, si spun de ce le era viata atit de plina de insatisfactii. Ne arata cum s-a produs schimbarea lor interioara. Si fiindca multe mii de oameni sint capabili sa spuna ca recunoasterea Prezentei lui Dumnezeu este astazi cea mai importanta realitate in viata lor, ei prezinta un motiv puternic al necesitatii credintei.

Lumea noastra a facut in secolul nostru mai multe progrese materiale decit in toate mileniile anterioare. Toti cunoastem motivele. Cercetatorii istoriei antice ne spun ca intelectul oamenilor din acele timpuri este egal cu cele mai dotate din zilele noastre. Si totusi, progresul material in trecut a fost dureros de lent. Spiritul cercetator si inventiv modern le era aproape necunoscut. In lumea materiala, mintea oamenilor era bintuita de superstitii, incatusata de traditi si tot felul de idei fixe. Unii dintre contemporanii lui Columb credeau ca e absurd sa considere pamintul rotund. Altii aproape ca l-au omorit omorit pe Galileo pentru ereziile sale astronomice.

Ne punem intrebarea: Nu sintem cumva unii dintre noi cam tot atit de tendentiosi si de nerezonabili in privinta celei materiale? Chiar si in secolul acesta, ziarelor americane le era frica sa tipareasca despre zborul de succes al fratilor Wright la Kitty Hawk. Nu era adevarat ca toate eforturile anterioare de a zbura au esuat? Nu a ajuns masina zburatoare a profesorului Langley pe fundul riului Potomac? Nu este oare adevarat ca cei mai buni matematicieni au demonstrat ca omul nu poate zbura? Nu spunea lumea ca Dumnezeu a rezervat acest proivilegie numai pentru pasari? Si doar dupa treizeci de ani de la cucerirea aerului era o poveste veche iar caltoritul cu avionul in plina inflorire.

Dar in cele mai multe domenii, generatia noastra a asistat la completa eliberare a gindirii. Daca i s-ar fi aratat unui om de rind un articol de ziar care descrie propuneri de explorare a lunii cu ajutorul unei rachete, el ar fi spus: " Sint sigur ca o vor face – si nici nu peste prea mult timp". Nu este oare epoca noastra caracterizata de o mare usurinta in a trece de la o idee invechita la una noua, de o totala promptitudine in renuntarea la teorie sau la o masina care nu mai sint valabile si inlocuirea cu altele noi, eficace?

A trebuit sa ne intrebam de ce nu aplicam la problemele noastre individuale umane aceeasi promptitudine in schimbarea punctului de vedere. Aveam probleme in relatiile personale, nu ne puteam controla natura emotiva, cadeam prada mizeriei sufletesti si deprimarilor, nu ne puteam cistiga existenta, aveam un sentiment de inutilitate, eram chinuiti de frica, eram nefericiti, nu eram de vreun folos altora – nu era cumva mai importanta o solutie fundamentala a acestor torturi decit orice jurnal cinematografic despre zborul pe luna? Sigur ca era.

Vazindu-i pe altii cum isi rezolva problemele prin simpla incredere intr-un Spirit Universal, am simtit ca trebuie sa incetam a ne mai indoi de puterea lui Dumnezeu. Indeile noastre nu erau bune. Dar ideea de Dumnezeu a adus rezultate.

Increderea aproape copilareasca a fratilor Wright ca vor putea construi o masina zburatoare a fost izvorul principal al realizarii lor. Fara ea nu s-ar fi nascut nimic. Noi, agnosticii si ateii, ne cramponam de ideea suficientei de sine ca unica salvatoare. Cind altii ne-au aratat ca "incredere deplina in Dumnezeu" i-a ajutat, am inceput sa ne simtim ca cei care insistasera in gindul ca fratii Wright nu vor zbura niciodata.

Logica e ceva maret. Ne placea. Inca ne place. Nu din intimplare am fost inzestrati cu puterea ratiunii ca sa examinam evidenta simturilor noastre si sa tragem concluziile. Este unul dintre minunatele atribute ale omului. Noi, cei de inclinatie agnostica, nu ne-am simti multumiti cu o propunere care sa nu izvorasca dintr-o abordare si o interpretare rationale. Totusi, ne este foarte greu sa spunem de ce credem ca credinta actuala este rationala, de ce credem ca este mai sanatos si mai logic sa avem aceasta credinta decit sa n-o avem, de ce spunem ca gindirea noastra anterioara era labila si plina de nimicuri cind ridicam din umeri nedumeriti, spunind: " Nu stiu".

Cind am devenit alcoolici, zdrobiti de o criza autoimpusa pe care n-o puteam amina, a trebuit sa privim fara teama la propunerea ca Dumnezeu e totul sau El nu e nimic. Dumnezeu sau exista sau nu exista. Ce puteam sa alegem?

Ajunsi in acest punct, am fost direct confruntati cu problema increderii. Nu aveam cum evita aceasta chestiune. Unii dintre noi ne indepartaseram deja mult de Tarimul Ratiunii in cautarea tarimului rivnit al credintei. Ideile si asigurarile in legatura cu Lumea Noua au adus licarire in ochii obositi si curaj proaspat in sufletele slabite. Ni s-au intins in intimpinare miini prietenesti. Eram fericiti ca ratiunea ne-a adus pina aici. Dar parca nu aveam putere sa punem piciorul pe tarm. Probabil ca ne agataseram prea tare de catargul Ratiunii in ultima portiune a drumului si nu ne placea sa ne pierdem reazemul.

Era natural sa fie asa, dar hai sa privim indeaproape. Nu cumva, fara sa stim, un fel de credinta ne-a adus pina unde ne aflam in acel moment? Nu avuseseram noi incredere in puterea ratiunii noastre? Nu aveam noi incredere in capacitatea noastra de a gindi? Nu era aceasta un fel de credinta oarba? Ba da, am crezut, am crezut orbeste in Dumnezeul Ratiunii. Asadar, intr-un fel sau altul, am descoperit ca credinta a fost la mijloc intotdeauna.

Am mai descoperit ei ca eram in stare de veneratie. Cum ni se mai facea o piele de gisca mintal atunci! Am venerat oameni, sentimente, lucruri, bani si pe noi insine. Mai mult, am venerat apusul de soare, marea, o floare. Care dintre noi n-a iubit pe nimeni sau nimic? Ce-au de-a face aceste sentimente, aceasta iubire, aceasta adoratie cu ratiunea pura? Nimica sau mai nimic. Am inteles in cele din urma. Oare nu aceste sentimente ne-au determinat tot cursul existentei? Era imposibil sa spunem ca nu avem nici o bruma de capacitate pentru incredere, iubire, adoratie. Intr-o forma sau alta traiseram prin credinta si prea putin prin altceva.

Imaginati-va viata fara credinta. Daca n-ar exista decit ratiunea pura, n-ar exista viata. Dar credeam in viata – sigur ca credeam. Nu puteam aduce dovezi despre viata in sensul in care se poate dovedi ca o linie dreapta este drumul cel mai scurt dintre doua puncte, si totusi ea exista. Oare am mai putea spune ca totul nu e decit o masa de electroni, creati din nimic, care nu inseamna nimic, rotindu-se in jurul unui destin care nu e nimic? Sigur ca nu putem. Electronii insisi par mai inteligenti decit atit. Cel putin asa spun chimistii.

Astfel, am vazut ca ratiunea nu e totul. Nu este, nici cind o folosim, unicul lucru de care depindem, desi emana din mintile cele mai luminate. Ce ziceti despre cei care au dovedit ca omul nu va zbura niciodata?

Noi am vazut inca un fel de zbor, o eliberare sufleteasca din aceasta lume, oameni care se ridica deasupra problemelor lor. Ei spuneau ca Dumnezeu a facut acest lucru posibil, iar noi zimbeam. Am vazut usurare sufleteasca, dar ne placea sa ne spunem ca nu era adevarat.

De fapt, ne pacaleam singuri, caci adinc de tot, in fiecare barbat, femeie si copil exista ideea fundamentala de Dumnezeu, un suflet. El poate fi pus in umbra de nenorociri, de fast, de venerarea altor lucruri, dar intr-o forma sau alta e acolo. Iar increderea intr-o Putere mai mare decit puterea individuala si dovezi miraculoase de ce este in stare acea putere in viata oamenilor sint tot atit de vechi ca si omul insusu.

In fine, am inteles ca increderea intr-un fel de Dumnezeu este o parte din constructia noastra, tot atit de mult cit putem tine la un prieten. Uneori am avut nevoie de curaj sa-l cautam, dar El era acolo, in adincurile noastre. In ultima analiza, doar acolo El poate fi gasit. Asa a fost cazul nostru.

Noi nu putem decit sa deschidem o potecuta. Daca marturia noastra va incurajeaza sa alungati prejudiciile, va face capabil sa ginditi cinstit, sa patrundeti in adincul sufletului dumneavoastra si sa va studiati cu rivna, atunci, daca doriti, sinteti binevenit pe Marele Bulevard. Cu aceasta atitudine nu puteti da gres. In curind veti deveni constient de prezenta credintei.

In aceasta carte veti citi povestea unui om care credea ca-i ateu. Povestea lui este atit de interesanta incit consideram ca e bine sa amintim aici un fragment. Schimbarea lui sufleteasca a fost atit de dramatica, de convingatoare, de impresionanta.

Era copil de preot. A invatat deci multa religie inca din copilarie devenind de atunci rebel fata de doza prea mare de educatie religioasa. In anii care au urmat, s-au tinut de el supararile si frustrarile. Esec in afaceri, dementa, boli fatale, sinucideri – aceste nenorociri din familie l-au amarit si l-au deprimat. Deziluzia postbelica, un alcoolism din ce in ce mai serios, un colaps mintal si fizic imanent l-au adus in faza autodistrugerii.

Intr-o noapte, pe cind era internat la spital, a fost abordat de un alcoolic care traise o experienta spirituala. Gitlejul ii iesea afara cind striga cu amaraciune: " Daca Dumnezeu exista, El cu siguranta nu a facut nimic pentru mine!" Dar mai tirziu, ramas singur in camera, si-a pus aceasta intrebare: "Este oare posibil ca toti oamenii religiosi pe care i-am cunoscut sa fie gresiti?" In asteptarea raspunsului a simtit ca traia in plin iad. Apoi, i-a trecut prin minte ca un fulger ceva care le-a alungat pe toate celelalte:

" Cine esti tu sa spui ca nu exista Dumnezeu?"

Acest om isi aminteste ca s-a rostogolit si a ingenunchiat la marginea patului. In citeva secunde, a fost coplesit de convingerea ca e patruns de prezenta lui Dumnezeu. Il invaluia pe dinafara si pe dinauntru siguranta si maretia valurilor in timpul mareei. Barierele ridicate de el de-a lungul anilor au fost luate cu sine de acel val. Se afla in prezenta Puterii si Iubirii Infinite. A coborit de pe pod pe mal. Pentru prima data traia in compania constienta cu Creatorul lui.

Astfel s-a pus temelia sufleteasca noua in viata prietenului nostru. Nici o vicisitudine ulterioara n-a clintit-o. Problema sa alcoolica a fost inlaturata. A disparut exact in acea noapte, cu ani in urma. In afara de citeva clipe scurte de ispita, gindul bautului nu i-a mai revenit niciodata.; si in cele clipe o reactie puternica de respingere se producea in el. Parea ca nu mai putea sa bea, chiar daca ar fi vrut. Dumnezeu i-a redat sanatatea.

Ce altceva este aceasta decit un miracol de insanatosire? Dar elementele si sint simple. Imprejurarile l-au silit sa creada. Cu umilinta s-a abandonat Creatorului pe care atunci l-a cunoscut.

Tot asa ne-a redat Dumnezeu si noua mintea sanatoasa. Pentru acest om, revelatia a fost brusca. Altii am ajuns la ea mult mai incet. Dar El a venit la toti cei care L-au cautat cu onestitate.

In clipa in care ne-am apropiat de El, ne-a primit cu bratele deschise!

LUCRIND CU ALTII

Rareori am intilnit pe cineva care – desi a urmat serios metoda sa nu reuseasca sa-si invinga boala. Nu reusesc aceia care nu pot sau nu vor sa se abandoneze total acestui program simplu; prin natura lor, acestia sint incapabili de a fi sinceri cu sine. Din pacate, mai exista si asemenea nefericiti. Nu este vina lor, se pare ca asa s-au nascut. Sint incapabili sa prinda si sa dezvolte un mod de viata care cere o sinceritate riguroasa. Sansele lor sint mai mici de 50%. Mai exista, de asemenea, aceia care sufera de grave dereglari emotionale si mentale, dar dintre acestia multi isi revin, daca sint capabili sa fie onesti cu sine.

Povestile noastre in general arata cum am fost, ce s-a intimplat si cum sintem acum. Daca ai decis ca vrei ceea ce avem noi si esti gata sa faci orice pentru aceasta – atunci inseamna ca esti pregatit sa faci anumiti pasi.

Noi ne-am impotrivit la unii dintre acestia. Am crezut ca vom gasi o cale mai usoara si mai dulceaga. Dar n-am gasit. Va rugam cu toata sinceritatea de care dispunem sa alungati orice urma cit de mica de teama, de la bun inceput, si sa fiti perseverent. Unii dintre noi am incercat sa pastram vechile conceptii si rezultatul a fost nul pina cind nu am acceptat in intregime.

Sa nu uitam ca avem de-a face cu alcoolul – viclean, amagitar, puternic! Fara ajutor lupta noastra e prea grea. Dar exista cineva mai puternic decit orice – acela este Dumnezeu. Poti tu oare sa-l gasesti acum!

Jumatatile de masura nu ne-au adus nimic. Am ramas tot la cotitura. Noi I-am cerut protectia printr-o abandonare completa in grija Lui.

Acestia sint pasii pe care i-am facut, si pe care ii sugeram ca program de recuperare:

Am recunoscut ca sintem neputinciosi in privinta alcoolului – ca nu mai sintem stapini pe viata noastra.

Am ajuns la convingerea ca o Putere mai mare decit a noastra reda sanatatea mintala.

Am hotarit sa ne lasam vointa si viata in grija lui Dumnezei asa cum L-am inteles fiecare.

Am facut printr-o cercetare curajoasa inventarul moral, amanuntit al propriei persoane.

Am martursit lui Dumnezeu, noua insine si unei alte fiinte umane, natura exacta a greselilor noastre.

Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate defectele de caracter.

I-am cerut cu umilinta sa ne indeparteze defectele.

Am intocmit o lista cu toate persoanele pe care le-am ranit si am consimtit sa le cerem iertare fiecaruia in parte.

Am cerut iertare si reparat greselile fata de acele persoane, exceptind cazurile cind le-am putut face vreun rau, lor sau altora.

Am continuat sa ne facem inventarul personal si, cind am descoperit ca am gresit, am recunoscut aceasta fara ezitare.

Am cautat prin rugaciune si meditatie (ascultarea raspunsului) sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu, asa cum fiecare ni L-am inchipuit, cerindu-I doar sa ne arate calea ce a ales-o pentru noi si sa ne dea puterea s-o parcurgem.

Dupa ce am experimentat o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in viata de toate zilele.

Multi dintre noi am explicat: "Ce ordine! Eu n-am sa-l pot urma niciodata!" Nu te descuraja. Nici unul dintre noi n-a reusit sa mentina o aderenta perfecta la aceste principii. Nu sintem sfinti. Important este ca vrem sa ne maturizam spiritual. Principiile expuse constituie ghidul pentru progres spiritual, nu perfectiune.

Descrierea alcoolicului, capitolul despre agnostici si aventurile noastre dinainte si mai de pe urma clarifica trei idei care ne privesc (pertinente):

Ca sintem alcoolici si ca nu mai sintem stapini pe viata noastra;

Ca probabil nici o putere umana nu ne va putea elibera din alcoolism;

Ca Dumnezeu ne poate vindeca boala, si o va face daca-i cerem ajutorul in mod sincer.

Cu aceasta convingere, ajunsesem la pasul al treilea care consta in decizia de a ne lasa complet in grija lui Dumnezeu asa cum L-am inteles, spunem prin aceasta si cum se procedeaza?

Prima cerinta este sa fim convinsi ca o viata bazata pe incapatinare cu greu poate fi un succes. Intotdeauna ne vom ciocni de cineva sau de ceva, chiar in cazul in care scopurile noastre nu sint bune. Majoritatea oamenilor incearca sa-si duca viata bazindu-se doar pe propriile forte. Fiecare om este ca un actor care, vrea sa domine tot spectacolul: incearca tot timpul sa aranjeze luminile, baletul, scenariul si pe ceilalti actori, totul dupa cum vede el potrivit. Este convinsa ca, numai daca nimeni nu-i va modifica nimic din aranjamentele lui, daca toti vor face doar ce doreste el, doar atunci spectacolul va fi o reusita. Toata lumea, inclusiv el insusi, vor fi multumiti. Viata va fi splendida. In incercarea de a face aceste aranjamente, actoril nostru poate fi uneori virtuos. Blind, plin de consideratie, rabdator, generos, poate chiar modest si gata sa se sacrifice pe sine. Dar poate fi rau, egoist, vedei inguste, necinstit. Insa, ca orice om, este mai probabil un amestec din toate aceste trasaturi, bune si rele.

Si ce se intimpla in realitate? Spectacolul nu iese chiar asa de bine cum ar fi de asteptat. Omul nostru incepe sa creada ca soarta il nedreptateste. Si se hotaraste sa se straduiasca si mai mult. Data urmatoare devine si mai pretentios sau mai indulgent, dupa situatie. Totusi, nu-i convine cum iese piesa. Recunoaste ca si el are o parte din vina, dar este convins ca ceilalti sint mult mai vinovati. Este indignat, se enerveaza, se autocompatimeste. Care este oare problema sa de baza? Nu e el oare victima iluziei ca, daca este lasat sa conduca, el poate smulge satisfactia si fericirea suprema a vietii? Oare ceilalti actori ai piesei nu vad ca el asta doreste? Iar actiunile lui nu-i fac pe ceilalti sa se razbune si sa strice cit mai mult din piesa? Nu este el oare mai degraba un generator de confuzie decit armonie, chiar in cele mai bune momente ale sale?

Actorul nostru este un egoist, un egocentric, cum multimii ii place sa zica in aceste timpuri. Seamana perfect cu afaceristii pensionati care, in timp ce se incalzesc iarna la soare in Florida se pling de starea trista a natiunii; preotul care suspina pentru pacatele secolului 20; politicienii si reformatorii care sint siguri ca totul ar fi Utopia daca restul lumii s-ar comporta cum trebuie; spargatorul de banci ce crede ca societatea l-a indreptatit sau cu alcoolicul care a pierdut totul si acum este internat la psihiatrie. Oricit am protesta, majoritatea dintre noi nu sintem oare interesati doar de persoana noastra, de resentimentele noastre, de nevoia noastra de autocompatimire?

Egoism – egocentrism! Dupa parerea noastra, aceste doua trasaturi stau la baza necazurilor noastre. Minati de sute de diverse forme de frica, dezamagire fata de sine, aviditate si autocompatimire, ne-am calcat semenii pe bataturi, iar ei au ripostat. Uneori ne-au ranit, aparent fara sa fi avut un motiv, dar, de fiecare data ne-am amintit ca au fost momente in trecut cind am luat decizii de capul nostru, care ne-au expus la ranirile ulterioare.

Parerea noastra este ca, de fapt necazurile ni le-am facut singuri. Noi le generam si alcoolicul este ambitia personala, desi nu-si da seama de aceasta de cele mai multe ori. Noi, alcoolicii, trebuie sa scapam de egoism inainte de orice altceva. Daca n-o facem, egoismul ne va ucide. In aceasta situatie ne ajuta Dumnezeu. Cele mai multe exemple dovedesc ca nu putem sa scapam de agoism fara ajutorul LUI.

Multi dintre noi am avut convingeri morale si filosofice cu toptanul, dar nu ne-am putut ridica la nivelul lor oricit am dorit. Prin dorinta si prin incercarea de reducere a egoismului pe cont propriu, fara ajutor, nu am reusit nimic. Pentru aceasta am avut nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Aici se afla intrebarile "cum?" si "de ce?" In primul rind trebuie sa incetam de a ne mai crede atotputernici. Ne-am convins singuri ca, jucind rolul de Dumnezeu nu am ajuns niciunde. Apoi am luat decizia ca acum inainte in aceasta dramatica viata, Dumnezeu ne va fi Director. El este Conducatorul; noi sintem agentii Lui. El este tatal si noi copii Lui.

Majoritatea ideilor bune sint simple si acest mod de a privi viata a constituit fundamental unui arc de triumf pe sub care am trecut spre libertate.

Cind am adoptat aceasta pozitie in mod sincer, am remarcat ce lucruri minunate au inceput sa se intimple. Am gasit un Patron nou. El ne-a furnizat ceea ce ne-a trebuit, daca am stat in apropierea sa si am indeplinit Lucrarea Sa cu bine. Asezati pe aceste baze, am inceput din ce in ce mai mult sa nu mai fim interesati de noi insine, de maruntele noastre planuri si scopuri. Am inceput din ce in ce mai mult sa ne punem problema in legatura cu ce putem noi oferi vietii. Am inceput sa simtim cum ne cresc puterile, sa ne bucuram de liniste sufleteasca, sa descoperim ca putem face fata cu succes vietii si cum devenim constienti de prezenta Sa, sa pierdem frica fata de ziua de azi, de miine si de ce va fi dupa. Ne-am nascut a doua oara.

Am ajuns la pasul 3. Multi dintre noi i-au spus Creatorului, asa cum ni L-am imaginat; "Doamne, sint al Tau – sa construiesti cu mine si sa faci cu mine precum doresti. Elibereaza-ma de mine insumi, ca sa fac voia ta mai bine. Inlatura-mi dificultatile pentru ca victoria asupra lor poate sa care marturie celor pe care-i voi ajuta de Puterea Ta, Iubirea Ta si Felul Tau de vita. Intotdeauna faca-se voia Ta!" Ne-am analizat bine inainte de a face acest pas pentru a fi siguri ca sintem pregatiti; ca in sfirsit ne vom putea abandona Lui in totalitate.

Acest pas spiritual e bine sa-l facem in prezenta cuiva care ne intelege bine problema, cum ar fi sotia, un bun prieten sau o fata bisericeasca. Dar este mai bine sa-l intilnim pe Dumnezeu singuri, decit persoane care ar putea sa ne inteleaga gresit. Atita vreme cit ne exprimam ideea fara rezerve, faptul ca o facem cu voce tare sau in soapta nu prea mare importanta. Acesta este doar inceputul, desi daca l-am savirsit cu sinceritate si umilinta, efectul sau va fi imediat simtit, uneori chiar foarte puternic.

Apoi ne-am lansat intr-o activitate viguroasa, al carei prim pas a fost o curatenie generala interioara, curatenie pe care majoritatea dintre noi ne-am incercat-o niciodata pina acum. Desi prin decizia luata am facut un pas vital crucial; el nu va avea efect de durata decit daca va fi urmat de un effort sustinut de infruntare si eliminare a lucrurilor care ne-au blocat pina acum. Bautul nostru n-a fost decit un simptom. Deci, era necesar sa coborim la cauze si conditii.

Astfel am inceput inventarul personal. Acesta era pasul 4. O intreprindere in care nu se face inventarul periodic de obicei da faliment. Inventarul este un proces in care se gasesc si se confrunta faptele. Este un efort de a descoperi adevarul asupra actiunilor intreprinse. Are ca scop descoperirea faptelor si lucrurilor inutile si stinjenitoare, si eliminarea lor prompta si fara regrete. Omul de afaceri ce vrea sa aiba succes nu se poate minti singur in legatura cu valoarea lucrurilor.

Am facut exact acest lucru cu vietile noastre. Ne-am analizat cinstit. In primul rind, am cautat fisurile din noi care ne-au produs caderea! Fiind convinsi ca eul propriu, exprimat in variate forme a fost cel care ne-a invins, am urmarit manifestarile sale comune.

Resentimentul este inculpatul, "nr. 1". Distruge mai multi alcoolici ca orice altceva. Din el iau nastere tot felul de boli sufletesti, pentru ca noi nu am fost doar suferinzi din punct de vedere fizic si mental, ci am fost si bolnavi sufleteste. Odata depasita boala sufleteasca, ne putem intari mental si fizic. In tratarea resentimentelor am inceput cu scrierea lor pe hirtie. Am intocmit o lista de oameni , institutii si principii pe care eram suparati. Ne-am intrebat de ce eram suparati. In majoritatea cazurilor am descoperit ca ne fusesera ranite sau amenintate: stima fata de noi insine, securiteatea financiara, ambitiile noastre, relatiile personale (inclusiv sexuale). Eram tare necajiti. Eram mistuiti de aceste "focuri".

Pe lista resentimentelor am trecut unde ne-a ranit fiecare. In dreptul numelui sau. Erau atacate stima fata de sine, siguranta, ambitiile, relatiile personale sau cele sexuale?

Am fost cit se poate de precisi, de concreti. De exemplu, urasc pe:

	Cauza:	Imi afecteaza:
Dl. Brown	Atentia fata de sotia mea	Relatiile sexuale Stima fata de sine (teama)
	I-am spus sotiei mele despre existenta amantei	Relatiile sexuale Stima fata de sine (teama)
	Brown incearca sa-mi ia pozitia la birou	Siguranta Stima fata de sine (teama)
Dna. Jones	E nebuna – m-a jignit Si-s internat sotul la spital pentru dezalcolizare El imi este prieten E birfitoare	Relatiile personale Stima fata de sine (teama)
Patronul	Exagerat – nedrept – tiranic Ma ameninta cu desfacerea contractului pentru baut si falsificarea raportului de cheltuieli	Stima fata de sine (teama) Siguranta
Sotia mea	Neintelegatoare si certareata. Ii place de Brown. Vrea sa treaca casa pe numele ei	Mindria – Relatiile sexuale personale – Siguranta (teama)

Ne-am parcurs intreaga viata. Am cautat sa fim cit mai completi si sinceri. Dupa ce am terminat lista, am recitit-o cu atentie. Un lucru care sare in ochi la prima vedere este ca omenirea au gresit intr-adevar fata de noi. Pina acum, intotdeauna ne-am oprit aici cu cercetarile, la concluzia ca ceilalti au gresit. Rezultatul firesc era ca oamenii au continuat sa ne faca rau si noi sa raminem niste necajiti. Uneori aveam remuscari si atunci eram necajiti noi insine. Dar cu cit luptam mai tare si incercam sa ne impunem punctul de vedere, cu atit lucrurile se inrautateau. Ca si in razboi, victoria doar parea ca e de partea noastra. Momentele noastre de triumf erau de foarte scurta durata.

E clar ca un mod de viata care contine resentimente adinci duce doar la sentimentul zadarniciei si al nefericirii. Astfel, irosim momente din viata care ar fi meritat mai mult. Dar alcoolicul care spera sa-si mentina si sa-si dezvolte starea sufleteasca sanatoasa are probleme mult mai grave cu resentimentele. O astfel de problema – am descoperit noi – poate fi fatala. Pentru ca atunci cind hranim asemenea simtiri, ne ascundem de lumina spirituala. Nebunia alcoolului revine si noi ne apucam din nou de baut. Iar pentru noi a bea inseamna a muri.

Daca vrem sa traim, trebuie sa ne eliberam de starea de suparare. Proasta dispozitie si zguduirile sufletesti nu sint pentru noi. Ele pot constitui luxul indoielnic al oamenilor normali, dar pentru alcoolici, aceste stari sint otrava curata.

Ne-am reintors la lista, pentru ca ea contine cheia catre viitor.

Ne-am pregatit sa o examinam dintr-un punct de vedere complet diferit. Am inceput sa vedem ca intr-adevar oamenii ne dominau. In aceasta situatie, rautatile lor, reale sau imaginare, aveau puterea de a ne omori. Cum sa scapam? Ne dadeam seama ca trebuie strunite aceste resentimente, dar cum s-o facem? Voiam sa scapam de ele la fel de arzator ca de alcool.

Am urmat aceasta cale: am inteles ca oamenii care ne-au facut rau sint probabil bolnavi sufleteste. Desi nu ne placeau simptomele bolii lor si felul in care ne afectau ele, totusi si ei, ca si noi, erau bolnavi. L-am rugat pe Dumnezeu sa ne ajute sa le aratam aceeasi ingaduinta, mila si rabdare, cu care am oferi-o unui prieten bonav. Cind cineva ne ofensa, ne spuneam: "Acesta este un om bolnav. Cum il pot ajuta? Doamne ajuta-ma sa nu ma supar. Faca-se voia Ta."

Am evitat razbunarile si certurile. Acesta nu este un mod de a te purta cu oamenii bolnavi. Un asemenea comportament ne distruge orice sanse de a-l putea ajuta. Evident ca nu vom putea ajuta toti oamenii bolnavi, dar in cele din urma Dumnezeu ne va arata cum vom putea adopta un punct de vedere blind si ingaduitor fata de fiecare dintre ei.

Revenim din nou la lista. Scotind din minte raul pe care ni l-au facut ceilalti, ne-am concentrat asupra propriilor noastre greseli. Oare unde am fost egoisti, necinstiti, egocentrici si speriati? Desi o anumita situatie nu s-a creat doar din greselile noastre, am incercat sa nu ne uitam la celelalte persoane implicate. Oare unde am greit noi? Inventarul este de fapt al nostru, nu al celorlalti. Imediat ce am descoperit o greseala de-a noastra, am trecut-o pe lista. Le-am scos la vedere negru pe alb. Ne-am recunoscut sincer greselile si ne-am decis sa indreptam lucrurile.

Observati ca termenul "teama" apare pe intreg parcursul listei in paranteza alaturi de necazurile cu Dl. Brown, Dna Jones, patronul si sotia. Acest scurt cuvint care insoteste aproape fiecare aspect al vietii noastre. A fost un filament nefast, coroziv; intreaga noastra existenta a fost strapunsa de el. A pus in miscare garnituri intregi de situatii care ne-au adus nenorociri pe care simteam ca nu le meritam. Dar oare n-am pornit noi insine o avalansa? Uneori crede ca frica ar trebui clasificata in aceeasi categorie cu furtul. Se pare ca genereaza mai multe necazuri.

Ne-am revazut cu grija fricile. Le-am scris pe hirtie, desi fata de ele nu simteam nici un fel de resentiment. Ne-am intrebat de ce le avem. Nu era oare pentru ca ne parasise increderea in fortele proprii? Increderea in fortele proprii este buna cit timp ajuta, dar pe noi nu ne-a ajutat prea mult. Multi dintre noi am avut mare incredere in fortele proprii, dar aceasta nu ne-a rezolvat nici problema fricii ori alta problema.

Poate ca exista o cale mai buna, gindim noi, pentru ca acum ne aflam pe o alta baza; pe baza increderii si a dependentei de Dumnezeu. Credem in Dumnezeul infinit in locul eului finit. Noi sintem pe lume sa jucam rolul pe care ni-l repartizeaza. Cu cit mai mult facem sa gindim ca sintem ai Lui si ca ne bazam cu umilinta pe El, cu atit El ne da putere sa tratam calamnitatea cu calm.

Noi niciodata nu cerem cuiva iertare pentru ca depindem de Creatorul nostru. Noi putem sa ridem de cei ce cred ca spiritualitatea este o slabiciune. Paradoxal, este o putere. Adevarul virstelor este ca credinta inseamna curaj. Toti oamenii credinciosi au curaj. Ei cred in Dumnezeul lor. Niciodata nu cerem iertare pentru ca-l avem pe Dumnezeu. In loc Il lasam sa demonstreze prin noi ce poate El sa faca. Il rugam sa ne inlature frica si sa ne indrepte atentia catre ceea ce El vrea ca noi sa devenim. Dintr-o data teama ne paraseste.

Si acum despre sex. Multi dintre noi necesita reparatii capitale la acest capitol. Dar mai presus de orice, noi am incercat sa fim foarte atenti cu aceasta problema. Este asa de usor sa deraiezi. Aici noi intilnim pareri omenesti ce ajung la extreme – posibil chiar extreme absurde. Un grup de voci se pling ca sex este o patima trupeasca de natura primitiva, o necesitate pentru procreatie. Apoi avem voci ce pling dupa sex si cit mai mult sex; care lamenteaza casatoria; care cred ca majoritatea necazurilor rasei umane conduc la cauze legate de sex. Ei cred ca nu avem indeajuns sex ori ca nu-i tipul potrivit. Ei vad insemnatatea sexului in orice. O scoala nu-i acorda omului nici un condiment pentru banii platiti, iar alta scoala ne pune pe toti pe un regim de piper. Noi vrem sa stam in afara acestor controverse.

Nu dorim sa fim arbitrii comportamentului sexual al numanui. Toti avem probleme sexuale. Nu am fi oameni daca nu am avea. Ce putem face?

Ne-am revazut propriul comportament in toti acesti ani. Unde am fost egoisti, nesinceri si lipsiti de consideratie fata de ceilalti? Pe cine am ranit? Nu cumva am creat nepermise gelozii, suspiciuni sau amaraciuni? Unde am gresit, si ce ar fi trebuit sa facem in locul celor savirsite? Din nou am scris totul pe hirtie si am analizat.

In acest mod, am incercat sa ne formam un ideal sanatos si solid pentru viata noastra sexuala viitoare. Am luat fiecare legatura la verificat – a fost din egoism sau nu? Ne-am reamintit ca puterile sexuale le avem de la Dumnezeu si sint binevenite si incercam sa le folosim fara egoism sau aiurea, si nici sa nu le tratam cu dispret sau scirba.

Oricare ar fi idealul, trebuie sa dorim sa crestem catre el. Trebuie sa dorim sa indreptam acolo unde am facut rau, dar atenti ca prin incercarea de a indrepta raul, sa nu producem mai mult rau aceleiasi persoane sau alteia. Cu alte cuvinte, problema sexului o tratam ca pe toate celelalte. In meditatia noastra zilnica il intrebam pe Dumnezeu ce trebuie sa facem in cutare sau cutare domeniu. Daca-l dorim sincer, raspunsul potrivit va veni cu siguranta.

Numai Dumnezeu nu poate judeca situatia sexuala. Consultatia cu alte persoane este adesea de dorit; dar il lasam pe Dumnezeu sa fie judecatorul final. Noi intelegem ca unii oameni sint tot asa de fanatici in legatura cu sexul, precum altii sint liberali. Noi evitam ginduri si sfaturi isterice.

Sa presupunem ca la un moment dat calcam gresit, alaturi de drumul catre idealul ales si ne impiedicam. Inseamna aceasta oare ca vom incepe din nou sa bem? Unii oameni ne spun ca da. Dar este adevarat numai pe jumatate. Depinde de noi si de motivele noastre. Daca ne pare rau pentru greseala savirsita si dorim sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne indreptam, atunci credem – aceasta greseala va fi iertata si devine o lectie din care avem ce invata. Daca nu ne pare rau si vom continua sa ranim pe altii prin comportamentul nostru, in mod sigur intr-o zi vom bea din nou. Aceasta nu e teorie. Sint realitati pe care le-am vazut cu ochii nostri.

Sa concluzionam despre sex. Ne formam in mod cinstiti un ideal si ne rugam lui Dumnezeu sa ne ghideze in situatiile neclare catre bun simt si sa ne dea forta corectitudinii. Daca sexul este o problema foarte dificila, ne vom arunca cu toate fortele in ajutarea altor bolnavi. Ne gindim la necazurile lor si la ce ne sta noua in puteri sa facem. Aceasta ne va face sa uitam propriile necazuri. Ne va linisti nevoia imperioasa atunci cind cedarea la ispita ar aduce dureri de inima.

Daca in alcatuirea inventarului personal am fost constiinciosi si nu am uitat nimic, atunci ceea ce am scris acopera multe pagini. Am pus resentimentele pe hirtie si le-am analizat. Am inceput sa le intelegem inutilitatea si faptul ca ele pot duce la dezastru. Am inceput sa vedem cit de destructive pot fi. Am inceput sa invatam ingaduinta, rabdarea si bunavointa fata de oameni, chiar daca ne sint dusmani, pentru ca ii privim ca pe niste suferinzi. Am trecut pe hirtie toate persoanele fata de care am gresit, pe care le-am ranit si sintem dispusi sa indreptam atit cit putem trecutul.

In aceasta carte tu citesti din nou si din nou caci credinta a facut pentru noi mai mult decit noi am putut sa facem pentru noi insine. Speram ca esti convins ca Dumnezeu poate sa indeparteze vointa gresit inteleasa si ambitiile desarte care ne-au blocat atita timp insanatosirea. Daca ati luat deja o decizie si ati facut un iventar al principalelor dumneavoastra defecte de caracter, ati facut un bun inceput. Inseamna ca ati inghitit si digerat citeva bucati mari de adevar despre dumneavoastra.

TRANSPUNEREA IN FAPTE

Acum ca ne-am facut inventarul personal, ce vom intreprinde in continuare? Am incercat sa abordam si o noua legatura cu Creatorul nostru sa descoperim obstacolele din drumul nostru. Am recunoscut ca avem anumite defecte; ne-am convins pe pielea noastra care e problema; am pus degetul pe punctele slabe prezente in inventarul personal. Acum urmeaza sa le aruncam afara pe fereastra. Inseamna ca incepem sa actionam si cind actiunea este incheiata, inseamna ca am recunoscut lui Dumnezeu, noua insine si unei alte fiinte umane natura exacta a greselilor noastre. Sintem deci in pasul 5 din programul nostru de revenire la sanatate, mentionat in capitolul precedent.

Acesta poate sa fie dificil – in special discutarea defectelor noastre cu o alta persoana. Ne spunem ca ar fi destul faptul ca ni le-am recunoscut noua. Parerea noastra este ca, in fapt, nu este destul. In practica, am observat ca o autoevaluare in singuratate este insuficienta. Multi dintre noi consideram necesar sa mergem mai departe. Ne vom simti mai impacati cu faptul ca e necesar sa mergem mai departe. Ne vom simti mai impacati cu factul ca e necesar sa purtam o discutie despre noi cu o alta persoana cind vom gasi suficiente motive pentru aceasta. Primul si cel mai bun motiv este ca daca sarim acest pas vital, s-ar putea sa nu reusim in abstinenta. Vedem mereu la membrii noi incercari de a trece sub tacere anumite aspecte ale vietii lor. Incercind sa evite aceasta experienta, dupa parerea lor umilitoare, au adoptat metode mai usoare. Aproape fara exceptie, cei care au facut asa, mai devreme sau mai tirziu s-au reapucat de bautura. Se intrebau cum de nu au reusit, caci au au urmat in mod constiincios restul pasilor. Motivul este ca ei nu si-au terminat curatenia interioara. Si-au facut corect inventarul, dau au pastrat in casa unele dintre lucrurile cele mai neplacute. Ei doar au crezut ca au devenit modesti, plini de buna cuviinta. Dar nu au invatat destule despre modestie, curaj si cinste, in sensul care ne este necesar noua alcoolicilor care vrem sa ne revenim, pina cind nu au povestit toata povestea vietii lor unei alte persoane.

Alcoolicul duce o viata dubla mai puternic decit oricine altcineva. El seamana foarte mult cu un actor. Lumii de afara ii prezinta rolul invatat. Aceasta este imaginea care-i place lui s-o vada la ceilalti. Doreste sa se bucure de o anumita reputatie, desi in sinea sa stie foarte bine ca n-o merita.

Nepotrivirea devine mai puternica in urma lucrurilor pe care le face sub influenta alcoolului. Cind se trezeste, anumite episoade de care-si aminteste vag il revolta. Aceste aduceri aminte constituie adevarate cosmaruri pentru el. Tremura la gindul ca l-a vazut cineva in acea stare. Se chinuie din rasputeri, sa ascunda cit mai adinc aceste amintiri inlauntrul lui, El spera ca ele nu vor vedea niciodata lumina zilei. Astfel, el traieste intr-o continua stare de tensiune si frica – stare care-l face sa bea iarasi.

La acest aspect psihologii sint de acord cu noi. Am cheltuit mii de dolari pe consultatii. Rareori le-am acordat vreo sansa, caci rareori le-am povestit tot adevarul si rareori le-am urmat sfatul. Noi n-am fost cinstiti cu nimeni, cu atit mai putin cu acesti oameni intelegatori. Si atunci, nu-i oare de mirare ca multi medici au o proasta parere despre alcoolici si nu cred in sansele lor de recuperare!

Daca dorim sa traim fericiti si timp indelungat in aceasta lume, trebuie sa manifestam toata sinceritatea fata de o alta persoana. Natural si bine justificat, trebuie sa ne gindim bine inainte de a alege persoana sau persoanelee cu care vom face acest pas confidential si intim.

Acei dintre noi care apartinem unei denominatii religioase care cere spovedania, trebuie si probabil doreste sa mearga la autoritatea aleasa a carei sarcina este sa o primeasca. Chiar daca nu avem legaturi religioase, nu ar fi rau sa vorbim cu o persoana hirotonisita de o religie bine stabilita. Deseori gasim astfel de persoane care ne pot intelege problema. Evident, intilnim uneori si persoane care nu ii inteleg alcoolici.

Daca preferam sau nu putem face asa ceva cautam un prieten intelegator mai apropiat si care stie sa-si tina gura. Medicul nostru sau psihologul poate fi persoana potrivita. Ar putea fi un membru al familiei, dar dezvaluirea intregului adevar despre noi fata de sotie sau parinti ar putea sa-i raneasca sau sa-i faca nefericiti. Nimic nu ne da dreptul sa ne salvam pielea proprie pe spinarea altuia. Asemenea parti ale vietii noastre este bine sa le povestim cuiva care le va intelege, dar care sa nu fie afectat de ele. Regula de baza aici este ca trebuie sa fim severi cu noi, dat intotdeauna delicati cu ceilalti.

Cu toate ca avem aceasta mare nevoie de a ne dezvalui fata de cineva, se poate intimpla sa nu gasim pe moment o asemenea persoana. In asemenea cazuri, pasul poate fi aminat. Dar ne mentinem pregatiti sa-l facem la prima ocazie prielnica. Avem mare nevoie sa stam de vorba cu persoana cea mai potrivita. Este foarte important ca aceasta persoana sa fie capabila sa pastreze un secret; sa fie capabila sa inteleaga complet si sa fie de acord cu scopul pe care-l urmatim prin acest pas si sa nu incerce sa ne schimbe planul. Dar incercam sa nu folosim negasirea unei asemenea persoane in acest moment ca scuza pentru o aminare fara sfirsit.

Odata gasita persoana care urmeaza sa ne asculte povestea, nu mai pierdem nici un minut. Avem inventarul scris pe hirtie si ne-am pregatit pentru o discutie lunga. Ii explicam partenerului ce avem de gind sa facem si de ce trebuie s-o facem. El trebuie sa inteleaga faptul ca noi sintem angajati intr-o misiune de viata si de moarte. Daca le explicam in acest fel, majoritatea oamenilor vor fi bucurosi sa ne ajute. Se vor simti onorati de incredera pe care le-o acordam.

Ne inghitim mindria si vom povesti, socotind la lumina fiecare imbirligatura de caracter, fiecare cotlon intunecat al trecutului. Dupa ce am facut acest pas fara ascunzisuri, vom avea un sentiment foarte placut. De acum inainte vom putea privi lumea in fata. Ne vom simti impacati si usurati chiar si atunci cind raminem singuri. Temerile ne vor parasi. Incepem sa simtim apropierea Creatorului nostru. Chiar daca am avut anumite convingeri spirituale, de data aceasta avem o experienta spirituala. Sentimentul ca ne aflam pe un Larg Bulevard mergind mina in mina cu Spiritul Universului.

Odata intorsi acasa, vom cauta un loc linistit in care sa ne retragem pentru o ora, ca sa recapitulam cu grija cele facute. Ii multumim lui Dumnezeu din toata inima ca am ajuns sa-L cunoastem mai bine. Luind aceasta carte de pe raft vom cauta pagina pe care sint scrisi doisprezece pasi. Vom citi cu atentie primii cinci pasi, pentru a descoperi daca nu am omis ceva, pentru ca acum construim un arc de triumf pe sub care vom trece eliberati. Ne vom intreba daca ceea ce am construit pina acum este destul de solid. Am pus oare fiecare piatra la locul ei? N-am fost oare zgirciti cu cimentul pus la fundatie? Am incercat oare sa facem mortarul fara nisip?

Daca raspunsurile la aceste intrebari ne satisfac, putem privi catre pasul 6. Am scos in evidenta faptul ca bunavointa este indispensabila. Sintem oare pregatiti sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne scape de lucrurile pe care le-am recunoscut ca fiind suparatoare, nedorite? Va putea El oare sa le elimine pe toate? Daca mai avem defecte de care nu vrem sa ne eliberam inca, Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa vrem.

Cind ne-am simtit pregatiti, ne-am spus cam cu aceste cuvinte: "Doamne, sint gata sa ma dau in miinile tale in intregime bun sau rau. Te rog sa indepartezi din mine toate defectele de caracter care ma impiedica sa fiu de folos Tie si celor din jurul meu. Da-mi puterea ca de acum inainte sa indeplinesc juramintul. Amin." Cu aceasta am infaptuit pasul 7.

Acum trebuie sa fim si mai activi, caci "Credinta neurmata de fapte concrete este moarta." Sa privim pasii 8 si 9. Avem o lista cu toate persoanele pe care le-am jignit sau carora le-am facut vreun rau si am dorit sincer sa reparam aceste greseli. Lista am intocmit-o cind ne-am facut inventarul. In ea se afla rezultatul temeinicei noastre evaluari. Acum trebuie sa iesim in lume si sa reparam stricaciunile facute in trecut. Incercam sa maturam gunoiul care s-a strins in urma eforturilor noastre de a trai de capul nostru si de a conduce spectacolul noi insine. Daca nu gasim vointa s-o facem, va trebui sa ne rugam lui Dumnezeu pina cind apare vointa necesara. Sa nu uitam ca de la inceput am fost de acord ca vom face orice pentru a birui alcoolul.

Probabil ca mai avem si unele indoieli. Privind lista celor pe care i-am ranit, prieteni sau colegi de lucru, s-ar putea sa avem temeri in legatura cu felul in care vor reactiona unii dintre ei, daca ii abordam pe o baza spirituala. Nu e nici o problema. Fata de unii oameni nu e necesar si, probabil nu e cazul sa prezentam la prima discutie caracterul spiritual al actiunii noastre. Putem sa le stirnim prejudecati. Pentru moment, tot ceea ce ne-am propus este sa facem ordine in viata noastra. Evident, acesta nu este un scop in sine. Scopul nostru real este sa ne schimbam astfel incit sa fim de maxim ajutor lui Dumnezeu si tuturor oamenilor din jurul nostru. Rareori este intelept sa abordam pe cineva care inca sufera de nedreptatile pe care i le-am facut si sa-l anuntam ca am devenit usa de biserica. In limbajul folosit in box, asta ar insemna sa plecam la atac cu barbia descoperita. De ce sa ne expunem sa fim numiti fanatici or credinciosi plictisitori? Am putea distruge o sansa viitoare de a-i transmite un mesaj salvator. Dar in mod sigur, omul nostru va fi impresionat de dorinta noastra sincerea de a indrepta raul savirsit. Va fi cu mult mai interesat de dovezile noastre de bunavointa decit de o prelegere despre descoperirile noastre spirituale.

Evident, nu vom evita sa discutam despre Dumnezeu. Daca simtim ca ar putea fi de folos, sintem gata sa ne expunem convingerile, dar o vom face cu tact si bun simt. Se naste intrebarea: Cum sa abordam un om pe care l-am urit? S-ar putea ca el sa ne fie facut mai mult rau decit i-am facut noi lui si, desi acum ne-am schimbat in bine atitudinea fata de al, inca nu sintem suficient de entuziasti in a recunoaste greselile noastre fata de el. Oricum ar fi, stringem din dinti si o facem. E mai greu sa te duci la un dusman decit la un prieten, dar pentru noi beneficiul este mai mare. Ne ducem la el cu un spirit de iertare si de ajutor, recunoscindu-ne vechile sentimente bolnave si exprimindu-ne regretul.

Sub nici un motiv nu vom critica o asemenea persoana si nici nu ne vom lasa antrenati in certuri sau discutii contradictorii. Pur si simplu ii vom spune ca nu vom reusi sa ne lasam de baut, decit dupa ce am facut tot ce ne sta in puteri pentru a indrepta trecutul. Sintem aici pentru a matura partea noastra de strada, fiind convinsi ca nu vom putea intreprinde nimic util pina cind nu am terminat aceasta, avind insa grija sa nu-i spunem niciodata ce are el de facut. Greselile sale nu intra in discutie. Noi nu vorbim decit despre greselile noastre. Daca atitudinea noastra va fi calma, sincera si deschisa, vom fi satisfacuti de rezultate.

In noua cazuri din zece se intimpla ceva neasteptat. Uneori omul la care ne-am dus isi recunoaste propriile sale greseli, si astfel, dusmanii de ani se topesc intr-o ora. Rareori ni se intimpla sa nu facem un progres satisfacator. Uneori, fostii nostri dusmani ne lauda pentru ceea ce facem si ne ureaza sa ne mearga bine in continuare. Se intimpla chiar sa ne ofere sprijinul. Daca totusi cineva ne va da afara din casa, nu trebuie sa aiba importanta. Noi ne-am facut datoria si ne-am explicat. Partea noastra de strada este curatata.

Majoritatea alcoolicilor datoreaza bani. Nu-i voi ocoli pe creditori. Povestindu-le ce avem de gind sa facem, nu vom evita sa le spunem despre alcoolismul nostru; de cele mai multe ori ei cunosc deja situatia daca vrem sa credem sau nu. Nu trebuie sa ne fie frica ca, pomenind de alcoolism, aceasta ne va face mai rau din punct de vedere financiar. Abordat in acest mod, chiar si cel mai nemilos creditor s-ar putea sa ne surprinda uneori placut. Incercind sa indreptam cum putem mai bine, ii lasam sa inteleaga ca ne pare rau. Bautul nostru ne-a impiedicat sa platim la vreme. Trebuie sa scapam de frica fata de cei carora le datoram bani, indiferent de cit de mult trebuie sa facem pentru aceasta, pentru ca daca vom pastra in suflet frica de a da ochii cu ei, in mod sigur ne vom reapuca de baut.

E posibil sa fi comis ilegalitati, si daca autoritatile ar afla de ele am deveni cazuri penale. Posibil sa fi intrat in banii institutiei la care lucram si nu avem suficient pentru a-i pune la loc. Am recunoscut aceste lucruri unei persoane de incredere, dar in mod sigur daca altii ar afla, am ajunge chiar la inchisoare, sau ne-am pierde serviciul. Poate-i numai o mica ofensa cum ar fi modificarea raportului de cheltuieli. Multi dintre noi au facut astfel de lucruri. Poate sintem divortati apoi recasatoriti si nu am platit pensia alimentara fostei sotii. Este furioasa si ne ameninta cu procesul. Si aceasta este o forma de necaz des intilnita printre noi.

Desi aceste incercari de indreptare pot lua forme nenumarate, totusi exista citeva principii generale dupa care ne ghidam. Ne reamintim ca ne-am decis sa nu ne dam inapoi de la nimic pentru a ne reface spiritual si cautam puterea si calea prin care sa facem ceea ce este drept, indiferent ce consecinte ne asteapta. S-ar putea sa ne pierdem slujba sau reputatia, sau sa ispasim o pedeapsa prin privare de libertate, ori corectie la locul de munca, dar noi ne-am hotarit s-o facem. Trebuie sa fim hotariti. Nu trebie sa ne dam inapoi de la nimic in acest sens.

De cele mai multe ori insa, in problemele noastre sint implicati si alti oameni. De aceea nu e bine sa facem pe martirii prosteste, necugetat si sa sacrificam inutil alti oameni doar pentru a ne scoate pe noi insine din abisul alcoolismului. Povestim aici situatia unui om care s-a recasatorit. Din cauza resentimentelor si a bautului, nu a platit deloc pensia alimentara primei sotii. Aceasta, furioasa, l-a dat in judecata, cerind sa fie inchis. Intre timp, el a inceput metoda noastra, si-a gasit de lucru si tocmai scosese capul deasupra apei. Ar fi facut impresie gestul sau eroic de a se prezenta in fata judecatorului, spunind: "Am venit sa ma predau!"

I-am spus parerea noastra, ca ar trebui sa fie impacat cu ideea ca, daca ar fi necesar, va trebui s-o faca. Dar i-am spus de asemenea ca, din inchisoare nu va mai putea plati pensia alimentara primei sotii si nici nu va putea avea grija de actuala lui familie. I-am sugerat sa-i scrie primei sotii, recunoscindu-si greselile si cerind iertare. Asa a si facut, si i-a trimis si o mica suma de bani. I-a scris ce are de gind sa faca in viitor, cu restul sumei. A mentionat ca, daca ea insista, el este de acord sa mearga la inchisoare. Evident, femeia a renuntat la ideea cu inchisoarea, si situatia s-a normalizat repede.

Inainte de a intreprinde actiuni drastice, care ar putea implica si alte persoane, va trebui sa le cerem consimtamintul. Daca am obtinut permisiunea, ne-am consultat cu ceilalti, il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute si ne este clar ca nu trebuie sa ezitam in luarea masurii drastice.

Aceasta ne aminteste de povestea unuia dintre prietenii nostri. Pe cind bea, a acceptat o suma de bani de la un competitor in afaceri pe care-l dusmanea foarte mult, fara sa-i dea vreo dovada scrisa. Ulterior a negat ca a primit banii si a folosit incidentul ca sa-l discrediteze pe acel om. In acest fel el a folosit fapta lui rea ca mijloc de a distruge reputatia altuia. In realitate rivalul lui a fost ruinat.

Prietenul nostru simtea ca a facut un rau pe care nicicum nu era posibil sa-l indrepte. Daca el deschidea afacerea aceea veche ii era frica ca va distruge reputatia partenerului say, va aduce disgratia pentru familie si va pierde mijloacele de trai. Ce drept avea sa amestece pe cei care depindeau de el? Cum era posibil sa faca un anunt public ca sa dea inapoi onoarea rivalului sau?

Dupa consultarea cu sotia si partenerul sau a sosit la concluzia ca era mai bine sa ia acele riscuri decit sa ramina vinovat in fata Creatorului de acea condamnare ruinoasa. El a vazut ca trebuie sa lase rezultatele pe mina lui Dumnezeu ori se va reapuca de bautura, si totul se va pierde oricum. S-a dus la biserica prima data dupa multi ani de absenta. Dupa slujba s-a ridicat linistit si a explicat ce s-a intimplat. Fapta lui s-a intilnit cu aprobare maxima si astazi este unul dintre cei mai credibili cetateni din oraselul lui. Aceasta s-a intimplat cu ani in urma.

Multi dintre noi am avut probleme cu familia. E posibil sa fi intretinut legaturi cu femei care nu am vrea sa fie cunoscute de toata lumea. Asemenea legaturi necinstite nu ne sint caracteristice doar noua, alcoolicilor. Dar bautul complica legaturile amoroase. Dupa citiva ani de convietuire cu un alcoolic, sotia devine plictisita, plina de resentimente si necomunicativa. Oare cum ar putea fi altfel? Sotul incepe sa se simta insingurat, incepe sa caute si altceva. Posibil sa intretina legaturi secrete si foarte placute cu "fata care il intelege". Cinstit fiind, va trebeui sa spunem ca s-ar putea ca ea sa-l inteleaga, dar problema care apare este: ce ramine de facut in continuare? Un om care se afla intr-o astfel de situatie va avea momente de remuscari, mai ales daca sotia lui este loiala si curajoasa si de dragul lui a trecut prin iad.

Oricare ar fi situatia, ea nu trebuie lasata balta. Oare este cazul in care stim sigur ca sotia nu stie nimic, va trebui totusi sa-i spunem? Parerea noastra este ca nu intotdeauna terbuie sa recunoastem asemenea relatii. Daca stie in genereal ce fel de salbaticiune am fost, este oare necesar sa-i prezentam si detalii? Fara indoiala va trebui sa ne recunoastem greselile. Este posibil ca ea sa insiste sa cunoasca toate detaliile. Poate va vrea sa stie sine este femeia si unde se afla. Credinta noastra este ca va trebui sa-i spunem ca nu avem nici un drept sa amestecam aici si alte persoane. Regretam cele facute si cu ajutorul lui Dumnezeu asemenea fapte ar trebui sa nu se mai repete. Mai multe nu putem face; nu avem nici un drept sa mergem mai departe. Desi ar putea exista exceptii justificate si desi nu dorim sa impunem nici o regula de orice natura ar fi ea, am descoperit ca acesta este cel mai bun mod de a trata problema.

Modul in care vrem noi sa ne construim viata nu este doar pentru noi. E la fel de bine pentru sotie ca si pentru sot. Daca noi vom putea uita, la fel de bine va putea uita si ea. Totusi este mai bine sa nu dam in vileag fara a fi necesar anumite persoane pe care ea ar putea sa-si reverse gelozia.

Exista cazuri in care este ceruta sinceritate absoluta. Nimeni din afara nu va putea evalua corect asemenea situatii intime. E posibil sa existe cazuri in care amindoi decid ca tratarea problemei cu bun simt si bunavointa iubitoare inseamna sa ingroape trecutul: ce a fost a fost. Fiecare dintre ei va trebui sa se roage, punind mai presus de orice fericirea celuilalt. Sa nu uitam niciodata ca aici avem de-a face cu cel mai teribil sentiment uman – gelozia. Cu un asemenea dusman in fata, orice comandant de osti va prefera atacul pe flancuri decit sa riste o confruntare frontala.

Chiar daca nu avem de-a face cu asemenea complicatii, mai este mult de indreptat acasa. Auzim uneori cite un alcoolic spunind ca singurul lucru de care trebuie sa aiba grija este sa nu bea. Evident, trebuie sa nu bea pentru ca altfel nici nu ar exista "acasa" pentru el. Dar mai are multe alte lucruri de facut pentru a indeparta efectele socurilor la care si-a supus sotia si rudele. Rabdarea aratata fata de noi, alcoolicii, de mamele si sotiile noastre depaseste orice limita a intelegerii. Daca nu ar fi fost asa, multi dintre noi azi nu am mai fi avut casa, unii ar fi murit de demult.

Alcoolicul este ca un uragan care isi croieste cu viteza nebuna drumul prin vietile celorlalti. Inimi sint frinte, relatii dulci sint ucise. Sentimente de afectiune dezradacinate. Obiceiuri egoiste si lipsite de orice consideratie mentin casa intr-o continua harababura. Afirmatia ca abstinenta ajunge este facuta fara prea multa gindire, in pripa. Seamana cu o situatie de genul: odata trecut uraganul, fermierul iese din pivnita si descopera ca vijelia le-a transformat casa in ruine. Sotiei ii spune: " Nu vad nici un necaz, mama. Nu este oare grozav ca nu mai bate vintul?"

Intr-adevar, in fata noastra se afla o perioada lunga de reconstructie. Trebuie sa preluam conducerea. Mormaieli pline de remuscari fata de cele facute nu achita nota de plata. Va trebui sa ne asezam la sfat cu familia si sa analizam pe fata trecutul, asa cum il vedem noi acum, fiind foarte atenti sa nu aruncam vina pe ei. Defectele lor pot fi evidente dar este foarte posibil ca faptele noastre sint responsabile pentru ele. Astfel vom incepe sa facem curat in casa impreuna cu familia, cerind in rugaciunea din fiecare dimineata Creatorului sa ne arate calea spre ingaduinta, blindetea si dragostea.

Viata spirituala nu este doar o teorie. Noi va trebui s-o traim. Parerea noastra este ca nu e bine sa-i imboldim pe ceilalti membri ai familiei sa traiasca dupa aceste principii, daca ei nu-si manifesta dorinta pentru aceasta. Nu e bine sa-i batem tot timpul la cap vorbindu-le despre aceste principii spirituale. Vor intelege ei insisi si se vor schimba cu timpul. Comportarea noastra ii va convinge mai bine decit cuvintele. Sa nu uitam ca traiul de 10-20 de ani alaturi de un alcoolic poate face sceptic pe cineva.

S-ar putea sa fi facut greseli pe care nu le vom mai putea repara niciodata. Nu trebuie sa ne facem griji in legatura cu ele daca ne putem spune sincer ca daca s-ar mai ivi o ocazie favorabila, le-am indrepta negresit. Oamenilor la care nu putem ajunge le trimitem o scrisoare sincera. Daca motive obiective ne fac sa aminam, vom astepta momentul potrivit. Dar nu trebuie sa aminam fara motive. Trebuie sa avem grija sa fim cu bun simt, plini de tact si consideratie, modesti si simpli, fara sa devenim servili, fara sa ne umilim in fata nimanui. Ca enoriasi ai lui Dumnezeu noi trebuie sa ne mentinem in picioare; noi nu ne tirim in fata nimanui.

Daca ne vom da osteneala in aceasta faza a dezvoltarii noastre si daca o vom face cu multa grija, vom fi uimiti de ceea ce se intimpla cu noi chiar inainte de a ajunge la jumatatea drumului. Vom cunoaste o noua libertate si o noua fericire. Nu vom regreta trecutul nici nu vom incerca sa il incuiem cu lacate grele. Vom intelege cuvintul seninatate si vom cunoaste pacea. Indiferent cit de jos am ajuns, vom vedea ca-i putem ajuta pe altii prin experienta acumulata. Va disparea acel sentiment de inutilitate si de autocompatimire. Ne vom pierde interesul fata de lucruri egoiste si va creste cel fata de oamenii din jurul nostru. Lacomia va disparea. Ni se va schimba intreaga atitudine si perspectiva de viata. Ne va parasi frica de oameni si de nesiguranta financiara. Ne vom descurca in situatii care alta data ne zapaceau. Intuitiv, ne vom da seama ca Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi nu am putut face.

Sa fie oare acestea promisiuni extravagante? Parerea noastra este ca nu. Le vom simti implinirea in noi – uneori repede, alteori mai incet. Dar intotdeauna se vor materializa daca ne straduim.

Cu acestea am ajuns la pasul 10, care ne sugereaza sa facem in continuare inventarul personal si cind descoperim ca, pe noul drum am facut vreo greseala, imediat s-o reparam. Acest nou mod de viata l-am inceput cu putere, odata ce am terminat curatenia trecutului.

Urmatoarea noastra functie este sa crestem in intelegere si eficacitate. Aceasta nu este o problema care se rezolva peste noapte. Va continua toata viata noastra. Vom continua sa ne supraveghem egoismul, necinstea, resentimentul, frica. Imediat ce observam ca incearca sa scoata capul la suprafata, il rugam pe Dumnezeu sa ne scape de ele. Le vom discuta imediat cu un prieten alcoolic si, daca prin comportarea noastra am ranit pe cineva, vom repara greseala imediat. Apoi, in mod ferm, ne vom indrepta gindurile catre cineva pe care-l putem ajuta. Iubirea si ingaduinta fata de ceilalti este codul nostru de comportament.

Si am incetat sa ne razboim cu toti si toate – chiar si cu alcoolul. Sanatatea s-a restabilit pina am facut noi cele descrise pina acum. Bautura nu va mai prezenta interes pentru noi. Reactia fata de tentatie va fi ca cea in fata a ceva care frige. Reactia noastra va fi sanatoasa si normala si ne vom da seama ca a devenit un reflex. Vom observa, deja in aceasta etapa a vietii celei noi, ca aceasta noua atitudine fata de alcool am capatat-o fara nici un efort, fara nici o urma de concentrare obositoare. Pur si simplu a venit! In aceasta consta "miracolul". Nu luptam si nici nu evitam tentatiile. Ne simtim protejati, in siguranta, ca intr-o zona neutra in afara primejdiei. Nici macar nu am depus juramintul. Si totusi problema nu mai exista. A disparut. Nu sintem nici indrazneti, nici tematori. Aceasta este experienta noastra. Atita vreme cit vom urma terapia si ne vom pastra prin ea starea spirituala noua, aceasta va fi intotdeauna reactia.

E foarte usor sa ne culcam pe laurii victoriei si sa ne indepartam de terapie. Astfel ne indreptam iar spre viltoarea necazurilor – alcoolul este un dusman subtil. Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Ceea ce avem de fapt este o doza zilnica de usurare sufleteasca si mentinere a conditiei noastre spirituale. Fiecare zi este o zi in care trebuie sa transpunem vointa lui Dumnezeu in toate activitatile noastre. Cum te pot servi mai bine Doamne – Faca-se voia ta (nu a mea)." Aceste ginduri trebuie sa ne urmeze constant. Ne vom putea exersa vointa in limita acestor principii, caci asa este potrivit sa ne exersam vointa.

Am mai vorbit despre puterea, insufletirea si indrumarea pe care am primit-o de la Cel Atotputernic si Intelept. Daca urmam directiile cu grija, simtim ca ne cuprinde spiritul sau. Intr-un fel am devenit constienti de Dumnezeu. Am inceput sa ne dezvoltam un al saselea simt, vital pentru noi. Dar trebuie sa mergem mai departe si aceasta inseamna sa continuam actiunea.

Pasul 11 ne sugereaza rugaciune si meditatie. Nu trebuie sa ne rusinam in privinta rugaciunii. Oameni mai valorosi decit noi o folosesc in mod constant. Pasul este deosebit de valoros pentru sanatatea noastra daca adoptam o atitudine corecta despre rugaciune si "lucram" s-o mentinem. Ne-ar fi usor sa trecem vag peste acest subiect. Dar credem ca vom putea da citeva sugestii importante si clare.

Inainte de culcare, seara, revedem ziua care a trecut in mod obiectiv. Am trecut oare prin resentimente, frica, necinste si spaima? Datoram cuiva scuze? Am trecut oare ceva sub tacere, ceva ce ar fi trebuit sa punem in discutie imediat cu un prieten alcoolic? Am fost oare blinzi si iubitori fata de toti semenii? Oare ce am fi putut face mai bine? Oare nu ne-am gindit prea mult la noi insine? Ne-am gindit la ce-am putea face pentru ceilalti, la ceea ce am putea darui noi vietii? Dar trebuie sa avem grija sa nu alunecam pe panta ingrijorarilor, a remuscarilor sau a gindurilor bolnavicioase, caci aceasta alunecare ne va impiedica sa le fim de folos celorlalti. Dupa ce am facut revizuirea il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte si-l intrebam ce masuri de corectie trebuie luate.

Dimineata, dupa ce ne-am trezit, ne gindim la cele 24 de ore ce le avem in fata. Ne facem planurile pentru aceasta zi. Inainte de toate, il rugam pe Dumnezeu sa ne ghideze gindirea, rugindu-l in special sa ne tina la o parte de autocompatimire, necinste si motive de lacomie. In aceste conditii ne putem folosi facultatile mintale, caci in cele din urma Dumnezeu ne-a dat creierul sa-l folosim. Gindirea noastra va fi plasata pe un plan superior cind este decantata de motive gresite.

In ziua ce vine s-ar putea sa apara situatii pe care acum, cind facem planul zilei, nu stim cum le vom trata; nu stim ce decizii vom lua in legatura cu ele. Aici il rugam pe Dumnezeu pentru inspiratie, gindire intuitiva ori pentru o decizie. O vom lua cu binisorul, in relaxare totala. Nu ne vom zbuciuma. Dupa ce vom aborda lucrurile astfel un timp, vom fi surprinsi cit de usor apar raspunsurile bune. Ceea ce inainte era o presimtire sau inpiratie de moment, incetul cu incetul va deveni o parte activa a gindirii noastre. La inceput, fiind fara experienta si abia dupa primul contact constient cu Dumnezeu, vor aparea multe situatii in care probabil vom fi lipsiti de inspiratie. Vom plati trecerea timpului, gindirea ne va fi din ce in ce mai inspirata. Incepem sa ne bazam pe ea (devine o a doua natura).

De obicei incheiem perioada de meditatie cu o rugaciune de a ni se arata de-a lungul zilei urmatorul pas pe care trebuie sa-l facem si sa ni se dea cele necesare ca sa rezolvam aceste probleme. Vom cere in mod special libertatea de sine si vom fi atenti sa ne rugam si pentru altii. Noi ne vom intreba, dealtfel, daca si altii vor fi ajutati. Noi sintem atenti ca niciodata sa nu ne rugam pentru motive personale egoiste. Multi dintre noi am pierdut mult timp facind aceasta si nu ne-am ales cu nimic. Se poate vedea usor de ce.

Daca circumstantele permit, invitam sotiile sau prietenii se ne insoteasca in meditatia de dimineata. Daca apartinem unei denominatii religioase care ne cere o anumita rugaciune de dimineata, participam de asemenea. Daca nu sintem membrii unui corp bisericesc, noi selectam uneori si memoram citeva rugaciuni cunoscute care evidentiaza principiile pe care le-am discutat. Sint de asemenea numeroase carti. Sugestii despre acestea pot fi obtinute de la un preot, pastor sau rabin. Fii aler sa vezi unde credinciosii au dreptate. Foloseste-te de ceea ce ofera ei.

Daca in timpul zilei ne simtim agitati sau avem indoieli, vom face o pauza de lucru, pentru a intreba care-i gindirea sau actiunea dreapta. Ne reamintim in mod constant ca nou nu mai conducem spectacolul, cu umilinta spunindu-ne noua insine de mai multe ori pe zi "Faca-se voia Ta". Astfel devine mai mic pericolul de stres, frica, furie, ingrijorare, autocompatimire sau de decizii necumpatate. Eficienta faptelor noastre va creste. Nu va mai aparea oboseala cu atita usurinta, pentru ca nu ne mai consumam energia prosteste cum faceam pe vremea cind incercam sa modelam viata dupa bunul nostru plac.

Aceste lucruri se intimpla cu adevarat. O putem dovedi cu viata noastra.

Noi, alcoolicii, sintem foarte nedisciplinati. Deci, il lasam pe Dumnezeu sa ne disciplineze in acest mod simplu pe care l-am expus mai sus.

Si nici aceasta nu este totul. Mai urmeaza multa, multa actiune. "Increderea neurmata de actiune este moarta". Capitolul urmator este dedicat Pasului Doisprezece.

RASPANDIND MESAJUL

Experienta practica ne-a aratat ca nimic nu asigura mai multa imunitate impotriva bautului ca raspindirea mesajului la alti alcoolici. Ea functioneaza si atunci cind orice altceva nu mai ajuta. Aceasta este a douasprezecea noastra sugestie: Duceti altor alcoolici acest mesaj! Puteti ajuta acolo unde nimeni altul nu poate. Puteti sa le asigurati increderea in viata, acolo unde ceilalti nu au reusit. Tineti mereu minte ca ei sint foarte bolnavi.

Viata va capata noi sensuri. Sa vezi cum isi revin oamenii, sa-i vezi cum se ajuta unii pe altii, sa vezi cum dispare insingurarea, sa vezi cum cresc prietenii in jurul tau, sa ai o multime de prieteni – iata o experienta care nu trebuie pierduta sub nici o motiv. Stim ca nu doriti sa pierdeti o astfel de experienta. Permanentul contact cu cei care abia incep terapia precum si cu ceilalti este partea cea mai luminoasa a vietii noastre.

Poate nu cunoasteti nici un alcoolic care sa doreasca sa se faca bine. Sa stiti ca puteti gasi usor daca intrebati doctori, preoti, predicatori sau administratia spitalelor. Ei vor fi fericiti sa colaboreze. Dar nu incepeti ca evanghelist sau ca un refomator. Prejudecati mai exista, din pacate. Veti suferi daca dati de ele. Preotii si medicii au multa competenta si puteti invata multe de la ei daca doriti, dar intimplarea face ca propria dumneavoastra experienta cu bautul va face unic in capacitatea de a ajuta alti alcoolici. Deci, cooperati nu criticati. Singurul dumneavoastra scop este de a fi de ajutor.

Daca descoperiti un om care are probleme cu bautul, incercati sa aflati cit mai multe despre el. Daca nu doreste sa inceteze cu bautul, nu va mai pierdeti vremea incercind sa-l convingeti. Impingindu-l de la spate acum, puteti rata o ocazie ulterioara de a-l ajuta. Acest sfat este valabil si pentru familia sa. Ei ar trebui sa aiba rabdare, dindu-si seama ca au de-a face cu un om bolnav.

Daca exista cel mai mic indiciu ca ar vrea sa se opreasca din baut stati de vorba cu persoana cu cel mai mare interes fata de soarta lui – de obicei sotia. Incercati sa va formati o imagine despre comportamentul sau, despre problemele sale, despre cit de grava este starea in care se afla. Aveti nevoie de aceste informatii ca sa va puneti in locul lui, pentru a vedea cum ati dori dumneavoastra sa fiti abordat de catre el, daca rolurile au fost inversate.

Uneori este bine sa asteptam pina la proxima betie. Familia s-ar putea sa obiecteze, dar daca starea sa fizica nu este in pericol, e mai bine sa ne asumam acest risc. Nu incercati sa-l abordati cind este foarte beat, decit daca este periculos si familia va cere ajutorul. Asteptati sfirsitul betiei sau cel putin un interval de timp in care este mai lucid. In acele momente, un membru al familiei sau in prieten sa-l intrebe daca doreste sa se lase de baut cu adevarat si daca pentru aceasta ar face orice. Daca raspunde cu da, atunci trebuie sa i se indrume atentia catre dumneavoastra ca fiind o persoana care a baut enorm dar care acum si-a revenit la sanatate deplina. Trebuie sa afle ca dumneavoastra, pentru a va mentine propria abstinenta, incercati sa-i ajutati pe altii si ca ati fi bucuros sa stati de vorba cu el daca bineinteles el doreste.

Daca nu vrea sa va vada, nu insistati. Nici familia nu trebuie sa pledeze isteric pentru a-l convinge, nici nu trebuie sa-i povesteasca mai multe despre dumneavoastra. Va trebui sa aiba rabdare pina la sfirsitul urmatoarei betii. Uneori este bine sa i se puna la indemina aceasta carte, undeva unde o poate vedea in acest interval. Aici nu exista reguli precise. Familia va trebui sa decida singura aceste lucruri. Dar atrageti atentia membrilor ei sa nu fie pripiti, repeziti, pentru ca ar putea strica totul.

De obicei, nu e bine ca familia sa-i spuna povestea dumneavoastra. Daca este posibil, evitati sa abordati omul prin familia sa. Aveti sanse mai mari de reusita daca o faceti prin intermediul medicului. Daca omul necesita spitalizare, e bine sa fie internat, dar nu trebuie dus cu forta decit daca este violent. Este foarte bine ca doctorul, daca este de acord, sa-i spuna ca are ceva care ar putea sa-l ajute.

In momentul in care starea omului este mai buna, medicul ar putea sa-i sugereze sa stea de vorba cu dumneavoastra. Desi ati stat de vorba cu familia, nu-i pomeniti despre aceasta la prima discutie. Abordat astfel, omul nu se va mai simti sub nici o presiune. Va simti ca poate sta de vorba cu dumneavoastra fara sa fie cicalit de familie. Stati de vorba cu el cind se simte rau de la bautura. Ar putea fi mai receptiv daca este deprimat.

Daca este posibil, incercati sa stati de vorba cu el intre patru ochi. Incepeti cu el o discutie generala. Dupa un timp, indreptati discutia spre anumite faze ale bautului. Povestiti-i multe despre obiceiurile dumneavoastra de a bea, despre simptome si experiente personale, ca sa-l incurajati sa se deschida si sa povesteasca despre el insusi. Daca doreste sa povesteasca, lasati-l s-o faca. Astfel va veti face o imagine mai buna despre cum sa procedati in continuare. Daca nu este comunicativ, povestiti-i mai pe scurt despre cariera dumneavoastra alcoolica pina in momentul opririi. Dar pentru moment, nu spuneti nimic in legatura cu felul in care ati procedat pentru a nu mai bea. Daca este abatut, accentuati necazurile pe care vi le-a cauzat bautura, avind grija sa nu fiti moralizatori si sa nu-i dati lectii. Daca starea sa spirituala este mai buna, povestiti-i faze plien de umor din escapadele dumneavoastra. Puneti-l pe el sa va povesteasca unele.

Daca observati ca l-ati convins ca stiti totul despre jocul de-a bautul, incepeti sa va descrieti ca un alcoolic. Povestiti-i cit de descumpanit ati fost, cum in final ati aflat ca de fapt erati bolnav. Dati-i toate amanuntele in legatura cu incercarile dumneavoastra de a va lasa de baut. Vorbiti-i despre gindurile intortocheate care duc la primul pahar al unei betii. Va sugeram sa faceti aceasta cum am facut noi in capitolul 3, despre alcoolism. Daca este alcoolic, va intelege imediat. Va recunoaste in rationamentele dumneavoastra eronate multe din ale sale.

Odata ce v-ati convins ca este alcoolic, incepeti sa descrieti caracteristica de boala incurabila a alcoolismului. Aratati-i din propria dumneavoastra experienta cum starea mintala bizara ce invaluie acel prim pahar strica functionarea normala a vointei. In acest stadiu, nu-i pomeniti inca nimic despre aceasta carte decit daca a auzit de ea si doreste sa discute acest subiect. Aveti grija sa nu-i spuneti ca este alcoolic. Lasati-l sa traga singur concluziile. Daca inca mai tine la ideea ca el totusi poate sa-si controleze bautul, spuneti-i ca probabil va putea – daca in el boala n-a progresat prea mult. Dar insistati asupra faptului ca daca la el boala s-a dezvoltat prea puternic, atunci exista foarte mici sanse sa-si revina singur.

Continuati sa vorbiti despre alcoolism ca despre o boala, o maladie fatala. Vorbiti despre starile in care aduce ea fizicul si psihicul. Mentineti-i in primul rind asupra propriei dumneavoastra experiente. Explicati-i ca multi dintre cei care sint deja osinditi nu-si dau seama de primejdia in care se afla. Medicii au dreptate cind se impotrivesc ideii de a povesti pacientilor alcoolici intreaga poveste, decit daca aceasta poate servi cu adevarat unui scop. Dar dumneavoastra puteti sa pomeniti de situatia fara speranta a alcoolismului, caci dumneavoastra aveti o solutie de oferit. In curind, noul dumneavoastra prieten va recunoaste ca are, daca nu toate, dar in mod sigur multe din trasaturile alcoolului. De un mare ajutor ii poate fi medicul, daca acesta se hotaraste sa-i spuna adevarul – ca este alcoolic. Chiar daca bolnavul cu care stati de vorba nu a admis inca pe deplin starea in care se afla, in orice caz e foarte curios sa afle cum v-ati facut bine dumneavoastra insiva. Asteptati pina va va pune intrebarea el singur. Spuneti-i exact ce s-a intimplat. Accentuati caracterul spiritual al insanatosirii. Daca omul este agnostic sau ateu, precizati faptul ca el nu trebuie sa fie de acord cu conceptia dumneavoastra despre Dumnezeu. El poate alege orice conceptie care-i place, atita timp cit nu-l contrazice pe el. Important este faotul ca el doreste sa creada intr-o Putere mai mare decit a lui insusi si ca vrea sa traiasca dupa principii spirituale.

Cind abordati discutati este bine sa explicati in cuvinte simple aceste principii spirituale. Nu are nici un rost sa-i (scoateti la suprafata) provocati vreun prejudiciu pe care-l poate avea impotriva anumitor termeni teologici si conceptii despre care el deja poate fi confuz. Nu ridica astfel de probleme, indiferent de convingerile pe care le aveti.

Omul s-ar putea sa apartina unei denominatii religioase deja. Educatia lui religioasa s-ar putea s-o depaseasca pe a dumneavoastra in aceasta privinta. Astfel, se va mira cum de mai puteti adauga ceva la cele atit de cunoscute lui. Dar in mod sigur va fi curios sa afle cum de convingerile si idealurile sale n-au ajutat la nimic in timp ce ale dumneavoastra functioneaza atit de bine. E posibil ca el sa fie un bun exemplu al adevarului ca credinta singura nu ajuta la nimic. Pentru a prinde viata cu adevarat, credinta trebuie sa fie insotita de altruism, in cel mai bun sens al cuvintului, de sacrificarea eului si de actiuni constructive. Aratati-i ca nu ati venit sa-i faceti instructajul in religie. Recunoasteti ca el stie mult mai multe decit dumneavoastra, dar atrageti-i atentia asupra faptului ca, indiferent cit de profunde sint conceptiile si cunostintele sale, nu le-a aplicat in practica. Daca le-ar fi aplicat, n-ar fi baut. S-ar putea ca el sa-si dea seama unde a gresit in practicarea conceptiilor pe care le cunoaste asa de bine urmarind povestea vietii dumneavoastra. Principiile dupa care ne ghidam in viata nu sint particulare nici unei credinte sau religii. Sint principii generale, comune, de viata ale omenirii.

Explicati modul de actiune, povestind cum v-ati recistigat autopretuirea, cum v-ati corectat trecutul si de ce incercati acum sa-l ajutati pe el. Pentru el este important sa inteleaga ca incercarea dumneavoastra de a-i transmite aceste lucruri este o componenta vitala in reinsanatosirea dumneavoastra. De fapt, e posibil ca el sa va ajute pe dumneavoastra mai mult decit il ajutati dumneavoastra pe el. Spuneti-i pe fata ca el nu are nici o obligatie fata de dumneavoastra; ca singura dumneavoastra speranta este ca, dupa ce va scapa de propriile sale greutati, va incerca sa ajute alti alcoolici. Sugerati-i cit de important este sa plaseze fericirea si bunastarea spirituala a altor oameni cu prioritate fata de propria fericire. Explicati-i clar ca el nu este supus nici unei presiuni; ca daca nu doreste sa va mai vada, dumneavoastra nu-l veti mai bizii. Nu trebuie sa va simtiti ofensati daca va da afara, pentru ca oricum el v-a ajutat mai mult decit l-ati ajutat dumneavoastra pe el. Daca ati vorbit cu glas normal, linistit si plin de intelegere omeneasca, probabil ca ati cistigat un prieten. Poate l-ati tulburat in legatura cu problema alcoolismului. E bine. Cu cit se simte mai fara speranta, cu atit mai bine. Va fi mai inclinat sa va urmeze sugestiile.

Bolnavul cu care discutati s-ar putea sa aduca pretexte pentru care nu poate urma programul. E posibil sa se revolte la gindul drasticei curatenii generale care cere discutii cu alte persoane. Nu contraziceti asemenea vederi. Spuneti-i ca asa v-ati simtit si dumneavoastra odata, dar va indoiti ca fara acea confesiune ati fi progresat. La prima vizita, spuneti-i ca sint multi care formeaza Grupul Alcoolicilor Anonimi. Daca pare interesant, dati-i o copie a acestei carti.

Nu-l obositi prea mult la vizite, decit daca prietenul dumneavoastra doreste sa vorbeasca mai mult despre el insusi. Oferiti-i sansa si timpul sa mediteze la cele discutate. Daca mai stati, lasati-l sa conduca discutia unde doreste. Uneori, un incepator doreste sa porneasca imediat la actiune si va simtiti tentat sa-l lasati sa o faca. Aceasta uneori este gresit. Daca va avea necazuri ulterior, s-ar putea sa va reproseze faptul ca l-ati grabit. Cel mai mare succes il veti avea cu alcoolicii daca nu aratati pasiune pentru cruciade sau reforme. Niciodata nu vorbiti cu un alcoolic de pe pozitii inalte; pur si simplu puneti-i in fata lada cu unelte, s-o inspecteze. Aratati-i cum functioneaza ele in cazul dumneavoastra. Oferiti-i prietenie si companie pentru discutii. Spuneti-I ca daca vrea sa se faca bine, dumneavoastra veti face tot ce puteti ca sa-l ajutati.

Daca nu este interesat de solutia dumneavoastra, ci asteapta de la dumneavoastra doar sa-l ajutati cu bani pentru a-si rezolva problemele financiare sau ca o sora de caritate pentru betiile sale, va trebui sa-l abandonati temporar, pina isi schimba ideile. O va face dupa noi rani si lovituri din partea bauturii.

Daca este interesat in mod sincer si doreste sa va mai vada, cereti-i ca pina la vizita viitoare sa citeasca materialul scris. Dupa ce o va face, va trebui sa decida singur daca vrea sa mearga mai departe. Nu-l impingeti de la spate nici dumneavoastra, nici sotia sa, nici prietenii. Daca-i este sa-l gaseasca pe Dumnezeu, dorinta trebuie sa vina din interior.

Daca crede ca poate sa faca altfel sau sa interpreteze principiile in propriul sau mod, nu-l contraziceti. Lasati constiinta sa sa ia decizia. Noi nu detinem monopol pe Dumnezeu. Tot ce detinem este interpretarea personala a metodei care a functionat pentru noi. Dar subliniati faptul ca alcoolicii au multe in comun si, indiferent de drumul pe care vrea s-o ia, dumneavoastra ii sinteti prieten. Si lasati-o asa.

Nu fiti descurajat daca pacientul nu reactioneaza pozitiv imediat. Cautati un alt alcoolic si incercati din nou. Puteti fi sigur ca veti gasi pe cineva suficient de disperat ca sa accepte cu aviditate ceea ce aveti de oferit. Noi am descoperit ca urmarirea unuia care nu poate sau nu vrea sa coopereze constituie o pierdere de timp. In schimb, daca il lasati singur, in curind s-ar putea sa se convinga singur ca nu-si poate reveni prin propriile sale forte. A pierde prea mult timp la un caz de acest gen, inseamna sa ii refusam unui alt alcoolic sansa de a trai si de a fi fericit. Un prieten AA nu a reusit nimic la primii sase oameni pe care i-a abordat. De multe ori se spune ca, daca ar fi continuat sa conclucreze cu ei, i-ar fi nedreptatit pe multi altii, pe care a si reusit sa-i ajute, de fapt.

Sa presupunem acum ca sinteti la o a doua vizita. A citit materialul scris si spune ca este pregatit sa urmeze cei 12 pasi ai programului de insanatosire. Cum dumneavoastra insiva ati trecut prin aceasta experienta, ii veti putea ajuta cu multe sfaturi practice. Spuneti-i ca daca doreste sa ia o decizie si sa-si spuna povestea sa, dumneavoastra ii stati la dispozitie. Daca prefera sa stea de vorba cu altcineva, nu mai insistati sa-i oferiti ajutorul dumneavoastra.

S-ar putea sa nu mai aiba nici o letcaie, nici unde sa stea. Puteti incerca sa-l ajutati sa-si caute de lucru sau sa-l imprumutatu cu o mica suma. Dar aveti grija ca acest imprumut sa nu afecteze economiile necesare familiei sau propriile dumneavoastra datorii financiare catre altii. Poate veti dori sa-i oferiti gazduire pentru citeva zile. Dar aveti grija sa fiti discreti. Asigurati-va ca va fi bine primit de familie si ca nu va incerca sa abuzeze de banii, cunostintele sau casa dumneavoastra. Daca ii permiteti acestea ii faceti rau. Ii veti oferi ocazia sa fie nesincer. Il veti ajuta mai degraba sa se distruga decit sa-si revina. Nu evitati aceste responsabilitati dar asigurati-va ca odata ce vi le asumati, faceti bine ceea ce faceti. Ajutorul oferit altora este piatra de fundatie a reinsanatosirii dumneavoastra. Un act de binefacere ici si colo nu ajunge. Daca este necesar, va trebui sa fiti un Bun Samaritean in fiecare zi, daca trebuie. Poate insemna mai multe nopti nedormite, renuntarea la multe distractii, ori intreruperi ale afacerilor personale. Uneori acest sacrificiu a mers pina la impartirea casei si a banilor cu acesti nefericiti care pina la urma s-au facut bine; la discutii indelungate cu sotii si alte rude innebunite, la nenumarate drumuri la posturi de politie la spitale, sanatorii si inchisori. S-ar putea ca telefonul dumneavoastra sa sune toata ziua si noaptea. Uneori sotia va va spune ca o neglijati. S-ar putea ca un alcoolic care tocmai a inceput terapia sa aiba o cadere si sa devina violent, sa va distruga mobila si sa arda salteaua; va trebui sa luptati cu el sau sa chemati medicul sa-i administreze sedative. Sau veti fi nevoiti sa nevoiti sa apelati la salvare sau chiar la organe de ordine. S-ar putea sa fiti nevoiti sa treceti prin asemenea situatii.

Rareori permitem unui alcoolic sa traiasca sub acelasi acoperis cu noi pentru mai multa vreme. Pentru el nu e bine si uneori poate crea complicatii serioase in familie.

Chiar daca alcoolul nu raspunde pozitiv in incercarile dumneavoastra, acesta nu este un motiv ca sa-i neglijati familia. E bine sa continuati sa fiti prietenosi ei. E bine sa le explicati modul dumneavoastra de viata. Daca vor accepta sa traiasca pe aceasta baza e bine sa continuati sa fiti prietenosi cu ei. E bine sa le explicati modul dumneavoastra de viata. Daca vor accepta sa traiasca pe baza acestor principii spirituale, capului familiei i se ofera o sansa mult mai mare de refacere. Si chiar daca el continua sa bea, familia sa va suporta mai usor viata pe care o duce cu el.

Pentru tipul de alcoolic care e capabil si doritor sa se faca bine, operele de caritate, in sensul obisnuit al expresiei, nu sint nici necesare, nici cerute. Cei care cer bani si acoperis inainte de a aresta alcoolul, se afla pe un drum gresit. Totusi, vom merge mai departe pentru a ne ajuta unii pe altii in acest mod, daca asemenea actiuni sint indreptatite. Pare a fi contradictoriu, dar nu este.

Problema care se pune este nu de a da ci de cind si cum dam. De cele mai multe ori aceasta este diferenta dintre succes si insucces. Din clipa in care ne ambalam in tot felul de servicii, alcoolicul va incepe sa nu se mai bazeze pe Dumnezeu ci pe noi ca oameni. Va avea pretentii la una si la alta, pretextind ca nu poate stapini alcoolul pina cind nu-si rezolva problemele materiale. Absurd. Multi dintre noi am primit lovituri puternici pina ce am invatat acest adevar: cu sau fara serviciu, cu sau fara sotie – atita vreme cit depindem de alti oameni si nu de Dumnezeu , nu ne vom opri din baut.

Aceasta idee trebuie marcata cu fierul rosu in constiinta fiecarui alcoolic: El se poate face bine, indiferent de ce zice sau ce face oricine altcineva. Singura conditie este sa aiba incredere in Dumnezeu si sa faca "ordine in sertare". (sa-si curete casa)

Si acum sa trecem la problemele familiale: poate fi vorba de divort terminat, de separare sau doar de relatii racite. Odata ce prietenul nostru a reparat ce a putut fata de familia sa si le-a explicat pe larg noile principii pe baza carora traieste, el trebuie sa puna in aplicare aceste principii la el acasa. Evident, daca are norocul sa mai aiba casa. Desi familia sa poate sa fi gresit in multe aspecte, el nu trebuie sa se gindeasca la aceasta. Singurul lucru asupra caruia trebuie sa se concentreze este sa aplice in practica noile principii de viata. Trebuie evitate certurile si cautarea greselilor celorlalti asa cum trebuie evitata ciuma. In multe camine acest lucru este dificil de realizat, dar daca se doresc rezultate, atunci el trebuie indeplinit. In citeva luni, daca acest mod de viata si de a actiona poate fi mentinut, se vor observa mari efecte asupra familiei. Chiar si aceia care se adapteaza cel mai greu vor descoperi ca au o baza comuna de intilnire. Incetul cu incetul, si familia isi va vedea propriile sale defecte si le va recunoaste. Acestea pot fi apoi discutate intr-o atmosfera de prietenie si intr-ajutorare.

Dupa ce vor vedea rezultate palpabile, familia s-ar putea sa doreasca sa mearga si ea pe acelasi drum. Aceste lucruri vor veni de la sine si in timp, evident daca alcoolicul continua sa dovedeasca faptul ca se poate abtine de la bautura, ca poate fi plin de consideratie si dornic sa ajute, indiferent de ce spune unul sau altul. Desigur noi toti cadem de multe ori sub acest standard. Dar va trebui sa incercam sa reparam imediat ce-am stricat pentru ca altfel ne vom trezi penalizati cu o betie.

Daca cei doi sint deja divortati sau doar traiesc separat, nu e bine sa reia viata in doi cu o graba nejustificata. Omul trebuie sa fie sigur de insanatosirea sa. Sotia trebuie sa inteleaga complet noul sau mod de viata. Daca se hotarasc sa reinnoade vechile lor relatii, trebuie s-o faca pe baze noi, mai bune. Bazele pe care si-au intemeiat caminul inainte nu au functionat. Aceasta inseamna o noua atitudine si un spirit nou in toate. Uneori e mai bine pentru toti ca cei doi sa ramina inca despartiti. Evident, nici aici nu se poate da nici o regula. Sa lasam alcoolicul sa-si continue programul sau zilnic. Daca si cind va veni timpul ca cei doi sa traiasca din nou impreuna, isi vor da seama de aceasta.

Afirmatia alcoolicului ca nu-si poate reveni decit daca isi recistiga familia este eronata. In anumite cazuri, sotia nu mai vrea sa revina dintr-un motiv sau altul. Reamintiti-i ca reinsanatosirea sa nu depinde de oameni. Singurul lucru de care depind este legatura sa cu Dumnezeu. Am vazut prieteni care s-au facut bine si a caror familie nu s-a mai intors la el niciodata. Am vazut cum altii s-au apucat de baut atunci cind familia a revenit prea repede.

Amindoi, dumneavoastra si noul dumneavoastra prieten trebuie sa parcurgeti zi de zi drumul progresului spiritual. Daca veti persista, se vor intimpla lucruri remarcabile. Privind in urma, ne dam seama ca lucrurile care ni s-au intimplat de cind ne-am lasat in miinile lui Dumnezeu au fost mai bune decit orice ne-am putut imagina. Urmati directia data de Puterea Superioara si veti incepe sa traiti intr-o noua si minunata lume, indiferent de situatie dumneavoastra prezenta!

In timpul conlucrarii cu noul prieten si cu familia lui trebuie sa aveti grija sa nu participati la certurile lor. Daca va amestecati, s-ar putea sa va stricati sansa de a le fi de ajutor. Dar reamintiti familiei ca el a fost si este un om foarte bolnav si ca ar trebui tratat corespunzator. Avertizati-i sa nu-i dea pretexte pentru resentimente sau gelozie. Marcati faptul ca defectele sale de caracter nu vor disparea peste noapte. Aratati-le ca el a inceput o perioada de maturizare. Cereti-le ca in momentele in care devin nerabdatori, sa-si reaminteasca marele lucru pe care l-a facut el deja, si anume abstinenta.

Daca v-ati rezolvat cu succes propriile dumneavoastra probleme familiale, povestiti familiei noului prieten cum s-a intimplat aceasta. Astfel ii puteti pune pe pista cea buna, fara sa deveniti critici. Evident, puteti sa va autocriticati cit de puternic doriti, in timpul povestirii modului in care dumneavoastra impreuna cu sotia v-ati rezolvat greutatile.

Odata ce am devenit maturi din punct de vedere spiritual, putem face tot felul de lucruri pe care alcoolicii, dupa cum zice lumea, n-ar trebui sa le faca. Solutiile pe care ni le propusese lumea pentru abstinenta fusesera: sa nu mergem acolo unde se serveste bautura; sa nu tinem bautura in casa noastra; sa evitam neaparat prietenii care beau; sa nu mergem la spectacole sau la filme in care apar scene in care se bea; sa nu intram in baruri; daca mergem in vizita, prietenii sa ascunda negresit sticlele de bautura; sa nu ni se reaminteasca si sa nici nu ne gindim la alcool, sub nici o forma. Toate experientele noastre arata ca nu trebuie sa se procedeze astfel.

Ne vom intilni cu aceste situatii zi de zi. Un alcoolic care se teme de ele, inca nu a reusit sa scape de obsesia alcoolului; se pare ca are probleme cu starea lui spirituala. Singura sa sansa de abstinenta ar un loc prin nordul Groenlandei, si chiar si acolo s-ar putea sa intilneasca un eschimos cu o sticla de tarie si sa distruga totul! Intrebati sotiile alcoolicilor de cite ori n-au incercat sa-si izoleze barbatii crezind ca astfel vor rezolva problema bautului!

Parerea noastra este ca orice strategie de combatere a alcoolismului, care isi propune sa creeze un zid intre omul bolnav si tentatii, este sortita esecului. Daca alcoolicul incearca singur sa ridice acest zid, s-ar putea ca pentru o vreme sa reuseasca, dar de cele mai multe ori s-a reintors la bautura si explozia a fost mai puternica decit oricind. Am incercat noi insine aceste metode. Si aceste incercari de a face imposibilul au esuat intotdeauna.

Asa ca regula noastra este sa nu evitam locurile unde nu se gaseste bautura, daca avem motive intemeiate sa ne aflam acolo. Acest tip de locuri include: baruri de zi si de noapte, discoteci, receptii, casatorii, chiar si petreceri normale. Pentru cineva care a avut experienta sa cu alcoolul, ar putea semana cu focul, dar nu este asa.

Fifi atenti ca noi am pus o conditie importanta. La fiecare ocazie, ne intrebam: "Am motive serioase, sociale, in interesul intreprinderii sau personale de a ma duce acolo? Sau vreau doar sa fur din atmosfera unui astfel de loc, ca sa-mi satisfac placerea prin altii?" Daca raspundeti satisfacator de realist la aceste intrebari, nu mai trebuie sa va temeti de nimic. Va veti duce sau nu in functie de varianta care vi se pare mai buna. Daca vreti sa va duceti, asigurati-va mai intii ca v-a aflat intr-o stare spirituala solida si ca motivele pentru care va duceti sint intr-adevar bune. Nu va ginditi la ce avantaje ati putea avea din petrecere, ci la ce puteti oferi partenerilor. Daca va simtiti slabit, instabil sufleteste sau deprimat, mai bine v-ati duce sa ajutati un alt alcoolic, in loc!

De ce stati, cu fata prelunga, suferinda, in locuri in care se bea, amintindu-va de frumoasele zile trecute. Daca este o aniversare, incercati sa sporiti antrenul, voia buna a celorlalti; daca este vorba de o receptie, duceti-va si reprezentati cu entuziasm intreprinderea pentru care lucrati. Daca persoana cu care sinteti doreste sa manince la restaurant, insotiti-o fara discutie. Aratati prietenilor ca nu trebuie sa-si schimbe obiceiurile din cauza dumneaavoastra. La timpul si la locul potrivit, explicati fiecaruia de ce nu va mai cade bine bautura alcoolica. Daca explicatia dumneavoastra este serioasa, putini dintre ei vor mai cere sa beti. Cita vreme ati vaut, v-ati retras din viata sociala incetul cu incetul. Acum va reintoarceti. Nu incercati sa va retrageti din nou pentru ca prietenii dumneavoastra beau alcool.

Scopul dumneavoastra este acum sa va aflati in locurile in care puteti cel mai bine sa-i ajutati pe ceilalti, de aceea, nu ezitati sa va duceti undeva unde ati putea fi de ajutor. Nu ezitati sa va duceti chiar daca este cel mai sordid loc de pe pamint. Daca veti sta in linia intii a bataliei avind acest scop, Dumnezeu va va ocroti.

Multi dintre noi tinem alcool in casele noastre. De multe ori este necesar pentru a remonta un bolnav din mahmureala ingrozitoare. Unii dintre noi oferim de baut prietenilor care nu au probleme cu alcoolul. Dar altii sint de parere ca nu trebuie sa servim bautura nimanui. Nu ne contrazicem niciodata asupra acestui punct. Parerea noastra este ca fiecare familie sa decida ce sa faca, in functie de particularitati.

Avem grija ca niciodata sa nu aratam intoleranta sau ura fata de intreprinderile care produc bauturi alcoolice. Experienta ne-a aratat ca o astfel de atitudine de protest impotriva industriei alcoolului nu ajuta pe nimeni. Fiecare nou alcoolic cauta sa vada cum stam noi in aceasta privinta si simte o usurare imensa cind descopera ca nu dam foc la vrajitoare. Un spirit de intoleranta ar putea arunda inapoi alcoolici a caror viata ar fi putut fi salvata, daca nu am fi folosit aceasta stupida atitudine. Ea nu ar ajuta cauzei de temperare a bautului, pentru ca nici un bautor dintr-o mie nu ar accepta sa i se spuna nimic despre alcool, daca stie ca cele spuse vin de la cineva care bautura.

Speram ca intr-o zi Alcoolicii Anonimi va ajuta publicul pentru o mai buna intelegere a gravitatii problemei alcoolismului, dar daca atitudinea nostra este de amaraciune si ostilitate, nu vom face mare brinza. Bautorii o vor respinge in mod sigur.

La urma urmelor, problemele ni le-am creat singuri. Sticlele cu bautura nu au fost decit un simbol. Pe de alta parte, noi nu mai luptam cu nimeni si cu nimic. Trebuie sa facem asa.

UN CUVINT CATRE SOTII

Cu putine exceptii, cartea noastra pina acum a vorbit despre barbati. Dar ceea ce am spus se aplica tot asa de mult si la femei. Activitatile noastre in numele femeilor care beau sint in crestere. Exista orice evidenta ca femeile isi recistiga sanatatea tot asa ca si barbatii daca incearca sugestiile nostre.

Pentru fiecare om care bea altii sint implicati – sotia care tremura de frica urmatoarei betii; mama si tatal care vad cum fiul lor se duce de ripa.

Printre noi sint sotii, rude si prieteni ale caror probleme s-au rezolvat si altii care inca nu au gasit o solutie fericita. Noi vrem ca sotiile membre ale Alcoolicilor Anonimi sa se adreseze sotiilor celor care beau prea mult. Ceea ce ele vor spune se poate aplica la aproape oricare persoana legata prin rudenie sau afectiune de un alcoolic.

Ca sotii ale Alcoolicilor Anonimi vrem sa stii ca noi te intelegem cum probabil putini altii te pot intelege. Noi vrem sa analizam greseli pe care le-am facut in trecut. Vrem sa intelegi ca nici o situatie nu este prea dificila si nici o nefericire asa de mare ca sa nu fie invinsa.

Noi am calatorit fara indoiala un drum plin de hopuri. Am avut lungi intilniri cu mindria ranita, frustrarea, autocompatimirea, neintelegerea din partea altora si frica. Acestia nu-s companioni placuti. Am fost condusi la o simpatie exagerata ori la un sentiment amar. Unele dintre noi am virat de la o extrema la alta, sperind continuu ca intr-o buna zi cei pe care ii iubim vor deveni ei insisi asa cum au fost odata.

Loialitatea si dorinta ca sotii nostri sa-si mentina capetele sus si sa fie ca alti oameni au nascut tot felul de predictii. Noi am fost altruisiti si cu sacrificiu de sine. Noi am spus numeroase minciuni ca sa protejam mindria noastra si reputatia sotilor nostri. Ne-am rugat, am cersit, am avut rabdar. Am lovit vicios. Am dat bir cu fugitii. Am fost isterice. Am fost lovite de teroare. Am cautat simpatie. Am avut in retaliere afaceri de dragoste cu alti oameni.

Casele noastre au fost cimpuri de bataie mai ales seara. Dimineata ne sarutam si ne impacam. Prietenii nostri ne-au sfatuir sa ii parasim si am facut-o cu hotarire, numai sa ne reintoarcem in scurt timp sperind, totdeauna sperind. Barbatii nostri au jurat juraminte solemne ca au terminat cu bautura pentru totdeauna. Noi i-am crezut cind nimeni altul nu i-ar fi crezut. Apoi, dupa citeva zile, saptamini ori luni o noua betie exploziva.

Rareori aveam prieteni in case, niciodata stiind cind va aparea omul casei. Puteam sa facem numai putine reuniuni sociale. Ajunseseram sa traim aproape izolati. Cind eram invitati, sotii nostri trageau pe ascuns asa de multe pahare ca stricau totul. Daca, in schimb, nu beau nimic, autocompatimirea lor strica toata veselia.

Totdeauna aveam probleme financiare. Serviciile erau intotdeauna in pericol ori pierdute. Nici cu o masina blindata nu puteau aduce salariul acasa. Economiile se topeau ca zapada in iunie.

Uneori erau alte femei. Cita durere de inima aducea aceasta descoperire; cit de crud sa ti se spuna ca ele intelegeau oamenii nostri cum noi nu ii intelegem!

Cu cit colectorii de datorii, serifii, taximotoristii suparati, politistii, derbedeii, prietenii si chiar femeile pe care uneori le aduceau acasa – si totusi barbatii nostri ziceau ca nu sintem ospitaliere. "Plictisitoare, cicalitoare, stricatoare de petreceri", asa ne ziceau. A doua zi ei redeveneau ei insisi si noi ii iertam si incercam sa uitam.

Am incercat sa pastram dragostea copiilor pentru tatal lor. Noi le spuneam micutilor ca tatal lor este bolnav fara sa realizam cit de aproape de adevar eram. Bateau copii, dadeau cu picioarele in usi, spargeau vesela scumpa si rupeau clapele de la piane. In mijlocul acestor nebunii plecau de acasa amenintind ca va ramine cu cealalta femeie definitiv. In disperare ne imbatam si noi – sa intrecem toate betiile. Rezultatul neasteptat era ca barbatilor nostri parea sa le placa.

Probabil la acest punct am divortat si am luat copiii la casa tatalui si a mamei. Atunci eram criticati sever de parintii sotului pentru dezertare. De cele mai multe ori nu plecam. Stateam si stateam si stateam. In sfirsit cautam si noi de lucru in fata destitutiei ce ne infatisa pe noi si familiile noastre.

Am inceput sa cerem sfat medical cind betiile deveneau mai dese. Alarmantele simptome fizice si mintale, adincirea remuscarii, depresiunii si sentimentului de inferioritate ce se asterneau peste cei ce ne erau dragi – aceste lucruri ne infiorau si dezorientau. Ca animalele ce trag roata ce scoate apa, am tras cu rabdare ca sa cadem inapoi sfirsite de puteri dupa fiecare efort zadarnic de a atinge un pamint solid. Multe dintre noi am intrat in stagiul final cu ajungerea la aziluri, sanatorii, spitale si inchisori. Uneori erau tipete in delir si nebunie. Moartea era uneori foarte aproape.

In aceste conditii, natural, am facut si greseli. Unele dintre ele au iesit din cauza ignorantei alcoolismului. Uneori aveam presimtirea vaga ca aveam de-a face cu oameni bolnavi. Daca noi am fi inteles total natura bolii alcoolice, ne-am fi purtat diferit.

Cum puteau oameni care-si iubeau sotiile si copiii sa fie asa fara judecata, nesimtiti si cruzi? Aceste persoane nu erau capabile sa iubeasca, ne gindeam noi. Si in timp ce deveneam convinse de lipsa lor de afectiune, ne surprindeau cu prospere imbunatatiri atentii noi. Pentru un timp deveneau cei dulci de odiniara, numai ca sa sfarime in bucati inca odata noua structura a afectiunii. Intrebati de ce au inceput sa bea din nou, raspundeau cu scuze prostesti si fara scuze. Era asa de socant ca ti se rupea inima. Puteam noi sa gresim atit de mult in alegerea omului cu care ne-am casatorit? Cind beau deveneau straini. Uneori erau asa de inaccesibili ca parea ca un zid gros a fost construit in jurul lor.

Si chiar daca nu-si iubeau familiile, cum puteau ei sa fie asa de orbi in privinta lor? Ce s-a ales de judecata lor, bunul lor simt, vointa lor? Cum de nu vedeau ca bautura le aducea ruina? De ce cind aceste pericole le erau scoase in evidenta erau de acord, iar apoi se imbatau din nou imediat?

Acestea sint unele dintre intrebarile ce alergau prin mintea oricarei femei ce avea un sot alcoolic. Speram ca aceasta carte a raspuns la citeva dintre ele. Probabil sotul tau a trait in lumea aceea stranie a alcoolismului unde totul este deformat si exagerat. Tu poti vedea ca el te iubeste cu partea lui buna. Desigur, exista asa ceva ca incompatibilitate, dar in fiecare instanta alcoolicul apare ca nu iubeste si nu are nici o consideratie; aceasta se intimpla de obicei din cauza ca este pervertit si imbolnavit si de aceea spune si face aceste lucruri infricosatoare. Astazi cei mai multi dintre oamenii nostri sint soti si tati mai buni decit oricind inainte.

Incearca sa nu condamni sotul tau alcoolic indiferent de ce zice sau face. El este inca un bolnav grav, o persoana nerezonabila. Trateaza-l cind poti ca si cum ar avea pneumonie. Cind te supara adu-ti aminte ca este foarte bolnav.

Exista o exceptie importanta la cele de mai sus. Noi stim ca unii oameni sint cu totul rau intentionati, ca nici o cantitate de rabdare nu va face vreo diferenta. Un alcoolic cu acest temperament s-ar repezi sa foloseasca acest capitol ca un ciomag deasupra capului tau. Nu-l lasa sa ia acest avantaj. Daca tu crezi ca el este de acest tip o sa te simti mai bine daca-l parasesti. Este oare drept sa-l lasi sa ruineze viata ta si vietile copiilor? In spedial cind el are in fata lui o cale de a se opri din baut si sa o utilizeze daca el intr-adevar vrea sa faca tot efortul.

Problema cu care te framinti de obicei cade in una din patru categorii:

Sotul tau poate fi numai un consumator mare de alcool. Bautul lui poate fi constatat sau poate fi exagerat numai in unele ocazii. Poate ca el cheltuie foarte multi bani pe bautura. Poate ca-l incetineste mintal si fiziceste, dar el nu-si da seama. Uneori el este o sursa de rusinare pentru tine si prietenii lui. El crede ca poate sa-si menajeze bautura, ca nu ii face nici un rau, caci bautul este necesar in meseria lui. El va fi probabil insultat daca i se zice alcoolic. Lumea este plina de oameni ca el. Unii vor incetini sau se vor opri de tot, altii nu. Dintre cei ce continua, un numar mare vor deveni adevarati alcoolici dupa un timp.

Sotul tau arata lipsa de control, pentru ca el nu este capabil sa stea treaz o perioada, chiar daca vrea. Foarte des cind bea o cam ia razna. El admite ca este adevarat, dar este sigur ca se va indrepta. El incepe sa incerce cu sau fara cooperarea ta, diferite metode sa se modereze sau sa se opreasca din baut. Poate ca incepe sa-si piarda prietenii. Afacerile lui pot cumva sa sufere. El se tem uneori si devine convins ca el nu poate sa bea ca alti oameni. Uneori bea dimineata de-a lungul zilei, ca sa-si poata controla nervii. Simte remuscari dupa betii serioase si-ti spune ca vrea sa se opreasca. Dar cind se reface, el incepe sa gindeasca cum poate sa bea mai moderat data viitoare. Noi credem ca aceasta persoana este in pericol. Acestea-s semnele unui adevarat alcoolic. Poate ca el inca conduce afacerile cum trebuie. In nici un caz nu el a distrus totul. Cum zicem intre noi " El vrea sa se opreasca".

Acest sot a inaintat de mult mai mult decit sotul numarul doi! Desi inainte era ca alcoolicul numarul doi, el a devenit mai rau. Prietenii lui s-au imprastiat, casa lui este aproape distrusa si el nu poate sa tina un serviciu. Poate doctorul a fost chemat si drumul obositor al sanatoriilor si spitalelor a inceput. El se agata de notiunea ca totusi va gasi un fel de a se lasa de baut. El poate a ajuns la punctul unde disperat ar vrea sa se opreasca dar nu poate. Cazul lui prezinta intrebari aditionale pe care noi vom incerca sa le raspundem pentru tine. Tu poti sa fii plin de sperante intr-o situatie ca aceasta.

Tu poti avea un barbat de care esti complet disperata. El a fost plasat intr-un spital dupa altul. El este violent, ori apare complet nebun cind este baut. Uneori bea in drumul spre casa de la spital. Poate ca a avut deliruri violente. Doctorii vor da din cap si te vor sfatui sa-l comiti. Poate ca deja ai fost obligata sa-l comiti. Aceasta priveliste nu este chiar asa de neagra pe cit pare. Multi dintre sotii nostri au ajuns asa de departe. Cu toate acestea s-au reinsanatosit.

Acum sa mergem inapoi la sotul numarul unu. Straniu indeajuns este greu sa ai de-a face cu el. Lui ii place sa bea. Ii stirneste imaginatia. Prietenii lui par mai apropiati la un pahar. Poate ca si tie iti place sa bei cu el cind nu intrece masura. Voi ati petrecut impreuna multe seri discutind si bind in fata sobei. Probabil ca amindurora va plac petrecerile care ar fi plictisitoare fara lichior. Si noi am gustat cu placere astfel de seri; ne-am simtit foarte bine. Noi stim totul despre alcool ca lubrifiant social. Unele, dar nu toate, gindim ca are avantajele lui cind este folosit rezonabil.

Primul principiu de succes este ca nicicum sa nu te enervezi. Chiar daca sotul tau devine de nesuportat si trebuie sa-l parasesti temporar daca poti pleca fara ranchiuna. Rabdarea si temperamentul bun sint cele mai necesare.

Urmatorul sfat este ca niciodata sa nu ii spui ce sa faca in privinta bauturii. Daca ii dai impresia ca esti cicalitoare sau o persoana ce strica veselis, sansele tale de a savirsi ceva de folos pot sa fie zero. El va folosi aceasta ca o scuza sa bea mai mult. El iti va spune ca este neinteles. Aceasta poate conduce la nopti petrecute singure pentru tine. El poate cauta pe altcineva sa-l consoleze – nu intotdeauna un alt om.

Fii sigura ca bautul sotului tau sa nu-ti altereze relatiile tale cu copiii sau prietenii. Ei au nevoie de prietenia si ajutorul tau. Este posibil sa ai o viata plina si utila, cu toate ca sotul tau continua sa bea. Cunoastem femei care nu au frica si chiar sint fericite in aceste conditii. Nu-ti pune in gind sa-ti transformi sotul. Poti sa fii incapabila sa o faci oricit de greu ai incerca.

Noi stim ca aceste sugestii sint uneori greu de urmat, dar vei evita multe dureri de inima daca ai succes urmindu-le. Sotul tau poate sa aprecieze in cele din urma rezonabilitatea si rabdarea ta. Acestea pot sa paveze drumul spre o convorbire prieteneasca despre problema alcoolului. Incearca sa-l faci pe el sa aduca subiectul despre problema lui. Incearca sa nu critici de-a lungul acestei discutii. Incearca sa te pui in locul lui. Lasa-l sa inteleaga ca vrei sa ajuti sa nu critici. Cind o neintelegere apare poti sugera sa citeasca aceasta carte sau cel putin capitalul despre alcoolism. Spune-i ca ai fost ingrijorata probabil fara rost. Tu crezi ca el ar trebui sa stie subiectul mai bine, in asa fel ca oricine ar trebui sa aiba o intelegere clara a riscului ce il ia daca bea prea mult. Arata-i ca ai incredere in puterea lui de a se opri sau de a bea moderat. Spune-i ca nu vrei sa fii plictisitoare; ca tu nu mai vrei ca el sa aiba grija de sanatatea lui. In acest fel ai putea sa ai succes in a-l interesa in discutii despre alcoolism.

El probabil ca are citiva alcoolici printre cunostintele lui. Poti sa sugerezi ca amindoi puteti sa le acordati ceva interes. Bautorilor le place sa ajute pe alti bautori. Sotul tau poate fi de acord sa vorbeasca cu unul dintre ei.

Daca acest fel de apropiere nu atrage atentia sotului tau, cel mai bine ar fi sa o lasi balta, dar dupa o convorbire prieteneasca sotul tau mai mult ca sigur va readuce vorba el insusi. Aceasta cere rabdare, dar va fi de folos. Intre timp, tu incearca sa ajuti sotia unui alt bautor serios. Daca tu actionezi pe aceste principii, sotul tau se poate opri ori modera.

Sa presupunem ca sotul tau se potriveste cu descrierea alcoolicului numarul doi. Aceleasi principii care se aplica se aplica sotului numarul unu trebuie practicate. Dar dupa betia urmatoare, intreaba-l daca intr-adevar doreste sa se lase complet de bautura. Nu ii cere sa o faca pentru tine sau pentru altcineva. Vrea el numai sa se lase? Sanse sint ca ar vrea. Arata-i o copie a acestei carti si spune-i ce ai aflat despre alcoolism. Arata-i ca inteleg alcoolicii, scriitori ai acestei carti. Spune-i citeva din istorisile pe care le-ai citit. Daca tu crezi ca el se va rusina de remediul spiritual, cere-i sa se uite la capitolul despre alcoolism. Poate atunci va deveni indeajuns de interesat sa continue.

Daca este entuziasmat, cooperarea ta va insemna mare lucru. Daca el nu este entuziasmat ori gindeste ca nu este un alcoolic, noi iti sugeram sa il lasi in pace. Evita sa il grabesti sa urmeze programul nostru. Saminta a fost plantata in mintea lui. El stie ca mii de oameni sint foarte asemanatori cu el s-au reinsantosit. Dar nu ii amintiti de aceasta dupa ce a inceput sa bea, pentru ca poate sa il enerveze. Mai curind sau mai tirziu, o sa il gasesti citind cartea inca o data. Asteapta pina cind repetate betii il vor convinge ca trebuie sa actioneze, caci cu cit il grabesti mai mult, cu atit refacerea lui va intirzia.

Daca tu ai un sot de tipul trei (3), poti sa fii norocoasa. Fiind sigura ca vrea sa se opreasca, tu te poti duce cu volumul acesta asa de bucuroasa ca si cind ai fi descoperit un zacamint de petrol.

El s-ar putea sa nu impartaseasca entuziasmul tau, dar aproape sigut va citi cartea si s-ar putea sa accepte programul dintr-o data. Daca nu, tu probabil nu ai mult sa mai astepti. Din nou tu nu trebuie sa-l aglomerezi. Lasa-l sa decida pentru sine. Cu veselie priveste-l prin citeva alte betii. Vorbeste despre conditia lui si despre aceasta carte numai el ridica subiectul. In unele cazuri ar fi mai bine sa lasi pe cineva din afara familiei sa prezinte cartea. Ei pot grabi actiunea fara sa stirneasca ostilitate. Daca sotul tau este un individ normal dealtfel, sansele tale sint la acest stagiu.

Tu poti presupune ca omul din categoria a patra va fi fara speranta, dar nu este asa. Multi dintre Alcoolicii Anonimi au fost asa. Toata lumea i-a abandonat. Infringerea parea sigura. Cu toate acestea, astfel de oameni au avut o spectaculara si puternica recuperare.

Sint si exceptii. Unii oameni au fost asa de slabiti de catre alcool incit ei nu se pot opri. Uneori sint cazuri cind alcoolismul este complicat de alte dereglari. Un doctor sau un psihiatru bun pot sa-ti spuna daca aceste complicatii sint serioase. In orice caz, incearca sa-l faci sa citeasca aceasta carte. Reactia lui poate fi una de entuziasm. Daca el este deja internat intr-o institutie, dar te poate convinge pe tine si doctorul tau ca el intelege ca este o treaba serioasa, da-i sansa sa incerce metoda noastra cu exceptia faptului ca doctorul considera conditia lui mintala prea anormala sau periculoasa. Facem aceasta recomandare cu ceva confidenta. De ani de zile noi am lucrat cu alcoolicii comisi azilului. De cind aceasta carte a fost pentru prima data publicata, AA a eliberat mii de alcoolici din aziluri si spitale de orice fel. Majoritatea nu s-au reintors niciodata la spital. Puterea lui Dumnezeu atinge adincimi mari!

Tu poti avea o situatie opusa in miinile tale. Poate ca sotul tau este in libertate dar trebuie comis. Unii oameni nu pot sau nu vor scapa de alcoolism. Cind ei devin foarte periculosi, noi credem ca cel mai bine este sa-i comiteti, dar desigur un doctor bun trebuie consultat intotdeauna. Sotiile si copiii acestor oameni sufera teribil, dar nu mai mult decit oamenii insisi.

Uneori trebuie sa incepi o viata noua. Cunoastem femei care au facut-o. Daca aceste femei ar adopta calea spirituala a vietii drumul lor ar fi mult mai neted.

Daca sotul este un betiv, tu probabil te ingrijorezi de ceea ce lumea gindeste si urasti sa-ti intilnesti prietenii. Te inchizi mai mult si mai mult in tine insuti si gindesti ca toti vorbesc despre situatia din casa ta. Tu eviti subiectul bauturii chiar si cu parintii tai. Nu stii ce sa le spui la copii. Cind sotul tau este rau devii o epava tremurinda dorind ca telefonul sa nu fi fost inventat niciodata.

Noi consideram ca aceasta rusinare este necesara. In timp ce nu trebuie sa-ti discuti sotul in amanunt, tu poti sa-ti lasi linistita prietenii sa cunoasca natura bolii lui. Dar trebuie sa fii atenta sa nu-ti faci sotul de rusine sau sa-l ranesti.

Cind tu ai explicat cu atentie acestor oameni ca el este o persoana bolnava, tu ai creat o noua atmosfera. Barierele care au rasarit intre tine si prietenii tai vor disparea prin cresterea unei intelegeri simpatetice. Tu nu vei mai fi complexata sau sa simti ca trebuie sa ceri scuze ca si cind sotul tau ar avea un caracter slab. El poate fi orice dar nu slab de caracter. Curajul tau nou, natura ta buna si lipsa de sfiala vor face minuni pentru tine din punct de vedere social.

Aceleasi principii se aplica si in ceea ce priveste copiii. Cu exceptia faptului cind au nevoie de protectie impotriva tatalui lor, este cel mai bine sa nu iei partea cuiva in orice cearta el are cind bea cu ei. Foloseste-ti energia sa promovezi o intelegere mai buna de jur imprejur. In asa fel, acea tensiune teribila care prinde in gheare casa oricarui alcoolic va fi destinsa.

Foarte frecvent ai simtit obligatia sa-i spui sefului barbatului tau de la lucru si prietenilor lui ca este bolnav cind de fapt el era beat. Evita sa raspunzi acestor intrebari cit mai mult cu putinta. Dorinta ta ca sa-l protejezi nu trebuie sa te faca sa minti celor ce au dreptul sa stie unde este el si ce face.

Discuta acest subiect cu el cind este treaz si in toane bune. Intreaba-l ce trebuie sa faci cind te pune in asa situatie din nou. Dar fii atenta sa nu arati resentiment pentru ultima data cind s-a intimplat.

Exista o alta frica paralizanta. Poate sa-ti fie teama ca, sotul tau isi va pierde serviciul; te gindesti la disgratie si timpurile grele de care vei avea parte tu si copiii tai. Aceasta se poate intimpla doar si poate. Ori tu deja ai avut-o de citeva ori. Daca se mai repeta, priveste-o in alta lumina. Poate se va dovedi o binecuvintare! Poate-l va convinge pe sotul tau sa vrea sa se lase de bautura pentru totdeauna. Si acum tu stii ca poate sa se opreasca daca vrea! De repetate ori aceasta calamnitate aparenta a fost un avantaj pentru noi pentru ca a deschis cararea care a condus la descoperirea lui Dumnezeu. In alta parte a acestei carti am remarcat cit de buna este viata cind este traita pe plan spiritual. Daca Dumnezeu poate rezolva antica enigma a alcoolismului El poate rezolva si problemele tale. Noi sotiile am aflat ca oricine altcineva ca am fost afectate de mindrie, autocompatimire, vanitate si tot ce face o persoana egocentrica; si noi nu am fost deasupra iubirii de sine ori a necinstei. Cind sotii nostri au inceput sa aplice principiile spirituale in viata lor, am inceput si noi sa vedem dorinta de a face la fel ca ei.

La inceput unele dintre noi nu am crezut ca avem nevoie de astfel de ajutor. Noi gindeam ca in mare eram femei bune capabile sa fim cumsecade daca sotii nostri s-ar opri din baut, insa a fost o idee proasta, ca eram asa de bune incit nu aveam nevoie de Dumnezeu. Acum incercam sa punem principiile spirituale la lucru in fiecare departament al vietilor noastre. Cind o facem, vedem ca rezolva de asemenea si problemele noastre; ca disparitia fricii, grijilor si simtaminteleor ranite este ceva minunat. Noi te indemnam sa incerci programul nostru caci nimic nu va fi asa de folositor sotului tau ca radicala schimbare de atitudine catre el pe care Dumnezeu iti va arata cum sa o ai. Mergi alaturi de sotul tau daca poti.

Daca tu si sotul tau gasiti o solutie pentru prezenta problema a bauturii, incit sigur vei fi foarte fericita. Dar toate problemele nu vor fi rezolvate dintr-o data. Saminta a inceput sa incolteasca intr-un pamint nou, dar cresterea de abia a inceput. Cu toata noua fericire gasita vor fi urcusuri si coborisuri. Multe dintre problemele vechi sta inca cu tine. Asa trebuie sa fie.

Credinta si sinceritatea ta si a sotului vor fi puse la incercare. Aceste exercitii trebuie privite ca o parte la educatiei noi pentru ca numai asa voi veti invata sa traiti. Veti face greseli dar daca sint sincere nu va vor trage in jos. In schimb voi le veti folosi. O carare mai buna in viata va aparea cind greselile vor fi inlaturate.

Unele obstacole ce le vei intilni sint iritabilitatea, simturile ranite si resentimentele. Sotul tau uneori va fi irezonabil si tu ai vrea sa-l critici. Incepind cu o pata pe orizontul domestic, nori mari si grei de cearta se pot aduna. Aceste neintelegeri familiare sint foarte periculoase, in special pentru sotul tau. De cele mai multe ori tu porti raspunderea sa le eviti sau sa le tii sub control. Nu uita niciodata ca resentimentul este un pericol de moarte pentru un alcoolic. Noi nu spunem ca trebuie sa fii de acord cu sotul tau cind exista o diferenta de opinie intemeiata. Fii insa atenta sa nu-ti exprimi dezacordul intr-un fel indignat ori critic.

Tu si sotul veti invata ca puteti rezolva problemele serioase mai usor decit pe cele triviale. Apoi cind tu si el veti avea o discutie incalzita, va fi un privilegiu al fiecaruia de a zimbi si a zice " Aceasta devine prea serioasa. Imi pare rau m-am suparat. Hai sa vorbim despre ea mai tirziu." Daca sotul tau incearca sa traiasca pe baze spirituale el de asemenea va face tot ce ii sta in putere sa evite neintelegerea si vrajba.

Sotul tau stie ca-ti datoreaza mai mult decit abstinenta. El vrea sa rasplateasca. Cu toate acestea tu nu trebuie sa te astepti prea mult. Felul lui de a gindi si actiona sint obiceiuri vechi. Rabdare, toleranta, intelegere si iubire devin lozincile zilei. Arata-i acestea in tine si el o va face la fel. Traieste si lasa si pe altii sa traiasca, este noua deviza. Daca amindoi aratati dorinta de a remedia defectele voastra nu va mai fi necesar sa va criticati unul pe celalalt.

Noi femeile purtam cu noi pictura unui om ideal, omul exemplu care am dori sa fie sotul nostru. Este cel mai natural lucru din lume, cind problema bauturii este rezolvata sa simti ca el va masura acum acea viziune indragita. Sanse sint ca el nu va deveni asa ceva pentru ca la fel ca tine este abia la inceputul dezvoltarii. Fii rabdatoare.

Un alt simtamint care-i sigur ca va fi intretinut, este regretul ca dragostea si fidelitatea nu au putut sa ii vindece pe barbate de alcoolism. Noi nu ne impacam cu gindul ca continutul unei carti ori munca unui alt alcoolic a reusit in citeva saptamini ceea ce noi nu am reusit in ani de zile. In aceste momente uitam ca alcoolismul este o boala asupra careia nu putem nicicum sa avem vreo putere. Sotul tau va fi primul care sa admita ca devotamentul tau si grija ta l-au adus la punctul la care sa aiba experienta spirituala. Fara tine putea sa se aleaga praful de el de mult. Cind iti vin ginduri de razbunare incearca sa faci o pauza si numara-ti binecuvintarile. In fond, famila ta este reintregita, alcoolul nu mai este o problema iar tu si sotul tau lucrati impreuna la un viitor nevisat.

Inca o alta dificultate este ca tu poti deveni geloasa pe atentia ce o acorda altora, in special alcoolicilor. Tu te-ai straduit sa-l ai pe linga tine iar el petrece ore in sir ajutind alti alcoolici si familiile lor. Tu ai vrea acum sa fie numai al tau. De fapt, el trebuie sa lucreze cu altii ca sa-si poata mentine propria sanatate. Uneori el va deveni asa de absorbit ca va aparea intr-adevar neglijent. Casa ta devine plina de straini. Unii dintre ei nu-ti vor placea. El devine preocupat cu problemele lor dar nu si cu ale tale. Nu iti va folosi la nimic daca ii atragi atentia si o vrei mai mult pentru tine. Noi consideram ca este gresit sa ii micsorezi entuziasmul pentru munca lui cu alti alcoolici. Tu ar trebui sa il ajuti in efortul lui cit mai mult posibil. Iti sugeram sa iti indrepti atentia catre sotiile noilor prieteni alcoolici. Ele au nevoie de sfatul si iubirea unei femei ce a trecut prin ceea ce trec ele acum.

Este poate adevarat ca tu si sotul tau ati trait mult timp separati, pentru ca bautura de multe ori izoleaza sotia unui alcoolic. De aceea, tu probabil ai nevoie de interese noi si o cauza pentru care sa traiesti tot asa de mare ca a sotului tau. Daca tu ajuti in loc sa te plingi vei vedea ca acest exces de entuziasm se va domoli. Amindoi va veti trezi cu un nou sens al responsabilitatii pentru altii. Tu la fel ca sotul tau o sa te gindesti cum sa iei cit mai mult de la viata. Fara indoiala veti trai o viata mai plina si veti adopta unul mult mai bun.

Poate ca sotul tau va face un bun inceput pe baze noi, dar chiar cind lucrurile merg minunat, el te dezamageste venind acasa beat. Daca tu simti ca el intr-adevar a vrut sa se lase de baut nu trebuie sa te alarmezi. Cu toate ca e mult mai bine sa nu cada in recidiva asa cum multi dintre noi au reusit sa nu cada, nu este deloc rau in unele cazuri. Sotul tau va vedea dintr-o data ca va trebui sa-si dubleze activitatile lui spirituale daca vrea sa supravietuiasca. Tu nu trebuie sa ii aduci aminte de eficienta lui spirituala, el o va vedea singur. Inveseleste-l si intreaba-l cum poti sa ii fii de folos in continuare.

Cea mai mica umbra de frica sau intoleranta poate slabi sansele de recuperare ale sotului tau. Intr-un moment de slabiciune el poate lua dezaprobarea ta pentru prietenii sai pe care ii tine pe piedestal drept scuza instantanee si banala de a bea.

Nicicind si nicicum nu incerca sa ii organizezi viata in asa fel incit sa il feresti de tentatii. Cea mai mica intentie din partea ta de a ii aranja intilnirile si afacerile in asa fel incit sa nu fie tentat, va fi observata. Lasa-l sa se simta complet liber si sa se duca sau sa vina dupa cum doreste. Este foarte important. Daca se imbata nu da vina pe tine. Dumnezeu este cel ce a ridicat sau nu problema alcoolismului sotului tau. Daca nu a ridicat-o este bine sa afli cit mai curind posibil. Atunci tu si sotul tau trebuie sa verificati bazele fundamentale. Pentru a preveni o alta repetare trebuie sa lasati in grija lui Dumnezeu problema bauturii impreuna cu toate celelalte probleme.

Noi intelegem ca ti-am dat multe directive si sfaturi. Poate ca parem dadacitoare. Daca asa parem, ne cerem scuze, pentru ca nici noua nu ne plac persoanele care ne dadacesc. Dar ceea ce am relatat se bazeaza pe o experienta in general dureroasa. De aceea, noi dorim ca tu sa intelegi si sa eviti dificultatile ce nu sint necesare.

Deci tie ce stai acolo afara, dar care in curind vei fi cu noi iti spunem "Noroc si Dumnezeu sa te binecuvinteze".

IN SFIRSIT, FAMILIA

Multimea femeilor din grupurile noastre a sugerat o anumita atitudine o sotie poate lua cu sotul care se insanatoseste. Poate ca ele au creat impresia ca trebuie sa-l infasori in vata si sa-l pui pe piedestal. O reajustare de succes indica insa contrariul. Toti membrii familiei trebuie sa ne uneasca pe cimpul comun al tolerantei, intelegerii si iubirii. Aceasta introduce un proces de dezumflare a penelor. Alcoolicul, sotia sa, copiii, rudele, fiecare ar putea avea idei originale despre atitudinea familiei catre el sau ea. Fiecare este interesat sa i se respecte opiniile. Noi stim ca, cu cit un membru al familiei isi impune opiniile, cu atit ceilalti devin mai indignati. Aceasta duce la discordie si nefericire.

Si de ce? Nu este oare pentru ca fiecare vrea sa fie conducator? Nu este oare pentru ca fiecare vrea sa aranjeze spectacolul familiar dupa placul lui? Nu incearca el subconstiincios sa vada cit poate lua de la familie in loc sa dea de la el?

Incetarea betiilor este primul pas de indepartare de conditia anormala a unui stres exagerat. Un doctor ne-a spus "Ani de zile de convietuire cu un alcoolic este aproape sigur ca va face orice sotie si copil neurotici. Intreaga familie este intr-un anumit grad bolnava". Cind incep aceasta calatorie, familiile trebuie sa inteleaga ca nu va fi vreme placuta. Fiecare la rindul sau trebuie sa care greutatea si sa se straduiasca din greu.

Vor fi scurtaturi fascinante si ocolisuri pe care se vor rataci si pierde.

Presupunem ca noi iti atragem atentia asupra unor obstacole pe care familia le va intilni; presupunem ca noi sugeram cum obstacolele pot fi evitate uneori chiar schimbate in avantajul tau. Familia alcoolicului tinjeste dupa reintoarcerea fericirii si bunastarii materiale. Familia isi aminteste cind tatal era romantic, avea grija de toate si avea succes. Viata de azi este masurata impotriva acelor ani si cind da din nou de greu familia poate deveni nefericita iar.

Confidenta familiei in tata este foarte inalta. Bunele zile de odinioara se vor intoarce in curind. Uneori ei cer ca tatal sa aduca acele zile inapoi imediat. Ei cred ca Dumnezeu chiar le datoreaza aceasta recompensa de mult uitata. Dar capul familiei a petrecut multi ani la distrugerea fundatiei; romanta, prietenia, sanatatea sint acum ruinate sau ranite. Va lua timp sa cureti ruinile. Desi vechile cladiri vor fi inlocuite cu altele mai frumoase, vor lua multi ani ca sa fie terminate.

Tatal stie ca el este de vina; ii va lua poate multe sezoane de munca grea ca sa se restaureze financiar, dar aceasta nu trebuie sa i se reproseze. Poate ca el nu va mai avea bani multi niciodata. Dar o familie inteleapta il va admira pentru ceea ce incearca sa devina, nu pentru cit poate sa cistige.

Din cind in cind, familia va fi cuprinsa de amintiri din trecut, deoarece cariera betiei fiecarui alcoolic a fost marcata de escapade comice, umilitoare, rusinoase ori tragice.

Primul impuls va fi sa ascunzi aceste schelete intr-un cabinet intunecos si sa bati usile in cuie. Familia poate fi posedata de ideea ca viitoarea fericire se poate baza numai pe uitarea trecutului. Noi gindim ca acest fel de a vedea lucurile este egocentric si in conflict direct cu noul fel de a trai.

Henry Ford a facut cindva o remarca inteleapta cum ca valoarea suprema in viata este experienta. Aceasta este adevarat daca cineva vrea sa foloseasca experienta trecuta pentru a face bine. Noi crestem prin vointa de a confrunta si rectifica erorile trecute si sa le transformam in bunuri materiale sau spirituale. Trecutul alcoolicului devine astfel principalul aset alm familiei si de multe ori aproape singurul!

Acest trecut dureros poate fi de o valoare infinita pentru alte familii care inca lupta cu probleme asemanatoare. Noi sugeram ca fiecare familie care a fost usurata de problema alcoolismului datoreaza ceva celor care inca se mai zbat si, cind ocazia cere, fiecare membru trebuie sa fie foarte binevoitor si sa impartaseasca greseli din trecut si sa le scoata din ascunzisuri la lumina zilei, oricit ar fi de deranjant. Aratind altora care sufera cum am fost ajutati este singurul fel in care viata va avea valoare pentru noi de aici inainte. Sprijina-te pe gindul ca in miinile lui Dumnezeu, trecutul negru este cea mai mare valoare pe care o ai – cheia ce da viata si fericire altora. Cu ea poti sa-i ajuti sa evite moartea si mizeria.

Este posibil sa excavezi delicte trecute in asa fel ca ele apar ca o pacoste sau o veritabila plaga. De exemplu, noi cunoastem situatii in care un alcoolic sau sotia lui au avut afaceri amoroase. La prima aparitie a experientei spirituale ei se iarta si se apropie cit mai mult unul de altul. Miracolul reconcilierii a fost la indemina. Apoi din cauza unei provocari sau alteia, cel deranjat va dezgropa o afacere veche si va arunca cu suparare cenusa de jur. Citiva dintre noi am avut aceste dureri de crestere si ele dor foarte mult. Soti si sotii au fost uneori fortati sa se separe temporar pina cind noi perspective de victorii asupra mindriilor ranite pot fi recistigate. In cele mai multe cazuri, alcoolicul a supravietuit acestei grele incercari fara sa se intoarca la bautura, dar nu intotdeauna a avut succes. Exceptind faptul cind un motiv bun si folositor este la mijloc, noi va sfatuim sa lasati nediscutate intimplarile trecute.

Noi, familiile Alcoolicilor Anonimi, tinem multe fapte rusinoase ascunse in colturi intunecoase. Se stie bine despre problemele alcoolicilor. Aceasa-i o conditie care in viata ordinara ar putea produce o suparare grava; poate fi birfa scandaloasa, risul pe seama altor persoane si tendinta de a profita de pe seama informatiilor confidentiale. Printre noi, acestea sint intimplari rare. Noi vorbim unul despre altul foarte mult dar aproape fara exceptie noi diminuam efectul vorbirii prin spiritul de dragoste si toleranta.

Alt principiu respectat cu atentie este ca noi nu relatam experiente intime ale altei persoane decit cu aprobarea ei. Noi gasim ca este mai bine cind este posibil sa ne rezumam la intimplarile noastre. O persoana poate sa se autocritice si sa rida de ea insasi fara a afecta pe altii, dar daca critica si ridiculizarea vin de la altii adesea produc un efect contrar. Membrii familiei trebuie sa dea atentie marita acestor probleme pentru ca o remarca neglijenta si inconsiderabila poate sa invieze pe necuratul din alcoolic. Noi alcoolicii sintem foarte sensibili. La unii dintre noi ne ia mult timp sa depasim acest handicap serios.

Multi alcoolici sint entuziasti. Ei ajung usor la extreme. La inceputul refacerii alcoolicul poate lua una din doua directii. Fie ca se arunca intr-o incercare frenetica sa-si refaca situatia materiala or el va fi asa de captivat de noua lui viata ca nu mai vorbeste ori gindeste de nimic altceva. In ambele cazuri vor apare probleme. Cu acestea noi am avut experiente din belsug.

Noi gindim ca-i periculos sa te arunci cu capul inainte spre probleme economice. Familia va fi afectata, placut la inceput, cind se vede ca problema banilor este aproape rezolvata, apoi neplacut cind se vad neglijati. Tatal poate fi obosit seara si ocupat in timpul zilei. El poate arata lipsa de interes pentru copii si se poate supara cind ii atragi atentia asupra faptului. Daca nu se supara poate ca-i blazat si plictisit in loc sa fie vesel si afectionat cum familia lui vrea sa fie. Mama de asemeni se poate plinge de lipsa de atentie. Toti sint nemultumiti si adesea lasa sa se vada. Incepind cu aceste plingeri o bariera se ridica. El isi incordeaza toti nervii ca sa recupereze timpul pierdut. Se straduieste sa-si refaca situatia materiala si reputatia si vede ca o face cu succes.

Uneori mama si copiii nu cred ca-i asa. Fiindca au fost neglijati si maltratati in trecut ei gindesc de cuviinta ca tatal le datoreaza mult mai mult decit le da. Vor ca sa-l vada ca se zbate pentru ei. Ei vor ca sa le redea momentele placute ce obisnuia sa le ofere inainte de a deveni un alcoolic si sa arate cainta pentru ca i-a facut sa sufere. Dar tatal nu se supune deliberat. Resentimentele cresc. El devine si mai putin comunicativ. Uneori explodeaza pentru un fleac. Familia este dezorientata. Familia il critica scotind in evidenta ca programul lui spiritual se duce in jos. (coboara).

Aceasta trebuie evitat. Ambele parti, tatal si familia, sint gresite cu toate ca fiecare parte ar avea o justificare. Este de putin folos sa te certi si numai largeste prapastia. Familia poate intelege ca tatal desi o duce mult mai bine este inca in convalescenta. Ei trebuie sa fie multumiti ca-i treaz si capabil de a apartine acestei lumi inca o data. Ei trebuie sa-i laude progresul. Ei trebuie sa-si aminteasca ca bautul lui a fasonat tot felul de stricaciuni care vor lua mult sa fie reparate. Daca ei inteleg aceste lucruri ei nu vor lua in serios perioadele lui de tifna, depresiune ori apatie, care vor dispare cind exista toleranta, iubire si intelegere spirituala.

Capul familiei trebuie sa-si aminteasca cum ca el este principalul vinovat pentru soarta ciudata a casei sale. El cu greu poate sa refaca pierderea de timp. Dar el trebuie sa vada pericolul concentrarii peste masura in privinta banilor. Desi recuperarea financiara este posibila pentru multi dintre noi, sfatul nostru este sa nu pui banul pe locul intii. Pentru noi bunastarea materiala intotdeauna a urmat progresului spiritual; niciodata nu l-a precedat.

Cum familia a suferit cel mai mult este bine ca energia sa fie indreptata acolo. Ei nu va ajunge departe in nici o directie daca nu reuseste sa arate altruism si dragoste sub propriul lui acoperis. Noi stim ca exista sotii si familii dificile, dar cel ce invinge alcoolismul trebuie sa recunoasca cum ca el a contribuit mult sa le faca asa.

Cind fiecare membru al unei familii dezbinate incepe sa vada defectele si sa le admita in fata altora, atunci se astern bazele pentru o discutie folositoare. Aceste discutii vor fi constructive daca pot fi purtate fara argumente aprinse, autocompatimire, justificare de sine ori criticism inveninat. Putin cite putin, mama, copii vor vedea ca cer prea mult iar tatal va vedea ca el da prea putin. Principiul calauzitor va fi sa dai mai mult decit sa iei.

Presupune pe de alta parte ca tatal are la pornire o experienta spirituala entuziasmanta. Peste noapte ca un facut el este o persoana diferita. El devine un entuziast om de credinta. El nu-i capabil sa se concentreze in nimic altceva. Cit de curind ce refacerea lui va fi luata drept ceva normal, familia se va uita la tatal nou si straniu cu intelegere iar apoi cu iritare. Vor fi conversatii despre subiecte spirituale dimineata la prinz si seara. El va putea cere ca familia sa-l gaseasca pe Dumnezeu in graba, ori le va arata o indiferenta surprinzatoare spunind ca el este deasupra considerentelor lumesti. El poate spune mamei care a fost religioasa toata viata ca nu intelege despre ce este vorba si ca ea trebuie sa adopte felul lui de spiritualitate cit mai este timp.

Cind tatal ia aceasta directie, familia poate actiona cu impotrivire. Ei pot fi gelosi pe Dumnezeu care le-a furat afectiunea tatalui. Desi recunoscatori ca nu mai bea, ei vor putea sa displaca ideea ca Dumnezeu a facut un miracol unde ei nu au reusit. Adesea ei uita ca tatal a fost in afara ajutorului omenesc. Ei ar putea sa nu vada de ce dragostea si devotamentul lor nu au putut sa-l indrepte. Tatal are o viata chiar asa spirituala cum pretinde el la urma urmelor. Daca el trebuie sa repare greselile din trecut de ce acest concen pentru straini in loc de familie? Ce sa mai spunem despre afirmatiile lui ca Dumnezeu va avea grija de familia lui? Ei suspecteaza ca tatal s-a cam ratacit cu duhul.

In realitate el nu-i asa de ratacit cum gindesc ei. Multi dintre noi am trecut prin exaltarea tatalui. Ne-am complacut intr-o intoxicatie spirituala. Ca un prospector ce stringe cureaua la maximum ca sa mai lungeasca ultima tira de mincare, tirnacopul nostru a lovit aur. Bucuria dezlegarii noastre de o viata intreaga de frustratii nu a cunoscut margini. Tatii simt ca au gasit ceva mai bun ca aurul. Pentru un timp el va incerca sa pastreze noul tezaur numai pentru el. El poate sa nu vada deocamdata ca el de abia a zgiriat suprafata unui zacamint inepuizabil care va plati dividend numai daca va continua sa sape pentru restul vietii sale pentru a da intregul produs altora pe gratis.

Daca familia coopereaza, tatal va descoperi curind ca el sufera de o deformare a valorilor. El va pricepe ca cresterea sa spirituala care nu include obligatiile familiare nu poate fi de loc perfecta. Daca familia va intelege ca recenta comportare a tatalui nu este decit o faza a dezvoltarii, totul va fi bine. In mijlocul unei familii intelegatoare si simpatizante, aceste capricii ale spiritualitatii infantile a tatalui vor dispare foarte repede.

Un rezultat opus se va obtine daca familia se va deda la condamnare si critica. Tatal stie ca de ani de zile bautura l-a plasat de partea gresita a argumentului, dar ca acum a devenit o persoana superioara cu Dumnezeu de partea lui. Daca familia persista in critica tatal poate cobori si mai mult pe panta gresita. In loc sa trateze familia cum trebuie, el se va izola mai departe si va crede ca are o justificare spirituala sa o faca.

Desi familia nu-i cu totul de acord cu activitatile spirituale ale tatalui, ea trebuie totusi sa-i acorde o libertate completa. Chiar daca el manifesta o anumita masura de neglijenta si lipsa de raspundere catre familie este bine sa-l lase sa mearga cit de departe in ajutorul altor alcoolici. In timpul acelor prime zile de convalescenta, aceasta il va ajuta sa-si asigure refacerea mai bine decit orice altceva. Desi unele din manifestatiile sale sint alarmante si neagreabile, noi credem ca tatal va fi pe o fundatie mai puternica decit un om care-si plaseaza interesul material inaintea dezvoltarii spirituale. El va fi cit mai putin tentat ca sa bea si orice este mai de preferat decit s-o ia de la inceput cu bautura.

Acei dintre noi care am petrecut mult timp in lumea spirituala fantezista, am vazut eventual imaturitatea ei. Aceasta lume de vise a fost inlocuita cu un tel mai mare, acompaniat de o crescinda constiinta a puterii lui Dumnezeu in vietile noastre. Noi am ajuns sa credem ca El vrea ca noi sa ne tinem capetele acolo sus in nori (ceruri) cu El dar picioarele sa le tinem bine infipte in pamint. Pe pamint este locul unde sint tovarasii nostri de calatorie si aici munca noastra trebuie sa fie desfasurata. Acestea sint realitatile pentru noi. Noi nu am gasit nimic incompatibil intre o experienta spirituala puternica si o viata folositoare, sanatoasa si fericita.

Inca o sugestie: Chiar daca familiile au convingeri spirituale sau nu, ei ar face bine sa examineze principiile dupa care un alcoolic incearca sa traiasca. Ei cu siguranta vor aproba aceste principii desi capul familiei inca nu reuseste cumva sa le practice. Nimeni nu-l va ajuta pe omul ce se afla pe tangenta cu spiritualitatea asa de mult ca sotia care adopta un program spiritual sanatos si o buna folosire a lui in practica.

Vor fi alte schimbari profunde in familie. Bautura l-a incapacitat pe tata asa de multi ani ca mama a devenit capul familiei. Ea a carat responsabilitatile in mod galant. Prin forta imprejurarilor, ea a fost obligata de multe ori sa-l trateze pe tata ca pe o persoana bolnava sau un copil incapatinat. Chiar cind el vroia sa se afirme, el nu putea pentru ca bautura il plasa constant pe o pozitie gresita. Mama a facut toate planurile si a dat toate directiile. Cind era treaz tatal de obicei urmarea directiile. Deci mama fara sa fie vina ei a devenit obisnuita sa poarte pantalonii in familie. Tatal revenind instantaneu la viata adesea incearca sa se afirme. Aceasta inseamna gilceava daca familia nu este atenta la aceste tendinte si daca nu ajunge la o intelegere prieteneasca asupra lor.

Bautura izoleaza cele mai multe familii de lumea din afara. Tatal poate a dat la o parte pentru multa vreme activitati normale cum ar fi cluburi, datorii cetatenesti ori sportul. Cind el isi reinnoieste interesul in asa ceva, gelozia poate sa apara. Familia poate crede ca detine o ipoteca asupra tatalui asa de mare ca nimic nu trebuie lasat pentru altii. In loc sa creeze noi cimpuri de activitate pentru ei insisi, mama si copiii cer ca tatal sa-si plateasca datoriile prin a sta linga ei acasa.

La inceput, sotii ar trebui sa infatiseze cu franchete faptul ca fiecare trebuie sa dea prioritate ici si colo celuilalt daca vor ca familia sa joace un rol efectiv in noua viata. Este necesar ca tatal sa petreaca mai mult timp cu alti alcoolici, dar activitatea lui trebuie cumpanita. Familia poate face noi prieteni printre familiile de alcoolici ce abia invata despre alcoolism si sa dea o consideratie serioasa nevoilor lor. De asemeni, pot da atentie problemelor comunitatii. Daca familia nu are legaturi religioase, ar fi de dorit sa contacteze sau sa devina membrii unui grup religios.

Alcoolicii ce obisnuiau sa rida de credinciosi vor fi ajutati de astfel de contacte. Fiind cuprins de o experienta spirituala, alcoolicul va afla ca are multe in comun cu aceste persoane, desi el poate sa nu fie de acord in multe probleme. Daca el nu contrazice religia de dragul argumentului, cu siguranta isi va face noi prieteni si va gasi noi cai folositoare si placute. El si familia lui pot deveni un punct luminos in astfel de congregatii. El poate aduce noi sperante si curaj la multi preoti, pastori sau rabini care dau totul pentru a sluji lumea noastra plina de suferinte. Cele spuse pina acum au fost intentionate numai ca sugestii folositoare. In ceea ce ne priveste pina acum nu-i nimic obligatoriu. Ca oameni fara denominatie noi nu obligam pe nimeni cum sa gindeasca. Fiecare individ trebuie sa-si consulte propria constiinta.

Noi am vorbit de lucruri serioase uneori tragice. Noi am avut de a face cu alcoolul in cele mai urite aspecte. Sa nu credeti insa ca am devenit un grup de posaci. Noii veniti adopta viata noastra pentru ca ei vad veselie si placere. Noi absolut insistam sa ne bucuram de viata. Incercam sa nu ne complacem in cinsim cind este vorba de starea natiunilor, dar nici nu ne obligam sa caram necazurile omenirii pe umerele noastre. Prima nostra datorie este sa acordam primul ajutor celui ce se scufunda in mlastina alcoolismului si sa-i punem tot ce avem la dispozitie. Ca sa-l ajutam noi enumeram si aproape retraim ororile trecutului nostru. Dar cei dintre noi care am incercat sa ducem pe umeri greutatea si nenorocirea altora in intregime, am vazut ca in scurt timp a trebuit sa ne dam invinsi.

In concluzie, noi gindim ca veselia si risul ne sint folositoare. Cei dinafara sint uneori socati cind noi ridem despre ceea ce pare o experienta tragica din trecut. Dar de ce sa nu ridem, cind noi ne-am refacut si ni s-a dat puterea sa ajutam si pe altii. Se stie ca numai cei bolnavi sau cei carora nu le place sa iasa la joaca nu le place nici sa rida. De aceea, sa lasam fiecare familie sa se distreze cum le place si cum circumstantele le permit. Noi sintem siguri ca Dumnezeu ne vrea fericiti, veseli si liberi. Noi nu subscriem conceptului ca viata de acum este o vale a plingerii, desi cindva a fost tocmai asa ceva pentru multi dintre noi. Acum ne este clar ca noi insine ne-am adus mizeria, nu Dumnezeu. Evitati deci producerea deliberata a mizeriei, dar daca necazul vine, folositi-l ca o oportunitate de a demonstra omnipotenta Lui.

Si acum citeva cuvinte despre sanatate: Un corp rau ars de alcool rareori se reface peste noapte, iar gindirea incurcata si depresiva nu dispar intr-o clipa. Sintem convinsi ca o viata spirituala devine cel mai puternic restaurator al sanatatii. Noi cei ce ne-am recuperat din betiile crunte, ne consideram miracole ale sanatatii mintale. Am vazut transformari radicale ale capacitatii fizice. Printre noi rar se vede acum un semn al degradarii fizice.

Dar aceasta nu inseamna ca noi neglijam normele sanatatii umane. Dumnezeu a lasat din abundenta pe acest pamint doctori excelenti, psihologi si practicieni de toate specialitatile. Nu ezitati sa va duceti cu problemele de sanatate la aceste persoane. Multi dintre ei ofera servicii gratuite pentru ca lumea sa se bucure de o minte sanatoasa si un corp sanatos. Incercati sa va amintiti ca desi Dumnezeu a permis miracole printre noi, nu va trebui niciodata sa neglijam un doctor sau un psihiatru bun. Serviciile lor sint adesea indispensabile in tratarea noului venit si in urmarirea evolutiei sale in viitor.

Unul dintre doctorii numerosi care au avut ocazia de a citi aceasta carte in manuscris ne-a sfatuit ca dulciurile sint adesea folositoare, bineinteles cu acordul medicului personal. El gindea ca toti alcoolicii trebuie sa aiba ciocolata la indemina pentru a folosi o sursa rapida de energie in timp de oboseala. El a adaugat ca uneori noaptea o bomboana poate sa ajute cind apare o vaga dorinta de a bea. Multi dintre noi am observat ca incep sa ne placa dulciurile si am gasit aceasta folositor.

Acum un cuvint despre relatii sexuale: Alcoolul este asa de stimulant pentru unele persoane incit ele au intrecut masura. Cind barbatul se lasa de baut, cuplul poate constata cu consternare ca omul devine impotent. In lipsa unui motiv real aceasta poate fi numai ca dupa citeva luni sa ne bucuram de o intimitate mai placuta ca oricind. Nu trebuie evitata consultarea unui doctor sau a unui psiholog daca conditia persista. Noi nu cunoastem multe cazuri in care dificultatea a durat mult.

Alcoolicul poate avea dificultati in restabilirea relatiilor cu copiii sai. Mintile lor tinere au fost adinc impresionate cind il vedeau beat. Nu ar fi nici o surpriza ca ei sa-l urasca din toate inima pentru tot raul facut lor si mamei lor. Copiii sint uneori dominati de o duritate si un cinism patetic. Ei par ca nu vor sa ierte sau sa uite, chiar daca mama lor a acceptat de mult felul nou de viata si gindire al sotului.

Cu timpul copiii vor vedea si ei ca tatal a devenit un om nou si la timpul potrivit il vor lasa in felul lor sa inteleaga. Cind aceasta se va intimpla, copiii pot fi invitati sa participe la rugaciunea de dimineata, iar apoi la convorbirile zilnice purtate fara ranchiuna si partinire. Din acel moment, progresul va fi rapid. Rezultate minunate adesea urmeaza o astfel de reunire.

Fie ca familia alege sau nu calea spirituala, alcoolicul trebuie sa o aleaga daca vrea sa se insanatoseasca. Ceilalti trebuie sa fie convinsi fara indoiala de starea lui noua. Vazind si facind este unicul fel de a crede pentru cele mai multe familii ce au trait cu un betiv.

Iata un exemplu: Unul dintre membrii nostri fumeaza mult si este un mare bautor de cafea. Fara indoiala el intrece masura. Incercind sa-l ajute, sotia incepe sa-l admonesteze. El admite ca exagereaza, dar in mod franc ii spune sotiei ca nu este gata sa se opreasca. Sotia este una din acele persoane care intr-adevar crede ca aceste obiceiuri sint rele, continua sa-l cicaleasca si intoleranta ei il arunca intr-o stare de furie. El se imbata.

Desigur, prietenul nostru a gresit foarte, foarte mult. El a trebuit cu durere sa-si admita greseala si sa inceapa sa-si repare partea spirituala. Cu toate ca astazi este unul dintre cei mai activi membri ai Alcoolicilor Anonimi, el inca fumeaza si bea cafea, dar nimeni, incluzind sotia lui nu-l mai judeca. Ea vede ca a gresit facind atita taraboi dintr-o astfel de problema cind suferinte mult mai serioase trebuiau vindecate de urgenta.

Iata trei motouri scurte pe care vrem sa le impartasim cu voi:

Rezolva problemele in ordinea importantei.

Traieste si lasa si pe altii sa traiasca.

Cauta solutii simple.

CATRE PATRONI

Discutam aici despre unul dintre numerosii patroni membrii ai organizatiei noastre, care a fost mai tot timpul ocupat cu afaceri mari, el a angajat si a dat afara sute de salariati. Punctele lui de vedere pot fi folositoare pentru patronii de pretutindeni.

Dar sa-l lasam pe el sa vorbeasca:

Am fost cindva director adjunct al unui departament unde aveam in subordine sase mii sase sute de salariati. Intr-o zi, secretara vine la mine sa-mi spuna ca salariatul B. – insista sa vorbeasca cu mine. I-am spus sa-i comunice ca nu sint interesat. Il avertizasem de multe ori ca i-a mai ramas o sansa. Doua zile la rind dupa ce l-am dat afara, mi-a telefonat din Hartford asa de beat ca nu putea sa vorbeasca. I-am spus ca a fost dat afara pentru totdeauna si hotarirea-i definitiva.

Secretara mea s-a intors sa-mi spuna ca nu-i Dl. B, la telefon, ci fratele D-lui B si ar dori sa-mi transmita o veste. Ma asteptam la o rugaminte pentru iertare, dar in schimb aceste vorbe venira prin receptor: "Vreau sa va spun ca Paul s-a aruncat simbata trecuta de la fereastra hotelului din Hartford. El a lasat o nota spunind ca ati fost cel mai bun director pe care l-a avut vreodata si ca nu sinteti de vina nicicum de moartea lui."

Alta data pe cind deschideam o scrisoare ce statea pe masa mea, cazu o bucata decupata din ziar. Era anuntul de inmormintare a unuia dintre cei mai buni vinzatori ce am avut vreodata. Dupa doua saptamini de betie a pus teava pistolului incarcat in gura si a apasat pe tragaci. Il dadusem afara pentru betie cu sase saptamini inainte.

Inca o intimplare: Vocea unei femei din Virginia veni abia auzita la telefon. Vroia sa stie daca asigurarea de intreprindere a sotului ei era inca in efect. Cu patru zile in urma el s-a spinzurat in sopron. Am fost obligat sa-l dau afara pentru bautura desi era un om sclipitor, rapid si unul dintre cei mai buni organizatori ce am cunoscut vreodata.

Iata trei oameni exceptionali pierduti de lumea aceasta pentru ca nu am inteles alcoolismul cum il inteleg acum. Si ca o ironie a soartei am devenit si eu un alcoolic! Fara interventia unei persoane intelegatoare as fi putut s-o iau si eu pe urmele lor. Caderea mea a costat comunitatea nestiute mii de dolari, pentru ca se cer bani grei sa educi un om pentru o pozitie executiva. Acest fel de risipa merge mai departe fara nici o ajustare. Noi gindim ca stofa de conducator este facuta dintr-o tesatura ce dovedeste in orice ocazie o intelegere mai buna.

Aproape orice conducator modern simte o obligatie morala pentru binele salariatilor lui si incearca sa se achite cum trebuie de aceste responsabilitati. Ca nu intotdeauna o face pentru un alcoolic, este usor de inteles. Conducatorul se uita la alcoolic ca la un prost de magnitudine. Cind are de a face cu un salariat de o abilitate deosebita de care se poate atasa puternic, patronul tine o astfel de persoana angajata chiar daca are probleme cu bautura mult peste o perioada rezonabila. Unii patroni au incercat orice leac cunoscut. In numai putine instante a dat dovada de nerabdare si intoleranta si noi care am abuzat de bunatatea acestor patroni cu greu putem sa-i acuzam ca ne-au tinut din scurt.

Iata acum un exemplu tipic: Un conducator al uneia dintre cele mai mari institutii bancare din America stie ca nu mai beau. Intr-o zi el imi spune despre un executiv al aceleiasi banci, care din descrierea lui era fara indoiala un alcoolic. Cum mi s-a parut o buna ocazie sa fiu de folos, i-am vorbit doua ore despre alcoolism, boala si i-am descris simptomele si urmarile cit am putut de bine. Comentariile lui au fost: "Foarte interesant. Dar sint sigur ca persoana in cazua a terminat cu bautura. El abia s-a reintors dintr-un concediu fara plata de trei luni, a facut un tratament, arata bine si ca sa fim siguri in Adunarea Generala i-am spus ca-i ultima lui sansa."

Singurul raspuns pe care l-am putut da a fost ca daca o persoana a urmat un anumit patern, el va face curind o betie mai mare ca oricind inainte. Era inevitabila pentru mine intrebarea daca nu cumva banca ii facea persoanei in cauza o nedreptate. De ce sa nu-l aduca in contact cu unul din grupurile noastre de alcoolici? In acest fel ar avea o sansa. I-am spus ca am stat fara bautura aproape trei ani cu toate ca am trecut prin greutati pe care noua oameni din zece nu pot sa le treaca fara sa-si bea mintile. Cel putin sa-i oferim posibilitatea sa asculte povestea mea. "O, nu" a zis prietenul meu, "acest om fie ca s-a lasat de baut, fie ca a ramas fara servici. Daca el are vointa si curajul tau, el va trece examenul."

Am vrut sa-mi ridic miinile in descurajare pentru ca nu am putut sa-l fac pe prietenul meu bancher sa inteleaga. El pur si simplu nu putea sa creada ca fratele lui executiv suferea de o boala serioasa. Nu am avut altceva de facut decit sa astept.

Pina la ora actuala omul a avut o recidiva si a fost dat afara. Dupa ce l-a dat afara noi l-am contactat. Fara multa vorba el a acceptat principiile si procedurile care ne-au ajutat pe noi. El este fara indoiala pe drumul insanatosirii. Acest incident ilustreaza lipsa de intelegere a bolii de care sufera alcoolicul in realitate si faptul ca patronii nu cunosc masurile pe care le pot lua cu mult beneficiu ca sa salveze salariatii bolnavi.

Daca dumneata (ca patron) doresti sa ajuti ar trebui sa nu iei in consideratie experienta dumitale personala cu bautura. Fie ca sinteti un bautor de calibru mare, un bautor moderat ori un abstinent, puteti avea opinii puternice si chiar prejudecati. Cei ce beau moderat pot sa fie mai iritati de un betiv decit un abstinent poate fi. Bind ocazional si intelegind propriile tale reactii, este posibil ca sa le extrapolezi la un alcoolic a carui intelegere si reactie este cu totul alta. Ca bautor moderat tu poti lua o bautura sau o poti lasa in pace. Oricind vrei tu-ti poti controla bautul. Intr-o seara tu poti face o betie moderata, dimineata te scoli, iti scuturi capul si te duci la lucru. Pentru tine alcoolul nu-i o problema. Tu nu vezi de ce ar putea fi o problema pentru altul si sa incerci sa-l salvezi pentru ca este mai slab sau mai prost.

Cind ai de a face cu un alcoolic, faptul ca este slab, prost si iresponsabil pe tine te irita. Chiar cind intelegi boala mai bine iritarea ta poate sa creasca.

O privire cu atentie la alcoolicul din intreprinderea ta este de multe ori iluminanta. Nu este alcoolicul de obicei sclipitor, repede la minte, cu imaginatie si placut? Cind este treaz, nu lucreaza el din greu si are dibacia de a face totul bine? Daca el are aceste calitati si nu bea nu-i profitabil sa-l retii? Nu trebuie oare sa i se dea aceeasi consideratie ca altor salariati bolnavi? Merita el salvat? Daca concluzia este ca da, fie din motive umanitare ori de servici ori amindoua, atunci urmatoarele sugestii ar fi de folos.

Poti tu sa neglijezi faptul ca ai de a face cu obisnuinta, incapatinare ori lipsa de vointa? Daca aceasta iti prezinta dificultate, recitind capitolele doi si trei, unde boala alcoolicului este discutata in detaliu poate fi foarte folositor. Tu ca om de afaceri trebuie sa stii ce-i de facut inainte de sconta rezultatele. Daca ajungi la concluzia ca salariatul tau este bolnav, poti oare sa-l ierti pentru ceea ce a facut in trecut? Pot absurditatile lui sa fie uitate? Poti tu sa intelegi ca el a fost victima unei gindiri intortocheate direct cauzata de actiunea alcoolului asupra creierului lui?

Imi amintesc foarte bine socul ce am simtit cind un doctor proeminent din Chicago mi-a spus de cazuri unde presiunea fluidului spinal a fracturat creierul. Nu-i de mirare ca alcoolicul devine irational cind bea. Cine nu ar deveni irational cu un creier asa de inflamat? Bautorii normali nu-s afectati in acest fel si nici nu pot sa inteleaga aberatiile alcoolicului.

Salariatul tau probabil a incercat sa ascunda numeroase rani dintre care unele foarte urite. Ele pot sa fie dezgustatoare. Iti va veni greu sa intelegi cum un om ce pare deasupra mediei poate fi usor de incurcat. Aceste rani, nu conteaza cit de grave, pot fi puse in general pe seama actiunii anormale a alcoolului asupra mintii alcoolicului. Alcoolicului care cind nu bea este uneori un model de cinste, atunci cind bea sau isi revine dupa un chef va face lucruri de necrezut. Dupa aceea el se va simti teribil de vinovat. Aproape intotdeauna aceste fapte cunoscute din antichitate nu indica nimic mai mult decit o conditie temporara.

Nu inseamna ca toti alcoolicii sint cinstiti si drepti cind nu beau. De buna seama nu-i asa si astfel de oameni adesea ne pot insela. Vazind intentia ta de a intelege si a ajuta, unii alcoolici vor incerca sa profite de pe urma bunatatii tale. Daca tu esti sigur ca salariatul tau nu vrea sa se opreasca din baut, este mai bine sa-l dai afara si cu cit mai curind cu atit mai bine. Nu-i faci nici o favoare tolerindu-l. dindu-l afara poate sa devina o blagoslovire pentru el. Poate fi tocmai pedeapsa de care are nevoie. Stiu in cazul mei particular ca orice facea intreprinderea nu ma putea opri si atita timp cit mi-am mentinut pozitia nu am putut intelege cit de serioasa era situatia mea. Daca m-ar fi dat afara luind masura ca sa fiu prezentat cu solutia din aceasta carte, ma puteam intoarce la ei sase luni mai tirziu un om insanatosit.

Sint multi alcoolici care vor sa se opreasca din baut si cu ei cind nu beau poti sa ajungi departe. Tratarea cu intelegere a cazurilor lor va plati inzecit.

Poate ca tu deja ai un astfel de salariat in minte. El vrea sa se lase de baut si tu il ajuti chiar daca este vorba numai de o fapta buna. Acum cind stii mai mult despre alcoolism intelegi ca el este bolnav mintal si fizic. Tu esti de acord sa – i treci cu vederea trecutul. Sa presupunem ca facem o incercare de acest fel:

Spune-i ca stii despre betiile lui si ca trebuie sa se opreasca. Spune-i ca-i apreciezi calitatile, ca nu vrei sa-l dai afara, dar nu poti sa-l tii daca el continua sa bea. O atitudine ferma in acest moment a ajutat pe multi dintre noi.

In continuare poti sa-l asiguri ca nu intentionezi sa-i faci lectura, morala sau sa-l condamni; ca daca ai facut-o in trecut a fost din cauza lipsei de intelegere. Daca-i posibil, arata ca nu-i porti ranchiuna. La acest punct poate ar fi bine sa-i spui ce stii despre boala alcoolismului. Spune-i ca el este o persoana grav bolnava de o boala poate fatala si intreaba-l daca vrea sa se faca bine? Tu trebuie sa-l intrebi pentru ca multi alcoolici fiind drogati si deformati, nu vor sa se lase. Dar vrea el? Vrea el sa faca pasii necesari si sa se submita la orice ca sa se insanatoseasca si sa se opreasca din baut pentru totdeauna?

Daca el zice da, crede el ce zice, ori inauntrul lui crede ca te-a pacalit si ca dupa odihna si tratament va putea avea din cind in cind citeva pahare fara sa-l prinzi? Un astfel de alcoolic trebuie probat in intregime. Incearca sa vezi daca nu se inseala pe el insusi incercind sa te insele pe tine.

Fie ca tu mentionezi aceasta carte ori nu depinde de tine. Daca el incearca sa cistige timp si gindeste ca poate bea din nou, chiar numai bere, el mai bine este lichidat dupa urmatoarea betie pe care alcoolic fiind mai mult ca sigur o va face. El ar trebui sa inteleaga aceasta cu seriozitate. Fie ca ai de a face cu un om care poate si vrea sa se faca bine, fie ca nu. Daca nu vrea, de ce sa-ti pierzi timpul cu el? Masura poate fi drastica, dar este de obicei cea mai buna.

Dupa ce te-ai asigurat ca salariatul tau vrea sa se insanatoseasca si ca va merge pina in pinzele albe ca sa o faca, poti sugera un plan de actiune definitiv. Pentru multi alcoolici care beau sau care abia-si revin dupa o betie crunta, o anumita masura de tratament fizic este de dorit, chiar imperativ. Problema tratamentului fizic trebuie desigur lasata pe mina doctorului. Oricare ar fi metoda, obiectivul este sa-i curete mintea si corpul in intregime de efectele alcoolului. In miini competente. Aceasta rareori dureaza mult sau devine costisitor. Salariatul ar cistiga daca-i adus intr-o conditie fizica incit poate gindi normal si nu mai duce dorul alcoolului. Daca-i propui o astfel de metoda, va putea fi neceasar sa-i avansezi costul tratamentului, cu clarificarea ca orice cheltuiala va fi mai tirziu scazuta din salariul lui. Este mai bine pentru el sa fie responsabil din plin.

Daca el accepta oferta, trebuie specificat ca tratamentul fizic este numai o mica parte a intregului proces. Desi tu ii poti oferi cea mai buna atentie medicala, el trebuie sa inteleaga ca trebuie sa accepte o schimbare totala a obiceiurilor. Ca sa te lasi de baut, se cere o transformare a gindirii si atitudinii. Noi trebuie sa plasam insanatosirea deasupra oricarei prioritati, pentru ca fara a ne face bine noi am fi pierdut si servici si familie.

Poti tu avea incredere deplina ca salariatul se va recupera? In timp ce sintem la subiectul de confidenta, poti adopta atitudinea ca in ceea ce te priveste aceasta este o problema strict personala si ca abandonarea alcoolului si tratamentul ce trebuie urmat nu vor fi niciodata discutate cu altii fara aprobarea salariatului? Ar fi bine sa ai o discutie pe larg cu el cind se reintoarce de la tratament.

Dar sa ne reintoarcem la subiectul de baza al acestei carti: Cartea contine sugestii detaliate dupa catre salariatul poate rezolva problema lui. Pentru tine unele din ideile continute sint noutati. Poate ca tu nu esti de acord cu metodele pe care le sugeram. Nici prin gind nu ne trece ca oferim ultimul cuvint in aceasta privinta, dar in ceea ce ne priveste pina acum metodele au adus rezultate bune pentru noi. In fond, nu esti tu interesat mai mult in rezultate decit in metode? Fie ca salariatului tau ii place sau nu, el va invata tristul adevar despre alcoolism. Aceasta nu-l va rani citusi de putin, chiar daca el nu va accepta solutia noastra.

Noi sugeram sa aduci cartea aceasta la atentia doctorului care va avea grija de salariatul tau de-a lungul tratamentului. Daca cartea este citita in timp ce pacientul este oarecum refacut dar depresat, el va intelege mai usor conditia in care se afla.

Noi speram ca doctorul sa-i spuna pacientului adevarul despre conditia sa, oricare ar fi ea. Cind pacientul este prezentat cu acest volum, este bine sa nu i se spuna ca trebuie sa se supuna acestor sugestii. Pacientul trebuie lasat singur.

Tu pariezi, desigur, ca prin schimbarea atitudinii tale plus continutul acestei carti sa iasa pasenta. Uneori iese, alteori nu.

Dar noi stim ca daca tu perseverezi, procentajul de succes iti va justifica perseverenta. In timp ce activitatea noastra se largeste si numarul nostru creste, noi speram ca salariatii dumneavoastra cu probleme sa fie pusi in contact cu unii dintre noi. Intre timp sintem siguri, foarte mult poate fi indeplinit prin folosirea acestei carti.

La reintoarcerea de la tratament a salariatului tau, vorbeste cu el. Intreaba-l daca a gasit raspunsul. Daca el se simte liber sa vorbeasca despre problemele lui cu tine, daca el stie ca-l intelegi si nu te va supara cu nimic prin ceea ce el vrea sa-ti spuna, el probabil va fi gata pentru un inceput rapid.

In legatura cu aceasta, poti tu ramine netulburat daca incepe sa-ti spuna lucruri socante? El de exemplu iti va spune ca a falsificat decontul de cheltuieli ori ca a planificat sa-ti fure cei mai buni clienti. In fond, el poate sa-ti spuna totul, in cazul in care el a acceptat solutia noastra, care dupa cum se stie cere o sinceritate riguroasa. Poti tu sa dai totul la o parte ca pe o afacere proasta si sa incepi proaspat de la inceput cu el? Daca el iti datoreaza bani, ar trebui sa-i ceri in rate, daca poti.

Daca el vorbeste de situatia lui familiara, tu fara indoiala poti face sugestii ajutatoare. Poate el sa vorbeasca franc cu tine atita timp cit nu minte ori incearca sa-si critice colegii. Cu un astfel de salariat si o astfel de atitudine, va veni o loialitate nemuritoare.

Cei mai mari dusmani ai alcoolicilor sint resentimentul, gelozia, invidia, frustratia si frica. Oriunde oamenii se asociaza sa faca o afacere, va fi rivalitate si din aceasta se va forma, intr-o anumita masura, o politica de birou. Noi alcoolicii uneori avem impresia ca altii incearca sa ne traga in jos. Adesea, aceasta nu-i adevarat, dar uneori faptul ca bem va fi folosit ca o interpretare politica.

O intimplare imi vine in minte cind un individ malitios facea mereu bancuri "prietenesti" despre betiile crunte ale unui alcoolic. In acest fel, el in mod secret imprastia vesti. In alt caz, un alcoolic a fost trimis la spital pentru tratament. Numai putin au stiut despre aceasta la inceput, dar intr-un scurt timp vestea s-a raspindit prin intreaga intreprindere. In mod natural, acest incident au diminuat sansele de recuperare a pacientului. Patronul poate de multe ori sa protejeze salariatul in cauza de astfel de povesti. El nu trebuie sa fie partinitor, dar intotdeauna poata apara pacientul de o provocare rau intentionata sau o critica nedreapta.

Ca si clasa, alcoolicii sint oameni energetici. Ei muncesc mult si se distreaza mult. Salariatul tau trebuie sa fie de o natura buna. Fiind oarecum slabit si pus fata-n fata cu reajustarea fizica si mintala la o viata fara alcool, el va munci exagerat de mult. Tu trebuie sa-i tai din dorinta de a lucra saisprezece ore pe zi; va trebui sa-l trimiti sa se mai distreze din cind in cind. El va dori sa ajute alti alcoolici si ocaziile pot sa apara in timpul orelor de lucru. Va fi de folos daca i se va lasa o anumita latitudine. Astfel de munca este necesara pentru a-si mentine noua conditie de insanatosire.

Dupa ce salariatul a stat fara bautura citeva luni, tu poti sa-i folosesti serviciile cu alti salariati ce-ti fac greutati prin faptul ca beau cu singura conditie ca ei sa fie de acord ca a treia persoana sa participe la discutie. Un alcoolic care s-a insanatosit si detine o pozitie nu prea importanta, poate vorbi cu mai putin risc cu un salariat cu o pozitie mai buna. Fiind pe nivele diferite, el niciodata nu va incerca sa-i fure postul.

Salariatul tau poate fi crezut. Experienta trecuta cu scuze de toate felurile in mod natural a creat suspiciune. Daca sotia telefoneaza spunind ca-i bolnav, concluzia ta automata va fi ca iar a baut. Daca intr-adevar a baut si totusi incearca sa se lase, el va spune adevarul, chiar daca aceasta ar insemna sa-si piarda serviciul. El stie ca trebuie sa fie cinstit daca vrea sa supravietuiasca. El va fi bucuros sa stie ca nu te framinti din cauza lui, ca nu esti suspicios si nici nu incerci sa-i organizezi viata in asa fel ca sa-l feresti de tentatia de a bea. Daca el urmeaza programul de insanatosire in mod constiincios, el poate sa se duca oriunde serviciul il cere.

In cazul in care se imbata chiar numai o data, tu trebuie sa decizi daca sa-l mai lasi sau nu sa mearga in delegatie vreodata. Daca te convingi ca nu-i serios, fara indoiala trebuie sa-l dai afara. Daca dimpotriva esti sigur ca face tot ce poate sa se lase de baut, tu poti sa-i dai inca o sansa. Dar tu sa nu-ti faci nici o obligatie sa-l tii, pentru ca obligatia a fost deja tinuta.

Poate ca tu doresti sa faci inca ceva. Daca intreprinderea este foarte mare, poti da cartea aceasta la al doilea strat de executivi. Lasa-i sa inteleaga ca nu cauti rica alcoolicilor din intreprindere. Acesti executivi adjuncti sint adesea intr-o pozitie dificila. Salariatii din subordinea lor sint adesea prietenii lor. Dintr-un motiv sau altul, ei protejeaza acesti alcoolici, sperind ca lucrurile se vor indrepta de la sine. Adjunctii adesea isi pun in pericol pozitiile lor incercind sa ajute alcoolici ce trebuiau sa fie dati de mult afara, or cel putin sa le fi dat oportunitatea de a se indrepta.

Dupa citirea acestei carti, un adjunct poate merge la un astfel de salariat si sa-i spuna cam asa. "Uite care-i treaba, Ed: Vrei sa te lasi de bautura sau nu? Tu ma pui pe mine intr-o postura proasta de fiecare data cind tragi cite o betie. Nu-i drept pentru mine sau pentru firma. Am invatat cite ceva despre alcoolism. Daca tu esti un alcoolic, tu ai o boala foarte grava. Tu te comporti ca un astfel de bolnav. Firma vrea sa te ajute sa-ti rezolvi problema si daca esti interesat exista o solutie. Daca o folosesti, trecutul va fi uitat si faptul ca te vei duce la tratament nu va fi observat. Dar daca tu nu poti ori nu vrei sa te lasi de baut, mai bine demisionezi.

Adjunctul tau poate sa nu fie de acord cu continutul acestei carti. El nu trebuie sa fie si chiar daca este el nu trebuie sa o arate alcoolicului de care se ocupa. Dar cel putin el intelege problema si nu va mai fi pacalit de promisiuni ordinare. El va fi capabil sa ia o pozitie cu acest salariat care va fi fara indoiala dreapta. El nu va mai avea in continuare motive sa acopere pentru un salariat alcoolic.

Se ajunge la urmatoarea concluzie: Un salariat nu trebuie dat afara din servici numai pentru ca este alcoolic. Daca el vrea sa se lase de baut, trebuie sa i se ofere o sansa reala. Daca el nu poate sau nu vrea sa se lase de baut atunci trebuie concediat. Exceptii sint putine.

Astfel de solutionare va realiza citeva lucruri: Va permite reabilitarea unor oameni buni. In acelasi timp nu vei simti remuscarea de a te descotorosi de cei ce nu pot ori nu vor sa se opreasca. Alcoolismul poate cauza organizatiei tale pagube considerabile in irosirea timpului, a oamenilor si reputatiei. Noi speram ca sugestiile noastre te vor ajuta sa pui stavilar la o drenare uneori foarte serioasa. Noi gindim ca sintem bine intentionati cind te grabim sa pui capat acestei risipe si sa le dai salariatilor tai valorosi o sansa de insanatosire.

Acum citva timp s-a facut o incercare cu un vice-presedinte al unui mare concern industrial. El a remarcat: "Sint foarte bucuros ca voi v-ati lasat de baut. Dar regulamentele de ordine interioara ale acestei firme este sa nu ne amestecam in viata particulara a salariatilor nostri. Daca un salariat bea asa de mult incit rezultatele lui sufera, il dam afara. Nu vad cum voi ne puteti ajuta, dupa cum vedeti, noi nu avem nici o problema cu alcoolul. "Aceasta intreprindere cheltuie in fiecare an milioane de dolari pentru cercetare. Costul este o fractiune de procent al productiei. Ei au statiuni de recreere. Au asigurare sociala. Au un interes real umanistic si profesional in bunastarea salariatilor. Si totusi ei cred ca nu au probleme cu alcoolismul.

Poate ca acasta este o atitudine tipica. Noi care am vazut cu totii multa vreme viata de intreprindere, cel putin din unghiul alcoolului, nu avem decit sa zimbim la opinia sincera a acestui gentleman. El ar putea sa fie socat daca ar sti cit de mult il costa alcoolismul intr-un an. Aceasta intreprindere poate avea numerosi alcoolici ori alcoolici potentiali. Executivii unei firme mari au adesea o idee vaga despre cit de prevalenta-i problema aceasta. Chiar daca tu crezi ca firma ta nu are probleme cu alcoolul, vei obtine rezultate bune daca o ai in vedere pentru viitor, vei putea face descoperiri interesante.

Desigur, acest capitol se refera la alcoolici, oameni bolnavi si deranjati. Ceea ce vicepresedintele, prieten al nostru, avea in mintea lui, era betivul naravit si chefliu. Cit priveste regulamentul lor interior, este fara indoiala sanatos, dar el nu cunoaste deosebirea dintre chefliu si alcoolic.

Nu ne asteptam ca salariatului alcoolic sa i se dedice un timp si o atentie disproportionate. El nu trebuie transformat intr-un favorit. Salariatul bun care se recupereaza, nu si-ar dori asa ceva. El va munci foarte mult si-ti va multumi pina pe patul de moarte.

Astazi sint patronul unei firme mici. Am doi salariati alcoolici ce produc mai mult decit cinci altii. Dar de ce nu? Ei au o atitudine noua si au fost salvati de la o moarte sigura. Am gustat cu placere fiecare moment petrecut in aducerea lor pe drumul bun.*

vezi apendicele VI – Noi vom fi bucurosi sa ne scrii daca-ti putem fi de folos.

VIZIUNE PENTRU TINE

Pentru cei mai multi oameni normali, bautura inseamna convietuire, prietenie si o imaginatie colorata. Inseamna degajarea de griji, de plictiseala si frica. Este o intimitate vesela cu prietenii si li se da parerea, caci viata este placuta. Dar aceasta nu mai este valabil pentru noi in acele ultime zile de betie turbulenta. Placerile erau povesti invechite, ori pur si simpu amintiri. Niciodata nu vom putea relua marile momente din trecut. Este o dorinta insistenta sa ne bucuram de viata asa cum ne-am bucurat odinioara si o obsesie dureroasa ca un miracol venit din ceruri ne va da din nou puterea de a controla bautura. Cu fiecare noua incercare a venit inca o infringere.

Cu cit cei din jur ne-au tolerat mai putin, cu atit mai mult ne-am retras din societate si din viata insisi. Cum noi deveneam subjugatii Regelui Alcool, populatia tremuratoare a regatului lui minios, ceata rece a singuratatii se asternea cit mai groasa. Se ingrosa, devenind din ce in ce mai neagra. Unii dintre noi s-au retras in locuri sumbre, in speranta de a gasi o noua intelegere, prietenie si aprobare. Pentru moment, am crezut ca am gasit – apoi venea uitarea de sine si mai tirziu trezirea groaznica in fata celor Patru Calareti Infricosatori: Teroarea, Consternarea, Frustrarea si Disperarea. Alcoolici napastuiti ce citesc aceasta pagina vor intelege!

Din cind in cind un betin inveterat, intr-un moment de trezie zice: "nu-mi lipseste nimic. Ma simt mai bine. Lucrez mai bine." Ca fosti bautori cu probleme noi zimbim la o astfel de naivitate. Noi stim ca prietenul nostru este ca un copil fluierind in intuneric ca sa-si tina curajul. Isi fura singur palaria. In sinea lui ar da orice ca sa poate turna pe git sase pahare fara sa i se intimple nimic. El va incerca din nou jocul vechi, pentru ca treaz nu se simte fericit. Pentru el, viata fara alcool este de neconceput. Intr-o buna zi, el va fi incapabil sa confrunte viata fie cu alcool, fie fara el. Atunci va cunoaste singuratatea cum putini o cunosc. El va ajunge la marginea prapastiei si-si va dori sfirsitul.

Noi ti-am aratat cum am iesit la suprafata. Tu zici: "Da, sint de acord. Dar voi fi oare condamnat la o viata proasta, plictisitoare si ursuza, cum o traiesc oamenii religiosi pe care-i cunosc? Stiu ca trebuie sa ma descurc fara alcool, dar cum pot sa o fac? Poti tu sa-mi dai un substitut satisfacator?"

Da, exista un substitut si exista mai mult decit atit. Este grupul prietenos al Alcoolicilor Anonimi. Acolo tu vei gasi eliberarea de griji, plictiseala si frica. Imaginatia ta va fi in flacari. Viata va avea un inteles in sfirsit. Cei mai satisfacatori ani ai existentei sint inca inaintea ta. Asa intelegem noi organizatia noastra si asa vei intelege si tu.

"Cum va fi aceasta posibil?" intrebi tu." Unde pot gasi acesti oameni?" tu vei gasi acesti prieteni noi in insasi comunitatea ta. Linga tine alcoolicii mor fara speranta ca pasagerii unui vas ce se scufunda. Intr-un oras mai mare sint sute de alcoolici. Inalti sau scunzi, bogati sau saraci, acestia sint viitorii membrii ai Alcoolicilor Anonimi. Printre ei vei face prieteni pe viata. Vei fi legat de ei cu noi si minunate legaturi, pentru ca veti scapa de inec impreuna si voi veti incepe umar la umar calatoria comunca. Atunci tu vei cunoste ce inseamna sa te dedici pentru ca altii sa supravietuiasca si sa redescopere viata. Vei intelege intr-adevar ce inseamna: "Iubeste-ti vecinul ca pe tine insuti."

Poate sa para de necrezut ca acesti oameni pot sa devina fericiti, respectati si folositori din nou. Cum pot sa se ridice din din aceasta stare de mizerie, reputatie proasta si lipsa de sperante? Raspunsul practic este ca atita timp cit s-a intimplat cu noi se poate intimpla si cu tine. Daca tu pui aceasta dorinta deasupra oricarei alteia si esti de acord sa te folosesti de experienta noastra, noi sintem siguri ca se va intimpla. Timpul miracolelor este inca cu noi. Reinsanatosirea noastra o dovedeste!

Speranta noastra este ca atunci cind aceasta carticica este lansata pe valul universal al alcoolismului, alcoolicii descurajati se vor arunca sa o prinda si sa-i foloseasca sugestiile. Multi se vor ridica pe picioare si vor incepe sa umble. Ei se vor apropia de alti alcoolici bolnavi si organizatia Alcoolicilor Anonimi poate rasari in fiecare oras si catun, ca raiuri pentru cei ce trebuie sa gaseasca o iesire.

In capitolul "Lucrind cu altii" tu ai inteles cu noi ne apropiem si ajutam pe altii sa se recupereze. Sa presupunem acum ca prin tine citeva familii au adoptat acest fel de viata. Tu ai vrea sa stii mai mult despre ceea ce trebuie sa faci mai departe. Poate ca cel mai bun fel de a avea o viziune a viitorului tau este sa-ti descriem cum a crescut organizatia noastra. Iata o prezentare pe scurt:

Ani in urma, in 1935, unul dintre membrii nostri a facut o calatorie spre unul din orasele din vest. Din punct de vedere al afacerilor, aceasta calatorie a iesit foarte prost. Daca el ar fi avut succes, in incercarea lui, el s-ar fi pus pe picioare din punct de vedere financiar, fapt care la vremea aceea era de o importanta vitala. Dar aventura lui a intrat pe miinile tribunalului si s-a impotmolit complet. Procedurile legale au fost pline de simturi ranite si controversa.

Amarnic descurajat, el se gasea intr-o situatie stranie, discreditat si aproape falimentar. Inca slabit fiziceste si fara sa fi baut de citeva luni el a vazut cit de primejdioasa era situatia lui. Ar fi vrut asa de mult sa vorbeasca cu cineva, dar cu cine?

Intr-o dupa amiaza mohorita el se foia in holul hotelului intrebindu-se cum isi va plati nota. La un capat al vestibulului, intr-o vitrina statea lista bisericilor locale. Un pic mai incolo din vestibul se deschidea usa catre un bar atractiv. De unde statea putea chiar sa vada adunarea vesela dinauntru. Printre ei va gasi companie si relaxare. Fara sa bea citeva pahare, el nu prea avea curaj sa faca o cunostinta intimplatoare si vedea un sfirsit de saptamina singuratic.

Desigur el trebuia sa bea, dar de ce sa nu stea cel putin la o masa cu o sticla de bautura nealcoolica in fata? La urma urmelor nu a stat el fara alcool aproape sase luni? Poate ca nu ar fi fost nici o problema sa consume citeva bauturi – nu mai mult! Deodata l-a apucat frica. Steta pe o pojghita subtire de gheata. Din nou era vechea, perfida nebunie a primului pahar. Ca trecut de un fior, s-a intors prin vestibul catre vitrina cu lista bisericilor. Muzica si discutiile vesele dinspre bar inca-i invaluiau urechile.

Dar ce ne facem cu responsabilitatile sale, cu familia si cei ce vor muri pentru ca nu vor sti cum sa se opreasca din baut – ceilalti alcoolici? Ar putea sa existe multi in acest orasel. S-a hotarit sa telefoneze un om al bisericii. Simtea cum sanatatea ii revine si i-a multumit lui Dumnezeu. Selectind o biserica la intimplare, a intrat intr-o cabina telefonica si a ridicat receptorul.

Telefonul lui la un om al bisericii l-a condus la un anume rezident al orasului care, desi fusese un om capabil si respectat, acum se apropia de culmea disperarii alcoolice. Era scenariul obisnuit: familia in pericol, sotia bolnava, datorii neplatite si fundatia avariata. El avea o dorinta disperata de a se opri din baut, dar nu vedea nici o solutie, pentru ca in toata sinceritatea el a incercat multe cai de iesire. Cu toate ca era dureros el stia ca era anormal dar inca nu intelesese deplin ce inseamna sa fii un alcoolic.

Cind prietenul nostru s-a relatat experienta, noua noastra cunostiinta a fost de acord ca, oricit de mare ar fi vointa, nu te poate ajuta sa stai fara bautura pentru o lunga durata. O experienta spirituala, el a conclus, era absolut necesara, dar pretul parea prea piperat pe bazele sugerate. El a adaugat ca traia intr-o frica constanta de cei ce puteau afla despre alcoolismul lui. El avea desigur falsa perceptie familiara a alcoolicului ca putini stiau ca avea probleme cu alcoolul. De ce, a argumentat el, trebuie sa piarda si cea a mai ramas din firma lui, numai ca sa aduca mai multe suferinta familiei prin admiterea prosteasca a starii sale clientilor care de fapt ii asigurau existenta? El va face orice cu exceptia acestei dezvaluiri.

Fiind intrigat, oricum el i-a spus prietenului nostru sa vina in vizita. La citva timp dupa aceasta vizita cind noul prieten credea ca avea problema sub control a inceput din senin un chef salbatic. Acesta a fost sa fie cheful chefurilor, pentru ca abia atunci a vazut ca trebuia sa stea fata-n fata cu problemele lui, fara eschivare, pentru ca numai asa Dumnezeu il va ajuta.

Intr-o dimineata el a luat taurul de coarne si a plecat sa le spuna celor de care se temea ca-i pierde de clienti care sint problemele cu care se lupta. A fost surprins de primirea facuta si a aflat ca multi deja stiau de problemele lui cu alcoolul.

Suindu-se la volan a facut turul celor de care-si amintea ca i-a ranit. Tremura de frica in timp ce facea turul, pentru ca aceasta putea sa insemne ruina, mai ales pentru unul cu meseria de doctor cum era el.

A sosit acasa pe la mijlocul noptii, frint de oboseala, dar fericit. Niciodata nu a mai atins alcoolul de atunci. Dupa cum vom vedea, el a devenit un om foarte important pentru comunitatea lui si marile datorii facute in cei treizeci de ani de betie crunta le-a achitat numai in patru ani.

Dar viata nu a fost usoara pentru cei doi prieteni. Au aparut multe dificultati. Amindoi au vazut necesitatea de a ramine activi din punct de vedere spiritual. Intr-o zi au telefonat la un spital local si au vorbit cu sora sefa. I-au explicat de nevoia lor de a fi activi si au intrebat-o daca nu cumva are vreo persoana cu probleme grave de alcoolism.

Raspunsul ei a fost: "Da, avem un dopagiu. Abia am scapat din miinile lui doua surori pe care i s-a urcat la cap sa le bata numai pentru ca era beat. Cind este treaz este un om minunat, dar a fost internat de opt ori in ultimele sase luni. Dupa cite am inteles, a fost un avocat bun, apreciat de tot orasul, iar acum il tinem strins legat in camasa de forta."

Era un candidat potrivit, dar dupa descriere nu prea promitator. Folosirea principiilor spirituale in aceste cazuri nu a fost chiar asa de bine inteleasa ca acum. Dar unul dintre initiatori a zis "Dati-i va rugam o camera particulara. Vom sosi imediat."

Doua zile mai tirziu, un viitor membru al A.A. privea cu ochi sticlosi la strainii de linga patul lui. "Cine sinteti voi oamni buni si de ce aceasta camera particulara? Pina acum am fost tinut numai in celule."

Unul dintre vizitatori a zis: "Iti facem un tratament pentru alcoolism."

Dezamagirea era scrisa cu litere mari pe fata pacientului cind a replicat: "Da, dar ce folos. Nimic nu ma va vindeca. Sint pierdut. Ultimele trei dati m-am imbatat imediat ce am iesit din spital inainte de a ajunge acasa. Imi este frica sa mai ies din spital. Nu pot sa inteleg ce se intimpla cu mine."

Timp de o ora, cei doi prieteni I-au impartasit experientele lor cu bautura. La fiecare din ele pacientul facea acelasi comentariu: "Acela sint eu. Acela sint eu. Asa beau si eu." Pacientului i s-a spus de otravirea acuta de care sufera, cum alcoolul deterioreaza corpul si deformeaza mintea. S-a discutat mult despre starea mintala dinaintea primului pahar.

"Da, asa sint eu", zise pacientul, "adevarata mea infatisare. Voi, oameni buni, cunoasteti treaba aceasta corect, dar la ce imi va folosi. Voi sinteti cineva. Am fost si eu odata, dar acum sint un nimic. Din ceea ce mi-ati spus, inteleg mai mult ca oricind problema ce o am, dar nu pot sa ma opresc." La aceste vorbe amindoi vizitatorii au izbucnit in ris. Zise viitorul membru: "Nu prea vad ce este de ris."

Cei doi prieteni ii vorbira despre experienta spirituala si despre cursul actiunii lor.

El intrerupse: "Am crezut in biserica cu tarie, dar aceasta nu ma va vindeca. M-am rugat lui Dumnezeu in fiecare dimineata cind ma sculam cu greata dupa o noapte de bautura si ma juram ca nu ma mai ating de o alta picatura, dar pe la ora noua eram fiert ca o bufnita."

A doua zi l-a gasit pe candidat mult mai intelegator. El a gindit totul din nou. "Poate ca aveti dreptate", spuse, "Dumnezeu trebuie sa aiba putere sa face orice". Apoi a adaugat: "Cu siguranta el nu a facut prea mult pentru mine cind am incercat sa ma lupt cu necazurile alcoolului singur."

A treia zi, avocatul si-a pus viata in grija si directia Creatorului sau si a declarat ca-i perfect de acord sa faca orice este necesar. Sotia sa veni in vizita, fara sa-si faca multe sperante, desi parca vedea ceva diferit la barbatul ei. El incepuse sa aiba o experienta spirituala.

In acea dupa amiza, sotul s-a imbracat si a iesit din spital un om liber. Apoi a inceput o campanie politica, tinind cuvintari, frecventind adunari de toate felurile, uneori nedormind toata noaptea. El a pierdut alegerea numai cu putin. Dar l-a gasit pe Dumnezeu si gasindu-l pe Dumnezeu s-a gasit pe sine insusi.

Aceasta a fost in Iunie 1935. De atunci, nu s-a mai atins de bautura. El, de asemeni, a devenit un membru respectat si folositor al comunitatii sale. A inceput sa ajute multi alcoolici sa se recupereze si a devenit o autoritate in biserica de la care a absentat o perioada foarte lunga inainte de a se opri din baut.

Deci, dupa cum vezi, erau acum trei alcoolici din acel oras, care stiau ca trebuie sa dea la altii ceea ce au gasit pentru ei insisi ca sa poata scapa naufragiului. Dupa multe incercari zadarnice de a gasi alti candidati, un al patrulea a aparut. El a fost trimis de o cunostinta ce a aflat veste acea buna. Parintii sai care nu puteau sa inteleaga daca vrea sau nu sa se opreasca din baut, il considerau un tinar nepasator. Ei erau oameni adinc religiosi, foarte socati de refuzul baiatului de a avea ceva de a face cu biserica. Baiatul suferea groaznic dupa fiecare betie, dar se parea ca nu poate fi ajutat cu nimic. El a acceptat oricum sa mearga la spital unde a ocupat aceeasi camera pe care avocatul o lasase vacanta.

A avut trei vizitatori. Dupa un scurt timp el zile: "Felul in care voi puneti partea aceasta spirituala face mult sens. Sint gata sa intru in aceasta afacere. Imi dau seama ca batrinii mei au avut dreptate la urma urmelor." In acest fel, inca unul a fost adaugat la grup.

Prietenul nostru cu incidentul din holul hotelului a stat tot timpul in orasul acesta. Au trecut aproape trei luni. Apoi s-a reintors acasa, lasind in urma primul lui candidat, avocatul si tinarul nepasator. Acesti trei deja gasisera un mod nou de viata. Stiau ca trebuie sa ajute pe alti alcoolici daca vor sa-si mentina sanatatea, dar motivul acesta a fost intrecut de fericirea gasita in a se darui altora. Si-au pus casele la dispozitie, au impartit resursele lor subtiri si si-au devotat cu bucurie timpul lor liber celor suferinzi. Ei nu au ezitat ca zi sau noapte sa duca un pacient nou la spital si sa-i faca vizite dupa aceea. Numarul membrilor a crescut. Au intimpinat si nereusite, dar in acele cazuri au depus tot efortul sa aduca familia alcoolicului pe calea vietii spirituale, in felul acesta diminuind cu mult frica si suferinta.

Dupa un an si jumatate, celor trei li s-au adaugat inca sapte. Vazindu-se foarte des, rar trecea o seara fara ca una dintre familii sa nu gazduiasca cite o adunare de barbati si femei, fericiti de eliberarea lor si cu un gind constant de a prezenta descoperirea lor unui nou venit. In afara acestor intilniri cazuale, a devenit o obisnuinta sa se aleaga o seara pe saptamina pentru o adunare la care sa vina oricine era interesat intr-o viata spirituala. In afara de socializare, obiectivul principal era ca sa asigure timpul si locul unde persoane noi puteau aduce in discutie problemele lor.

Cei din afara devenira interesati. O familie a pus casa lor mare la dispozitia acestei stranii si pestrite adunaturi si au devenit foarte fascinati pentru ceea ce au facut pentru aceste activitati. Casa lor a fost de multe ori vizitata de cite o sotie deznadajduita care a gasit aici dragoste, prietenie si intelegere pentru problemele sale, printre alte femei si printre barbatii lor care povesteau ceea ce li s-a intimplat si care o sfatuiau cum poate sa-si spitalizeze omul ei nabadaios si cum trebuie sa se poarte cu el daca bea din nou.

Multi oameni inca uimiti de experienta din spital au trecut pragul acestei case spre libertate. Multii alcoolici ce au intrat acolo au gasit un raspuns. El sucomba grupului de oameni veseli care rideau de intimplarile lor triste si care le intelegeau si pe ale lui. Impresionat de cei ce l-au vizitat la spital, el capitula cu totul, cind mai tirziu in camera de la etaj a acestei case auzea povestile unor oameni a caror experienta era asa de asemanatoare cu a lui. Expresia de pe fata femeilor, acel ceva de nedescris din ochii barbatilor, atmosfera stimulanta si electrificanta a locului, conspira sa-l faca sa inteleaga ca aici era in sfirsit raiul pe pamint.

Apropierea practica de problemele lui, toleranta pentru orice, lipsa de formalitate, democratia genuina, intelegerea misterioasa pe care acesti oameni o aveau erau irezistibila. El si sotia lui plecau exaltati la gindul ca acum si ei puteau sa ajute o cunostinta lovita de soarta sau familia lui. Erau constienti ca aveau o multime de prieteni noi printre niste straini pe care se parea ca-i cunoscuse de cind lumea. Prin ei au vazut Marele Adevar – iubirea si Atotputernicul Creator.

Casa aceasta a devenit curind neincapatoare pentru vizitatorii saptaminali care de regula erau intre 60 si 80. Alcoolicii veneau de pretutindeni, unii din imprejuirmi, altii calatorind distante mari ca sa fie prezenti. O localitate situata la 30 de mile departare avea 30 de membrii ai Alcoolicilor Anonimi. Fiind o localitate mare, grupul va ajunge intr-o zi la multe sute.

Dar viata printre Alcoolicii Anonimi este mai mult decit sa participi la adunari sau sa vizitezi spitalele. Vindecind rani vechi, ajutind in eliminarea diferentelor de vederi, ajutind parintii miniosi sa-si inteleaga fiul pe care l-au dezmostenit, dind bani cu imprumut si cautind de lucru unul pentru altul, acestea erau intimplari zilnice cind erau justificate. Nimeni nu era destul de discreditat sau asa de jos cazut ca sa nu fie primit cu cordialitate cind isi exprima dorinta serioasa de a aborda programul. Distinctiile sociale, rivaleriile si gelozia erau reduse la o expresie de gluma. Calatorind pe acelasi vapor avariat, fiind restaurati si uniti sub acelasi Dumnezeu, cu inimile si mintile potrivite pe lungimea de unda pentru a face bine altora, situatia materiala care era asa de importanta pentru altii nu mai avea semnificatie pentru el. Cum se putea asa ceva?

In multe orase din est incep sa se creeze grupuri in conditii aproape identice. Intr-unul din ele exista un spital renumit pentru tratamentul alcoolismului si adictiunii la droguri. Acum sase ani unul dintre membrii nostri a fost pacient acolo. Mai tirziu, inauntru zidurilor aceluiasi spital multi altii dintre noi am simtit pentru prima data Prezenta si Puterea lui Dumnezeu. Sintem profund indatorati medicului sef de acolo, pentru ca el, desi putea sa-si pericliteze reputatia ne-a declarat ca are mare incredere in programul nostru.

Nu mult dupa aceea acest doctor a inceput sa sugereze metoda noastra pacientilor lui. Intelegind metoda, el putea selecta usor pe cei ce doreau si erau capabili sa se recupereze pe baze spirituale. Multi dintre noi fostii pacientui, ne duceam sa-l ajutam. Apoi in acest oras din estul S.U.A., au inceput adunari informative ca cele mai sus descrise, unde acum poti intilni numerosi membri. Si aici se leaga aceleasi prietenii rapide si se ofera aceleasi ajutor fratesc pe care l-am vazut printre membrii din orasul din vest. Azi se calatoreste mult intre est si vest si prevedem o crestere si mai mare in aceste schimburi de ajutor.

In viitor, noi speram ca orice membru care calatoreste sa gaseasca un grup de Alcoolici Anonimi la capatul liniei. Intr-n fel, aceasta-i deja o realitate. Unii dintre noi sintem comercianti si calatorim mult. Grupuri mici de doi, trei si cinci mebrii au rasarit in numeroase comunitati prin contact cu cele din centrele mari. Noi care calatorim, ne oprim la aceste grupuri de cite ori de des putem. Aceasta practica ne da posibilitatea sa dam o mina de ajutor, in acelasi timp evitind anumite distractii ispititoare, despre care orice calator te poate informa cum iti ies in cale.

Deci noi crestem. La fel poti si tu, desi tu poti fi decit un om singur cu aceasta carte in mina. Credem si speram ca contine tot ce-i necesar ca tu sa incepi.

Noi stim ca te-a pus pe ginduri si iti spui: "Sint excitat, nervos si singur. Nu pot sa fac asa ceva." Dar tu poti pentru ca iti amintim ca abia acum ai descoperit un izvor de putere mult mai mare decit tine insuti. Ca sa faci ceea ce noi am facut, avind aceasta putere la indemina este numai problema de vointa, rabdare si munca.

Noi cunoastem un membru A.A. ce s-a mutat intr-un alt oras. Dupa citeva saptamini de la sosire a aflat ca acel oras probabil avea mai multi alcoolici pe mila patrata decit orice alt oras al tarii. Aceasta s-a intimplat numai cu citeva zile inainte de terminarea acestei carti (1939). Autoritatile erau foarte ingrijorate. Prietenul nostru s-a intilnit cu un psihiatru proeminent care preluase anumite responsabilitati pentru insanatosirea montala a comunitatii. Doctorul s-a dovedit sa fie capabil si cu nerabdare sa adopte orice metoda de lucru cu care sa rezolve situatia. A intrebat ce oare are prietenul nostru de oferit?

Prietenul nostru a inceput sa-i spuna. Asa de convins a fost ca doctorul a acceptat sa foloseasca metoda noastra printre pacientuu sai si printre alti alcoolici de la clinica la care lucra. S-au facut de asemeni aranjamente cu psihiatrul sef al unui mare spital public ca sa selecteze si pe altii aflati in riul de mizerie ce curge prin acea institutie.

Deci, prietenul nostru silitor va avea in curind prieteni cu gramada. Unii dintre ei se vor scufunda si probabil niciodata nu vor iesi din nou la suprafata, dar daca experienta noastra este un criteriu, mai mult de jumatate din cei in cauza vor deveni membrii al Alcoolicilor Anonimi. Cind citiva oameni ai acestui oras se vor regasi pe ei insisi si vor descoperi bucuria de a ajuta pe altii sa revina din nou la viata, nimic nu-i va opri pina cind fiecare alcoolic din acel oras a avut oportunitatea de a se insanatosi daca poate si daca vrea.

Tu inca vei zice: "Dar nu vor avea favoarea de a te intilni pe tine care scrii aceasta carte." Nu putem fi siguri. Dumnezeu va determina aceasta. De aceea, tu trebuie sa-ti aduci aminte ca tu trebuie sa te bazezi intotdeauna pe El. El iti va arata cum sa creezi Grupul pe care-l doresti.

Cartea noastra incearca sa fie numai sugestiva. Noi intelegem cit de putin cunoastem. Dumnezeu, in mod constant ne va dezvalui mult mai mult tie si noua. Intreaba-l in rugaciunea de dimineata ce poti face in fiecare zi pentru cel ce sufera. Raspunsul va veni numai daca casa ta este in ordine. Evident tu nu poti transmite ceea ce nu ai. Fii sigura ca relatia ta cu El sa fie cea dreapta si atunci pentru tine si numerosi altii vor avea loc mari evenimente. Acesta-i Marele Adevar pentru noi.

Abandoneaza-te lui Dumnezeu asa cum l-ai inteles. Admite greselile tale Lui si celor in jur. Curata urmele naufragiilor pe care le-ai avut in trecut. Ofera pe gratis ceea ce ai primit si aliazate cu noi. Noi vom fi impreuna cu tine in Spiritul Grupului si cu siguranta vei intilni pe unii dintre noi straduindu-ne pe Drumul catre Destinatia Fericita.

Pina atunci, Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa tina sub protectia Lui.

CEI DOISPREZECE PASI AI ALCOOLICILOR ANONIMI

Am recunoscut ca sintem neputinciosi in privinta alcoolului – ca nu mai sintem stapini pe viata noastra.

Am ajuns la credinta ca o Putere mai mare decit a noastra ne va putea reda sanatatea.

Am hotarit sa ne lasam vointa si viata in grija lui Dumnezeu asa cum L-am inteles fiecare.

Am facut printr-o cercetare curajoasa inventarul amanuntit al propriei personae.

Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si unei alte fiinte umane natura exacta a greselilor noastre.

Am consimtit fara reserve ca Dumnezeu sa ne scape de toate defectele de caracter.

I-am cerut cu umilinta sa ne indeparteze defectele.

Am intocmit o lista cu toate persoanele pe care le-am ranit si am consimtit sa le cerem iertare fiecareia in parte.

Ne-am cerut iertare si reparat greselile direct fata de acele personae, acolo unde a fost cu putinta, exceptind cazurile cind le-am putut face vreun rau, lor sau altora; cind am gresit, am recunoscut aceasta fara ezitare.

Am cautat prin rugaciune si meditatie sa ne interim contactul constient cu Dumnezeu asa cum fiecare ni L-am inchipuit, cerindu-I doar sa ne arate calea ce trebuie sa o descoperim si sa ne dea puterea sa o parcurgem.

Dupa ce am experimentat o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in viata de toate zilele.

Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre.

COSMARUL DOCTORULUI BOB

Un cofondator al AA. Nasterea Societatii noastre dateaza din prima zi a sobrietatii lui, 10 iunie 1935.

Pina in 1950, anul mortii lui, el a purtat mesajul la mai mult de 5000 de alcoolici, barbati si femei, si la toti le-a oferit serviciile sale medicale, fara sa ii treaca prin gind sa fie platit.

In acest serviciu genial, el a fost asistat de Maica Ignatia de la spitalul Sf. Toma din Akron, Ohio, una dintre cele mai mari prietene pe care organizatia noastra le-a avut vreodata.

M-am nascut intr-o localitate mica din Anglia Noua de circa sapte mii de suflete. Starea morala a fost, dupa cum imi amintesc, mult deasupra mediei. Bere sau alte bauturi nu se vindeau in imprejurime decit la Agentia judeteana de bauturi, unde daca cineva putea procura o litra, trebuia sa il convinga pe agent ca intr-adevar ii trebuie. Fara aceasta dovada doritorul cumparator era fortat sa plece cu mina goala, deci cu nimic din ceea ce mai tirziu am convins ca era cel mai bun leac al tuturor bolilor omenesti. Oameni care primeau bautura prin posta de la Boston sau New York erau priviti cu neincredere de catre cei mai multi dintre sateni. Satul era bine dotat cu biserici si scoli in care mi-am urmat activitatile mele educationale de inceput.

Tatal meu a fost un om de profesie de o abilitate recunoscuta, si impreuna cu mama mea au fost cei mai activi in viata bisericeasca. Si tata si mama au fost cu mult deasupra inteligentei medii.

Din nefericire pentru mine, am fost singurul copil la parinti, fapt care probabil a determinat egoismul meu care a jucat un rol asa de important in a deveni alcoolic.

Din copilarie pina la sfirsitul liceului am fost mai mult sau mai putin fortat sa ma duc la biserica, la Scoala de Duminica si slujba de seara , apoi slujba de luni seara si uneori miercuri. Aceasta a avut ca efect hotarirea mea ca atunci cind devin liber de dominatia parintilor, sa nu mai murdaresc niciodata usile bisericii. Aceasta rezolutie am respectat-o ferm pentru urmatorii 40 de ani, cu exceptia cazului cind circumstantele faceau ca este neintelept sa absentez.

Dupa liceu am urmat patru ani intr-unul dintre cele mai bune institute din tara, unde bautura parea a fi o importanta activitate extracuriculara. Aproape fiecare parea sa bea. Am baut si mai mult si am avut o gramada de placeri si foarte putine suparari, fie fizic, fie financiar. Paream sa fiu capabil sa imi revin a doua zi dimineata mai bine decit majoritatea colegilor mei de bautura, care erau blestemati (sau mai curind blagosloviti) cu o senzatie de voma, greu de suportat dimineata. Niciodata in viata mea nu am avut o durere de cap, fapt care m-a facut sa cred ca am fost un alcoolic inca de la inceput. Intreaga mea viata parea a fi centrata in a face tot ceea ce doream, fara sa imi pese de drepturile, dorintele ori privilegiile altora; o stare mintala ce devenise din ce in ce mai predominanta cu trecerea anilor. Am terminat cu "lauri" in ochii colegilor de bautura, dar nu si in ochii decanului.

Urmatorii trei ani i-am petrecut in Boston, Chicago si Montreal ca salariat la un mare concern de manufactura, vinzind marfuri de industrie feroviara, motoare pe gaz de toate tipurile, si multe alte obiecte de industrie grea. De-a lungul acestor ani, am baut atit cit mi-a permis punga, inca fara sa platesc o amenda prea grea, cu toate ca am inceput sa am citeodata senzatia de voma dimineata. Am pierdut numai o jumatate de zi de lucru de-a lungul acestor trei ani.

Urmatorul meu pas a fost sa incept studiul medicinei, intrind la una dintre cele mai mari universitati din tara. Acolo am inceput sa beau cu mai multa dedicatie decit am aratat inainte. Pe baza enormei mele capacitati pentru bere am fost ales membru al unei asociatii de bautori, si in curind am devenit unul dintre conducatorii lor spirituali. Multe dimineti am plecat spre scoala si cu toate ca eram bine pregatit, ma intorceam la camin din cauza unei senzatii de voma, neavind curajul sa intru in clasa de frica sa nu fac vreo scena daca as fi fost scos pentru o prezentare orala.

Aceasta a mers din ce in ce mai rau pina in primavara anului doi, cind, dupa o perioada lunga de betii, am ajuns la concluzia ca nu pot termina anul si am impachetat ce am apucat si am plecat spre sud sa petrec o luna la o mare proprietate a unui prieten al meu. Cind m-am limpezit la minte, mi-am dat seama ca parasind facultatea a fost o mare prostie, si ca ar fi mai bine sa ma reintorc sa sa imi continui cursurile. Cind am ajuns la scoala am descoperit ca cei din conducera facultatii erau de alta parere. Dupa multe argumente m-au lasat sa ma reintorc si sa imi dau examenele, pe care le-am trecut pe toate cu merit. Dar ei erau dezgustati si mi-au spus ca vor incerca sa faca toate eforturile pentru a (ma da afara?) continua fara prezenta mea. Dupa mai multe discutii dureroase mi-au dat hirtia matricola si am emigrat la o facultate de renume, si am intrat direct in anul trei in toamna aceea.

Acolo bautura a devenit asa de rea incit baietii de la camin s-au simtit obligati sa trimita vorba tatalui m eu, care a facut o excursie foarte lunga in incercarea zadarnica de a ma indrepta. Aceasta a avut asa de putin efect incit am continuat sa beau si sa folosesc bauturi tari mai mult decit oricind in anii precedenti.

Ajungind la examenele de sfirsit de an, am intrat intr-un lant de chefuri ce nu se mai terminau. Cind am intrat la scris, mina imi tremura asa de tare ca nu puteam sa tin creionul. La trei dintre examene am dat foile goale. Am fost desigur chemat la decanat si rezultatul a fost ca a trebuit sa mai repet doua trimestre si sa stau fara bautura daca vreau sa termin facultatea. M-am tinut de cuvint si am trecut cu bine in fata profesorilor atit in ceea ce priveste disciplina cit si invatatura.

M-am comportat asa de merituos incit am obtinut o mult rivnita repartizare la stagiatura intr-un spital din vestul tarii unde am petrecut doi ani. In acesti doi ani am fost asa de ocupat ca foarte rar am parasit spitalul. In consecinta, nu am intrat in nici un necaz.

La sfirsitul celor doi ani, am deschis un cabinet in centrul orasului. Aveam ceva bani si timp la dispozitie din belsug, si o mare durere de stomac. Am descoperit curind ca vreo citeva pahare imi ameliorau durerile gastrice cel putin pentru intervale de citeva ore in asa fel incit nu a fost deloc greu sa ma reintorc la indulgenta exceselor din trecut.

De data aceasta am inceput sa platesc foarte mult din punct de vedere fizic si in speranta ameliorarii m-am incarcerat voluntar cel putin de o duzina de ori intr-unul dintre sanatoriile locale.

Am ajuns intre Scila si Caribda pentru ca daca nu beam, stomacul ma tortura, iar daca beam, ma torturau nervii. Dupa trei ani de tortura am fost internat intr-un spital local, unde au incercat sa ma ajute, dar aveam destui prieteni care la rugamintea mea imi aduceau pe ascuns cite o sticla de trei sferturi, ori furam alcoolul din spital, in asa fel incit conditia mea se degrada rapid.

In sfirsit, tatal meu a trebuit sa trimita un doctor din localitatea in care m-am nascut care a reusit sa ma aduca acasa si am stat in pat aproape doua luni inainte de a ma aventura in afara casei. Am stat pe linga casa inca doua luni si apoi am plecat sa imi redeschid cabientul. Cred ca m-am speriat total de ceea ce s-a intimplat, ori doctorul m-a speriat, probabil si una si alta, asa incit nu m-am atins de bautura din nou pina cind a venit prohibitia si nu mai aveai voie sa cumperi bautura in tinutul nostru.

Prin promulgarea Amendamentului de Lege Nr 18, m-am simtit la adapost. Stiam ca fiecare va cumpara citeva sticle, sau lazi de alcool dupa cum le permitea mina, si in curind bautura va disparea. De aceea, nu va face nici o diferenta chiar daca si eu as bea pina se termina un pic. La acel moment nu mi-am dat seama de proviziile nelimitate pe care guvernul le-a repartizat ca sa fie obtinute de doctori si nu de producatorii clandestini care in curind aparusera la orizont. Am baut cu moderatie la inceput, dar mi-a luat numai un scurt timp sa ma intorc din nou la obiceiurile vechi prin care am ajuns la asa dezastru inainte.

In urmatorii trei ani, m-am imbolavit de doua distince fobii, una a fost frica de a nu putea sa dorm si cealalta a fost frica de a ramine fara bautura. Nefiind un om bogat, stiam ca daca nu stau treaz indeajuns ca sa cistig bani, nu o sa mai am bani sa beau. De aceea, de cele mai multe ori nu luam bautura de dimineata, pe care o doream asa de mult, dar in loc luam o doza mare de sedative sa-mi linistesc senzatia de voma care ma deranja teribil. Ocazional, cedam dorintei de a bea dimineata, si cind se intimpla nu-mi lua mai mult decit citeva ore inainte de a nu mai fi bun de nimic. Aceasta imi micsora sansele de a scoate pe ascuns bautura pentru seara aceea, care in schimb insemna o noapte de framintare in pat, urmata de senzatiile de voma de dimineata cu dureri de nesuportat. De-a lungul urmatorilor cincisprezece ani mi-am dat seama indeajuns ca niciodata nu o sa ma mai duc beat la spital si foarte rar primeam bolnavi la cabinetul meu particular, daca bausem. Uneori ma ascundeam intr-unul din cluburile al caror membru eram, si alteori aveam obiceiul de a ma inregistra la cite un hotel sub nume fals. Dar prietenii mei de obicei ma gaseau si ma duceau acasa daca imi promiteau ca n-o sa fie cearta.

Daca sotia mea planuia sa plece in vizita uneori dupa-amiaza, aduceam o mare provizie de lichior pe ascuns in casa si o ascundeam in gramada de carbuni, in sifonier, deasupra capului usii, deasupra grinzilor din camara si in sparturi in dusumeaua camarii.

De asemenea, am folosit cufere si lazi, cosuri pentru depozitarea cutiilor de tabla si chiar si lada cu cenusa. Bazinul de apa de la toaleta niciodata nu l-am folosit, pentru ca parea prea usor de descoperit pentru sotia mea. Am aflat mai tirziu ca sotia ii inspecta foarte des. Obisnuiam sa pun sticle de o litra sau de o jumatate in manusi imblanite si sa le arunc pe veranda deschisa cind in zilele de vara venea intunericul. Vinzatorul meu clandestin ascundea bautura sub scara din spatele casei unde o puteam gasi cind vroiam. Uneori o aduceam in buzunare, dar uneori imi erau inspectate si devenea foarte riscant. Uneori am pus bautura in sticle de o jumatate de litru si puneam citeva in carimbul sosetei. Aceasta a mers fumusel pina cind sotia mea si cu mine ne-am dus sa vedem Wallace Beery in piesa "Remorcherul Annie", dupa care ascunderea sticlelor in carimbul sosetei nu a mai tinut.

Nu voi lua spatiu sa relatez toate intimplarile mele din spital si din sanatoriu.

In aceasta perioada eu si ostia am devenit mai mult sau mai putin ostracizati de prietenii nostri. Nu ne mai invitau pentru ca ma imbatam cu siguranta, iar sotia era ingrozita sa invite pe cineva din acelasi motic. Frica mea de insomnie imi cerea sa ma imbat in fiecare seara, dar ca sa pot cumpara bautura pentru noaptea urmatoare, trebuia sa stau treaz in timpul zilei, cel putin pina la ora patru dupa amiaza. Aceasta rutina a continuat cu citeva intreruperi timp de saptesprezece ani. A fost un cosmar oribil, sa te imbeti, sa lupti cu greata dimineata, sa iei doze mari de sedative ca sa poti lucra si sa cistigi un ban si asa mai departe la nesfirsit. Obisnuiam sa fac promisiuni sotiei, pritenilor si copiilor mei, ca nu ma voi mai atinge de bautura – promisiuni care rareori ma tineau treaz chiar pentru acea zi, desi am fost foarte sincer cind am promis.

In beneficiul celor cu inclinatii experimentale, as mentiona asa numitul experiment cu bere. Cind berea a fost din nou permisa, am crezut ca sint in afara pericolului. Puteam sa beau oricit de multa bere. Era nevatamatoare; nimeni nu se imbata din bere. Deci, am umplut camara cu virf, cu permisiunea bunei mele sotii. N-a trecut mult pina am ajuns sa beau o lada si jumatate pe zi. Am pus pe mine aproape 15 kilograme in aproape doua luni, aratind ca un porc si fiind incomodat de o respiratie scurta. Mi-a venit ideea ca daca oricum miroase a bere nimeni nu putea sa spuna ca am baut altceva, deci am inceput sa intaresc berea cu alcool curat. Fara asteptare, rezultatul a fost foarte rau si experimentul cu bere s-a terminat.

Cam in acelasi timp cu experimentul cu bere m-am aruncat intr-o societate de oameni care m-au atras prin tinuta lor aparenta, sanatate si fericire. Ei vorbeau fara sa se rusineze, fapt pe care niciodata nu l-am putu face, si pareau foarte sanatosi. Pe linga aceste atribute, pareau sa fie fericiti. Eram foarte constient de prezenta mea si bonav cel mai mult timp, sanatatea mea se ducea de ripa si ma simteam cu totul mizerabil. Mi-am dat seama ca ei aveau ceva ce eu nu aveam, din care as putea profita cu siguranta. Am inteles ca era ceva de natura spirituala, care nu ma atragea deloc, dar am gindit ca nici rau nu putea sa-mi faca. Am studiat acest subiect pentru urmatorii doi ani si jumatate, dat tot ma imbatam in fiecare noapte. Am citit tot ce am putut gasi si am vorbit cu oricine am crezut ca stia ceva despre subiect.

Sotia mea deveni adinc interesata si a fost interesul ei care l-a sustinut pe al meu, cu toate ca nu mi-a trecut prin minte ca putea sa fie raspunsul la problema mea cu bautul. Cum si-a pastrat sotia mea credinta si curajul de-a lungul anilor aceia nu voi sti niciodata, dar si le-a tinut. Daca nu si-l tinea stiu ca puteam sa fiu mort de mult. Pentru o cauza necunoscuta noi, betivii, se pare ca avem talentul innascut de a gasi cele mai fine femei ale lumii. De ce ele trebuie sa fie supuse torturilor pe care noi li le aducem, nu pot sa explic.

Cam in aceasta vreme o doamna a telefonat intr-o simbata sa ii spuna sotiei mele ca ar dori sa ii fac o vizita in seara aceea ca sa intilnesc un prieten de-al ei care ar putea sa ma ajute. A fost cu o zi inainte de Ziua Mamei. M-am intors acasa beat turta carind un ghiveci cu o planta mare pe care am asezat-o pe masa si in graba am urcat scarile spre dormitor si am lesinat. A doua zi doamna a telefonat din nou. Incercind sa fiu politicos, desi ma simteam foarte rau, am zis "O sa venim" si am scos de la sotie promisiunea ca nu vom sta mai mult de cincisprezece minute.

Am intrat in casa la ei la cinci fix si s-a facut unsprezece si un sfert cind am plecat. Am avut citeva convorbiri scurte cu acest domn si deodata m-am lasat de baut. Aceasta trezire a durat trei saptamini; apoi m-am dus la Atlantic City ca sa particip la o intrunire de citeva zile a unei societati nationale al carui membru eram. Am baut tot whiskyul servit pe tren si am cumparat inca citeva sticle de trei sferturi in drum spre hotel. Era duminica. M-am imbatat bine duminica noaptea, am stat treaz luni pina dupa cina cind am inceput din nou sa beau. Am baut tot ce am dorit la bar si apoi m-am dus sa ii pun capac. Marti dimineata am inceput din nou si pe la prinz eram deja bine facut. Ca sa nu ma fac de rusine am platit hotelul si am plecat. In drum spre gara mi-am facut din nou provizii. Mai era ceva timp pina la sosirea trenului. De atunci nu imi amintesc nimic pina in momentul in care m-am trezit in casa unui prieten intr-o localitate vecina. Acesti prieteni au anuntat sotia, care a trimis noul meu prieten sa ma ia. El a venit, m-a adus acasa, m-a ajutat sa ma sui in pat, mi-a dat citeva paharele in noaptea aceea si o sticla a doua zi. A fost 10 iunie 1935 si aceea a fost ultima bautura pe care am pus-o in gura. Pina in momentul in care scriu au trecut patru ani.

Intrebarea care in mod natural poate sa iti vina in minte ar putea fi: "Ce a facut sau ce a spus acel domn ca sa fie diferit de ceea ce altii au facut si au spus"? Trebuie sa ne reamintim ca am citit enorm de mult si am vorbit cu oricine avea cunostinta sau credeam ca stiau ceva despre subiectul alcoolism. Spre deosebire de ei acesta era un om care avea experientea multor ani de betie infricosatoare, care trecuse prin mai toate intimplarile de betie cunoscute de omenire, dar care s-a oprit cu ajutorul aceleiasi metode pe care incercam sa o folosesc si anume metoda spirituala. El mi-a impartasit cunostinte despre subiectul alcoolismului care mi-u fost fara indoiala folositoare. De o importanta si mai mare a fost faptul ca el era primul supravietuitor cu care am vorbit vreodata care stia ce vorbeste in legatura cu alcoolismul din propria experienta. In alte cuvinte, vorbea pe limba mea. El cunostea toate raspunsurile si cu siguranta nu din carti.

A fost cea mai minunata blagoslovire sa fiu dezlegat de teribilul blestem cu care am fost legat. Sanatatea mea este buna si am recistigat respectul de sine cit si respectul colegilor mei. Viata de familie s-a imbunatatit si firma mea aduce profit in aceste timpuri grele.

Am petrecut o mare parte din timp impartind ceea ce am primit celor ce vor sa primeasca si au neaparata nevoie. O fac pentru patru motive.

Simtul datoriei

Imi face placere

Pentru ca prin ceea ce fac platesc datoria catre cel ce a avut rabdare sa impartaseasca cu mine experienta lei.

Pentru ca de fiecare data cind ajut adaug la asigurarea personala impotriva unei recidive.

Spre deosebire de multi ani din grupul nostru eu nu am putut scapa de tentatia de a bea decit dupa doi ani si jumatate de abstinenta. Tentatia de a bea a stat aproape tot timpul cu mine. Dar din fericire nu am cedat niciodata. Ma simteam foarte rau cind vedeam prietenii mei bind si stiam ca eu nu pot, dar m-am invatat sa imi spun ca odata si eu am avut acest privilegiu, dar l-am abuzat asa de inspaimintator ca mi-a fost retras. Deci nu are rost sa ma pling de el, cind de fapt nimeni vreodata nu m-a trintit la pamint ca sa-mi toarne bautura pe git.

Daca tu consideri un ateist, un agnostic, un sceptic ori vreo forma de mindrie intelectuala care te impiedica sa accepti ceea ce este scris in aceasta carte te compatimesc din tot sufletul. Daca tu inca te consideri destul de puternic sa cistigi partida de unul singur aceea ramine afacerea ta. Dar daca tu in realitate si in toata cinstea vrei sa te lasi de baut si simti cu sinceritate ca ai nevoie de ajutor fii sigur ca noi avem o solutie pentru tine. Daca pui numai jumatate din zelul pe care l-ai pus cind umblai dupa bautura, reusita este sigura.

Dumnezeu din Ceruri nu te va parasi niciodata.

I.TRADITIA AA

Pentru cei ce apartin Organizatiei, AA a facut diferenta dintre mizerie si seninatate si adesea diferentele dintre viata si moaste. AA este tot asa de important si pentru nenumaratii alcooloci neatinsi inca de acest program.

De aceea, nu exista societate de oameni si femei care a avut vreodata o asa urgenta nevoie pentru efectivitate continua si unitate permanenta. Noi, alcoolicii, intelegem ca trebuie sa muncim si sa stam impreuna, caci altfel cei mai multi dintre noi vor muri in singuratate.

Cele 12 Traditii ale AA sint dupa parerea noastra cele mai bune raspunsuri pe care experienta noastra a dat-o acelor intrebari urgente "Cum poate AA sa functioneze bine?" si "Care este cea mai buna cale pentru ca AA sa ramina unit si in acest fel sa supravietuiasca?"

Pe pagina urmatoare putem vedea forma scurta a celor 12 Traditii ale AA, forma folosita astazi in general. Aceasta este versiunea condensate a originalei forme lungi a Traditiilor AA cum au fost tiparite pentru prima data in anul 1946. Din cauza ca forma luga este mai explicita si de posibila valoare istorica este de asemenea reprodusa.

CELE DOUASPREZECE TRADITII

Prosperitatea noastra comuna ar trebui sa se afle pe primul loc: restabilirea personala depinde de uniunea Comunitatii AA.

Pentru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu exista decit o autoritate fundamentala – un Dumnezeu al iubirii asa cum se poate exprima el in constiinta noastra de grup. Conducatorii nostri sint numai servitori de incredere, ei nu guverneaza.

Singura cerinta pentru a deveni un membru AA este dorinta de a inceta bautul.

Fiecare grup ar trebui sa fie autonom in toate privintele, cu exceptia chestiunilor care afecteaza alte grupuri sau AA in ansamblu.

Fiecare grup are un scop primordial unic si anume sa transmita mesajul sau alcoolicului care inca mai sufera.

Un grup AA nu trebuie sa sprijine vreodata sau sa finanteze sau sa dea numele AA nici unui alt organism, inrudit sau nu, pentru ca nu cumva problemele de bani, proprietate sau prestigiu sa ne distraga de la obiectivul nostru primordial.

Fiecare grup AA trebuie sa se autosuporte refuzind contributii din afara.

Alcoolicii Anonimi trebuie sa ramina mereu neprofesionisti dar centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat

AA ca si comunitate nu trebuie sa aiba o organizare stricta, insa putem constitui consilii sau comitete de servicii direct responsabile fata de cei in slujba carora se afla.

Comunitatea AA nu exprima nici o opinie referitoare la problemele subiect exterioare, deci numele AA nu trebuie sa fie amestecat vreodata in controverse publice.

Politica noastra de relatii publice se bazeaza mai degraba pe atragere decit pe reclama; trebuie sa ne pastram intotdeauna anonimatul personal la nivel de preasa, radio, film.

Anonimatul este baza spirituala a tuturor traditiilor noastre si ne reaminteste neincetat sa plasam principiile deasupra personalitatilor.

CELE DOUASPREZECE TRADITII

(forma lunga)

Experienta noastra in AA ne-a invatat ca:

Fiecare membru al AA este numai o mica parte a unui mare intreg. AA trebuie sa stea in viata caci altfel cei mai multi dintre noi cu siguranta vor muri. Prin urmare, prosperitatea noastra comuna este pe primul loc. Dar prosperitatea individuala urmeaza foarte aproape.

Pentru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu exista decit o autoritate fundamentala – un Dumnezeu al iubirii asa cum se poate exprima El in constiinta noastra de grup.

Organizatia noastra trebuie sa includa pe toti cei ce sufera de alcoolism. Prin urmare, noi nu refuzam nici o persoana ce vrea sa se reinsanatoseasca. De asemenea, adeziunea la AA nu trebuie vreodata sa depinda de bani si conformitate. Oricare doi sau trei alcoolici adunati impreuna pentru a se ajuta sa nu bea pot sa se numeasca un grup AA, cu conditia ca grupul sa nu aiba o alta afiliere.

In privinta propriilor afaceri, fiecare grup AA nu trebuie sa fie responsabil nici unei alte autoritati in afara propriei constiinte de grup. Dar cind planurile grupului interfera cu bunastarea altor grupuri vecine, acele grupuri trebuie consultate. Si nici un grup, comitet regional sau individ nu trebuie sa ia vreo masura ce poate afecta AA ca intreg fara sa se discute cu un membru al Comitetului General de Servicii. In situatii de acest gen prosperitatea noastra comuna este o datorie suprema.

Fiecare grup al AA trebuie sa fie o entitate spirituala avind doar un singur scop – acela de a purta mesajul catre alcoolicul ce inca sufera.

Probleme de bani, proprietate si autoritate pot foarte usor sa devieze de la tinta noastra spirituala. De aceea, noi credem ca orice proprietate considerabila de folosinta legala pentru AA trebuie incorporata separate si administrata in asa fel incit sa se desparta interesul material de cel spiritual. Prin urmare, un grup AA nu trebuie sa intre intr-o afacere. Ajutorul de natura secundara, cum ar fi cluburi sau spitale care implica proprietate multa sau administratie, trebuie incorporate si trecute de o parte, iar daca este necesar, trebuie sa se renunte la ele fara despagubire catre grupuri. Deci aceste facilitati nu trebuie sa poarte numele AA. Conducerea lor trebuie sa devina responsabilitatea acelor persoane care le suporta din punct de vedere financiar. Pentru cluburi, administratorii care sint membri AA sint de obicei preferati. Dar spitalele, la fel ca si alte locuri de reabilitare trebuie sa nu apartina AA si trebuie sa fie supravegheate medical. In timp ce un grup AA poate coopera cu oricine, aceasta cooperare niciodata nu trebuie sa mearga atit de departe ca afiliere sau sprijin, direct sau indirect. Un grup AA nu poate avea legaturi cu nimeni.

Grupurile AA trebuie sa se sustine in totalitate prin contributii voluntare ale membrilor din grup. Noi gindim ca fiecare grup trebuie sa atinga cit mai repede acest ideal; orice cerere de contributie din partea publicului folosind numele AA este foarte periculoasa, fie ca este facuta de grupuri, cluburi, spitale sau alte agentii din afara, caci acceptarea de cadouri mari din orice sursa, ori o contributie ce inseamna o obligatie, oricare ar fi ea, este o fapta neinteleapta. De asemenea, privim cu ingrijorare la acei trezorieri ai AA care continua fara prudenta sa acumuleze fonduri pentru scopuri straine AA. Experienta ne-a avertizat adesea ca nimic nu ne va distruge mai sigur mostenirea decit certurile inutile pentru proprietate, bani si autoritate.

Alcoolicii Anonimi trebuie sa ramina mereu neprofesionisti. Noi definim profesionism consultatiile date altor alcoolici pentru bani sau prin angajare (platite). Dar noi putem angaja alcoolici unde trebuie sa indeplineasca aceste servicii pentru care oricum trebuie sa angajam nealcoolici. Aceste servicii speciale pot fi remunereate. Dar obisnuita noastra munca din cadrul "Pasului 12" niciodata nu trebuie remunerata.

Oricare grup AA nu are nevoie de nici un fel de organizare. Conducerea prin rotatie este cea mai buna. Un grup mic poate alege un secretar, un grup mare are un comitet rotativ si grupuri din aria unui oras mare metropolitan au un comitet central sau un comitet de legatura a grupurilor care adesea angajeaza un secretar permanent. Membrii Biroului Serviciului General sint de fapt Comitetul Serviciului General al AA. Ei sint custodierii traditiei AA si sint cei care aduna contributiile voluntare ale AA prin care noi mentinem Oficiul Serviciuui General AA de la New York. Ei sint autorizati de grupuri sa minuiasca relatiile noastre generale cu publicul si garanteaza integritatea ziarului nostru principal, Vestile (Stirile) AA. Toti acesti reprezentanti sint condusi de spiritul muncii pentru ca adevaratii conducatori ai AA sint membri cinstiti si cu experienta care servesc celorlalti membri. Titlurile lor nu le confera nici o autoritate, ei nu guverneaza. Respectul Universal este cheia prin care ei se fac atotfolositori.

Nici un grup sau membru nu trebuie sa exprime vreo opinie despre problemele controversiale externe care sa implice AA in special in probleme de politica, reforma alcoolica sau apartenenta religioasa. Grupurile AA de mai sus nu fac opozitie. In legatura cu problemele de mai sus ei nu au voie sa isi exprime nicicum punctele de vedere.

Relatia noastra cu publicul larg trebuie sa fie caracterizata prin anonimitate personala. Noi consideram ca AA trebuie sa evite reclamele senzationale. Numele noastre si fotografii ca membri ai AA nu trebuie transmise prin radio si televiziune, nu trebuie filmate sau tiparite pentru reclama. Relatiile noastre cu publicul trebuie sa fie ghidate pe principiul atractiei si nu al reclamei. Nu este niciodata nevoie sa ne laudam pe noi insine. Noi credem ca este mai bine sa ii lasam pe prietenii nostri sa ne recomande.

Si in sfirsit, noi cei ai Alcoolicilor Anonimi, credem ca principiul anonimatului are o semnificatie spirituala imensa. Ne aducem aminte ca trebuie sa punem principiile deasupra personalitatilor, ca in realitate noi trebuie sa practicam o umilinta sincera. Aceasta atitudine trebuie mentinuta pina la sfirsit pentru ca marile noastre blagosloviri sa nu ni se urce la cap; noi trebuie sa traim totdeauna intr-o contemplatie a Lui, cel ce prezideaza peste noi toti.

II. EXPERIENTA SPIRITUALA

Termenii "experienta spirituala" si "trezire spirituala" sint folositi de multe ori in aceasta carte.

Este adevarat ca prima noastra editie a dat multor cititori impresia ca schimbarile de caracter sau experientele religioase trebuie sa fie de natura unor manifestari bruste si spectaculoase. Din nefericire, pentru fiecare, aceasta concluzie este eronata.

In primele capitole sint descries un numar de schimbari revolutionare surprinzatoare. Cu toate ca nu am intentionat sa creem o astfel de impresie, multi alcoolici au ajuns fara doar si poate la concluzia ca trebuie sa primeasca o imediata si coplesitoare constiinciozitate de Dumnezeu, urmata dintr-o data de o schimbare colosala in simtire si infatisare pentru a se putea lasa de baut.

Privind cresterea rapida a numarului membrilor la mii de alcoolici, aceste transformari, desi frecvente, nu sint obligatorii. Cele mai multe experiente sint cele pe care psihologul Williams James le numeste "varietatea educationala" pentru ca se dezvolta incet, de-a lungul unei perioade de timp. Foarte adesea, prietenii noului venit vad schimbarea e care el a facut-o cu mult timp inainte de a vedea-o el insusi. In cele din urma el intelege ca a suferit o profunda alterare a reactiei la viata de toate zilele; caci o astfel de schimbare cu greu putea fi adusa de el insusi. Ceea ce uneori se intimpla in citeva luni, rareori putea fi obtinut prin ani de disciplina impusa. Cu citeva exceptii, membrii nostri afla ca au descoperit o neasteptata resursa interioara pe care in present o identifica cu propria lor conceptie a unei Puteri mai mari decit a noastra este esenta experientei spirituale. Membrii nostri mai religiosi ii zic "Constiinta de Dumnezeu".

Destul de emfatic, noi dorim sa spunem ca orice alcoolic capabil sa-si confrunte problemele cu onestitate in lumina experientei noastre se poate recupera, cu condita ca nu-si va inchide mintea la toate conceptele spirituale. El poate fi infrint numai de atitudinea de intoleranta si negare beligeranta.

Noi aflam ca nimeni nu trebuie sa aiba greutati cu spiritualitatea programului. Vointa, onestie si o minte deschisa sint conditiile esentiale ale recuperarii. Dar ele sint indispensabile.

"Exista un principiu care bareaza toata informatia, care este dreptate impotriva tuturor argumentelor si care niciodata nu greseste in a-l tine pe om intr-o ignoranta permanenta – acel principiu este neincredere (dispret) inaintea investigatiei".

Herbert Spencer

III. AA DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL

Incepind cu prima aprobare a AA de catre doctoral Silkworth, societatile medicale si doctorii de pretutindeni si-au anuntat aprobarea lor. Urmatoarele sint extrase din comentariile doctorilor prezenti la mitingul annual din 1944 al Societatii Medicale a Statului New York unde a fost citita o lucrare despre AA.

Doctorul Foster Kenedy, Neurolog: "Aceasta organizatie a AA face apel la doua dintre cele mai mare rezorvoare de putere cunoscute omului, religia si instinctual de asociere cu semenii sai … "instinctul de turma". Cred ca profesiunea noastra trebuie sa faca o recunoastere apreciativa a acestei arme terapeutice. Daca noi nu facem asa ceva, noi vom ramine condamnati in sterilitatea emotionala si vom pierde credinta care muta muntii, fara de care medicina nu poate face mare lucru".

Doctorul G. Kirby Collier, psihiatru: "Ca psihiatru, m-am gindit foarte mult la relatia dintre specialitatea mea si AA si am ajuns la concluzia ca functia noastra particulara poate foarte des sa fie in pregatirea pacientului ca sa accepte orice fel de tratament sau ajutor dinafara. Acum concep rolul psihiatrului ca fiind incercarea de a sfarima rezistenta interioara a pacientului pentru ca ceea ce este inlauntrul lui sa infloreasca, asa cum se intimpla sub influenta programului AA".

Doctorul W.W. Bauer, vorbind sub auspiciile Asociatiei Americane de Medicina in 1946, pe canalul de televiziune NBC, a spus printe altele: "Alcoolicii Anonimi nu sint cruciati, nici o societate de abstinenta. Ei stiu ca ei nu trebuie sa se mai atinga de bautura. Ei ajuta pe altii cu probleme asemanatoare… In aceasta atmosfera alcoolicul adesea invinge concentratia sa excesiva asupra lui insusi. Invatind sa depinda de o putere superioara si absorbindu-se in munca lui cu alti alcoolici, el ramine treaz zi dupa zi. Zilele se aduna in saptamini, saptaminile in luni si ani".

Doctor John F. Stauffer, Psihiatru Sef la Spitalul General din Filadelfia, citind experienta sa cu AA a spus: "Alcoolicii ce sint adusi aici la Filadelfia General sint in majoritate cei care nu pot plati un tratament (particular) privat, si AA este de departe cel mai mare cadou pe care am fost capabili sa il oferim. Chiar si printe cei care se reintorc la noi ocazional, observam o profunda schimbare a personalitatii. Ne vine greu sa ii recunoastem".

Asociatia de Psihiatrie Americana a cerut in 1949 sa se pregateasca o lucrare de catre un membru vechi al AA ca sa fie citita in mitingul anual al Societatii din acel an. Aceasta lucrare a fost intocmita si tiparita in numarul din noiembrie 1949 al Juranalului American de Psihiatrie.

Aceasta lucrare se poate gasi in forma de brosura la un prêt nominal prin cele mai multe grupuri AA sau de la Casuta Postala (Box) 459, Grand Central Station, New York, NY 10163, sub titlul "Trei cuvintari ale lui Bill W catre Societati Medicale", numita anterior "Bill despre Alcoolism" si mai devreme "Boala Alcoolismului".

IV. PREMIUL LASKER

In 1951, Premiul Lasker a fost cistigat de AA. Textul suna cam asa:

"Asociatia Americana de Sanatate Publica prezinta Premiul Grupului Lasker pentru anul 1951 Alcoolicilor Anonimi ca recunoastere a succesului mare si unic in oferirea unei solutii acelei antice boli publice si probleme sociale, alcoolismul … . Accentuind ca alcoolismul este o boala, stigma sociala asociata cu aceasta conditie este eliminala… . Istoria va recunoaste inttr-o zi ca AA a fost o mare tentative a pionieratului social care a produs un instrument nou pentru actiunea sociala, o noua terapie bazata pe inrudirea pe baza suferintei comune si care va avea un potential vast pentru cura altor numeroase boli ale omenirii".

V. AA DIN PUNCT DE VEDERE RELIGIOS

Clericii apartinind de aproape fiecare denominatie au dat AA blagoslovirea lor.

Edward Dowling din comitetul de lucru al Reginei spune " AA este o organizatie naturala; este naturala in punctul unde natura se apropie de supranatural, in particular in umilinta si consecventa modestie. Exista ceva spiritual intr-un muzeu de arta sau intr-o simfonie si Biserica Catolica aproba folosirea lor. Exista ceva spiritual in AA, de asemenea si participarea catolicilor in AA rezulta aproape fara exceptie in transformarea catolicilor putin credinciosi in catolici credinciosi".

Magazinul Episcopal Biserica Vie face urmatoarele observatii: "Bazele metodei AA este un principiu pur crestin cum ca omul nu se poate ajuta pe sine decit prin ajutarea altora. Programul AA este descries de membrii insisi ca autoasigurare. Autoasigurarea aceasta a rezultat in restaurarea sanatatii fizice, mintale si spirituale si respectului de sine pentru sute de oameni si femei care ar fi fost la pamint si in afara de orice speranta fara unica si afectiva lor terapie".

Vorbind la o masa daa de John D. Rockfeller Jr, ca sa introduca AA unor prieteni ai sau, Doctorul Harry Emerson Fordick remarca: "Cred ca din punct de vedere psihologic ce se face in aceasta miscare nu va putea fi duplicata. Suspectez ca daca este minutia cu intelepciune - si se pare ca se afla in miini intelepte si prudente – vor aparea noi oportunitati in fata acestui proiect, care vor depasi imaginatia noastra.

LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI

.

.

DESPRE MINE

BIG BOOK

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

.