BIG BOOK
CUPRINS
Cuvant introductiv la editia in limba romana
Opinia unui medic
Povestea lui Bill
Exista o solutie
Alte date privind alcoolismul
Noi, agnosticii
Cum functioneaza metoda noastra
Transpunerea in fapte
Intrajutorarea
Pentru sotiile alcoolicilor
Viata familie de acum inainte
Pentru patroni
O imagine a viitorului d-voastra
Cei 12 pasi ai alcoolicilor anonimi
Cosmarul doctorului Bob
Anexe
:
I. Traditia AA
II. Experienta spirituala
III. Parerea medicilor despre AA
IV. Premiul Lasker
V. Parerea clericilor despre AA
VI. Cum se poate lua legatura cu AA-ul
CUVANT INTRODUCTIV
Cartea pe care o
tineti acum in mana, publicata in original in 1939, pe cand numarul membrilor
A.A. se ridica abia la vreo suta, a fost tradusa de atunci in treizeci si noua
de limbi. La inceputul anului 2000 ( termenul stabilit pentru publicarea
prezentei editii ), numarul total al membrilor Comunitatii A.A. din intreaga
lume era estimat la peste doua milioane, cu 98.000 de grupuri, in 150 de tari.
Aceasta traducere contine textul de baza al programului A.A. de restabilire din
boala alcoolismului, program al carui mesaj a ramas neschimbat de peste cinci
decade. Desi anumite informatii si expresii care apar in text reflecta
realitatile istorice si sociale din Statele Unite de acum o jumatate de secol,
esenta programului A.A. ramane, se pare, remarcabil de limpede in traduceri;
principiile sale fundamentale, indiferent de limba in care sunt exprimate, sunt
aplicate cu succes de catre persoane de ambele sexe, de toate varstele si de
toate nationalitatile, pe intregul glob. Diferentele lingvistice, precum si
cele de ocupatie, de clasa sociala, sex sau rasa, care ridica de multe ori
bariere formidabile in alte sfere de activitate umana, par a nu prezenta nici
un obstacol in calea transmiterii mesajului A.A., un mesaj bazat pe experienta
comuna in suferinta; acest mesaj izvoraste dintr-o comunitate a iubirii care nu
tine cont de deosebirile legate fie de obarsie, fie de situatia sociala sau
materiala.
OPINIA UNUI MEDIC
Noi, Alcoolicii
Anonimi, consideram ca parerea unui medic asupra programului de refacere a
sanatatii, descris in aceasta carte, i-ar putea interesa pe cititorii nostri.
Desigur, o marturie convingatoare nu poate veni decat din partea medicilor,
care au acordat ingrijirea necesara membrilor A.A. suferinzi si care sunt
martorii insanatosirii noastre. Un bine cunoscut medic, director al unui spital
de renume national, specialist in tratarea alcoolismului si a dependentei de
droguri, a inmanat Alcoolicilor Anonimi urmatoarea scrisoare.
Spre a servi la nevoie:
Sunt specialist in tratamentul
alcoolismului, de multi ani. La sfarsitul anului 1934, am tratat un pacient
care, desi fusese un om de afaceri competent, cu un venit considerabil, era
alcoolic intr-un stadiu pe care am ajuns sa-1 consider ca fara speranta. In
timpul celei de-a treia internari pentru tratament, acest om si-a insusit
anumite idei in legatura cu o posibila cale de refacere a sanatatii. Ca parte a
programului sau de insanatosire, a inceput sa-si prezinte conceptiile altor
alcoolici, insistand ca si ei sa faca la fel, la randul lor, cu altii. Acest
procedeu a stat la baza asocierii lor si a familiilor lor intr-o comunitate
care creste numeric rapid. Vechiul meu pacient, impreuna cu alti peste o suta
de alcoolici, par a se fi restabilit. Personal, cunosc numeroase cazuri de
alcoolici pentru care alte metode s-au dovedit complet ineficace. Aceste fapte
sunt deosebit de importante din punct de vedere medical; gratie posibilitatilor
extraordinare de crestere inerente acestui grup, s-ar putea sa ne aflam in
zorii unei epoci noi din analele alcoolismului. Este foarte posibil ca acesti
oameni sa posede un remediu pentru mii de situatii similare. Puteti avea
incredere deplina in tot ce povestesc ei despre sine.
Al dumneavoastra sincer,
William D. Silkworth, Doctor in
medicina
Medicul, care ne-a dat aceasta
scrisoare la rugamintea noastra, a avut bunatatea sa adauge si punctul sau
personal de vedere intr-un alt text, pe care il vom reproduce in continuare. In
aceasta declaratie, el confirma ceea ce noi, cei care am indurat tortura
alcoolismului, trebuie sa credem, si anume, ca organismul alcoolicului este
aproape tot atat de anormal ca si spiritul sau. Nu ne putuse convinge nimeni cu
vorbe despre faptul ca nu puteam controla bautul doar pentru ca traiam intr-un
haos psihologic sau pentru ca dezertaseram din realitate ori pentru ca eram cam
scrantiti la cap. Intr-o anumita masura, toate acestea erau adevarate; de fapt,
pentru unii dintre noi, chiar intr-o mare masura. Dar suntem siguri ca si
corpul ne era la fel de bolnav. In ce ne priveste, orice descriere a
alcoolicului in care nu se mentioneaza factorul fizic, este incompleta. Teoria
medicului, care afirma ca suntem alergici la alcool, prezinta interes pentru
noi. Parerea noastra de profani in materie de medicina in legatura cu aceasta
idee nu inseamna mare lucru. Dar, ca fosti bautori problema, putem spune ca
interpretarea aceasta are sens. Ea explica multe dintre lucrurile care altfel
ar ramane un mister. Este adevarat ca formulam o solutie pe baze spirituale si
altruiste pentru problema noastra, dar suntem in favoarea spitalizarii pentru
alcoolicul care este foarte agitat sau cu mintea incetosata. Cel mai adesea,
limpezirea totala a mintii omului se dovedeste a fi de o importanta majora
inainte ca el sa poata fi abordat, deoarece prin aceasta i se da o sansa
sporita de a intelege si a accepta ce avem noi de oferit.
Medicul scrie urmatoarele:
Subiectul prezentat in aceasta carte
mi se pare a fi de o importanta capitala pentru cei bolnavi de alcoolism. Spun
aceasta dupa multi ani de experienta ca medic si ca director al unuia dintre
cele mai vechi spitale din
"- Domnule doctor, nu mai pot
continua asa! Am toate motivele sa vreau sa traiesc! Trebuie sa incetez bautul,
dar nu pot! Trebuie sa ma ajutati!"
Confruntat cu o asemenea problema,
medicul cinstit cu sine simte probabil ca nu este la inaltimea situatiei. Desi
da tot ce are mai bun, adesea nu este destul. El simte, ca, pentru a se produce
esentiala transformare psihica, este nevoie de ceva mai mult decat puterea
umana. Cu toate ca numarul total al reabilitarilor rezultate din efortul
psihiatriei este considerabil, noi, medicii, trebuie sa admitem ca influenta
noastra asupra problemei in ansamblu nu este cine stie ce semnificativa. Multe
tipuri de alcoolici nu reactioneaza la abordarea psihologica obisnuita. Nu sunt
de parerea celor care considera ca alcoolismul ar fi exclusiv o problema de
control mintal. Am tratat multi oameni care, de exemplu, lucrasera luni de zile
la rezolvarea unei probleme sau la pregatirea unei tranzactii care urma sa se
incheie favorabil la o anumita data.
William D. Silkworth, Doctor in
medicina
POVESTEA LUI BILL
Febra razboiului pusese stapinire pe
oraselul din Anglia Noua (SUA) in care am fost cantonati noi, ofiterii tineri
din Pittsburg si ne simteam flatati de faptul ca localnicii ne-au cazat la ei
in case, facindu-ne sa ne simtim eroi. Am gasit aici dragoste, aplauze, razboi;
momentele sublime alternau cu intervale comice. Am simtit in sfirsit ca traiesc
si, printre toate noile senzatii, am descoperit si alcoolul. Uitasem
avertismentele si prejudecatile parintilor mei in legatura cu bautul. Dupa un
timp, ne-am imbarcat pentru "Dincolo de Ocean". Ma simteam foarte
singur si am recurs din nou la alcool.
Am debarcat in
" Aici zace un grenadier din Hampshire
Care si-a gasit moartea
Bind sticle mici de bere rece.
Un soldat bun nu poate fi uitat,
Fie ca moare de glonte
Sau de pahar."
Amenintator avertisment – pe care
insa nu l-am luat in seama. M-am reintors acasa la 22 de ani, veteran al
razboaielor straine.
Ma credeam menit pentru a conduce,
caci oare nu in semn de apreciere a calitatilor mele imi dadusera oamenii din
baterie acel cadou special? Imi imaginam ca talentul meu de conducator imi va
aduce postul de director la mari intreprinderi, iar eu le voi conduce in cea
mai deplina siguranta.
Am urmat dreptul la seral si m-am
angajat la o agentie de asigurari. Pornisem pe drumul catre succes. Voi dovedi
lumii intregi cit de important sint. Munca m-a ajutat sa ajung
La terminarea facultatii de drept,
mi-am dat seama ca avocatia nu ma atragea. Economia si lumea finantelor din
Wall Street ma prinsesera deja in mrejele lor. Afaceristii si oamenii
financiari erau eroii mei. Din aliajul de bautura si speculatii financiare am
inceput sa creez arma care, intr-o zi mai tirziu, avea sa se intoarca asemenea
unui bumerang impotriva mea si sa ma taie pina la os. Traind modest, sotia mea
si cu mine am reusit sa punem 1000 dolari deoparte. I-am bagat in diferite
actiuni care la data aceea erau ieftine si nepopulare. Am intuit cu precizie ca
intr-o zi vor avea o mare crestere in valoare. Nu am reusit sa-mi conving
prietenii afaceristi sa ma trimita sa studiez fabricile si conducerile lor dar
eu si sotia am decis sa ne ducem oricum. Am dezvoltat teoria ca cei mai multi
au pierdut bani in afaceri din cauza lipsei de cunoastere a faptelor. Mai
tirziu am aflat ca mai sint si alte motive. Mi-am dat demisia si am plecat,
impreuna cu sotia pe o motocicleta, cu un cort, paturi, un rind de haine de schimb
si trei uriase volume de documentare financiara ingramadite in atas. Prietenii
nostri se gindeau sa ne duca in fata unei comisii medicale pentru testarea
facultatilor noastre mintale. Probabil ca aveau dreptate. Am facut citeva mici
afaceri care ne-au adus niste bani, dar odata am fost nevoiti sa lucram o luna
intreaga la o ferma pentru a evita terminarea micului capital. Aceasta a fost
munca noastra cinstita facuta de mine pentru un timp indelungat. Am acoperit
toata coasta de est a SUA intr-un an. La intoarcere, rapoartele mele catre Wall
Street mi-au adus o pozitie avantajoasa si accesul la deconturi mari. Exersarea
unei optiuni a mai adus alti bani ajungind la un profit de citeva mii pe acel
an.
In urmatorii citiva ani, soarta a
aruncat bani si aplauze in drumul meu. Ma ajunsesem. Sfaturile si ideile mele
erau ascultate ca pe o melodie seducatoare a milioanelor de hirtie. Avintul
economic al anilor ’20 era in plina floare. Bautura capatase un rol important
si remontant in viata mea. Era galagie mare in saloanele de jazz din cartierul
de sus. Toata lumea bea si arunca banii pe fereastra. Zeflemistii puteau sa
zeflemeasca, nici nu-mi pasa. Ma inconjurasem de un cerc de prieteni de
"vreme buna".
Bautul meu capata proportii din ce in
ce mai serioase, continuind toata ziua si aproape toata noaptea. Mustrarile
prietenilor s-au unit toate intr-un singur glas si astfel am devenit un lup
singuratic. Apartamentul nostru somptuos a fost martorul multor scene
nefericite. N-am fost niciodata intr-adevar infidel, caci loialitatea fata de
sotia mea, ajutata uneori de o stare de betie extrema, m-au ajutat sa scap de
asemenea belele.
In 1929, am contractat febra jocului
de golf. Ne-am mutat imediat la
Deodata, in octombrie
In dimineata urmatoare i-am telefonat
unui prieten din
Ne-am intors in
Bautura incetase sa mai fie un lux:
devenise o necesitate. Gin "de cada" doua sticle pe zi, de multe ori
trei, devenise o obisnuinta. Uneori, o mica afacere imi aducea o suma cu care
imi plateam datoriile la baruri si magazinul de delicatese. Si tot asa la
nesfirsit, pina cind, am inceput sa ma trezesc diminetile tremurind ingrozitor.
Ca sa pot lua micul dejun, trebuia mai intii sa beau o stacana cu gin urmata de
sticle de bere. Totusi, inca mai credeam ca imi pot controla bautul si erau
perioade de abstinenta care reinnoiau sperante sotiei mele.
Incetul cu incetul, lucrurile s-au
inrautatit. Am pierdut casa din cauza ratelor neplatite, soacra a murit, iar
sotia si socrul s-au imbolnavit.
Apoi, mi s-a ivit o sansa de refacere
a situatiei materiale. In 1932, actiunile erau la punctul cel mai scazut si am
format un grup de cumparatori. Urma sa mi se dea o parte generoasa din profit.
Apoi am intrat intr-o betie indelungata si sansa a disparut.
M-am trezit. Trebuia sa ma opresc.
Mi-am dat seama ca nu imi mai ajunge un prim pahar. M-am hotarit s-o termin cu
bautul pentru totdeauna. Si inainte mai promisesem marea cu sarea, dar de data
aceasta, sotia mea a observat cu bucurie ca eram hotarit sa-mi tin promisiunea.
Si asa ziceam si eu.
La scurt timp dupa aceea m-am intors
acasa beat. Nu ma certasem cu nimeni. Unde-mi fusese taria de caracter? Pur si
simplu nu stiu. De fapt, nu-mi pasase. Cineva a pus un pahar in fata mea si
l-am baut. Innebunisem? Incepeam sa-mi pun problema, caci o asemenea lipsa de
prevedere nu putea fi decit nebunie.
Mi-am reinnoit promisiunea si am
incercat din nou. A trecut un timp si, incetul cu incetul, increderea in mine a
fost inlocuita de o siguranta ingimfata. Puteam ride de distileriile de
spirtoare. Acum aveam taria necesara! Intr-o zi am intrat intr-o cafenea sa dau
un telefon. M-am trezit intrebindu-ma, batind cu pumnul in masa, cum e posibil.
In timp ce alcoolul mi se urca la cap, imi spuneam ca data viitoare n-o sa mai
beau, dar de data asta sa ma imbat cel putin cum trebuie. Si chiar asa s-a si
intimplat.
Nu voi uita niciodata remuscarile,
oroarea si sentimentul fara iesire pe care le-am trait dimineata urmatoare. Imi
pierdusem puterea de a mai lupta. Mintea imi alerga nebuna si o catastrofa
parea iminenta. Cu greu am gasit curajul sa traversez strada, caci lumina era
inca slaba si-mi era teama sa nu cad in mijlocul drumului si sa ma calce vreun
camion. La un bar de noapte, am baut vreo zece halbe de bere, pentru a-mi calma
nervii incordati. Citisem intr-un ziar de dimineata ca situatia economica
ajunsese din nou in iad. Ca si mine. Apoi o ceata a inceput sa mi se aseze pe
creier. Ginul le va rezolva pe toate. Deci, doua sticle de tarie, si – uitarea.
Corpul si creierul trebuie sa fie
doua mecanisme extraordinare caci ale mele au mai rezistat in aceasta agonie
inca doi ani. Uneori, cuprins de teroarea si nebunia de dimineata, furam din
poseta saracacioasa a sotiei. Iarasi si iarasi ma clatinam in fata ferestrei
deschise sau in fata unui cabinet medical in care stiam ca au si otrava,
injurindu-ma ca sint un las. Plecam la tara, apoi ne reintorceam la oras, in
incercari disperate de a schimba mediul, poate - poate … Si a venit noaptea in
care tortura fizica si mentala au atins un asemenea grad incit simteam ca voi
trece prin fereastra cu cercevea cu tot. Nu stiu cum am reusit sa tirasc
salteaua la parter, ca sa n-am de unde sari daca totusi o sa-mi vina sa ma
arunc pe geam. A aparut un doctor si mi-a dat un sedativ puternic. Ziua
urmatoare am inceput sa amestec alcoolul cu sedativul. Acest nou tip de coctail
m-a terminat repede. Sanatatea mea incepea sa-i ingrijoreze pe cei din jur si
pe mine. In timp ce beam, mincam foarte putin sau deloc si pierdusem cam 20 de
kilograme.
Cumnatul meu este medic si, prin
grija lui si a mamei mele, am fost internat intr-un spital cunoscut in
M-am simtit usurat cind am aflat ca,
la alcoolici, vointa este slabita enorm cind este pusa sa lupte cu bautura,
chiar daca ramine puternica in alte privinte. Mi se explica incredibila
comportare in fata dorintei disperate de a nu mai bea. Intelegind acum ce se
intimplase, am repornit la drum cu sperante innoite. Timp de trei sau patru
luni mi-au mers toate stralucit. Ieseam cu regularitate in oras si chiar am
reusit sa cistig ceva bani. In mod sigur, acesta era raspunsul – cunoaste-te pe
tine insuti.
Dar nu acesta era raspunsul, pentru
ca a venit ziua in care m-am imbatat din nou. Curba declinului sanatatii mele
morale si fizice a luat o forma abrupta. Dupa un timp, m-am intors la spital.
Acesta era sfirsitul – Cortina. Sotia mea, obosita si disperata, a fost
informata ca totul se va sfirsi cu un atac de cord in timpul unui delirum
tremens sau cu pierderea mintilor in cel mult un an. In curind va trebui sa ma
cedeze sau unui azil sau unui cimitir.
Mie nu-mi era necesar sa mi se spuna
acest lucru. Il stiam si chiar eram bucuros ca se va intimpla asa. Mindria mea
primea o lovitura devastatoare. Eu, care aveam o parere atit de buna despre
mine insumi si despre capacitatile mele de a depasi greutatile, am fost incoltit
in cele din urma. Urma sa plonjez in nefiinta, urmind procesiunea fara de
sfirsit a betivanilor. Ma gindeam la sotia mea, saraca. Am avut totusi si multe
clipe de fericire. Ce n-as da sa pot repara ceva. Dar acum e prea tirziu.
Nu pot descrie in cuvinte
insingurarea si disperarea pe care le-am simtit in acea mlastina a
autocompatimirii. Ma simteam cuprins din toate partile de nisipuri miscatoare.
Imi gasisem nasul. Fusesem coplesit. Alcoolul era stapinul meu.
Tremurind, am parasit spitalul. Eram
un om sfirsit. Frica m-a tinut departe de pahar pentru o vreme. Apoi, a venit
acea perfida nebunie a primului pahar. Si de aniversarea Zilei Armistitiului
din 1934, eram din nou beat. Toti din jurul meu se resemnasera cu realitatea ca
ori ma vor interna pe viata la vreun azil, ori ma voi prabusi in continuare
catre un sfirsit mizerabil. Ce negru este intunericul dinaintea zorilor! In
realitate acesta era inceputul ultimei mele betii. In curind urma sa fiu
catapultat in ceea ce as numi a patra dimensiune a existentei. Urma sa
intilnesc fericire, pace si un mod de a fi util, intr-un mod de viata care, pe
timp ce trece, devine din ce in ce mai incredibil de minunat.
Era pe la sfirsitul acelui sumbru
noiembrie. Eram in bucatarie si beam, satisfacut ca aveam ascunse prin casa
suficiente sticle de tarie pentru noaptea si ziua ce urmau. Tocmai ma intrebam
daca sa ascund o sticla la capul patului pentru a o bea miine dimineata ca sa
ma pot da jos din pat.
Gindurile mi-au fost intrerupte de
telefon. Era un vechi prieten din scoala, care cu voce vesela ma intreba daca
poate trece sa ma vada. Era nebaut. Nu-mi mai aminteam sa-l fi vazut in aceasta
stare de multi ani. Eram mirat. Zvonurile pe care le auzisem erau ca fusese
internat pe viata pentru nebunie cauzata de consumul exagerat de alcool. Ma
intrebam cum a reusit sa scape. Evident ca am acceptat sa vina la cina, caci
voi putea bea pe fata, chipurile ca sa-i tin companie. Nici nu ma gindeam la
starea lui buna ci doar voiam sa reinvii spiritul unor zile mai bune. Odata, am
inchiriat un avion ca sa ajungem mai repede la un chef! Sosirea lui avea sa fie
o oaza in acest desert mohorit al inutilitatii. Exact asta – o oaza! Asa sint
bautorii.
Hai spune, ce-i cu tine? l-am
intrebat.
M-a privit drept in ochi. Zimbind,
mi-a spus simplu: "Am devenit religios".
Eram uluit. Deci asta era – vara
trecuta, acu citeva luni un nebun alcoolic, iar acum suspectam un credincios
nebun. Privirea sa era plina de stralucire. Da, batrinul meu prieten se
pocaise. Dar lasa-l sa predice! Oricum, bautura pe care o am prin casa va tine
mai mult decit il va tine pe el predica.
Dar ce a spus el n-a fost deloc o
tirada de predicator. Mi-a povestit cum au venit doi oameni la tribunal,
convingind pe judecator sa-i suspende pedeapsa. I-au povestit despre o simpla
idee religioasa si despre un program practic de actiune. Aceasta se intimplase
acum doua luni si rezultatele ei graitoare. Reusita era evidenta. Venise sa-mi
impartaseasca din experienta sa, daca doream s-o ascult. Eram socat, dar ma
interesa. In mod sigur ma interesasera cele auzite de la el. Imi trebuiau
pentru ca eram disperat.
A vorbit citeva ore. Memoriile copilariei
reveneau in mintea mea. Aproape ca auzeam vocea preotului, cind stateam in
Duminecile linistite acolo departe pe deal; juramintul de temperanta oferit si
pe care nu l-am semnat niciodata; neincrederea naturala a bunicului meu in
unele fete bisericesti si faptele lor; dar si negarea dreptului preotului de
a-i spune cum sa asculte; curajul de a vorbi despre cele de mai sus chiar si
inainte de a muri; toate aceste amintiri ieseau la suprafata din trecut.
Ziua aceea din timpul razboiului
petrecuta la vechea catedrala
Am crezut intotdeauna intr-o putere
superioara decit a mea. Am reflectat adesea la aceste lucruri. Nu am fost un
ateu. Ateii sint putini la numar pentru ca necesita credinta oarba in afirmatia
nefireasca ca acest univers s-a nascut din nimic si alearga in spatiu fara
suflet si fara directie. Eroii mei intelectuali, chimistii, astronomii si chiar
evolutionistii, au sugerat legi si forte vaste in actiune. Impotriva
indicatiilor contrare, aveam putina indoiala ca un scop enorm si o ordine
stateau la baza. Cum putea fi o lege asa de precisa si neschimbatoare fara sa
existe inteligenta? Pur si simplu trebuia sa cred in Spiritul Universal fara
limite in timp si spatiu. Dar mai departe de aici nu am mers.
Cu preotii si religiile lumii nu m-am
inteles niciodata. Cind ei vorbeau despre un Dumnezeu personal cu mine, un
Dumnezeu ce era dragoste, si avea o putere si directie superioara, deveneam
iritat si mintea mi se inchidea dintr-o data intr-o astfel de teorie.
Pe Cristos il recunosteam cu
siguranta ca pe un om mare care nu era imitat nici pe departe de cei ce-l
revendicau. Invatatura din morala era cu totul excelenta. Pentru mine am
adoptat acele parti care pareau convenabile si nu prea greu de urmat, restul am
dat la o parte.
Razboaiele ce au fost luptate,
mistuirile si sicanele facilitate de disputele religioase, ma imbolnaveau. Cu
toata sinceritatea ma indoiam, daca pusa in balanta, religia a adus ceva bun.
Judecind dupa ce am vazut in Europa si dupa aceea, puterea lui Dumnezeu in
afacerile umane era de neglijat, Fraternitatile Omului era o gluma proasta.
Daca Diavolul exista el era Conducatorul Universal si cu siguranta eram al lui
(ma poseda).
Dar prietenul meu statea in fata mea
si declara fara ezitare ca Dumnezeu a facut pentru el ceea ce nu a putut sa
faca pentru sine. Vointa lui umana l-a parasit. Doctorii l-au pronuntat
incurabil. Comunitatea era cit pe aici sa-l comita. Ca si mine, el a admis
infringere totala. Apoi, fara indoiala, el a fost inviat din morti, scos
dintr-o data din gramada de gunoi si ridicat la o viata mai buna decit orice
traise el pina atunci.
Oare pornise din el aceasta putere?
Evident, nu. In el, ca si in mine nu zacea nici un stro de putere si aceasta
inca nu era nimic.
Aceasta m-a pus la pamint. Incepusera
sa arate ca si cum oamenii religiosi aveau dreptate la urma urmelor.
Se petrecea aici ceva in sufletul
uman, ceva care realizase imposibilul. Am inceput sa-mi schimb punctul de
vedere despre miracole in clipa in care am inteles aceasta. Nu mai avea
importanta trecutul, cum o fi fost el: in fata mea, la masa din bucatarie sedea
miracolul insusi. Si tot ce spunea el era adevarul-adevarat.
Am observat la prietenul meu mai mult
decit o reorganizare interioara. Ea era pe baze complet diferite decit se putea
crede. Iar radacinile sale se prinsesera intr-un pamint, nou.
I-am marturisit ca, in ciuda
exemplului viu pe care il reprezenta el, ramasesera cu mine vestigiie vechii
mele prejudecati.
Cuvintul Dumnezeu inca stirnea o
antipatie inexplicabila. Cind se exprima posibilitatea ca ar putea exista un
Dumnezeu personal, antipatia se intensifica. Nu-mi place ideea. Acceptam
concepte ca Inteligenta Creativa, Minte Universal sau Spirit al Naturii, dar
rezistam ideii de Imparat al Cerurilor, oricit de placut ar fi fost leaganul
lui. De atunci am vorbit cu o multime de oameni ce gindeau in acest fel.
Prietenul meu mi-a sugerat atunci
ceea ce parea o idee novatoare:
" - De ce nu incerci sa ai un
punct de vedere personal despre Dumnezeu?"
Sugestia prietenului meu a fost ca o
lovitura in moalele capului. A topit intregul munte de gheata intelectuala la
umbra caruia traisem si tremurasem atitia ani. In sfirsit, stateam in plina
caldura si lumina a soarelui.
Tot ce mi se cerea era sa am
bunavointa de a crede intr-o putere mai mare decit a mea. Pentru inceput nu mi
se cerea nimic mai mult. Vedeam ca maturizarea putea porni de la acest punct.
Pe baza bunavointei totale as putea construi ceea ce vad in prietenul meu. Voi
putea oare? Evident ca da!
Astfel, m-am convins ca Dumnezeu este
preocupat cu noi, oamenii, cind il vrem intr-adevar. In sfirsit, vedeam,
simteam, aveam incredere. Simteam cum imi cad de pe ochi ceturile mindriei si
prejudecatilor care ma orbisera. Vedeam o noua lume.
Intelegeam, in sfirsit, semnificatia
impresiei pe care o avusese asupra mea vizita catedralei, de ce ma impresionase
atit. Pentru un scurt moment am avut nevoie si l-am vrut pe Dumnezeu. A fost o
umila dorinta de a-l avea pe Dumnezeu – si El a venit.
Dar curind senzatia prezentei sale a
fost stearsa de lumea zgomotoasa din jur, dar mai ales de dezordinea mea
interioara. Si incepind din acel moment, a fost asa tot timpul. Cit de orb am
fost!
M-am reinternat la spital, pentru a
ma separa fortat de acool, si aceasta pentru ultima oara. Tratamentul era
necesar pentru ca dadeam semne de delirum tremens.
Acolo m-am oferit cu umilinta lui
Dumnezeu, asa cum mi l-am inchipuit sa faca cu mine dupa voia sa. Am eliminat
orice rezerva in ceea ce priveste grija si directia Sa. Am recunoscut pentru
prima data ca eu insumi sint un nimic; fara El as fi pierdut. Fara mila mi-am
privit si defectele si am acceptat sa le indrept cu ajutorul Prietenului
nou-gasit. De atunci nu m-am mai atins de bautura.
Fostul meu coleg de scoala ma vizita
si l-am pus la curent cu problemele si deficientele mele. Impreuna am intocmit
o lista de persoane pe care le-am ranit si fata de care aveam resentimente.
Mi-am exprimat intreaga dorinta de a-i aborda si de a-mi recunoaste greselile.
Nu trebuie sa fiu niciodata critic cu el. Trebuia sa indrept aceste probleme
folosind tot ceea ce-mi statea in puteri.
Urma sa-mi testez modul de gindire
prin aceasta noua cunoastere a Dumenzeului din interiorul meu. Tot ce mi se
paruse normal pina acum in modul de a fi, trebuia sa fie anormal. Daca urma sa
am indoieli, trebuia sa stau linistit si sa caut in sfatul lui Dumenzeu puterea
si modul de rezolvare a problemelor. Intotdeauna va trebui sa vad cum pot
aplica aceste principii pentru a ajuta pe altii si niciodata nu va trebui sa ma
gindesc la mine, daca ceea ce cer pentru mine nu este in beneficiul altora.
Doar ajutindu-i pe altii voi avea ceea ce-mi este vital, iar rasplata va fi
imensa.
Prietenul m-a asigurat ca daca
actionez in acest mod si daca voi intra intr-o noua relatie cu Creatorul meu
viata mea se va schimba intr-un sens care imi va rezolva toate problemele.
Cerintele esentiale erau credinta in Dumnezeu plus bunavointa, cinste si
modestie pentru a crea si mentine o noua ordine a lucrurilor.
Simplu, dar nu usor; trebuia sa
platesc un pret pentru aceasta: distrugerea egocentrismului. Trebuia sa cedez
toate acestea Facatorului Lumii care prezideaza peste noi toti.
Aceste propuneri erau drastice si
revolutionare, dar in momentul in care le-am acceptat pe deplin, am simtit ca
un soc electric care m-a strapuns prin tot corpul. Era un simtamint al
victoriei, urmat de o pace si seninatate cum n-am mai cunoscut niciodata.
Simteam incredere deplina. Ma simteam ridicat si purtat ca de o mare adiere
calda si curata a muntilor. Dumnezeu vine la multi in mod gradat, dar impactul
lui pentru mine a fost rapid si profund.
Pentru moment m-am simtit alarmat si
am chemat in ajutor pe prietenul meu medicul, care asistase la ultimele mele
suferinte. L-am intebat daca nu cumva imi pierdusem mintile. A ascultat cu
uimire ce i-am spus.
Intr-un tirziu a dat din cap si a
zis:
"- S-a intimplat ceva cu tine,
ceva ce nu inteleg. Dar agatate de ceea ce ai descoperit. Orice e mai bun decit
tot ce-ai facut pina acum". De atunci, bunul meu doctor a mai fost martor la
asemenea evenimente la multi alti oameni. El stie ca asa ceva este posibil si
se intimpla in realitate.
In timp ce stateam internat in
spital, mi-a trecut prin minte ca exista pe lume mii de alcoolici fara speranta
care ar fi bucurosi sa aiba si ei ceea ce mi s-a oferit pe gratis mie. M-am
gindit ca i-as putea ajuta pe unii dintre ei. Iar ei, la rindul lor, ar putea
ajuta pe altii.
Prietenul meu subliniase necesitatea
absoluta de a demonstra aceste principii in tot ceea ce fac. In mod concret,
era imperativ sa ajut pe altii asa cum ma ajutase el pe mine. Credinta fara
actiune este moarta, mi-a spus el. Si cit de adevarat este aceasta pentru un
alcoolic! Pentru ca daca un alcoolic nu reuseste sa-si perfectioneze si
dezvolte viata spirituala prin intrajutorare si sacrificiu de sine, nu va putea
supravietui anumitor incercari si lovituri ale vietii care l-ar putea surprinde
in viitor. Daca nu ar ajuta alti alcoolici, in mod sigur va bea din nou, iar
daca va bea, in mod sigur va muri. Si cu aceasta va muri si increderea. Asa
sintem noi.
Sotia mea si cu mine ne-am abandonat
cu entuziasm ideii de a ajuta alti alcoolici sa gaseasca solutia problemei lor.
Am avut noroc pentru ca fostii mei asociati au ramas neincrezatori pentru un an
si jumatate, timp in care am avut putin de lucru. Nu ma simteam prea bine. Eram
coplesit de valuri de autocompatimire si resentimente. Au fost momente cind
aceste valuri aproape ca m-au adus inapoi la bautura, dar am aflat repede ca
atunci cind toate celelalte metode esueaza, ajutarea unui alt alcoolic imi
salva ziua. De multe ori, cuprins de disperare, ma reintorceam la spital. Dupa
o discutie avuta acolo cu cite un alcoolic, ma simteam fantastic de bine, de
remontat si din nou pe picioarele mele. Este un proiect de viata care se dovedeste
valabil in mijlocul unei grave tulburari.
Aceasta intr-ajutorare ne-a adus
repede multi prietenei si programul a crescut cu (noi) grupul din care este o
bucurie sa faci parte. Acum simtim in sfirsit bucuria de a trai, chiar daca
sintem sub stres sau avem diferite dificultati. Am vazut cum sute de familii au
inceput s-o ia pe un drum care intr-adevar ducea undeva; am fost martorul
indreptarii unor situatii familiale aproape imposibile. Am vazut oameni
condamnati parasind azilul si recistigindu-si locul in familie si societate.
Oameni de afaceri si profesional si-au recistigat statutul. Nu exista printre
noi aproape nici o forma de necaz si mizerie care nu a fost invinsa. Intr-un
oras vestic si suburbiile sale exista o mie de alcoolici incluzind familiile lor.
Ne intilnim frecvent pentru ca noii veniti sa gaseasca grupul pe care-l cauta.
La aceste intilniri informative poti adesea vedea 50 pina la 200 persoane.
Crestem in numar si putere.
In
Un alcoolic activ este o creatura
dizgratioasa. Luptele pe care le ducem cu ei sint deopotriva incordate, comice,
tragice. Unul dintre bolnavi, saracul, s-a sinucis acasa la mine. Nu putea sau
nu voia sa vada modul nostru de a trai.
Si totusi, tot ceea ce facem este
acompaniat de o mare doza de bucurie, de voie buna. Multi ar putea crede ca
rostim vorbe goale si ca sintem cam usurateci. Dar dincolo de aceasta aparenta,
se afla o onestitate extrema. Credinta trebuie sa functioneze in noi si prin
noi 24 de ore pe zi, sau vom pieri.
Majoritatea ne-am convins ca nu mai
trebuie sa cautam "Tarimul Fagaduintei". Il avem in noi insine si in
acest moment. Cu fiecare discutie simpla cu prietenii, in bucataria casei
noastre, se multiplica pe sine insusi intr-un cerc de pace, de bune intentii si
de bunavointa fata de om, care cuprinde pamintul.
Bill W., co-fondator al A.A., a murit
la 24 ianuarie 1971.
EXISTA O SOLUTIE
Noi, Alcoolicii
Anonimi, cunoastem mii de barbati si de femei care au fost odata la fel de
disperati ca si Bill. Aproape toti s-au facut bine. Si-au rezolvat problema cu
bautul.
Sintem americani obisnuiti. Noi
reprezentam toate regiunile tarii, diverse domenii de activitate umana, la fel
ca si multe apartenente politice, economice si religioase. In mod normal, nu
ne-ar lega nimic, date fiind diferentele dintre noi. Dar exista intre noi o
adeziune, o prietenie de o minunatie de nedescris. Sintem precum calatorii de
pe un vapor scapat dintr-un naufragiu, cind camaraderia, bucuria si democratia
sint raspindite de la pupa pina la prova. Insa, spre deosebire de emotiile
celor scapati din naufragiu, bucuria noastra izvorita din evitarea dezastrului
nu se stinge dupa ce ne reluam fiecare drumul sau in viata. Sentimentul ca am
trecut impreuna prin aceeasi incercare este unul dintre elementele care ne
leaga. Dar, singur sentimentul acesta nu ne-ar fi apropiat atit cit sintem.
Ceea ce este extraordinar, pentru
fiecare dintre noi, este ca am descoperit o solutie comuna. Avem o cale de
iesire cu care sintem absolut de acord si care ne uneste intr-o actiune
prieteneasca, armonioasa. In ce consta marea veste pe care o transmite aceasta
carte celor care sufera de alcoolism.
Boala de acest gen - noi am ajuns la
convingerea ca este o boala - afecteaza anturajul suferindului mai rau decit
oricare alta. Un bolnav de cancer atrage mila tuturor, si nu minie sau
sentimente ranite. Nu e la fel in cazul alcoolismului, deoarece aceasta maladie
aduce cu sine distrugerea a tot ce este important in viata. Ea ii afecteaza pe
toti cei aflati in preajma suferindului. Sursa de neintelegeri si de
resentimente cumplite, alcoolismul aduce insecuritatea financiara, dezgustul
patronilor si al prietenilor; compromite fericirea copiilor nevinovati, a
sotiilor si parintilor; seamana tristetea in familii - lista nenorocirilor
ramine deschisa.
Speram ca aceasta carte sa-i
informeze si sa-i mingiie pe cei care sint sau ar putea fi atinsi de acest
flagel. Caci sint multi.
Nici psihiatri foarte competenti care
au avut de-a face cu noi n-au reusit sa convinga un alcoolic sa discutam cazul
fara retineri. Lucru straniu, sotiile noastre, parintii si prietenii nostri
intimi ne gasesc si mai inabordabili decit sintem pentru psihiatri si alti
medici.
In schimb, ex-bautorul care a gasit
solutia noastra si care e bine inarmat cu date despre sine poate - in general -
sa cistige intreaga incredere a altui alcoolic in citeva ore. Dar, cita vreme
aceasta intelegere nu exista, nu este nimic de facut, sau aproape nimic.
Faptul ca omul este abordat de o
persoana care a trecut deja prin aceeasi dificultate, ca o aude vorbind fara
indoiala in cunostinta de cauza, ca vede in comportamentul ei ca detine un
raspuns real, ca poate constata ca acea persoana nu-si da aere de
superioritate, nici nu face pe sfinta, precum si faptul ca nu are de-a face cu
taxe de platit, nici cu persoane ce urmaresc vreun interes ori cu persoane
carora sa fie nevoit sa le faca pe plac, nici cu predici de indurat - in
sfirsit, toate la un loc fac ca aceasta abordare sa fie mai eficace. Dupa o
astfel de abordare, multi sint aceia care isi iau patul lor si umbla.
Nici unul dintre noi nu-si face o
vocatie din acest gen de munca si nu credem ca am fi mai de folos daca am
proceda asa. Sintem convinsi ca eliminarea bauturii nu este decit un inceput.
Este mult mai important sa nu punem principiile in aplicare acasa, la lucru in
afaceri. Ne petrecem o mare parte din timpul liber intr-un efort pe care il vom
descrie mai tirziu, in aceasta carte. Unii au sansa de a-si putea consacra
aproape tot timpul acestei activitati.
Daca mergem pe drumul acesta, e
destul de sigur ca va iesi bine totul, dar pina aici abia daca am atins
problema. Aceia dintre noi care locuiesc in marile orase sint descurajati de
faptul ca, foarte pe aproape, sute de alcoolici sint dati uitarii in fiecare
zi. Multi s-ar putea face bine daca ar avea sansa pe care am avut-o noi. Si
atunci, cum sa le oferim ceea ce ne-a fost dat pe gratis?
Deci, ne-am hotarit sa publicam
anonim o carte care sa explice problema asa cum o vedem noi si in care sa
imbinam toata experientea si toate cunostintele noastre. Orice persoana
framintata de problema alcoolismului ar trebui sa gaseasca aici sugestii pentru
un program de actiune eficace.
Va fi nevoie sa includem in cartea
noastra chestiuni de ordin medical, psihiatric, social si religios. Sintem
constienti de faptul ca aceste subiecte ar putea produce controverse. Nimic nu
ne-ar face mai mare placere decit sa putem scrie o carte care sa nu contina
nici un motiv de constestare sau de polemica. Vom face tot ce ne sta in puteri ca
sa ne realizam idealul. Majoritatea credem ca toleranta fata de defectele si
punctele de vedere ale altuia si resptectul fata de opinia celuilalt sint
atitudini care ne permit sa-i fim de un mult mai mare ajutor. Insasi viata
noastra, de fosti bautori, depinde de grija noastra
Poate ca v-ati pus deja intrebarea
cum de am ajuns sa ne imbolnavim atit de grav din cauza bauturii. Fara indoiala
ca doriti sa stiti cum si de, in ciuda opiniei contrare a expertilor, ne-am
recuperat dintr-o conditie fizica si mintala disperata. Daca sinteti alcoolic
si vreti sa va recuperati, s-ar putea sa va aflati pe punctul de a intreba:
"Ce trebuie sa fac?"
Obiectivul acestei carti este de a da
raspunsuri precise unor astfel de intrebari. Va vom spune ce am facut noi.
Inainte de a intra in amanunte, ar fi bine sa va precizam punctul nostru de
vedere, pe scurt, in privinta anumitor lucruri.
De cite ori nu ni s-a spus: " Eu
ma pot lasa de baut oricind vreau. De ce nu poate si el?" " Daca nu
poti bea cu masura, mai bine te-ai lasa de tot." " Cel de colo nu se
poate controla cind bea." " De ce nu incerci sa bei bere sau
vin?" " Nu mai bea tarie." " Fara indoiala, n-are
vointa." "Daca ar vrea, s-ar lasa de baut de dragul ei." "
Medicul i-a spus c-o sa moara daca mai bea, dar el iar a luat-o pe ulei".
Acestea sint observatii facute foarte
des, in mod obisnuit, la adresa bautorilor. In dosul lor se ascunde un ocean de
necunoastere si neintelegere, un punct de vedere total diferit de al noastru in
privinta alcoolului.
Un bautor moderat renunta la bautura
fara nici o greutate, daca are motiv s-o faca. A bea sau a nu bea reprezinta o
problema pentru el.
Exista apoi cazul celui care bea
abuziv. Probabil ca a baut timp destul de indelungat iar sanatatea fizica si
cea mintala ii sint afectate. Dupa ce I-a redus citiva ani din viata???
Si totusi, are un motiv suficient de
serios, precum o sanatate subreda, o noua relatie sentimentala, o shimbare de
mediu sau inca o atentionare severa din partea medicului sau, acest bautor va
reusi sa se lase de tot de baut, fie sa bea moderat, cu toate ca ii va fi greu
si suparator, uneori avind chiar nevoie de asistenta medicala.
Ce sa spunem despre alcoolicul
veritabil? Poate ca la inceput este un bautor moderat; in continuare, poate
deveni sau nu bautor abuziv, dar la un anume stadiu in aceasta evolutie, ajunge
la momentul in care nu se mai poate opri, din clipa in care a inceput sa bea.
Comportamentul lui te lasa perplex
mai ales cind si-a pierdut controlul. Face gesturi absurde, inexplicabile si
uneori chiar tragice, cind este sub influenta alcoolului. Te face sa te
gindesti
Acest portret al alcoolicului, pe
care l-am schitat aici, este departe de a fi complet; comportamentele variaza
de la un bolnav la altul. Dar cele schitate reprezinta o descriere generala a
comportamentului alcoolicului.
De ce se poarta astfel un alcoolic?
Dupa ce sute de experiente I-au dovedit ca un singur pahar poate declansa dezastrul,
cu toate suferintele si umilirile pe care le aduce acesta, atunci de ce bea el
paharul funest? De ce nu se poate abtine? Ce s-a intimplat cu bunul lui simt,
cu vointa, pe care le mai dovedeste uneori in alte domenii?
Oare vom putea raspunde vreodata
definitiv la aceste intrebari? Opiniile sint foarte impartite in privinta
factorilor care explica de ce are alcoolicul aceste reactii diferite de ale
oamenilor normali. Nu putem inca explica de ce, odata depasit un anume stadiu,
nu mai exista aproape nimic de facut pentru suferind. Aceasta ramine o enigma.
Stim ca alcoolicul care se abtine de
la bautura - si abstinenta lui poate dura luni, chiar ani de zile - are reactii
normale, asemanatoare cu ale oamenilor normali. Afirmam categoric ca, daca
acest bautor se atinge din nou de alcool, se va produce un fenomen fizic si
mintal care, virtual, il va impiedica sa se insanatoseasca. Alcoolicii care au
trait aceasta experienta vor putea confirma din plin ceea ce afirmam aici.
Observatiile noastre ar ramine fara adresa si pur si
simplu teoretice, daca omul de care vorbim nu s-ar mai atinge niciodata de
paharul care sa declanseze ciclul infernal aflat de asemenea in discutie aici.
Ceea ce ne face sa credem ca e vorba mai mult de ceva psihic decit fizic.
Daca-l vom intreba pe alcoolic ce l-a convins sa bea si sa se imbete ultima
data, s-ar putea sa obtinem toate felurile de scuze. Unele argumente si
justificari pot fi plauzibile, dar nimic nu dovedeste ca merita sa fie indurate
toate ravagiile unei betii. Motivele invocate de alcoolic seamana cu cele ale
unui om care, ca sa nu mai simta durerea de cap, se loveste peste craniu cu
ciocanul. Daca incercati sa-l convingeti sa vada cit de absurde sint
rationamentele sale, alcoolicul isi va bate joc de dumneavoastra sau va deveni
irascibil si va refuza sa vorbeasca.
Uneori, bolnavul va spune adevarul;
si, oricit ar parea de straniu, nu stie mai mult decit stiti dumneavoastra ce
anume l-a impins spre acel prim pahar. Unii bautori vin cu scuze de care sint
multumiti, dar, in adincul sufletului, nici ei nu stiu de ce beau astfel. Odata
atinsi de acest rau, ei ramin niste derutati. Pe de o parte, sint obsedati de
ideea ca, intr-o zi, vor gasi o iesire; pe de alta parte, se framinta cu
banuiala ca au pierdut partida.
Prea putini sint aceia care ar putea
masura cit de adevarat este acest lucru. Familia si prietenii bolnavului simt
vag ca el este anormal, dar toti asteapta ziua in care omul se va lepada de
letargia aceasta si-si va regasi puterea vointei.
Tragicul adevar este ca, daca
intr-adevar avem de-a face cu un alcoolic, acea zi s-ar putea sa nu mai vina
niciodata. Situatia ii scapa, nu mai e stapin pe nimic. Fiecare alcoolic atinge
stadiul in care nici cel mai mare efort de vointa nu-l mai ajuta sa se lase de
baut. In aproape toate cazurile, acest tragic moment apare mult mai repede
decit poate banui cineva.
Ne vedem obligati sa recunoastem ca
majoritatea dintre noi, alcoolicii, din motive necunoscute, ne-am peirdut
libertatea de alegere in fata alcoolului; pretinsa noastra vointa nu mai
exista, ca sa zicem asa. Uneori, sintem incapabili sa ne reamintim destul
suferintele si umilirile indurate cu o luna sau chiar cu o saptamina in urma.
Sintem fara aparare in fata primului pahar.
Pur si simplu nu ne vin in minte
consecintele aproape sigure pe care le va produce un singur pahar de bere. Dar
si daca ni le-am aminti, ele sint undeva in ceata si sint repede inlocuite cu
ideea veche si depasita ca, de data aceasta, vom bea ca toata lumea. Ne
lipseste acel instinct care te face, de exemplu, sa nu atingi soba incinsa, ca
sa nu te arzi.
" De data asta n-o sa ma frig si
iata cum o sa fac!" se autoconvinge alcoolicul, prin cea mai obisnuita
metoda. Uneori, nici nu gindeste deloc. De cite ori, dupa unprim pahar baut
fara griji, nu ne-am intrebat, la al treilea sau al patrulea: " Pentru
numele lui Dumnezeu, cum de-am luat-o iar de la inceput?" Apoi, ne spuneam
imediat: " O sa ma opresc dupa al saselea" sau "Oricum, nici
n-are rost sa ma mai opresc."
Cind acest mod de a gindi s-a
instalat bine in spiritul bautorului alcoolic, probabil ca orice ajutor omenesc
a devenit inutil, iar bolnavul va muri din cauza aceasta sau isi va pierde
mintile treptat, daca nu este pus sub lacat inainte. Aceste fapre, socante si
brutale, au fost confirmate de o multime de alcoolici, de-a lungul istoriei.
Fara mila si bunatatea lui Dumnezeu, am mai putea numara mii de astfel de
exemple. Exista atitia bautori care ar vrea sa se lase de baut, dar nu pot.
Exista o solutie. Celor mai multi
dintre noi ne displace sa ne facem un inventar, sa ne calcam pe amorul propriu,
sa ne recunoastem defectele, toate atit de necesare unui proces reusit de
restabilire deplina. Insa, vedem ca acestea I-au ajutat pe altii si am inteles
ca viata, asa cum o traiseram noi, era inutila si lipsita de orice speranta. De
aceea, atunci cind am fost abordati de cei care isi rezolvasera problema cu
bautul, nu ne mai ramasese nimic altceva de facut decit sa apucam lada cu
uneltele spirituale care ni se oferea. Pe scurt, am descoperit paradisul si ne-am
simtit propulsati intr-o a patra dimensiune a existentei pe care nu ne-o
putuseram imafina vreodata.
Esentialul este acest intreg adevar:
am trait experiente spirituale profunde si reale, care ne-au modificat complet
atitudinea fata de viata, fata de oameni, ca si fata de Dumnezeu si universul
sau. Viata noastra este acum centrata pe certitudinea absoluta ca acest Creator
a intrat in viata si in inimile noastre print-o minune. El a inceput sa faca
pentru noi lucruri pe care nu le-am fi putut face niciodata singuri, prin
puterea noastra.
Daca sinteti un alcoolic tot atit de
grav atins cit am fost si noi, avem convingerea ca jumatatile de masura nu va
vor ajuta la nimic in cazul in care veti vrea sa va rezolvati problema. Noi
ajunseseram la punctul in care veti vrea sa rezolvati problema. Noi ajunseseram
la punctul in care veti vrea sa rezolvati problema. Noi ajunseseram la punctul
in care viata devenise imposibil de trait si daca am atins stadiul in care
orice ajutor omenesc este inutl, nu ne mai ramineau decit doua solutii: sa
mergem pina la capat, astupind cu toate puterile gura constiintei care ne
spunea ca situatia era intolerabila sau sa acceptam ajutor spiritual. Am ales a
doua solutie pentru ca doream sincer sa ne facem bine si pentru ca eram pregatiti
sa facem eforturile necesare.
Iata povestea unui om de afaceri
american binecunoscut pentru talentul, judecata si personalitatea sa de
exceptie. Cu toate acestea a ratacit din clinica in clinica, ani de zile la
rind. A consultat cei mai mari psihiatri ai Statelor Unite. A plecatapoi in
Europa, pentru a-l intilni pe celebrul Dr. Jung, psihiatru, care l-a tratat
prin metoda sa. Desi experientele sale anterioare il facusera sceptic, bolnavul
dovedea o incredere neobisnuita la incheierea tratamentului. Se afla intr-o
forma fizica si mintala exceptionala. Credea, mai ales, ca si-a insusit o
asemenea cunoastere a mecanismelor sale spirituale pina la cele mai ascunse
resurse, incit orice recidiva parea exclusa. Si totusi, la scurt timp dupa
aceea, s-a reapucat de baut. Era descumpanit mai ales de faptul ca n-avea nici
o explicatie satisfacatoare pentru aceasta recidiva.
S-a intors la medicul sau celebru pe
care il admira imens si i-a cerut sa-i spuna clar, in fata, de ce nu se putea
vindeca. El dorea, mai mult decit orice, sa redevina stapin pe sine. Controla
atit de bine, de echilibrat, de rational, de alte probleme. Dar nu reusea sa se
controleze pe sine in fata alcoolului. Cum se explica aceasta?
Il implora pe medic sa-i spuna
intregul adevar si acesta i l-a spus. Dupa opinia sa, cazul era absolut
disperat; nu-si va mai regasi locul in societate niciodata si, daca tinea sa
traiasca mult, urma sa se lase incuiat intr-o celula sau pazit de o garda
personala. Asa i-a vorbit renumitul medic.
Dar acest om traieste si acum si inca
liber; nu e nici intr-o celula si nici nu are nevoie de o garda personala.
Poate umbla oriunde pe acest pamint, pe unde umbla toti oamenii liberi si e in
afara de orice pericol, cu conditia sa accepte adoptarea unei anumite conduite.
Unii dintre cititorii afectati de
alcoolism poate cred ca se pot descurca fara ajutorul spiritual. Va relatam
aici continuarea conversatiei pe care prietenul nostru a avut-o doctorul sau.
Acesta i-a spus: " - Ai mintea unui alcoolic cronic. In toata experienta
mea nu am vazut nici un caz in care, mintal, am ajuns in starea in care te afli
si care sa-si fi revenit." Prietenul meu simte cum se naruie tot cerul.
" - Ba da ", a fost replica doctorului. " Exista exceptii ale
cazului in care te afli, care s-au intimplat inca din trecutul indepartat. Sint
alcoolici care au trecut prin ceea ce noi numim experiente spiritualevitale.
Pentru mine, asemenea cazuri reprezinta adevarate fenomene. Ele apar in cazul
unor enorme deplasari si rearanjari emotionale. Idei, emotii si atitudini care
constituiau inainte forta de ghidare a vietii acestor oameni sint brusc
aruncate deoparte si un set complet nou de conceptii si motivatii incepe sa-i
domine. De fapt, am incercat eu insumi sa produc in dumneata asemenea
rearanjari emotionale. Metodele pe care le folosesc au succes la multi
pacienti, dar niciodata nu au reusit la alcoolici atit de grav atinsi de boala
ca dumneata."
Auzind acestea, prietenul nostru paru
ca vede o geana de cer senin printre norii negri care il apasau caci oricum el
fusese un membru bun al bisericii. Aceasta speranta i-a fost insa repede
spulberata de catre medic, care i-a spus ca, desi lumea mai spera, totusi
convingerile religioase oricit de sincere si de temeinice, nu-i vor putea oferi
impulsul necesar unei experiente spirituale vitale.
Aceasta era teribila dilema in care
se afla prietenul nostru, cind a avut extraordinara experienta atit de
necesara, care l-a eliberat.
Fiecare dintre noi, la rindul sau, a
cautat aceasta iesire, cu disperarea omului care se ineaca. Ceea ce la inceput
parea o trestie fragila, s-a dovedit a fi o mina puternica, a lui Dumnezeu.
Ne-a fost data o noua viata, sau, mai bine zis, "un nou mod de
viata", care functioneaza perfect in cazul nostru.
In cartea sa " Feluri de
Experienta Religioasa", distinsul psiholog american William James indica o
multime de cai prin care omul l-a descoperit pe Dumnezeu. Noi nu dorim sa
convingem pe nimeni ca exista numai o cale pe care credinta poate fi gasita.
Daca ceea ce am invatat, simtit si vazut inseamna ceva cit de cit, atunci
inseamna ca noi toti, fara deosebire de rasa, crez ori culoare sintem copiii
unui Creator prezent cu care noi putem forma o legatura in termeni simpli si
usor de inteles chiar din momentul in care sintem de acord sa incercam cu destula
sinceritate. Cei ce au afiliatii religioase nu vor gasi in cele mai de sus
nimic care sa le contrazica credintele si obiceiurile ceremoniale. Nu exista
frictiune intre noi si aceasta privinta.
Pe noi nu ne intereseaza cu ce culte
bisericesti se identifica membrii nostri ca indivizi. Aceasta trebuie sa fie cu
totul o afacere personala in care fiecare decide pentru sine in lumina
asocierii din trecut sau unei alegeri prezente. Nu toti ai nostri apartin
vreunei dominatii, dar cei mai multi dintre noi prefera o apartenenta.
In urmatorul capitol, apare o
explicatie a alcoolismului, asa cum noi l-am inteles, apoi urmeaza un capitol
adresat agnosticului. Multi care au apartinut acestei clase se afla astazi
printre membrii nostri. Destul de surprinzator noi gasim ca aceste convingeri
nu sint obstacole pentru o experienta spirituala.
Mai departe, despre cum ne-am
recapatat sanatatea. Acestea sint urmate de patruzecisidoua experiente
personale (nu toate sint incorporate in traducerea romaneasca).
Fiecare individ, in povestile
personale, descrie in felul lui si din punctul lui de vedere cum a stabilit
relatia sa cu Dumnezeu. Acestea prezinta un sincer profil al membrilor nostri
si o idee clara a ceea ce s-a intimplat in realitate in viata lor.
Noi speram ca aceste marturisiri nu
vor fi considerate de prost gust. Traim cu speranta ca multi disperati si
dornici sincer de ajutor, vor citi aceste pagini. Sintem convinsi ca, daca ne
vom deschide sincer sufletul in fata acestor suferinzi, cu problema noastra
comuna, vor reusi sa recunoasca: "Da. Si eu sint ca ei; trebuie sa ma agat
si eu de aceasta mina."
Majoritatea dintre noi, nu am vrut sa
recunoastem ca sintem intr-adevar alcoolici. Nimanui nu-i convine sa admita ca
este diferit fizic si mental de cei din jurul sau. De aceea nu e de mirare ca
viata noastra in timpul cind beam a fost caracterizata de nenumarate incercari
ratate de a demonstra ca noi putem bea ca si ceilalti oameni. Cea mai puternica
obsesie a unui om care bea anormal este ideea ca intr-o zi, intr-un fel el va
putea sa controleze si sa simta placerea bautului. Este de-a dreptul uimitor
cum persista aceasta iluzie. Ea ii urmareste pe multi pina la portile
azilurilor sau ale cimitirelor.
Am invatat ca trebuie sa recunoastem
pina in adincul sufletului nostru sintem alcoolici. Acesta este primul pas spre
revenirea la sanatate. Trebuie sa distrugem iluzia ca sintem ca ceilalti oameni
sau ca am putea fi.
Noi, alcoolicii sintem barbati si
femei care ne-am pierdut capacitatea de a controla bautul. Stim ca nici un om
intr-adevar alcoolic nu va putea niciodata sa-si recapete puterea de control
asupra alcoolului. Au fost momente in viata fiecaruia dintre noi in care paream
ca ne-am recapatat puterea de control dar, aceste perioade – de obicei foarte
scurte – erau urmate inevitabil de o scadere si mai puternica a controlului. Cu
timpul am ajuns la o demoralizare care stirnea mila si neintelegerea
celorlalti. Toti pina la unul ne-am convins ca alcoolicii ca noi se afla in
ghearele unei boli progresive. Privind perioade mai lungi de timp, starea
noastra se inrautateste, nu se amelioreaza.
Sintem ca niste infirmi de picioare;
niciodata nu vor mai fi create altele in loc. La fel, nu exista nici un
tratament care sa transforme alcoolici ca noi in oameni obisnuiti.
Am incercat toate remediile imaginabile. In anumite cazuri s-au observat scurte
reveniri, din pacate urmate de caderi si mai rele. Medicii familiarizati cu
alcoolismul sint de comun acord ca transformarea unui alcoolic in bautor normal
nu este posibila. Poate ca stiina va descoperi intr-o zi o modalitate, dar ziua
aceea inca n-a sosit.
Contrar tuturor celor spuse aici,
multi dintre cei care sint intr-adevar alcoolici nu accepta sa se considere in
aceasta clasa. Cu toate deceptiile ce urmeaza dupa incercarile nereusite, ei
continua sa incerce sa se dovedeasca exceptii ale regulii, deci nu sint
alcoolici. Daca cineva care nu-si poate controla bautul reuseste sa ne arate ca
poate bea "ca un domn", ne scoatem palaria in fata lui. Numai noi
stim cit de tare si de mult am incercat sa bem ca si ceilalti.
Iata, citeva din metodele folosite:
sa bem doar bere, sa limitam numarul paharelor, sa nu bem niciodata singuri, sa
nu bem niciodata dimineata, sa bem doar acasa, sa nu tinem bautura in casa, sa
nu bem niciodata in timpul orelor de serviciu, sa bem doar vin, acceptind sa ne
dam demisia daca ne imbatam, sa plecam in excursii in locuri izolate, sa nu
plecam nicaieri, sa promitem ca nu vom mai bea (cu sau fara juraminte solemne),
sa practicam multe exercitii fizice, sa citim carti din care sa extragem
solutii si dupa care sa ne ghidam in viata, sa ne internam la spitale si
sanatorii pentru refacere, sa acceptam internarea in azile – am putea prelungi
lista la infinit.
Nu vrem sa categorisim pe nimeni ca
alcoolic, dar puteti sa va diagnosticati singur destul de usor. Duceti-va la un
bar si incercati sa va controlati bautul. Incercati sa beti si apoi sa va
opriti brusc. Incercati-o de mai multe ori. Daca sinteti sincer cu
dumneavoastra, nu va trece mult pina va decideti. Merita sacrificiul unei stari
rele de tremuraturi pentru a va putea da seama complet de starea in care va
aflati.
Desi nu o putem dovedi, credem ca la
inceputurile carierei noastre alcoolice, multi dintre noi am fi putut inceta
bautul. Neplacerea este ca putini alcoolici doresc sa se opreasca atunci cind
mai este inca timp. Cunoastem citeva cazuri de oameni care aratau semne clare
de alcoolism, care au putut stopa bautul pentru perioade lungi de timp datorita
unei dorinte foarte puternice de a face asta. Iata unul.
In jurul virstei de 30 de ani,
betiile sale se inmultisera. Era nervos in fiecare dimineata de dupa chefuri si
nu se putea linisti decit cu inca putin alcool. Avea ambitii mari profesionale,
dar si-a dat seama ca daca bea, nu va ajunge niciunde. Odata ce incepea, nu se
mai putea opri din baut. Si-a propus ca pina nu-si va realiza telurile
profesionale si va iesi la pensie, sa nu mai puna strop de alcool in gura.
Fiind un om de exceptie, a reusit sa nu mai bea deloc timp de 25 de ani, si a
iesit la pensie la 55 de ani dupa o carierea profesionala fericita si plina de
succese. Apoi a cazut victima capcanei in care cade practic fiecare alcoolic –
amagirea ca aceasta lunga perioada de abstinenta si autodisciplina il asigura
ca el poate bea la fel ca alti oameni. Si-a pus papucii de casa si a scos
sticla. Dupa doua luni s-a trezit in spital, intrigat si umilit. Pentru un timp
a incercat sa reduca numarul paharelor, dar si in aceasta perioada a aterizat
de citeva ori la spital. Apoi, reunindu-si toate fortele, a incercat sa se
opreasca complet. Si a descoperit ca de data aceasta nu mai putea. Cum
strinsese multi bani, a incercat toate metodele care ii stateau la dispozitie.
Si toate incercarile au dat gres. Desi la iesirea la pensie fusese un om
robust, sanatatea i s-a deteriorat rapid si a murit dupa patru ani.
Acest caz are o morala foarte
puternica. Majoritatea dintre noi au crezut ca daca ne pastram abstinenta
pentru o lunga perioada de timp, vom putea bea normal dupa aceea. Dar iata un
om care a descoperit ca dupa 25 de ani de abstinenta se gasea in acelasi loc in
privinta alcoolului in care a fost la virsta de 30 de ani. Mereu, mereu ni se
demonstreaza acest adevar: " Odata ce cineva ajunge alcoolic, alcoolic
ramine pentru toata viata." Reapucindu-ne de baut dupa o perioada de
abstinenta, in scurt timp ajungem la fel de rau cum eram inainte. Daca dorim sa
ne oprim din baut, nu mai are rost sa ezitam in nici un fel nici sa pastram
vreo speranta ascunsa ca intr-o zi vom putea fi imuni la alcool.
Experienta acestui om ar putea
incuraja pe cei mai tineri sa creada ca ei se pot opri ca si el, bazindu-se pe
vointa proprie. Ne indoim ca vor reusi s-o faca multi, pentru ca nici unul
dintre ei nu vrea de fapt sa se lase de baut, iar in starea in care se afla, cu
stilul intortocheat de a gindi caracteristic acestei boli, cu greu vor gasi
calea de invingere a bolii. Multi dintre noi care aveam sub treizeci de ani si
care am baut dependent doar putin timp am descoperit ca sintem la fel de
neajutorati ca si cei care au baut timp de douazeci de ani.
Nu este necesar sa bei timp
indelungat si nici in cantitatile pe care le-au consumat unii dintre noi pentru
a fi afectat in mod grav. Acest lucru este adevarat mai ales la femei. Multe
femei care sint doar potential alcoolice de multe ori nu au nevoie de citiva
ani pentru a trece pragul catre bautul alcoolic. Unii bautori, care s-ar simti
groaznic de insultati daca li s-ar spune ca sint alcoolici, ramin uimiti cind
descopera ca sint incapabili sa puna capat bautului. Noi, care sintem
familiarizati cu simptomele, observam printre tineri multi potentiali
alcoolici. Dar cum sa-i facem sa-si dea seama de realitate?
Constatarea era adevarata in momentul
aparitiei acestei carti. Dar un sondaj efectuat in 1986 printre membrii A.A.
americani si canadieni a aratat ca un procent de 20% sint tineri sub 30 de ani.
Privind inapoi, ne dam seama ca am
baut inca multi ani dupa ce am trecut de punctul in care ne puteam lasa de
alcool bazindu-ne numai pe propria noastra vointa. De va intreba cineva daca nu
cumva a intrat deja in zona periculoasa, spuneti-i sa incerce sa nu bea timp de
un an strop de alcool. Daca este intr-adevar alcoolic, si foarte avansat, nu va
avea sanse de succes. La inceputurile noastre de bautori, ni s-a intimplat sa
ne abtinem de la bautura oe perioade de un an si mai bine, ceea ce nu ne-a
impiedicat sa devenim mai tirziu bautori inraiti. Chiar daca sinteti capabil sa
va abtineti de la bautura pe perioade lungi, aceasta nu inseamna ca nu sinteti
alcoolic potential. Credem ca putini dintre cei care pot recunoaste cinstit ca
ii intereseaza cele scrise aici vor putea sa se abtina de la bautura pe
perioade de lungimea unui an. Unii se vor imbata chiar in ziua urmatoare dupa
ce au luat hotarirea; majoritatea dupa citeva saptamini.
Pentru cei care nu pot bea moderat,
se pune problema cum sa se opreasca definitiv. Desigur, presupunem ca cel ce
citeste aceste rinduri doreste s-o faca. Sansa ca o asemenea persoana sa se
poata lasa de baut pe alte baze decit cele spirituale depinde de cit de adinc i
s-a distrus deja puterea de a alege intre a bea si a nu bea. Multi dintre noi
simteau ca avem inca un caracter puternic. Simteam o necesitate imperioasa de a
ne lasa de baut pentru totdeauna. Si totusi am descoperit ca este imposibil.
Aceasta este trasatura derutanta a bolii asa cum am cunoscut-o noi –
incapacitatea extrema de a sta departe de pahar indiferent de cit de mare este
necesitatea sau dorinta.
Cum sa-l ajutam pe cititor sa
determine in mod satisfacator daca este sau nu unul dintre noi? Experimentul cu
abstinenta pentru o perioada de timp este de ajutor, dar credem ca putem face
un serviciu mai mare suferinzilor alcoolici si poate personalului medical
implicat in ingrijirea acestora. Vom descrie citeva din starile mintale care
preced o recidiva la baut, pentru ca – evident – aici este cheia problemei.
Ce fel de ginduri domina un alcoolic
care repeta in infinit experimentul disperat al primului pahar? Prietenii care
tocmai au stat de vorba cu el dupa o betie care le-a adus divortul sau
desfacerea contractului de munca ramin perplecsi cind il vad cum se indreapta
direct catre un bar. De ce o face? Oare la ce se gindeste el?
Primul nostru exemplu este un prieten
pe care-l numim Jim. Acest om are o sotie incintatoare si familie. A mostenit o
agentie de vinzari de masini foarte profitabila. Are un record impecabil din
timpul Razboiului 2 Mondial. Este un bun afacerist. Este un om inteligent; la
prima vedere este normal, putin cam nervos. N-a baut pina la 35 de ani. In
citiva ani, a devenit atit de violent cind se afla sub influenta alcoolului
incit a trebuie internat. La iesirea din spital a luat legatura cu noi.
I-am povestit ce am aflat despre
alcoolism si raspunsurile pe care le-am gasit. A inceput sa urmeze terapia.
Familia s-a reunit si a inceput sa lucreze ca vinzator in aceeasi intreprindere
pe care a pierdut-o din cauza bauturii. Totul parea ca merge bine, dar el n-a
incercat sa-si dezvolte latura spirituala a personalitatii. Spre consternarea
sa, s-a apucat iar de baut. Dupa fiecare dintre betiile care au urmat intr-o
succesiune rapida, am stat de vorba cu el, revazind cu grija cele intimplate. A
fost de acord ca intr-adevar este alcoolic si ca starea sa este graca. Stia ca
daca va continua sa bea, urmeaza o noua internare. Mai mult, isi dadea seama ca
isi va pierde familia de care era foarte legat.
Si totusi, s-a imbatat din nou. L-am
rugat sa ne povesteasca exact cele intimplate. Redam in continuare povestirea
sa.
" – M-am dus la serviciu marti
dimineata. Tin minte ca ma simteam iritat de faptul ca eram simplu salariat la
intreprinderea pe care a detinut-o odata. Am avut un schimb de replici cu seful
meu, dar nimic serios. Apoi, m-am hotarit sa ma duc cu masina sa o arat unui
cumparator din provincie. Pe drum mi s-a facut foame, asa ca m-am oprit la un
restaurant ce servea bauturi. N-aveam deloc intentia sa beau. Intrasem doar
pentru o gustare rece. De asemenea, am avut presimtirea ca voi gasi un
cumparator aici pentru ca localul imi era cunoscut de ani de zile. Mincasem aici
de multe ori de-a lungul lunilor de abstinenta. Am cerut o gustare si un pahar
de lapte. Inca nici un gind in alcool. Am comandat inca o portie si un pahar de
lapte.
" Dintr-o data mi-a trecut prin
cap gindul ca daca as turna o picatura de coniac in paharul de lapte, nu-mi va
putea face rau, ca nu-i pe stomacul gol. Am cerut coniac si l-am amestecat cu
lapte. Vag imi dadeam seama ca nu era prea inteligent ce faceam dar ma simteam
la adapost cu stomacul plin. Experimentul s-a terminat atit de bine incit am
mai comandat un coniac si un pahar de lapte. Nici dupa aceea nu mi-a fost rau,
asa ca am mai comandat unul".
Asa a inceput inca o deplasare a lui
Jim la spital. Era constient de pericolul internarii pe viata, de posibilitatea
pierderii familiei si a postului, ca sa nu mai vorbim despre acea intensa
suferinta fizica si mentala pe care i-a cauzat-o intotdeauna bautura. Stia
multe lucruri despre el, ca alcoolic. Si totusi, toate argumentele contra
bautului au fost anulate de ideea naiva ca poate bea coniac, daca il amesteca
in lapte.
Oricum ar dori altcineva sa
defineasca acest cuvint, noi numim modul de gindire descris mai sus ca cea mai
curata nebunie. Cum altfel s-ar putea numi aceasta lipsa a simtului
proportiilor si a capacitatii de a gindi limpede?
Ati putea crede ca acesta este un caz
extrem, dar noi nu-l consideram astfel. Acest mod de a gindi ne-a caracterizat
pe fiecare in parte. Uneori ne-am gindit mai mult decit Jim asupra
consecintelor. Dar intotdeauna am simtit acel bizar fenomen mintal caci paralel
cu judecata corecta, in creier ni se dezvolta si un pretext idiot, banal pentru
a pune mina pe acel prim pahar. Iar judecata corecta nu era in stare sa ne tina
in friu. Ideea nebuna cistiga. Evident, eram sinceri si seriosi dimineata
urmatoare cind ne intrebam cum oare s-a putut intimpla.
Au fost cazuri in care ne-am imbatat
in mod deliberat, justificindu-ne cu nervi, furie, ingrijorare, deprimare,
gelozie sau altele de acest gen. Dar, in lumina a ceea ce se intimpla
intotdeauna dupa aceea, si cind incepeam astfel o betie – trebuie sa
recunoastem – justificarea pentru imbatare era dovada de nebunie. Acum ne dam
seama ca de foarte putine ori ne-am gindit serios, in momentele in care
premeditam bautul, la teribilele consecinte care urmeaza negresit, din clipa in
care am inceput sa bem dinadins si nu numai ocazional.
Comportamentul nostru fata de acel
prim pahar este la fel de absurd si de neinteles ca al unui tip care, sa zicem,
a gasit o pasiune pentru traversatul strazilor doar prin locuri nepermise.
Saltul prin fata masinilor lansate in plina viteza ii provoaca o placere
nebuneasca. Timp de citiva ani simte placere deosebita in acest
"sport", in ciuda avertismentelor prietenesti. Pina acum l-ati
etichetat drept un tip cu idei cam bizare despre notiunea de "distractie".
Apoi norocul il cam paraseste si este lovit de mai multe ori, una dupa alta de
vehicule. In mod normal, ar fi timpul s-o lase balta. Curind dupa aceea are un
accident si se trezeste cu o fractura a craniului. Dupa o saptamina de la
parasirea spitalului, un troleibuz ii rupe o mina. Va promite sa nu mai
traverseze strada decit pe la marcaje, dar dupa citeva saptamini isi rupe
ambele picioare.
Si aceasta conduita continua ani
buni, cu permanentele sale promisiuni de a fi prudent; merge pina la juramintele
de a nu mai iesi in strada. In final, va fi incapabil de a mai munci, sotia da
divortul iar el ajunge de risul celor din jur. Incearca toate mijloacele care
ii trec prin minte pentru a-si scoate din cap ideea traversarilor prin locuri
nepermise. Se intrneaza la psihiatrie, sperind ca astfel sa-si schimbe in bine
felul de a fi. Dar in ziua externarii, sare prin fata unei masini de pompieri
care-i rupe coloana vertebrala. Nu-i asa ca un astfel de om este complet nebun?
Credeti ca ilustrarea noastra este
prea ridicola? Noi, care am trecut prin acest iad trebuie sa recunoastem ca,
daca am inlocui alcoolismul cu traversatul prin locuri nepermise, descrierea de
mai sus s-ar potrivi pina in cele mai mici amanunte. Oricit de inteligenti, de
prevazatori am dovedit ca sintem in alte privinte, comportarea noastra a aratat
o nebunie ciudata acolo unde s-a amestecat alcoolul. Limbajul pare cam dur –
dar oare nu este asa?
S-ar putea sa ginditi: "Da, ceea
ce spuneti este adevarat, dar la noi nu ni se potriveste in intregime.
Recunoastem si noi simptomele descrise, dar nu am ajuns atit de departe ca unii
dintre voi, si nici nu vom ajunge, pentru ca acum, dupa cele ce ne-ati spus, am
inteles ce se intimpla cu noi, si ne vom pazi. Nu am pierdut inca totul si nici
nu intentionam sa lasam alcoolul sa ne mai ia ceva. Multam de informatie".
Acestea sint adevarate despre anumiti nealcoolici care desi beau necugetat de
mult in prezent, se pot opri sau pot modera bautul pentru ca creierul si trupul
lor n-au fost inca deteriorate in masura in care au fost ale noastre. Dar cei
la care alcoolismul este deja real sau numai potential sint in mod absolut
incapabili de a se opri din baut pe baza cunoasterii de sine. Dorim sa
subliniem fara incetare acest adevar pentru a-l trezi la realitate pe cititorul
nostru alcoolic asa cum ne-a trezit pe noi amara noastra experienta.
Sa mai prezentam un caz. Fred este
asociat intr-o firma de contabilitate. Salariul este bun, are o casa frumoasa,
casatoria este si asta tatal unor copii promitatori, deja in facultate. Este un
tip atit de deschis si de simpatic incit are prieteni peste tot. Face parte din
categoria de oameni care au tot ce-si doresc. Daca vreodata a existat un om de
afaceri cu succes, acela-i Fred. Dupa aparente, este un tip constant,
echilibrat. Si totusi, este alcoolic. L-am intilnit prima data acum un an,
internat la spital, pentru a-si reveni dintr-o stare nervoasa extrema. Trecea
pentru prima oara prin asa ceva si se simtea rusinat. Departe de a recunoaste
ca este alcoolic, isi motiva prezenta la spital ca pentru calmarea nervilor.
Dupa parerea doctorului starea pacientului era mult mai grava. Deprimarea in
legatura cu situatia sa a durat citeva zile. A luat hotarirea de a se lasa de
baut pentru totdeauna. Nu i-a trecut deloc prin cap gindul ca, in ciuda
caracterului sau puternic si a pozitiei sale sociale sigure, s-ar putea sa nu
reuseasca ce si-a propus. Era incapabil sa se imagineze pe sine in chip de
alcoolic si cu atit mai putin sa accepte un remediu spiritual al problemei sale.
I-am povestit ceea ce stiam noi despre alcoolism. S-a aratat interesat si a
recunoscut ca are unele dintre simptomele descrise, dar nu voia in ruptul
capului sa admita ca el nu mai poate face nimic in ceea ce-l priveste. Era
convins ca experienta umilitoare si ceea ce a aflat de la noi il vor ajuta
sa-si pastreze abstinenta pentru tot restul vietii. Cunoasterea de sine va
rindui totul cum trebuie.
O vreme n-am mai stiut nimic despre
Fred. Dar intr-o zi am aflat ca din nou se internase la spital. De data aceasta
tremura destul de puternic. Curind si-a exprimat dorinta de a ne vedea. Ce ne-a
povestit a fost foarte instructiv, pentru ca venea de la un om definitiv
convins ca trebuie sa se lase de baut; de la un om care nu mai gasea nici o
scuza pentru bautul sau si a carui judecata era splendida in toate celelalte
aspecte ale vietii, la fel ca si deciziile sale, si care cu toate acestea acum
era darimat.
Iata ce ne-a povestit: " Ce
mi-ati spus voi despre alcoolism m-a impresionat puternic si am crezut sincer
ca eu nu voi mai bea din nou. Am apreciat corect ideile despre subtila nebunie
care precede acel prim pahar, dar eram convins ca dupa cele aflate asa ceva nu
mi s-ar mai putea intimpla mie. Credeam ca nu sint asa de avansat in boala ca
si voi si ca, daca am avut de obicei succes in rezolvarea celorlalte probleme
personale, nu exista nici un motiv sa nu am succes si aici, unde voi nu ati
avut. Ma simteam indreptatit sa am incredere in mine, si simteam ca este doar o
problema de exercitare a vointei si de a fi in garda.
Cu aceasta stare de spirit m-am
reintors la treburile mele si o vreme totul a mers perfect. Refuzam fara
probleme bautura si incepeam sa ma intreb daca nu facusem din tintar armasar.
Intr-o zi am plecat
Nu aveam griji sau probleme presante.
Afacerea a mers bine, eram bucuros si stiam ca partenerii mei se vor bucura de
asemenea. O zi perfecta se apropia de sfirsit, nici urma de nor la orizont.
M-am dus la hotel, am facut un dus si
am coborit la un restaurant pentru a cina. In timp ce traversam pragul
restaurantului mi-a trecut prin cap ca ar fi placut sa beau citeva pahare la
cina. Asta a fost tot. Nimic mai mult. Am comandat cina si un pahar. Apoi am
mai comandat un pahar. Dupa cina am iesit sa ma plimb putin. La intoarcerea la
hotel, m-am gindit ca un coniac nu ar strica inainte de culcare, asa ca am
intrat in bar si am comandat unul. Imi amintesc ca am baut mai multe pahare in
seara aceea si din plin in dimineata urmatoare. Ca prin ceata ma vad intr-un
avion spre casa si intr-un taxi cu sofer simpatic in locul sotiei.
Taximetristul m-a escortat pentru citeva zile. Nu-mi amintesc aproape nimic din
cele facute sau spuse si pe unde am umblat in acele zile. M-am trezit la spital
intr-o suferinta fizica si mintala ingrozitoare.
Imediat ce mi-am revenit suficient
pentru a putea rationa, mi-am analizat cu foarte mare grija acea seara in
Doi membri ai Alcoolicilor Anonimi au
venit sa ma vada. Mi-au suris, lucru care nu mi-a prea placut si apoi m-au
intrebat daca ma consider alcoolic si daca simt ca problema ma depaseste
intr-adevar. A trebuit sa spun DA la ambele intrebari. Mi-au adus o gramada de
dovezi ca o mentalitate ca cea pe care am demonstrat-o in
Apoi, mi-au prezentat principiile
spirituale si programul de actiune al terapiei pe care milioane ca ei o urmeaza
cu succes. Desi am fost un membru al bisericii mele, principiile pe care se
bazeaza terapia nu pareau greu de inghitit. Insa programul de actiune, desi
plin de bun simt, mi se parea cam drastic. Insemna ca trebuia sa arunc pe
fereastra mai multe conceptii pe care le aveam de mult timp formate. Nu a fost
usor. Dar in clipa in care m-am hotarit sa urmez terapia, am avut curiosul
sentiment ca mi-am usurat situatia de alcoolic si, de fapt, s-a dovedit ca asa
si era.
La fel de importanta era si
descoperirea faptului ca principiile spirituale pe care se bazeaza terapia imi
vor rezolva toate problemele. De atunci m-am integrat intr-un mod de viata
infinit mai satisfacator si, sper, mai util decit cel dus inainte. Vechiul meu
mod de viata nu era rau deloc, dar n-as schimba pentru nimic in lume cele mai
bune momente din acel mod de viata cu cele mai rele de acum. Chiar daca as
putea nu m-as mai reintoarce la acela".
Povestea lui Fred nu mai are nevoie
de comentarii. Speram ca ea seamana cu povestea multor mii de bolnavi ca el. El
isi prinsese doar degetul la
Multi medici si psihiatri sint de
acord cu concluziile noastre. Unul dintre ei, care profeseaza intr-un spital de
renume mondial, a facut urmatoarea afirmatie: " Dupa parerea mea, ceea ce
spuneti despre situatia fara speranta in care se afla majoritatea alcoolicilor
este corect. Nici in privinta celor doi oameni care mi-au povestit experienta
lor cu alcoolul nu am nici un dubiu: toti cei care sufera de aceasta boala nu
au nici un fel de sanse de revenire, fara un ajutor divin. Daca m-ati fi rugat
sa va internez la spitalul meu, daca as fi putut, as fi refuzat. Mi se rupe
inima cind vad oameni ca voi. Desi nu sint o persoana religioasa, am mare
respect pentru cei care urmeaza calea spirituala ca si dumneavoastra. In
majoritatea cazurilor de alcoolism, nu exista – practic – alta solutie".
Inca o data: in viata alcoolicului
exista momente in care mental el este fara aparare impotriva acelui prim pahar.
Cu exceptia unor foarte rare cazuri, nimeni nu-l poate apara in acest sens.
Aceasta aparare trebuie sa vina de la o Putere Superioara.
NOI, AGNOSTICII
In capitolele
anterioare aflat cite ceva despre alcoolism. Speram ca am reusit sa facem
distinctia clara intre alcoolici si nealcoolici. Daca ati constatat ca desi
vreti sa va lasati de baut cu toata onestitatea nu reusiti sau daca atunci cind
beti aveti un control redus asupra cantitatii de alcool, sinteti probabil
alcoolic. Daca este asa, atunci inseamna ca suferiti de o boala pe care numai o
experienta spirituala o poate invinge.
Multora dintre noi aceasta experienta
ni s-a parut imposibila, dar sa continuam sa bem insemna sa ne distrugem, mai
ales cind eram un caz fara speranta. Nu este intotdeauna usor sa alegi intre o
moarte alcoolica si o viata bazata pe principii spirituale noi.
Dar nu-i nici chiar asa de greu cum
s-ar crede.
Poate ca asa ginditi si
dumneavoastra. Dar nu va intristati, caci jumatate dintre noi am considerat ca
sintem atei sau agnostici. Experienta noastra arata ca nu trebuie sa va
descurajati.
Daca un alt cod moral sau o alta
filosofie mai buna de viata ar fi suficiente sa invinga alcoolismul, multi
dintre noi s-ar fi insanatosit de multa vreme. Dar am inteles ca asemenea
coduri si filosofii nu ne-au salvat, oricit am incercat. Cit am dorit sa traim
moral, cit am dorit sa ne simtim confortabil cu filosofia noastra de viata! Cit
am dorit toate acestea de aprig! Dar nu in ele se gasea puterea necesara.
Resursele noastre individuale, rinduite dupa voia noastra, nu erau suficiente;
ele au esuat in totalitate.
Dilema noastra era lipsa puterii.
Trebuia sa gasim o putere prin care sa putem trai si trebuia sa fie o putere
mai mare decit puterea noastra individuala. Evident. Dar unde si cum sa gasim o
asemenea putere?
Ei bine, exact despre aceasta este
vorba in aceasta carte. Principalul ei scop este sa va ajute sa gasiti o putere
mai mare decit puterea individuala care sa va rezolve problema. Intelegem prin
aceasta ca am scris o care credem ca-i tot asa de spirituala ca si morala si
aceasta inseamna, bineinteles, ca o sa vorbim de Dumnezeu. Aici au probleme
oamenii agnostici. De multe ori stam de vorba cu un nou pacient si-l vedem
prinzind sperante cind discutam problema alcoolismului sau cind ii explicam
metoda. Dar se posomoraste de indata ce atingem problema spirituala mai ales cind
mentionam pe Dumnezeu pentru ca am deschis un subiect pe care el il ocolise
toata viata sau pur si simplu il ignorase.
Stim cum se simte. Am incercat si noi
aceasta indoiala si aceasta prejudecata onesta. Unii dintre noi am fost violent
antireligiosi. Pentru altii cuvintul "Dumnezeu" aducea cu o ideologie
cu care cineva incercase sa-i impresionase in copilarie. Poate ca am respins
aceasta idee deosebita pentru ca mi se parea nepotrivita. Si credeam ca
respingind-o am ideea de Dumnezeu abandonat in intregime. Ne supara gindul ca
credinta si dependenta de o Putere exterioara insemna slabiciune si chiar
lasitate. Ne uitam la lumea asta de indivizi pusi pe rele, la toate acele
conceptii dusmanoase ale religiilor, la nenorocirile inexplicabile cu un profund
scepticism. Priveam cu neincredere la numerosii indivizi ce pretindeau sa fie
religiosi. Cum se putea ca o Putere Divina sa auba de-a face cu asa ceva? Si cu
toate acestea in alte momente ne surprindeam gindind cind eram incintati de
noaptea plina de stele, " Cine, atunci, a facut toate acestea?" Era
un sentiment de veneratie plina de respect si de mirare profunda, dar ne trecea
repede.
Da, noi cei de temperament agnostic,
am cunoscut toate aceste ginduri, am trait aceste experiente. Dar ne grabim sa
va asiguram ca, de indata ce am fost in stare sa lasam la o parte prejudecatile
si sa exprimam bunavointa de a crede intr-o Putere mai mare decit a noastra, am
inceput sa obtinem rezultate, desi era imposibil pentru noi toti sa definim in
intregime sau sa intelegem acea Putere-Dumnezeu.
Spre marea noastra usurare, am
descoperit ca nu este nevoie sa luam in considerare conceptia altora despre
Dumnezeu. Propria noastra conceptie, oricit de incompleta, a fost suficienta sa
ne apropie si sa ne lege de Dumnezeu. De indata ce am admis posibilitatea
existentei unei Inteligente Creatoare, a unui Spirit Universal dincolo de toti
si de toate, am fost cuprinsi de un nou sentiment al puterii si al directiei,
cu conditia sa facem alti citiva pasi. Am descoperit ca Dumnezeu nu s-a lasat
mult rugat de cei ce-L cautau. Pentru noi, Tarimul Spiritului este mare,
incapator, atotcuprinzator; nu exclude pe nimeni si nu se refuza nimanui care-L
cauta. Este deschis tuturor oamenilor. Sintem convinsi.
Deci, cind vorbim despre Dumnezeu, ne
referim la propria dumneavoastra conceptie despre Dumnezeu. Ceea ce este
valabil pentru toate celelalte expresii de spiritualitate din aeasta carte. Nu
lasati nici o prejudecata fata de acesti termeni sa va indeparteze de propria
dumneavoastra conceptie, ci indeparteze de propria dumneavoastra conceptie, ci
incercati in mod onest sa le dati dumneavoastra insiva un sens. In start,
aceasta a fost tot ce ne-a trebuit ca sa incepem maturizarea spirituala, sa
facem prima relatie constienta cu Dumnezeu asa cum noi L-am inteles
(inchipuit). Mai apoi, am descoperit ca putem accepta multe lucruri la care nu
ne gindiseram niciodata. Aceasta insemna crestere, dar ca sa ne putem maturiza,
trebuie sa incepem de undeva. Asa ca ne-am folosit de propria noastra conceptie,
asa limitata cum era ea.
Era necesar sa ne punem doar o scurta
intrebare. " Cred eu acum, sau sint macar binevoitor sa cred ca exista o
Putere mai mare decit a mea?" De indata ce un om poate spune ca are o
asemenea incredere sau toata certitudinea ca e pe drumul cel bun. S-a dovedit
in repetate rinduri ca printre noi putem construi o structura sufleteasca
minunat de eficace pe aceasta simpla piatra de fundatie. Va rugam sa fiti sigur
ca cititi Anexa a II-a despre "Experienta Spirituala".
Aceasta era o veste imbucuratoare,
deoarece intelesesem ca nu putem folosi principiile spirituale pina ce nu
acceptam citeva notiuni despre credinta in care e atit de greu de crezut. De
foarte multe ori ne spuneam, pe cind ne prezentau unii metodele spirituale ale
existentei lor: " As vrea si eu ce are omul acesta. Sint sigurca mi-ar
face bine sa am increderea lui. Dar eu nu pot accepta ca sigur adevarate atit
de multe idei religioase care pentru el sint atit de simple". Asa ca ne-a
cazut tare bine sa aflam ca putem incepe de la un nivel mai simplu.
Pe linga incapacitatea de a accepta
prea multe despre credinta, mai eram handicapati de incapatinare, sensibilitate
si prejudecati neintemeiate. Multi eram atit de iritati chiar la referiri
intimplatoare la chestiuni spirituale incit ne apucam de indata sa contrazicem
in stinga si in dreapta. Acest mod de a gindi, trebuia abandonat. Desi uneori
rezistenta era mare, nu cosideram ca a fost foarte greu sa lasam la o parte
asemenea sentimente. In fata distrugerii alcoolice, ne-am deschis curind mintea
la problemele spirituale asa cum am incercat sa ne deschidem si la alte
probleme. Ne-a ajutat mult alcoolul in aceasta privinta. In cele din urma ne-a
fortat sa fim mai intelepti. Uneori procesul a fost obositor, greu; nu dorim
numanui sa fie torturat de prejudecati atit de multe cit am fost unii dintre
noi.
Cititorul s-ar putea intreba inca de
ce trebuie sa creada intr-o Putere mai mare decit a lui. Credem ca exista
motive intemeiate. Sa vedem citeva dintre ele.
Individual practic de astazi tine
foarte mult la fapte si la rezultate. Secolul douazeci accepta foarte repede
teorii de toate felurile, cu conditia sa fie bine ancorate in realitate. De
pilda, exista numeroase teorii despre electricitate. Toata lumea crede in ele
fara nici un murmur de indoiala. De ce aceasta acceptare atit de prompta? Pur
si simplu pentru ca ne este imposibil sa ne explicam ceea ce vedem, simtim,
conducem si folosim, fara o baza rationala in start.
Toata lumea crede astazi in multe
presupuneri bazate pe evidente, chiar daca nu exista dovezi vizuale perfecte.
Si nu cumva demonstreaza stiinta ca dovezile vizuale sint cele mai slabe? Se
dovedeste constant, pe masura ce omenirea studiaza lumea materiala, ca ceea ce
se vede nu este realitatea. Sa ilustram.
Prozaica birna de otel este o masa de
electroni care se invirt unul in jurul celuilalt cu o viteza incredibila.
Aceste minuscule particule sint guvernate de legi precise care ramin valabile
pentru intreaga lume materiala. Este ceea ce ne spune stiinta. Nu avem nici un
motiv de indoiala. Totusi, cind ni se spune logic, dincolo de lumea materiala
si viata asa cum le percepem noi, exista o Inteligenta Atotputernica,
Atotcreatoare si Conducatoare, exact atunci apare licarul de indoiala si ne
apucam serios sa ne convingem ca nu este asa. Citim carti pompoase si inghitim
argumente fara continut, crezind ca acest univers n-are nevoie de Dumnezeu ca
sa-l explice. Daca avem dreptate, inseamna ca viata n-a inceput din nimic, nu
inseamna nimic si nu duce nicaieri.
In loc sa ne consideram agenti
inteligenti promoteri ai unei Creatii continuu progresiva a lui Dumnezeu, noi,
agnosticii si ateii, am considerat de cuviinta sa credem ca inteligenta noastra
individuala este ultimul cuvint, alfa si omega, inceputul si sfirsitul tuturor lucrurilor.
A fost cam degeaba, nu-i asa?
Noi, cei care am pornit-o pe aceasta
poteca dubioasa, te rugam mult sa lasi la o parte prejudecatile chiar si
impotriva religiei organizate (cultelor religioase) oricare ar fi pacatele
diferitelor culte, acele credinte au dat scop si directie la milioane. Ei au o
idee logica despre ce este vorba in viata. Noi, de fapt, n-am prea avut nici o
conceptie rezonabila, oricare ar fi fost ea. Obisnuiam sa ne amuzam cu cinism
disecind credintele si obiceiurile altora cind ar fi trebuit sa observam ca
multi oameni cu o viata spirituala bogata si sanatoasa, de toate rasele,
culorile si crezurile demonstreaza un grad de stabilitate, fericire si
utilitate pe care ar fi trebuit sa-l cautam si noi.
In loc s-o facem, priveam doar defectele
omenesti ale acestor oameni si ne-am folosit uneori de aceste lipsuri ca sa-i
condamnam fara mila. Vorbeam de intoleranta altora, in timp ce noi insine
practicam intoleranta. Nu vedeam realitatea si frumusetea padurii pentru ca ne
distragea atentia uritenia unora dintre copaci. N-am aplecat niciodata urechea
la aspectul spiritual al existentei.
In povestirile noastre, veti gasi o
mare varietate de abordari si conceptii despre puterea mai mare decit cea a
individului. Nu se schimba nimic daca sintem de acord sau nu cu anumite
abordari si conceptii. Experienta ne-a invatat ca acestea nu sint probleme care
sa ne ingrijoreze in privinta scopului nostru. Fiecare om trebuie sa fie lasat
sa-si puna singur aceste intrebari.
Oamenii despre care este vorba aici au
cazut de acord in mod izbitor. Cu totii si-au cistigat acces la ea si cred
intr-o Putere mai mare decit puterea individului. Aceasta putere a savirsit
miracolul, ceea ce era imposibil de unul singur. Asa cum un celebru om de stat
american spune " Sa ne uitam la rezultate".
Iata intr-adevar mii de barbati si
femei in intreaga lume. Ei declara limpede ca de cind au ajuns sa creada intr-o
Putere mai mare decit puterea lor individuala, de cind au o anumita atitudine
fata de acea Putere si fac citeva lucruri simple, in modul lor de viata si in
gindirea lor s-a produs o schimbare substantiala. In fata colapsului si a
disperarii, in fata esecului total al resurselor lor personale, au descoperit o
putere noua, pacea, fericirea si un nou simt al directiei invadindu-i pur si
simplu. Aceasta li s-a intimplat dupa ce au acceptat din toata inima sa faca un
mic numar de lucruri simple. Pina nu demult tulburati si debusolati de
inutilitatea existentei, ei pot explica acum motivele marilor dificultati in
care se impotmolisera toata viata. Lasind la o parte bautul, si spun de ce le
era viata atit de plina de insatisfactii. Ne arata cum s-a produs schimbarea
lor interioara. Si fiindca multe mii de oameni sint capabili sa spuna ca
recunoasterea Prezentei lui Dumnezeu este astazi cea mai importanta realitate
in viata lor, ei prezinta un motiv puternic al necesitatii credintei.
Lumea noastra a facut in secolul
nostru mai multe progrese materiale decit in toate mileniile anterioare. Toti
cunoastem motivele. Cercetatorii istoriei antice ne spun ca intelectul
oamenilor din acele timpuri este egal cu cele mai dotate din zilele noastre. Si
totusi, progresul material in trecut a fost dureros de lent. Spiritul
cercetator si inventiv modern le era aproape necunoscut. In lumea materiala, mintea
oamenilor era bintuita de superstitii, incatusata de traditi si tot felul de
idei fixe. Unii dintre contemporanii lui Columb credeau ca e absurd sa
considere pamintul rotund. Altii aproape ca l-au omorit omorit pe Galileo
pentru ereziile sale astronomice.
Ne punem intrebarea: Nu sintem cumva
unii dintre noi cam tot atit de tendentiosi si de nerezonabili in privinta
celei materiale? Chiar si in secolul acesta, ziarelor americane le era frica sa
tipareasca despre zborul de succes al fratilor Wright
Dar in cele mai multe domenii,
generatia noastra a asistat la completa eliberare a gindirii. Daca i s-ar fi
aratat unui om de rind un articol de ziar care descrie propuneri de explorare a
lunii cu ajutorul unei rachete, el ar fi spus: " Sint sigur ca o vor face
– si nici nu peste prea mult timp". Nu este oare epoca noastra
caracterizata de o mare usurinta in a trece de la o idee invechita la una noua,
de o totala promptitudine in renuntarea la teorie sau la o masina care nu mai
sint valabile si inlocuirea cu altele noi, eficace?
A trebuit sa ne intrebam de ce nu
aplicam la problemele noastre individuale umane aceeasi promptitudine in
schimbarea punctului de vedere. Aveam probleme in relatiile personale, nu ne
puteam controla natura emotiva, cadeam prada mizeriei sufletesti si
deprimarilor, nu ne puteam cistiga existenta, aveam un sentiment de
inutilitate, eram chinuiti de frica, eram nefericiti, nu eram de vreun folos
altora – nu era cumva mai importanta o solutie fundamentala a acestor torturi
decit orice jurnal cinematografic despre zborul pe luna? Sigur ca era.
Vazindu-i pe altii cum isi rezolva
problemele prin simpla incredere intr-un Spirit Universal, am simtit ca trebuie
sa incetam a ne mai indoi de puterea lui Dumnezeu. Indeile noastre nu erau
bune. Dar ideea de Dumnezeu a adus rezultate.
Increderea aproape copilareasca a
fratilor Wright ca vor putea construi o masina zburatoare a fost izvorul
principal al realizarii lor. Fara ea nu s-ar fi nascut nimic. Noi, agnosticii
si ateii, ne cramponam de ideea suficientei de sine ca unica salvatoare. Cind
altii ne-au aratat ca "incredere deplina in Dumnezeu" i-a ajutat, am
inceput sa ne simtim ca cei care insistasera in gindul ca fratii Wright nu vor
zbura niciodata.
Logica e ceva maret. Ne placea. Inca
ne place. Nu din intimplare am fost inzestrati cu puterea ratiunii ca sa examinam
evidenta simturilor noastre si sa tragem concluziile. Este unul dintre
minunatele atribute ale omului. Noi, cei de inclinatie agnostica, nu ne-am
simti multumiti cu o propunere care sa nu izvorasca dintr-o abordare si o
interpretare rationale. Totusi, ne este foarte greu sa spunem de ce credem ca
credinta actuala este rationala, de ce credem ca este mai sanatos si mai logic
sa avem aceasta credinta decit sa n-o avem, de ce spunem ca gindirea noastra
anterioara era labila si plina de nimicuri cind ridicam din umeri nedumeriti,
spunind: " Nu stiu".
Cind am devenit alcoolici, zdrobiti
de o criza autoimpusa pe care n-o puteam amina, a trebuit sa privim fara teama
la propunerea ca Dumnezeu e totul sau El nu e nimic. Dumnezeu sau exista sau nu
exista. Ce puteam sa alegem?
Ajunsi in acest punct, am fost direct
confruntati cu problema increderii. Nu aveam cum evita aceasta chestiune. Unii
dintre noi ne indepartaseram deja mult de Tarimul Ratiunii in cautarea
tarimului rivnit al credintei. Ideile si asigurarile in legatura cu Lumea Noua
au adus licarire in ochii obositi si curaj proaspat in sufletele slabite. Ni
s-au intins in intimpinare miini prietenesti. Eram fericiti ca ratiunea ne-a
adus pina aici. Dar parca nu aveam putere sa punem piciorul pe tarm. Probabil
ca ne agataseram prea tare de catargul Ratiunii in ultima portiune a drumului
si nu ne placea sa ne pierdem reazemul.
Era natural sa fie asa, dar hai sa
privim indeaproape. Nu cumva, fara sa stim, un fel de credinta ne-a adus pina
unde ne aflam in acel moment? Nu avuseseram noi incredere in puterea ratiunii
noastre? Nu aveam noi incredere in capacitatea noastra de a gindi? Nu era
aceasta un fel de credinta oarba? Ba da, am crezut, am crezut orbeste in
Dumnezeul Ratiunii. Asadar, intr-un fel sau altul, am descoperit ca credinta a
fost la mijloc intotdeauna.
Am mai descoperit ei ca eram in stare
de veneratie. Cum ni se mai facea o piele de gisca mintal atunci! Am venerat
oameni, sentimente, lucruri, bani si pe noi insine. Mai mult, am venerat apusul
de soare, marea, o floare. Care dintre noi n-a iubit pe nimeni sau nimic? Ce-au
de-a face aceste sentimente, aceasta iubire, aceasta adoratie cu ratiunea pura?
Nimica sau mai nimic. Am inteles in cele din urma. Oare nu aceste sentimente
ne-au determinat tot cursul existentei? Era imposibil sa spunem ca nu avem nici
o bruma de capacitate pentru incredere, iubire, adoratie. Intr-o forma sau alta
traiseram prin credinta si prea putin prin altceva.
Imaginati-va viata fara credinta.
Daca n-ar exista decit ratiunea pura, n-ar exista viata. Dar credeam in viata –
sigur ca credeam. Nu puteam aduce dovezi despre viata in sensul in care se
poate dovedi ca o linie dreapta este drumul cel mai scurt dintre doua puncte,
si totusi ea exista. Oare am mai putea spune ca totul nu e decit o masa de
electroni, creati din nimic, care nu inseamna nimic, rotindu-se in jurul unui
destin care nu e nimic? Sigur ca nu putem. Electronii insisi par mai
inteligenti decit atit. Cel putin asa spun chimistii.
Astfel, am vazut ca ratiunea nu e
totul. Nu este, nici cind o folosim, unicul lucru de care depindem, desi emana
din mintile cele mai luminate. Ce ziceti despre cei care au dovedit ca omul nu
va zbura niciodata?
Noi am vazut inca un fel de zbor, o
eliberare sufleteasca din aceasta lume, oameni care se ridica deasupra
problemelor lor. Ei spuneau ca Dumnezeu a facut acest lucru posibil, iar noi
zimbeam. Am vazut usurare sufleteasca, dar ne placea sa ne spunem ca nu era
adevarat.
De fapt, ne pacaleam singuri, caci
adinc de tot, in fiecare barbat, femeie si copil exista ideea fundamentala de
Dumnezeu, un suflet. El poate fi pus in umbra de nenorociri, de fast, de
venerarea altor lucruri, dar intr-o forma sau alta e acolo. Iar increderea
intr-o Putere mai mare decit puterea individuala si dovezi miraculoase de ce
este in stare acea putere in viata oamenilor sint tot atit de vechi ca si omul
insusu.
In fine, am inteles ca increderea
intr-un fel de Dumnezeu este o parte din constructia noastra, tot atit de mult
cit putem tine la un prieten. Uneori am avut nevoie de curaj sa-l cautam, dar
El era acolo, in adincurile noastre. In ultima analiza, doar acolo El poate fi
gasit. Asa a fost cazul nostru.
Noi nu putem decit sa deschidem o
potecuta. Daca marturia noastra va incurajeaza sa alungati prejudiciile, va face
capabil sa ginditi cinstit, sa patrundeti in adincul sufletului dumneavoastra
si sa va studiati cu rivna, atunci, daca doriti, sinteti binevenit pe Marele
Bulevard. Cu aceasta atitudine nu puteti da gres. In curind veti deveni
constient de prezenta credintei.
In aceasta carte veti citi povestea
unui om care credea ca-i ateu. Povestea lui este atit de interesanta incit
consideram ca e bine sa amintim aici un fragment. Schimbarea lui sufleteasca a
fost atit de dramatica, de convingatoare, de impresionanta.
Era copil de preot. A invatat deci
multa religie inca din copilarie devenind de atunci rebel fata de doza prea
mare de educatie religioasa. In anii care au urmat, s-au tinut de el supararile
si frustrarile. Esec in afaceri, dementa, boli fatale, sinucideri – aceste
nenorociri din familie l-au amarit si l-au deprimat. Deziluzia postbelica, un
alcoolism din ce in ce mai serios, un colaps mintal si fizic imanent l-au adus
in faza autodistrugerii.
Intr-o noapte, pe cind era internat
la spital, a fost abordat de un alcoolic care traise o experienta spirituala.
Gitlejul ii iesea afara cind striga cu amaraciune: " Daca Dumnezeu exista,
El cu siguranta nu a facut nimic pentru mine!" Dar mai tirziu, ramas
singur in camera, si-a pus aceasta intrebare: "Este oare posibil ca toti
oamenii religiosi pe care i-am cunoscut sa fie gresiti?" In asteptarea
raspunsului a simtit ca traia in plin iad. Apoi, i-a trecut prin minte ca un
fulger ceva care le-a alungat pe toate celelalte:
" Cine esti tu sa spui ca nu exista Dumnezeu?"
Acest om isi aminteste ca s-a
rostogolit si a ingenunchiat la marginea patului. In citeva secunde, a fost
coplesit de convingerea ca e patruns de prezenta lui Dumnezeu. Il invaluia pe
dinafara si pe dinauntru siguranta si maretia valurilor in timpul mareei.
Barierele ridicate de el de-a lungul anilor au fost luate cu sine de acel val.
Se afla in prezenta Puterii si Iubirii Infinite. A coborit de pe pod pe mal.
Pentru prima data traia in compania constienta cu Creatorul lui.
Astfel s-a pus temelia sufleteasca
noua in viata prietenului nostru. Nici o vicisitudine ulterioara n-a clintit-o.
Problema sa alcoolica a fost inlaturata. A disparut exact in acea noapte, cu
ani in urma. In afara de citeva clipe scurte de ispita, gindul bautului nu i-a
mai revenit niciodata.; si in cele clipe o reactie puternica de respingere se
producea in el. Parea ca nu mai putea sa bea, chiar daca ar fi vrut. Dumnezeu
i-a redat sanatatea.
Ce altceva este aceasta decit un
miracol de insanatosire? Dar elementele si sint simple. Imprejurarile l-au
silit sa creada. Cu umilinta s-a abandonat Creatorului pe care atunci l-a
cunoscut.
Tot asa ne-a redat Dumnezeu si noua
mintea sanatoasa. Pentru acest om, revelatia a fost brusca. Altii am ajuns la
ea mult mai incet. Dar El a venit la toti cei care L-au cautat cu onestitate.
In clipa in care ne-am apropiat de
El, ne-a primit cu bratele deschise!
LUCRIND CU ALTII
Rareori am intilnit pe cineva care –
desi a urmat serios metoda sa nu reuseasca sa-si invinga boala. Nu reusesc
aceia care nu pot sau nu vor sa se abandoneze total acestui program simplu;
prin natura lor, acestia sint incapabili de a fi sinceri cu sine. Din pacate,
mai exista si asemenea nefericiti. Nu este vina lor, se pare ca asa s-au
nascut. Sint incapabili sa prinda si sa dezvolte un mod de viata care cere o
sinceritate riguroasa. Sansele lor sint mai mici de 50%. Mai exista, de
asemenea, aceia care sufera de grave dereglari emotionale si mentale, dar
dintre acestia multi isi revin, daca sint capabili sa fie onesti cu sine.
Povestile noastre in general arata
cum am fost, ce s-a intimplat si cum sintem acum. Daca ai decis ca vrei ceea ce
avem noi si esti gata sa faci orice pentru aceasta – atunci inseamna ca esti
pregatit sa faci anumiti pasi.
Noi ne-am impotrivit la unii dintre
acestia. Am crezut ca vom gasi o cale mai usoara si mai dulceaga. Dar n-am
gasit. Va rugam cu toata sinceritatea de care dispunem sa alungati orice urma
cit de mica de teama, de la bun inceput, si sa fiti perseverent. Unii dintre
noi am incercat sa pastram vechile conceptii si rezultatul a fost nul pina cind
nu am acceptat in intregime.
Sa nu uitam ca avem de-a face cu
alcoolul – viclean, amagitar, puternic! Fara ajutor lupta noastra e prea grea.
Dar exista cineva mai puternic decit orice – acela este Dumnezeu. Poti tu oare
sa-l gasesti acum!
Jumatatile de masura nu ne-au adus
nimic. Am ramas tot la cotitura. Noi I-am cerut protectia printr-o abandonare
completa in grija Lui.
Acestia sint pasii pe care i-am
facut, si pe care ii sugeram ca program de recuperare:
Am recunoscut ca sintem neputinciosi
in privinta alcoolului – ca nu mai sintem stapini pe viata noastra.
Am ajuns la convingerea ca o Putere
mai mare decit a noastra reda sanatatea mintala.
Am hotarit sa ne lasam vointa si
viata in grija lui Dumnezei asa cum L-am inteles fiecare.
Am facut printr-o cercetare curajoasa
inventarul moral, amanuntit al propriei persoane.
Am martursit lui Dumnezeu, noua
insine si unei alte fiinte umane, natura exacta a greselilor noastre.
Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu
sa ne scape de toate defectele de caracter.
I-am cerut cu umilinta sa ne
indeparteze defectele.
Am intocmit o lista cu toate
persoanele pe care le-am ranit si am consimtit sa le cerem iertare fiecaruia in
parte.
Am cerut iertare si reparat greselile
fata de acele persoane, exceptind cazurile cind le-am putut face vreun rau, lor
sau altora.
Am continuat sa ne facem inventarul
personal si, cind am descoperit ca am gresit, am recunoscut aceasta fara
ezitare.
Am cautat prin rugaciune si meditatie
(ascultarea raspunsului) sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu, asa cum
fiecare ni L-am inchipuit, cerindu-I doar sa ne arate calea ce a ales-o pentru
noi si sa ne dea puterea s-o parcurgem.
Dupa ce am experimentat o trezire
spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj
altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in viata de toate
zilele.
Multi dintre noi am explicat:
"Ce ordine! Eu n-am sa-l pot urma niciodata!" Nu te descuraja. Nici
unul dintre noi n-a reusit sa mentina o aderenta perfecta la aceste principii.
Nu sintem sfinti. Important este ca vrem sa ne maturizam spiritual. Principiile
expuse constituie ghidul pentru progres spiritual, nu perfectiune.
Descrierea alcoolicului, capitolul
despre agnostici si aventurile noastre dinainte si mai de pe urma clarifica
trei idei care ne privesc (pertinente):
Ca sintem alcoolici si ca nu mai
sintem stapini pe viata noastra;
Ca probabil nici o putere umana nu ne
va putea elibera din alcoolism;
Ca Dumnezeu ne poate vindeca boala, si
o va face daca-i cerem ajutorul in mod sincer.
Cu aceasta convingere, ajunsesem la
pasul al treilea care consta in decizia de a ne lasa complet in grija lui
Dumnezeu asa cum L-am inteles, spunem prin aceasta si cum se procedeaza?
Prima cerinta este sa fim convinsi ca
o viata bazata pe incapatinare cu greu poate fi un succes. Intotdeauna ne vom
ciocni de cineva sau de ceva, chiar in cazul in care scopurile noastre nu sint
bune. Majoritatea oamenilor incearca sa-si duca viata bazindu-se doar pe
propriile forte. Fiecare om este ca un actor care, vrea sa domine tot
spectacolul: incearca tot timpul sa aranjeze luminile, baletul, scenariul si pe
ceilalti actori, totul dupa cum vede el potrivit. Este convinsa ca, numai daca
nimeni nu-i va modifica nimic din aranjamentele lui, daca toti vor face doar ce
doreste el, doar atunci spectacolul va fi o reusita. Toata lumea, inclusiv el
insusi, vor fi multumiti. Viata va fi splendida. In incercarea de a face aceste
aranjamente, actoril nostru poate fi uneori virtuos. Blind, plin de
consideratie, rabdator, generos, poate chiar modest si gata sa se sacrifice pe
sine. Dar poate fi rau, egoist, vedei inguste, necinstit. Insa, ca orice om,
este mai probabil un amestec din toate aceste trasaturi, bune si rele.
Si ce se intimpla in realitate? Spectacolul nu iese
chiar asa de bine cum ar fi de asteptat. Omul nostru incepe sa creada ca soarta
il nedreptateste. Si se hotaraste sa se straduiasca si mai mult. Data urmatoare
devine si mai pretentios sau mai indulgent, dupa situatie. Totusi, nu-i convine
cum iese piesa. Recunoaste ca si el are o parte din vina, dar este convins ca
ceilalti sint mult mai vinovati. Este indignat, se enerveaza, se
autocompatimeste. Care este oare problema sa de baza? Nu e el oare victima
iluziei ca, daca este lasat sa conduca, el poate smulge satisfactia si
fericirea suprema a vietii? Oare ceilalti actori ai piesei nu vad ca el asta
doreste? Iar actiunile lui nu-i fac pe ceilalti sa se razbune si sa strice cit
mai mult din piesa? Nu este el oare mai degraba un generator de confuzie decit
armonie, chiar in cele mai bune momente ale sale?
Actorul nostru este un egoist, un
egocentric, cum multimii ii place sa zica in aceste timpuri. Seamana perfect cu
afaceristii pensionati care, in timp ce se incalzesc iarna la soare in Florida
se pling de starea trista a natiunii; preotul care suspina pentru pacatele
secolului 20; politicienii si reformatorii care sint siguri ca totul ar fi
Utopia daca restul lumii s-ar comporta cum trebuie; spargatorul de banci ce
crede ca societatea l-a indreptatit sau cu alcoolicul care a pierdut totul si
acum este internat la psihiatrie. Oricit am protesta, majoritatea dintre noi nu
sintem oare interesati doar de persoana noastra, de resentimentele noastre, de
nevoia noastra de autocompatimire?
Egoism – egocentrism! Dupa parerea
noastra, aceste doua trasaturi stau la baza necazurilor noastre. Minati de sute
de diverse forme de frica, dezamagire fata de sine, aviditate si
autocompatimire, ne-am calcat semenii pe bataturi, iar ei au ripostat. Uneori
ne-au ranit, aparent fara sa fi avut un motiv, dar, de fiecare data ne-am
amintit ca au fost momente in trecut cind am luat decizii de capul nostru, care
ne-au expus la ranirile ulterioare.
Parerea noastra este ca, de fapt
necazurile ni le-am facut singuri. Noi le generam si alcoolicul este ambitia
personala, desi nu-si da seama de aceasta de cele mai multe ori. Noi,
alcoolicii, trebuie sa scapam de egoism inainte de orice altceva. Daca n-o
facem, egoismul ne va ucide. In aceasta situatie ne ajuta Dumnezeu. Cele mai
multe exemple dovedesc ca nu putem sa scapam de agoism fara ajutorul LUI.
Multi dintre noi am avut convingeri
morale si filosofice cu toptanul, dar nu ne-am putut ridica la nivelul lor
oricit am dorit. Prin dorinta si prin incercarea de reducere a egoismului pe
cont propriu, fara ajutor, nu am reusit nimic. Pentru aceasta am avut nevoie de
ajutorul lui Dumnezeu.
Aici se afla intrebarile
"cum?" si "de ce?" In primul rind trebuie sa incetam de a
ne mai crede atotputernici. Ne-am convins singuri ca, jucind rolul de Dumnezeu
nu am ajuns niciunde. Apoi am luat decizia ca acum inainte in aceasta dramatica
viata, Dumnezeu ne va fi Director. El este Conducatorul; noi sintem agentii
Lui. El este tatal si noi copii Lui.
Majoritatea ideilor bune sint simple
si acest mod de a privi viata a constituit fundamental unui arc de triumf pe
sub care am trecut spre libertate.
Cind am adoptat aceasta pozitie in
mod sincer, am remarcat ce lucruri minunate au inceput sa se intimple. Am gasit
un Patron nou. El ne-a furnizat ceea ce ne-a trebuit, daca am stat in
apropierea sa si am indeplinit Lucrarea Sa cu bine. Asezati pe aceste baze, am
inceput din ce in ce mai mult sa nu mai fim interesati de noi insine, de
maruntele noastre planuri si scopuri. Am inceput din ce in ce mai mult sa ne
punem problema in legatura cu ce putem noi oferi vietii. Am inceput sa simtim
cum ne cresc puterile, sa ne bucuram de liniste sufleteasca, sa descoperim ca
putem face fata cu succes vietii si cum devenim constienti de prezenta Sa, sa pierdem
frica fata de ziua de azi, de miine si de ce va fi dupa. Ne-am nascut a doua
oara.
Am ajuns la pasul 3. Multi dintre noi
i-au spus Creatorului, asa cum ni L-am imaginat; "Doamne, sint al Tau – sa
construiesti cu mine si sa faci cu mine precum doresti. Elibereaza-ma de mine
insumi, ca sa fac voia ta mai bine. Inlatura-mi dificultatile pentru ca
victoria asupra lor poate sa care marturie celor pe care-i voi ajuta de Puterea
Ta, Iubirea Ta si Felul Tau de vita. Intotdeauna faca-se voia Ta!" Ne-am analizat
bine inainte de a face acest pas pentru a fi siguri ca sintem pregatiti; ca in
sfirsit ne vom putea abandona Lui in totalitate.
Acest pas spiritual e bine sa-l facem
in prezenta cuiva care ne intelege bine problema, cum ar fi sotia, un bun
prieten sau o fata bisericeasca. Dar este mai bine sa-l intilnim pe Dumnezeu
singuri, decit persoane care ar putea sa ne inteleaga gresit. Atita vreme cit
ne exprimam ideea fara rezerve, faptul ca o facem cu voce tare sau in soapta nu
prea mare importanta. Acesta este doar inceputul, desi daca l-am savirsit cu
sinceritate si umilinta, efectul sau va fi imediat simtit, uneori chiar foarte
puternic.
Apoi ne-am lansat intr-o activitate
viguroasa, al carei prim pas a fost o curatenie generala interioara, curatenie
pe care majoritatea dintre noi ne-am incercat-o niciodata pina acum. Desi prin
decizia luata am facut un pas vital crucial; el nu va avea efect de durata
decit daca va fi urmat de un effort sustinut de infruntare si eliminare a
lucrurilor care ne-au blocat pina acum. Bautul nostru n-a fost decit un
simptom. Deci, era necesar sa coborim la cauze si conditii.
Astfel am inceput inventarul
personal. Acesta era pasul 4. O intreprindere in care nu se face inventarul
periodic de obicei da faliment. Inventarul este un proces in care se gasesc si
se confrunta faptele. Este un efort de a descoperi adevarul asupra actiunilor
intreprinse. Are ca scop descoperirea faptelor si lucrurilor inutile si
stinjenitoare, si eliminarea lor prompta si fara regrete. Omul de afaceri ce
vrea sa aiba succes nu se poate minti singur in legatura cu valoarea
lucrurilor.
Am facut exact acest lucru cu vietile
noastre. Ne-am analizat cinstit. In primul rind, am cautat fisurile din noi
care ne-au produs caderea! Fiind convinsi ca eul propriu, exprimat in variate
forme a fost cel care ne-a invins, am urmarit manifestarile sale comune.
Resentimentul este inculpatul,
"nr. 1". Distruge mai multi alcoolici ca orice altceva. Din el iau
nastere tot felul de boli sufletesti, pentru ca noi nu am fost doar suferinzi
din punct de vedere fizic si mental, ci am fost si bolnavi sufleteste. Odata
depasita boala sufleteasca, ne putem intari mental si fizic. In tratarea
resentimentelor am inceput cu scrierea lor pe hirtie. Am intocmit o lista de
oameni , institutii si principii pe care eram suparati. Ne-am intrebat de ce
eram suparati. In majoritatea cazurilor am descoperit ca ne fusesera ranite sau
amenintate: stima fata de noi insine, securiteatea financiara, ambitiile
noastre, relatiile personale (inclusiv sexuale). Eram tare necajiti. Eram
mistuiti de aceste "focuri".
Pe lista resentimentelor am trecut
unde ne-a ranit fiecare. In dreptul numelui sau. Erau atacate stima fata de
sine, siguranta, ambitiile, relatiile personale sau cele sexuale?
Am fost cit se poate de precisi, de
concreti. De exemplu, urasc pe:
|
Cauza: |
Imi afecteaza: |
Dl. Brown |
Atentia fata de sotia mea |
Relatiile sexuale Stima fata de sine (teama) |
|
I-am spus sotiei mele despre existenta
amantei |
Relatiile sexuale Stima fata de sine (teama) |
|
Brown incearca sa-mi ia pozitia la birou |
Siguranta Stima fata de sine (teama) |
Dna. Jones |
E nebuna – m-a jignit Si-s internat sotul la spital pentru
dezalcolizare El imi este prieten E birfitoare |
Relatiile personale Stima fata de sine (teama) |
Patronul |
Exagerat – nedrept – tiranic Ma ameninta cu desfacerea contractului
pentru baut si falsificarea raportului de cheltuieli |
Stima fata de sine (teama) Siguranta |
Sotia mea |
Neintelegatoare si certareata. Ii place de
Brown. Vrea sa treaca casa pe numele ei |
Mindria – Relatiile sexuale personale –
Siguranta (teama) |
Ne-am parcurs
intreaga viata. Am cautat sa fim cit mai completi si sinceri. Dupa ce am
terminat lista, am recitit-o cu atentie. Un lucru care sare in ochi la prima
vedere este ca omenirea au gresit intr-adevar fata de noi. Pina acum, intotdeauna ne-am oprit aici
cu cercetarile, la concluzia ca ceilalti au gresit. Rezultatul firesc era ca
oamenii au continuat sa ne faca rau si noi sa raminem niste necajiti. Uneori
aveam remuscari si atunci eram necajiti noi insine. Dar cu cit luptam mai tare
si incercam sa ne impunem punctul de vedere, cu atit lucrurile se inrautateau.
Ca si in razboi, victoria doar parea ca e de partea noastra. Momentele noastre
de triumf erau de foarte scurta durata.
E clar ca un mod de viata care
contine resentimente adinci duce doar la sentimentul zadarniciei si al
nefericirii. Astfel, irosim momente din viata care ar fi meritat mai mult. Dar
alcoolicul care spera sa-si mentina si sa-si dezvolte starea sufleteasca
sanatoasa are probleme mult mai grave cu resentimentele. O astfel de problema –
am descoperit noi – poate fi fatala. Pentru ca atunci cind hranim asemenea
simtiri, ne ascundem de lumina spirituala. Nebunia alcoolului revine si noi ne
apucam din nou de baut. Iar pentru noi a bea inseamna a muri.
Daca vrem sa traim, trebuie sa ne
eliberam de starea de suparare. Proasta dispozitie si zguduirile sufletesti nu
sint pentru noi. Ele pot constitui luxul indoielnic al oamenilor normali, dar
pentru alcoolici, aceste stari sint otrava curata.
Ne-am reintors la lista, pentru ca ea
contine cheia catre viitor.
Ne-am pregatit sa o examinam dintr-un
punct de vedere complet diferit. Am inceput sa vedem ca intr-adevar oamenii ne
dominau. In aceasta situatie, rautatile lor, reale sau imaginare, aveau puterea
de a ne omori. Cum sa scapam? Ne dadeam seama ca trebuie strunite aceste
resentimente, dar cum s-o facem? Voiam sa scapam de ele la fel de arzator ca de
alcool.
Am urmat aceasta cale: am inteles ca
oamenii care ne-au facut rau sint probabil bolnavi sufleteste. Desi nu ne
placeau simptomele bolii lor si felul in care ne afectau ele, totusi si ei, ca
si noi, erau bolnavi. L-am rugat pe Dumnezeu sa ne ajute sa le aratam aceeasi
ingaduinta, mila si rabdare, cu care am oferi-o unui prieten bonav. Cind cineva
ne ofensa, ne spuneam: "Acesta este un om bolnav. Cum il pot ajuta? Doamne
ajuta-ma sa nu ma supar. Faca-se voia Ta."
Am evitat razbunarile si certurile.
Acesta nu este un mod de a te purta cu oamenii bolnavi. Un asemenea
comportament ne distruge orice sanse de a-l putea ajuta. Evident ca nu vom
putea ajuta toti oamenii bolnavi, dar in cele din urma Dumnezeu ne va arata cum
vom putea adopta un punct de vedere blind si ingaduitor fata de fiecare dintre
ei.
Revenim din nou la lista. Scotind din
minte raul pe care ni l-au facut ceilalti, ne-am concentrat asupra propriilor
noastre greseli. Oare unde am fost egoisti, necinstiti, egocentrici si
speriati? Desi o anumita situatie nu s-a creat doar din greselile noastre, am
incercat sa nu ne uitam la celelalte persoane implicate. Oare unde am greit
noi? Inventarul este de fapt al nostru, nu al celorlalti. Imediat ce am
descoperit o greseala de-a noastra, am trecut-o pe lista. Le-am scos la vedere
negru pe alb. Ne-am recunoscut sincer greselile si ne-am decis sa indreptam
lucrurile.
Observati ca termenul
"teama" apare pe intreg parcursul listei in paranteza alaturi de
necazurile cu Dl. Brown, Dna Jones, patronul si sotia. Acest scurt cuvint care
insoteste aproape fiecare aspect al vietii noastre. A fost un filament nefast,
coroziv; intreaga noastra existenta a fost strapunsa de el. A pus in miscare
garnituri intregi de situatii care ne-au adus nenorociri pe care simteam ca nu
le meritam. Dar oare n-am pornit noi insine o avalansa? Uneori crede ca frica
ar trebui clasificata in aceeasi categorie cu furtul. Se pare ca genereaza mai
multe necazuri.
Ne-am revazut cu grija fricile. Le-am
scris pe hirtie, desi fata de ele nu simteam nici un fel de resentiment. Ne-am
intrebat de ce le avem. Nu era oare pentru ca ne parasise increderea in fortele
proprii? Increderea in fortele proprii este buna cit timp ajuta, dar pe noi nu
ne-a ajutat prea mult. Multi dintre noi am avut mare incredere in fortele
proprii, dar aceasta nu ne-a rezolvat nici problema fricii ori alta problema.
Poate ca exista o cale mai buna,
gindim noi, pentru ca acum ne aflam pe o alta baza; pe baza increderii si a
dependentei de Dumnezeu. Credem in Dumnezeul infinit in locul eului finit. Noi
sintem pe lume sa jucam rolul pe care ni-l repartizeaza. Cu cit mai mult facem
sa gindim ca sintem ai Lui si ca ne bazam cu umilinta pe El, cu atit El ne da
putere sa tratam calamnitatea cu calm.
Noi niciodata nu cerem cuiva iertare
pentru ca depindem de Creatorul nostru. Noi putem sa ridem de cei ce cred ca
spiritualitatea este o slabiciune. Paradoxal, este o putere. Adevarul virstelor
este ca credinta inseamna curaj. Toti oamenii credinciosi au curaj. Ei cred in
Dumnezeul lor. Niciodata nu cerem iertare pentru ca-l avem pe Dumnezeu. In loc
Il lasam sa demonstreze prin noi ce poate El sa faca. Il rugam sa ne inlature
frica si sa ne indrepte atentia catre ceea ce El vrea ca noi sa devenim.
Dintr-o data teama ne paraseste.
Si acum despre sex. Multi dintre noi
necesita reparatii capitale la acest capitol. Dar mai presus de orice, noi am
incercat sa fim foarte atenti cu aceasta problema. Este asa de usor sa
deraiezi. Aici noi intilnim pareri omenesti ce ajung la extreme – posibil chiar
extreme absurde. Un grup de voci se pling ca sex este o patima trupeasca de
natura primitiva, o necesitate pentru procreatie. Apoi avem voci ce pling dupa
sex si cit mai mult sex; care lamenteaza casatoria; care cred ca majoritatea
necazurilor rasei umane conduc la cauze legate de sex. Ei cred ca nu avem
indeajuns sex ori ca nu-i tipul potrivit. Ei vad insemnatatea sexului in orice.
O scoala nu-i acorda omului nici un condiment pentru banii platiti, iar alta
scoala ne pune pe toti pe un regim de piper. Noi vrem sa stam in afara acestor
controverse.
Nu dorim sa fim arbitrii
comportamentului sexual al numanui. Toti avem probleme sexuale. Nu am fi oameni
daca nu am avea. Ce putem face?
Ne-am revazut propriul comportament
in toti acesti ani. Unde am fost egoisti, nesinceri si lipsiti de consideratie
fata de ceilalti? Pe cine am ranit? Nu cumva am creat nepermise gelozii,
suspiciuni sau amaraciuni? Unde am gresit, si ce ar fi trebuit sa facem in
locul celor savirsite? Din nou am scris totul pe hirtie si am analizat.
In acest mod, am incercat sa ne
formam un ideal sanatos si solid pentru viata noastra sexuala viitoare. Am luat
fiecare legatura la verificat – a fost din egoism sau nu? Ne-am reamintit ca
puterile sexuale le avem de
Oricare ar fi idealul, trebuie sa
dorim sa crestem catre el. Trebuie sa dorim sa indreptam acolo unde am facut
rau, dar atenti ca prin incercarea de a indrepta raul, sa nu producem mai mult
rau aceleiasi persoane sau alteia. Cu alte cuvinte, problema sexului o tratam
ca pe toate celelalte. In meditatia noastra zilnica il intrebam pe Dumnezeu ce
trebuie sa facem in cutare sau cutare domeniu. Daca-l dorim sincer, raspunsul
potrivit va veni cu siguranta.
Numai Dumnezeu nu poate judeca
situatia sexuala. Consultatia cu alte persoane este adesea de dorit; dar il
lasam pe Dumnezeu sa fie judecatorul final. Noi intelegem ca unii oameni sint
tot asa de fanatici in legatura cu sexul, precum altii sint liberali. Noi
evitam ginduri si sfaturi isterice.
Sa presupunem ca la un moment dat
calcam gresit, alaturi de drumul catre idealul ales si ne impiedicam. Inseamna
aceasta oare ca vom incepe din nou sa bem? Unii oameni ne spun ca da. Dar este
adevarat numai pe jumatate. Depinde de noi si de motivele noastre. Daca ne pare
rau pentru greseala savirsita si dorim sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne
indreptam, atunci credem – aceasta greseala va fi iertata si devine o lectie
din care avem ce invata. Daca nu ne pare rau si vom continua sa ranim pe altii
prin comportamentul nostru, in mod sigur intr-o zi vom bea din nou. Aceasta nu
e teorie. Sint realitati pe care le-am vazut cu ochii nostri.
Sa concluzionam despre sex. Ne formam
in mod cinstiti un ideal si ne rugam lui Dumnezeu sa ne ghideze in situatiile
neclare catre bun simt si sa ne dea forta corectitudinii. Daca sexul este o
problema foarte dificila, ne vom arunca cu toate fortele in ajutarea altor
bolnavi. Ne gindim la necazurile lor si la ce ne sta noua in puteri sa facem.
Aceasta ne va face sa uitam propriile necazuri. Ne va linisti nevoia imperioasa
atunci cind cedarea la ispita ar aduce dureri de inima.
Daca in alcatuirea inventarului
personal am fost constiinciosi si nu am uitat nimic, atunci ceea ce am scris
acopera multe pagini. Am pus resentimentele pe hirtie si le-am analizat. Am
inceput sa le intelegem inutilitatea si faptul ca ele pot duce la dezastru. Am
inceput sa vedem cit de destructive pot fi. Am inceput sa invatam ingaduinta,
rabdarea si bunavointa fata de oameni, chiar daca ne sint dusmani, pentru ca ii
privim ca pe niste suferinzi. Am trecut pe hirtie toate persoanele fata de care
am gresit, pe care le-am ranit si sintem dispusi sa indreptam atit cit putem
trecutul.
In aceasta carte tu citesti din nou
si din nou caci credinta a facut pentru noi mai mult decit noi am putut sa
facem pentru noi insine. Speram ca esti convins ca Dumnezeu poate sa
indeparteze vointa gresit inteleasa si ambitiile desarte care ne-au blocat
atita timp insanatosirea. Daca ati luat deja o decizie si ati facut un iventar
al principalelor dumneavoastra defecte de caracter, ati facut un bun inceput.
Inseamna ca ati inghitit si digerat citeva bucati mari de adevar despre
dumneavoastra.
TRANSPUNEREA IN FAPTE
Acum ca ne-am facut
inventarul personal, ce vom intreprinde in continuare? Am incercat sa abordam
si o noua legatura cu Creatorul nostru sa descoperim obstacolele din drumul
nostru. Am recunoscut ca avem anumite defecte; ne-am convins pe pielea noastra
care e problema; am pus degetul pe punctele slabe prezente in inventarul
personal. Acum urmeaza sa le aruncam afara pe fereastra. Inseamna ca incepem sa
actionam si cind actiunea este incheiata, inseamna ca am recunoscut lui
Dumnezeu, noua insine si unei alte fiinte umane natura exacta a greselilor
noastre. Sintem deci in pasul 5 din programul nostru de revenire la sanatate,
mentionat in capitolul precedent.
Acesta poate sa fie dificil – in
special discutarea defectelor noastre cu o alta persoana. Ne spunem ca ar fi
destul faptul ca ni le-am recunoscut noua. Parerea noastra este ca, in fapt, nu
este destul. In practica, am observat ca o autoevaluare in singuratate este
insuficienta. Multi dintre noi consideram necesar sa mergem mai departe. Ne vom
simti mai impacati cu faptul ca e necesar sa mergem mai departe. Ne vom simti
mai impacati cu factul ca e necesar sa purtam o discutie despre noi cu o alta
persoana cind vom gasi suficiente motive pentru aceasta. Primul si cel mai bun
motiv este ca daca sarim acest pas vital, s-ar putea sa nu reusim in
abstinenta. Vedem mereu la membrii noi incercari de a trece sub tacere anumite
aspecte ale vietii lor. Incercind sa evite aceasta experienta, dupa parerea lor
umilitoare, au adoptat metode mai usoare. Aproape fara exceptie, cei care au
facut asa, mai devreme sau mai tirziu s-au reapucat de bautura. Se intrebau cum
de nu au reusit, caci au au urmat in mod constiincios restul pasilor. Motivul
este ca ei nu si-au terminat curatenia interioara. Si-au facut corect
inventarul, dau au pastrat in casa unele dintre lucrurile cele mai neplacute.
Ei doar au crezut ca au devenit modesti, plini de buna cuviinta. Dar nu au
invatat destule despre modestie, curaj si cinste, in sensul care ne este
necesar noua alcoolicilor care vrem sa ne revenim, pina cind nu au povestit
toata povestea vietii lor unei alte persoane.
Alcoolicul duce o viata dubla mai
puternic decit oricine altcineva. El seamana foarte mult cu un actor. Lumii de
afara ii prezinta rolul invatat. Aceasta este imaginea care-i place lui s-o
vada la ceilalti. Doreste sa se bucure de o anumita reputatie, desi in sinea sa
stie foarte bine ca n-o merita.
Nepotrivirea devine mai puternica in
urma lucrurilor pe care le face sub influenta alcoolului. Cind se trezeste,
anumite episoade de care-si aminteste vag il revolta. Aceste aduceri aminte
constituie adevarate cosmaruri pentru el. Tremura la gindul ca l-a vazut cineva
in acea stare. Se chinuie din rasputeri, sa ascunda cit mai adinc aceste
amintiri inlauntrul lui, El spera ca ele nu vor vedea niciodata lumina zilei.
Astfel, el traieste intr-o continua stare de tensiune si frica – stare care-l
face sa bea iarasi.
La acest aspect psihologii sint de
acord cu noi. Am cheltuit mii de dolari pe consultatii. Rareori le-am acordat
vreo sansa, caci rareori le-am povestit tot adevarul si rareori le-am urmat
sfatul. Noi n-am fost cinstiti cu nimeni, cu atit mai putin cu acesti oameni
intelegatori. Si atunci, nu-i oare de mirare ca multi medici au o proasta
parere despre alcoolici si nu cred in sansele lor de recuperare!
Daca dorim sa traim fericiti si timp
indelungat in aceasta lume, trebuie sa manifestam toata sinceritatea fata de o
alta persoana. Natural si bine justificat, trebuie sa ne gindim bine inainte de
a alege persoana sau persoanelee cu care vom face acest pas confidential si
intim.
Acei dintre noi care apartinem unei
denominatii religioase care cere spovedania, trebuie si probabil doreste sa
mearga la autoritatea aleasa a carei sarcina este sa o primeasca. Chiar daca nu
avem legaturi religioase, nu ar fi rau sa vorbim cu o persoana hirotonisita de
o religie bine stabilita. Deseori gasim astfel de persoane care ne pot intelege
problema. Evident, intilnim uneori si persoane care nu ii inteleg alcoolici.
Daca preferam sau nu putem face asa
ceva cautam un prieten intelegator mai apropiat si care stie sa-si tina gura.
Medicul nostru sau psihologul poate fi persoana potrivita. Ar putea fi un
membru al familiei, dar dezvaluirea intregului adevar despre noi fata de sotie
sau parinti ar putea sa-i raneasca sau sa-i faca nefericiti. Nimic nu ne da
dreptul sa ne salvam pielea proprie pe spinarea altuia. Asemenea parti ale
vietii noastre este bine sa le povestim cuiva care le va intelege, dar care sa
nu fie afectat de ele. Regula de baza aici este ca trebuie sa fim severi cu
noi, dat intotdeauna delicati cu ceilalti.
Cu toate ca avem aceasta mare nevoie
de a ne dezvalui fata de cineva, se poate intimpla sa nu gasim pe moment o
asemenea persoana. In asemenea cazuri, pasul poate fi aminat. Dar ne mentinem
pregatiti sa-l facem la prima ocazie prielnica. Avem mare nevoie sa stam de
vorba cu persoana cea mai potrivita. Este foarte important ca aceasta persoana
sa fie capabila sa pastreze un secret; sa fie capabila sa inteleaga complet si
sa fie de acord cu scopul pe care-l urmatim prin acest pas si sa nu incerce sa
ne schimbe planul. Dar incercam sa nu folosim negasirea unei asemenea persoane
in acest moment ca scuza pentru o aminare fara sfirsit.
Odata gasita persoana care urmeaza sa
ne asculte povestea, nu mai pierdem nici un minut. Avem inventarul scris pe
hirtie si ne-am pregatit pentru o discutie lunga. Ii explicam partenerului ce
avem de gind sa facem si de ce trebuie s-o facem. El trebuie sa inteleaga
faptul ca noi sintem angajati intr-o misiune de viata si de moarte. Daca le
explicam in acest fel, majoritatea oamenilor vor fi bucurosi sa ne ajute. Se
vor simti onorati de incredera pe care le-o acordam.
Ne inghitim mindria si vom povesti,
socotind la lumina fiecare imbirligatura de caracter, fiecare cotlon intunecat
al trecutului. Dupa ce am facut acest pas fara ascunzisuri, vom avea un sentiment
foarte placut. De acum inainte vom putea privi lumea in fata. Ne vom simti
impacati si usurati chiar si atunci cind raminem singuri. Temerile ne vor
parasi. Incepem sa simtim apropierea Creatorului nostru. Chiar daca am avut
anumite convingeri spirituale, de data aceasta avem o experienta spirituala.
Sentimentul ca ne aflam pe un Larg Bulevard mergind mina in mina cu Spiritul
Universului.
Odata intorsi acasa, vom cauta un loc
linistit in care sa ne retragem pentru o ora, ca sa recapitulam cu grija cele
facute. Ii multumim lui Dumnezeu din toata inima ca am ajuns sa-L cunoastem mai
bine. Luind aceasta carte de pe raft vom cauta pagina pe care sint scrisi
doisprezece pasi. Vom citi cu atentie primii cinci pasi, pentru a descoperi
daca nu am omis ceva, pentru ca acum construim un arc de triumf pe sub care vom
trece eliberati. Ne vom intreba daca ceea ce am construit pina acum este destul
de solid. Am pus oare fiecare piatra la locul ei? N-am fost oare zgirciti cu
cimentul pus la fundatie? Am incercat oare sa facem mortarul fara nisip?
Daca raspunsurile la aceste intrebari
ne satisfac, putem privi catre pasul 6. Am scos in evidenta faptul ca
bunavointa este indispensabila. Sintem oare pregatiti sa-l lasam pe Dumnezeu sa
ne scape de lucrurile pe care le-am recunoscut ca fiind suparatoare, nedorite?
Va putea El oare sa le elimine pe toate? Daca mai avem defecte de care nu vrem
sa ne eliberam inca, Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa vrem.
Cind ne-am simtit pregatiti, ne-am
spus cam cu aceste cuvinte: "Doamne, sint gata sa ma dau in miinile tale
in intregime bun sau rau. Te rog sa indepartezi din mine toate defectele de
caracter care ma impiedica sa fiu de folos Tie si celor din jurul meu. Da-mi
puterea ca de acum inainte sa indeplinesc juramintul. Amin." Cu aceasta am
infaptuit pasul 7.
Acum trebuie sa fim si mai activi,
caci "Credinta neurmata de fapte concrete este moarta." Sa privim
pasii 8 si 9. Avem o lista cu toate persoanele pe care le-am jignit sau carora
le-am facut vreun rau si am dorit sincer sa reparam aceste greseli. Lista am
intocmit-o cind ne-am facut inventarul. In ea se afla rezultatul temeinicei
noastre evaluari. Acum trebuie sa iesim in lume si sa reparam stricaciunile
facute in trecut. Incercam sa maturam gunoiul care s-a strins in urma eforturilor
noastre de a trai de capul nostru si de a conduce spectacolul noi insine. Daca
nu gasim vointa s-o facem, va trebui sa ne rugam lui Dumnezeu pina cind apare
vointa necesara. Sa nu uitam ca de la inceput am fost de acord ca vom face
orice pentru a birui alcoolul.
Probabil ca mai avem si unele
indoieli. Privind lista celor pe care i-am ranit, prieteni sau colegi de lucru,
s-ar putea sa avem temeri in legatura cu felul in care vor reactiona unii
dintre ei, daca ii abordam pe o baza spirituala. Nu e nici o problema. Fata de
unii oameni nu e necesar si, probabil nu e cazul sa prezentam la prima discutie
caracterul spiritual al actiunii noastre. Putem sa le stirnim prejudecati.
Pentru moment, tot ceea ce ne-am propus este sa facem ordine in viata noastra. Evident,
acesta nu este un scop in sine. Scopul nostru real este sa ne schimbam astfel
incit sa fim de maxim ajutor lui Dumnezeu si tuturor oamenilor din jurul
nostru. Rareori este intelept sa abordam pe cineva care inca sufera de
nedreptatile pe care i le-am facut si sa-l anuntam ca am devenit usa de
biserica. In limbajul folosit in box, asta ar insemna sa plecam la atac cu
barbia descoperita. De ce sa ne expunem sa fim numiti fanatici or credinciosi
plictisitori? Am putea distruge o sansa viitoare de a-i transmite un mesaj
salvator. Dar in mod sigur, omul nostru va fi impresionat de dorinta noastra
sincerea de a indrepta raul savirsit. Va fi cu mult mai interesat de dovezile
noastre de bunavointa decit de o prelegere despre descoperirile noastre
spirituale.
Evident, nu vom evita sa discutam
despre Dumnezeu. Daca simtim ca ar putea fi de folos, sintem gata sa ne expunem
convingerile, dar o vom face cu tact si bun simt. Se naste intrebarea: Cum sa
abordam un om pe care l-am urit? S-ar putea ca el sa ne fie facut mai mult rau
decit i-am facut noi lui si, desi acum ne-am schimbat in bine atitudinea fata
de al, inca nu sintem suficient de entuziasti in a recunoaste greselile noastre
fata de el. Oricum ar fi, stringem din dinti si o facem. E mai greu sa te duci la
un dusman decit la un prieten, dar pentru noi beneficiul este mai mare. Ne
ducem la el cu un spirit de iertare si de ajutor, recunoscindu-ne vechile
sentimente bolnave si exprimindu-ne regretul.
Sub nici un motiv nu vom critica o
asemenea persoana si nici nu ne vom lasa antrenati in certuri sau discutii
contradictorii. Pur si simplu ii vom spune ca nu vom reusi sa ne lasam de baut,
decit dupa ce am facut tot ce ne sta in puteri pentru a indrepta trecutul.
Sintem aici pentru a matura partea noastra de strada, fiind convinsi ca nu vom
putea intreprinde nimic util pina cind nu am terminat aceasta, avind insa grija
sa nu-i spunem niciodata ce are el de facut. Greselile sale nu intra in
discutie. Noi nu vorbim decit despre greselile noastre. Daca atitudinea noastra
va fi calma, sincera si deschisa, vom fi satisfacuti de rezultate.
In noua cazuri din zece se intimpla
ceva neasteptat. Uneori omul la care ne-am dus isi recunoaste propriile sale
greseli, si astfel, dusmanii de ani se topesc intr-o ora. Rareori ni se intimpla sa nu facem un progres
satisfacator. Uneori, fostii nostri dusmani ne lauda pentru ceea ce facem si ne
ureaza sa ne mearga bine in continuare. Se intimpla chiar sa ne ofere
sprijinul. Daca totusi cineva ne va da afara din casa, nu trebuie sa aiba
importanta. Noi ne-am facut datoria si ne-am explicat. Partea noastra de strada
este curatata.
Majoritatea alcoolicilor datoreaza
bani. Nu-i voi ocoli pe creditori. Povestindu-le ce avem de gind sa facem, nu
vom evita sa le spunem despre alcoolismul nostru; de cele mai multe ori ei
cunosc deja situatia daca vrem sa credem sau nu. Nu trebuie sa ne fie frica ca,
pomenind de alcoolism, aceasta ne va face mai rau din punct de vedere
financiar. Abordat in acest mod, chiar si cel mai nemilos creditor s-ar putea sa
ne surprinda uneori placut. Incercind sa indreptam cum putem mai bine, ii lasam
sa inteleaga ca ne pare rau. Bautul nostru ne-a impiedicat sa platim la vreme.
Trebuie sa scapam de frica fata de cei carora le datoram bani, indiferent de
cit de mult trebuie sa facem pentru aceasta, pentru ca daca vom pastra in
suflet frica de a da ochii cu ei, in mod sigur ne vom reapuca de baut.
E posibil sa fi comis ilegalitati, si
daca autoritatile ar afla de ele am deveni cazuri penale. Posibil sa fi intrat
in banii institutiei la care lucram si nu avem suficient pentru a-i pune la
loc. Am recunoscut aceste lucruri unei persoane de incredere, dar in mod sigur
daca altii ar afla, am ajunge chiar la inchisoare, sau ne-am pierde serviciul.
Poate-i numai o mica ofensa cum ar fi modificarea raportului de cheltuieli.
Multi dintre noi au facut astfel de lucruri. Poate sintem divortati apoi
recasatoriti si nu am platit pensia alimentara fostei sotii. Este furioasa si
ne ameninta cu procesul. Si aceasta este o forma de necaz des intilnita printre
noi.
Desi aceste incercari de indreptare
pot lua forme nenumarate, totusi exista citeva principii generale dupa care ne
ghidam. Ne reamintim ca ne-am decis sa nu ne dam inapoi de la nimic pentru a ne
reface spiritual si cautam puterea si calea prin care sa facem ceea ce este
drept, indiferent ce consecinte ne asteapta. S-ar putea sa ne pierdem slujba
sau reputatia, sau sa ispasim o pedeapsa prin privare de libertate, ori
corectie la locul de munca, dar noi ne-am hotarit s-o facem. Trebuie sa fim
hotariti. Nu trebie sa ne dam inapoi de la nimic in acest sens.
De cele mai multe ori insa, in
problemele noastre sint implicati si alti oameni. De aceea nu e bine sa facem
pe martirii prosteste, necugetat si sa sacrificam inutil alti oameni doar pentru
a ne scoate pe noi insine din abisul alcoolismului. Povestim aici situatia unui
om care s-a recasatorit. Din cauza resentimentelor si a bautului, nu a platit
deloc pensia alimentara primei sotii. Aceasta, furioasa, l-a dat in judecata,
cerind sa fie inchis. Intre timp, el a inceput metoda noastra, si-a gasit de
lucru si tocmai scosese capul deasupra apei. Ar fi facut impresie gestul sau
eroic de a se prezenta in fata judecatorului, spunind: "Am venit sa ma
predau!"
I-am spus parerea noastra, ca ar trebui
sa fie impacat cu ideea ca, daca ar fi necesar, va trebui s-o faca. Dar i-am
spus de asemenea ca, din inchisoare nu va mai putea plati pensia alimentara
primei sotii si nici nu va putea avea grija de actuala lui familie. I-am
sugerat sa-i scrie primei sotii, recunoscindu-si greselile si cerind iertare.
Asa a si facut, si i-a trimis si o mica suma de bani. I-a scris ce are de gind
sa faca in viitor, cu restul sumei. A mentionat ca, daca ea insista, el este de
acord sa mearga la inchisoare. Evident, femeia a renuntat la ideea cu
inchisoarea, si situatia s-a normalizat repede.
Inainte de a intreprinde actiuni
drastice, care ar putea implica si alte persoane, va trebui sa le cerem
consimtamintul. Daca am obtinut permisiunea, ne-am consultat cu ceilalti, il rugam
pe Dumnezeu sa ne ajute si ne este clar ca nu trebuie sa ezitam in luarea
masurii drastice.
Aceasta ne aminteste de povestea
unuia dintre prietenii nostri. Pe cind bea, a acceptat o suma de bani de la un
competitor in afaceri pe care-l dusmanea foarte mult, fara sa-i dea vreo dovada
scrisa. Ulterior a negat ca a primit banii si a folosit incidentul ca sa-l
discrediteze pe acel om. In acest fel el a folosit fapta lui rea ca mijloc de a
distruge reputatia altuia. In realitate rivalul lui a fost ruinat.
Prietenul nostru simtea ca a facut un
rau pe care nicicum nu era posibil sa-l indrepte. Daca el deschidea afacerea
aceea veche ii era frica ca va distruge reputatia partenerului say, va aduce
disgratia pentru familie si va pierde mijloacele de trai. Ce drept avea sa
amestece pe cei care depindeau de el? Cum era posibil sa faca un anunt public
ca sa dea inapoi onoarea rivalului sau?
Dupa consultarea cu sotia si
partenerul sau a sosit la concluzia ca era mai bine sa ia acele riscuri decit
sa ramina vinovat in fata Creatorului de acea condamnare ruinoasa. El a vazut
ca trebuie sa lase rezultatele pe mina lui Dumnezeu ori se va reapuca de
bautura, si totul se va pierde oricum. S-a dus la biserica prima data dupa
multi ani de absenta. Dupa slujba s-a ridicat linistit si a explicat ce s-a
intimplat. Fapta lui s-a intilnit cu aprobare maxima si astazi este unul dintre
cei mai credibili cetateni din oraselul lui. Aceasta s-a intimplat cu ani in
urma.
Multi dintre noi am avut probleme cu
familia. E posibil sa fi intretinut legaturi cu femei care nu am vrea sa fie
cunoscute de toata lumea. Asemenea legaturi necinstite nu ne sint
caracteristice doar noua, alcoolicilor. Dar bautul complica legaturile
amoroase. Dupa citiva ani de convietuire cu un alcoolic, sotia devine plictisita,
plina de resentimente si necomunicativa. Oare cum ar putea fi altfel? Sotul
incepe sa se simta insingurat, incepe sa caute si altceva. Posibil sa intretina
legaturi secrete si foarte placute cu "fata care il intelege".
Cinstit fiind, va trebeui sa spunem ca s-ar putea ca ea sa-l inteleaga, dar
problema care apare este: ce ramine de facut in continuare? Un om care se afla
intr-o astfel de situatie va avea momente de remuscari, mai ales daca sotia lui
este loiala si curajoasa si de dragul lui a trecut prin iad.
Oricare ar fi situatia, ea nu trebuie
lasata balta. Oare este cazul in care stim sigur ca sotia nu stie nimic, va
trebui totusi sa-i spunem? Parerea noastra este ca nu intotdeauna terbuie sa
recunoastem asemenea relatii. Daca stie in genereal ce fel de salbaticiune am
fost, este oare necesar sa-i prezentam si detalii? Fara indoiala va trebui sa
ne recunoastem greselile. Este posibil ca ea sa insiste sa cunoasca toate
detaliile. Poate va vrea sa stie sine este femeia si unde se afla. Credinta noastra
este ca va trebui sa-i spunem ca nu avem nici un drept sa amestecam aici si
alte persoane. Regretam cele facute si cu ajutorul lui Dumnezeu asemenea fapte
ar trebui sa nu se mai repete. Mai multe nu putem face; nu avem nici un drept
sa mergem mai departe. Desi ar putea exista exceptii justificate si desi nu
dorim sa impunem nici o regula de orice natura ar fi ea, am descoperit ca
acesta este cel mai bun mod de a trata problema.
Modul in care vrem noi sa ne
construim viata nu este doar pentru noi. E la fel de bine pentru sotie ca si
pentru sot. Daca noi vom putea uita, la fel de bine va putea uita si ea. Totusi
este mai bine sa nu dam in vileag fara a fi necesar anumite persoane pe care ea
ar putea sa-si reverse gelozia.
Exista cazuri in care este ceruta
sinceritate absoluta. Nimeni din afara nu va putea evalua corect asemenea
situatii intime. E posibil sa existe cazuri in care amindoi decid ca tratarea
problemei cu bun simt si bunavointa iubitoare inseamna sa ingroape trecutul: ce
a fost a fost. Fiecare dintre ei va trebui sa se roage, punind mai presus de
orice fericirea celuilalt. Sa nu uitam niciodata ca aici avem de-a face cu cel
mai teribil sentiment uman – gelozia. Cu un asemenea dusman in fata, orice
comandant de osti va prefera atacul pe flancuri decit sa riste o confruntare
frontala.
Chiar daca nu avem de-a face cu
asemenea complicatii, mai este mult de indreptat acasa. Auzim uneori cite un
alcoolic spunind ca singurul lucru de care trebuie sa aiba grija este sa nu
bea. Evident, trebuie sa nu bea pentru ca altfel nici nu ar exista
"acasa" pentru el. Dar mai are multe alte lucruri de facut pentru a
indeparta efectele socurilor la care si-a supus sotia si rudele. Rabdarea
aratata fata de noi, alcoolicii, de mamele si sotiile noastre depaseste orice limita
a intelegerii. Daca nu ar fi fost asa, multi dintre noi azi nu am mai fi avut
casa, unii ar fi murit de demult.
Alcoolicul este ca un uragan care isi
croieste cu viteza nebuna drumul prin vietile celorlalti. Inimi sint frinte,
relatii dulci sint ucise. Sentimente de afectiune dezradacinate. Obiceiuri
egoiste si lipsite de orice consideratie mentin casa intr-o continua
harababura. Afirmatia ca abstinenta ajunge este facuta fara prea multa gindire,
in pripa. Seamana cu o situatie de genul: odata trecut uraganul, fermierul iese
din pivnita si descopera ca vijelia le-a transformat casa in ruine. Sotiei ii
spune: " Nu vad nici un necaz, mama. Nu este oare grozav ca nu mai bate
vintul?"
Intr-adevar, in fata noastra se afla
o perioada lunga de reconstructie. Trebuie sa preluam conducerea. Mormaieli
pline de remuscari fata de cele facute nu achita nota de plata. Va trebui sa ne
asezam la sfat cu familia si sa analizam pe fata trecutul, asa cum il vedem noi
acum, fiind foarte atenti sa nu aruncam vina pe ei. Defectele lor pot fi
evidente dar este foarte posibil ca faptele noastre sint responsabile pentru
ele. Astfel vom incepe sa facem curat in casa impreuna cu familia, cerind in
rugaciunea din fiecare dimineata Creatorului sa ne arate calea spre ingaduinta,
blindetea si dragostea.
Viata spirituala nu este doar o
teorie. Noi va trebui s-o traim. Parerea noastra este ca nu e bine sa-i
imboldim pe ceilalti membri ai familiei sa traiasca dupa aceste principii, daca
ei nu-si manifesta dorinta pentru aceasta. Nu e bine sa-i batem tot timpul la
cap vorbindu-le despre aceste principii spirituale. Vor intelege ei insisi si
se vor schimba cu timpul. Comportarea noastra ii va convinge mai bine decit
cuvintele. Sa nu uitam ca traiul de 10-20 de ani alaturi de un alcoolic poate
face sceptic pe cineva.
S-ar putea sa fi facut greseli pe
care nu le vom mai putea repara niciodata. Nu trebuie sa ne facem griji in
legatura cu ele daca ne putem spune sincer ca daca s-ar mai ivi o ocazie
favorabila, le-am indrepta negresit. Oamenilor la care nu putem ajunge le
trimitem o scrisoare sincera. Daca motive obiective ne fac sa aminam, vom
astepta momentul potrivit. Dar nu trebuie sa aminam fara motive. Trebuie sa
avem grija sa fim cu bun simt, plini de tact si consideratie, modesti si simpli,
fara sa devenim servili, fara sa ne umilim in fata nimanui. Ca enoriasi ai lui
Dumnezeu noi trebuie sa ne mentinem in picioare; noi nu ne tirim in fata
nimanui.
Daca ne vom da osteneala in aceasta
faza a dezvoltarii noastre si daca o vom face cu multa grija, vom fi uimiti de
ceea ce se intimpla cu noi chiar inainte de a ajunge la jumatatea drumului. Vom
cunoaste o noua libertate si o noua fericire. Nu vom regreta trecutul nici nu
vom incerca sa il incuiem cu lacate grele. Vom intelege cuvintul seninatate si
vom cunoaste pacea. Indiferent cit de jos am ajuns, vom vedea ca-i putem ajuta
pe altii prin experienta acumulata. Va disparea acel sentiment de inutilitate
si de autocompatimire. Ne vom pierde interesul fata de lucruri egoiste si va
creste cel fata de oamenii din jurul nostru. Lacomia va disparea. Ni se va
schimba intreaga atitudine si perspectiva de viata. Ne va parasi frica de
oameni si de nesiguranta financiara. Ne vom descurca in situatii care alta data
ne zapaceau. Intuitiv, ne vom da seama ca Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi
nu am putut face.
Sa fie oare acestea promisiuni
extravagante? Parerea noastra este ca nu. Le vom simti implinirea in noi –
uneori repede, alteori mai incet. Dar intotdeauna se vor materializa daca ne
straduim.
Cu acestea am ajuns la pasul 10, care
ne sugereaza sa facem in continuare inventarul personal si cind descoperim ca,
pe noul drum am facut vreo greseala, imediat s-o reparam. Acest nou mod de
viata l-am inceput cu putere, odata ce am terminat curatenia trecutului.
Urmatoarea noastra functie este sa
crestem in intelegere si eficacitate. Aceasta nu este o problema care se
rezolva peste noapte. Va continua toata viata noastra. Vom continua sa ne
supraveghem egoismul, necinstea, resentimentul, frica. Imediat ce observam ca incearca
sa scoata capul la suprafata, il rugam pe Dumnezeu sa ne scape de ele. Le vom
discuta imediat cu un prieten alcoolic si, daca prin comportarea noastra am
ranit pe cineva, vom repara greseala imediat. Apoi, in mod ferm, ne vom
indrepta gindurile catre cineva pe care-l putem ajuta. Iubirea si ingaduinta
fata de ceilalti este codul nostru de comportament.
Si am incetat sa ne razboim cu toti
si toate – chiar si cu alcoolul. Sanatatea s-a restabilit pina am facut noi
cele descrise pina acum. Bautura nu va mai prezenta interes pentru noi. Reactia
fata de tentatie va fi ca cea in fata a ceva care frige. Reactia noastra va fi
sanatoasa si normala si ne vom da seama ca a devenit un reflex. Vom observa,
deja in aceasta etapa a vietii celei noi, ca aceasta noua atitudine fata de
alcool am capatat-o fara nici un efort, fara nici o urma de concentrare
obositoare. Pur si simplu a venit! In aceasta consta "miracolul". Nu
luptam si nici nu evitam tentatiile. Ne simtim protejati, in siguranta, ca
intr-o zona neutra in afara primejdiei. Nici macar nu am depus juramintul. Si
totusi problema nu mai exista. A disparut. Nu sintem nici indrazneti, nici
tematori. Aceasta este experienta noastra. Atita vreme cit vom urma terapia si
ne vom pastra prin ea starea spirituala noua, aceasta va fi intotdeauna
reactia.
E foarte usor sa ne culcam pe laurii
victoriei si sa ne indepartam de terapie. Astfel ne indreptam iar spre
viltoarea necazurilor – alcoolul este un dusman subtil. Noi nu ne-am vindecat
de alcoolism. Ceea ce avem de fapt este o doza zilnica de usurare sufleteasca
si mentinere a conditiei noastre spirituale. Fiecare zi este o zi in care
trebuie sa transpunem vointa lui Dumnezeu in toate activitatile noastre. Cum te
pot servi mai bine Doamne – Faca-se voia ta (nu a mea)." Aceste ginduri
trebuie sa ne urmeze constant. Ne vom putea exersa vointa in limita acestor
principii, caci asa este potrivit sa ne exersam vointa.
Am mai vorbit despre puterea,
insufletirea si indrumarea pe care am primit-o de
Pasul 11 ne sugereaza rugaciune si
meditatie. Nu trebuie sa ne rusinam in privinta rugaciunii. Oameni mai valorosi
decit noi o folosesc in mod constant. Pasul este deosebit de valoros pentru
sanatatea noastra daca adoptam o atitudine corecta despre rugaciune si
"lucram" s-o mentinem. Ne-ar fi usor sa trecem vag peste acest
subiect. Dar credem ca vom putea da citeva sugestii importante si clare.
Inainte de culcare, seara, revedem
ziua care a trecut in mod obiectiv. Am trecut oare prin resentimente, frica,
necinste si spaima? Datoram cuiva scuze? Am trecut oare ceva sub tacere, ceva
ce ar fi trebuit sa punem in discutie imediat cu un prieten alcoolic? Am fost
oare blinzi si iubitori fata de toti semenii? Oare ce am fi putut face mai
bine? Oare nu ne-am gindit prea mult la noi insine? Ne-am gindit la ce-am putea
face pentru ceilalti, la ceea ce am putea darui noi vietii? Dar trebuie sa avem
grija sa nu alunecam pe panta ingrijorarilor, a remuscarilor sau a gindurilor
bolnavicioase, caci aceasta alunecare ne va impiedica sa le fim de folos
celorlalti. Dupa ce am facut revizuirea il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte si-l
intrebam ce masuri de corectie trebuie luate.
Dimineata, dupa ce ne-am trezit, ne
gindim la cele 24 de ore ce le avem in fata. Ne facem planurile pentru aceasta
zi. Inainte de toate, il rugam pe Dumnezeu sa ne ghideze gindirea, rugindu-l in
special sa ne tina la o parte de autocompatimire, necinste si motive de
lacomie. In aceste conditii ne putem folosi facultatile mintale, caci in cele
din urma Dumnezeu ne-a dat creierul sa-l folosim. Gindirea noastra va fi
plasata pe un plan superior cind este decantata de motive gresite.
In ziua ce vine s-ar putea sa apara
situatii pe care acum, cind facem planul zilei, nu stim cum le vom trata; nu
stim ce decizii vom lua in legatura cu ele. Aici il rugam pe Dumnezeu pentru
inspiratie, gindire intuitiva ori pentru o decizie. O vom lua cu binisorul, in
relaxare totala. Nu ne vom zbuciuma. Dupa ce vom aborda lucrurile astfel un
timp, vom fi surprinsi cit de usor apar raspunsurile bune. Ceea ce inainte era
o presimtire sau inpiratie de moment, incetul cu incetul va deveni o parte
activa a gindirii noastre. La inceput, fiind fara experienta si abia dupa
primul contact constient cu Dumnezeu, vor aparea multe situatii in care
probabil vom fi lipsiti de inspiratie. Vom plati trecerea timpului, gindirea ne
va fi din ce in ce mai inspirata. Incepem sa ne bazam pe ea (devine o a doua
natura).
De obicei incheiem perioada de
meditatie cu o rugaciune de a ni se arata de-a lungul zilei urmatorul pas pe
care trebuie sa-l facem si sa ni se dea cele necesare ca sa rezolvam aceste
probleme. Vom cere in mod special libertatea de sine si vom fi atenti sa ne
rugam si pentru altii. Noi ne vom intreba, dealtfel, daca si altii vor fi ajutati.
Noi sintem atenti ca niciodata sa nu ne rugam pentru motive personale egoiste.
Multi dintre noi am pierdut mult timp facind aceasta si nu ne-am ales cu nimic.
Se poate vedea usor de ce.
Daca circumstantele permit, invitam
sotiile sau prietenii se ne insoteasca in meditatia de dimineata. Daca
apartinem unei denominatii religioase care ne cere o anumita rugaciune de
dimineata, participam de asemenea. Daca nu sintem membrii unui corp bisericesc,
noi selectam uneori si memoram citeva rugaciuni cunoscute care evidentiaza
principiile pe care le-am discutat. Sint de asemenea numeroase carti. Sugestii
despre acestea pot fi obtinute de la un preot, pastor sau rabin. Fii aler sa
vezi unde credinciosii au dreptate. Foloseste-te de ceea ce ofera ei.
Daca in timpul zilei ne simtim
agitati sau avem indoieli, vom face o pauza de lucru, pentru a intreba care-i
gindirea sau actiunea dreapta. Ne reamintim in mod constant ca nou nu mai
conducem spectacolul, cu umilinta spunindu-ne noua insine de mai multe ori pe
zi "Faca-se voia Ta". Astfel devine mai mic pericolul de stres,
frica, furie, ingrijorare, autocompatimire sau de decizii necumpatate.
Eficienta faptelor noastre va creste. Nu va mai aparea oboseala cu atita
usurinta, pentru ca nu ne mai consumam energia prosteste cum faceam pe vremea
cind incercam sa modelam viata dupa bunul nostru plac.
Aceste lucruri se intimpla cu
adevarat. O putem dovedi cu viata noastra.
Noi, alcoolicii, sintem foarte
nedisciplinati. Deci, il lasam pe Dumnezeu sa ne disciplineze in acest mod simplu
pe care l-am expus mai sus.
Si nici aceasta nu este totul. Mai
urmeaza multa, multa actiune. "Increderea neurmata de actiune este
moarta". Capitolul urmator este dedicat Pasului Doisprezece.
RASPANDIND MESAJUL
Experienta practica
ne-a aratat ca nimic nu asigura mai multa imunitate impotriva bautului ca
raspindirea mesajului la alti alcoolici. Ea functioneaza si atunci cind orice
altceva nu mai ajuta. Aceasta este a douasprezecea noastra sugestie: Duceti
altor alcoolici acest mesaj! Puteti ajuta acolo unde nimeni altul nu poate.
Puteti sa le asigurati increderea in viata, acolo unde ceilalti nu au reusit.
Tineti mereu minte ca ei sint foarte bolnavi.
Viata va capata noi sensuri. Sa vezi
cum isi revin oamenii, sa-i vezi cum se ajuta unii pe altii, sa vezi cum
dispare insingurarea, sa vezi cum cresc prietenii in jurul tau, sa ai o multime
de prieteni – iata o experienta care nu trebuie pierduta sub nici o motiv. Stim
ca nu doriti sa pierdeti o astfel de experienta. Permanentul contact cu cei
care abia incep terapia precum si cu ceilalti este partea cea mai luminoasa a
vietii noastre.
Poate nu cunoasteti nici un alcoolic
care sa doreasca sa se faca bine. Sa stiti ca puteti gasi usor daca intrebati
doctori, preoti, predicatori sau administratia spitalelor. Ei vor fi fericiti
sa colaboreze. Dar nu incepeti ca evanghelist sau ca un refomator. Prejudecati
mai exista, din pacate. Veti suferi daca dati de ele. Preotii si medicii au
multa competenta si puteti invata multe de la ei daca doriti, dar intimplarea
face ca propria dumneavoastra experienta cu bautul va face unic in capacitatea
de a ajuta alti alcoolici. Deci, cooperati nu criticati. Singurul dumneavoastra
scop este de a fi de ajutor.
Daca descoperiti un om care are
probleme cu bautul, incercati sa aflati cit mai multe despre el. Daca nu
doreste sa inceteze cu bautul, nu va mai pierdeti vremea incercind sa-l
convingeti. Impingindu-l de la spate acum, puteti rata o ocazie ulterioara de
a-l ajuta. Acest sfat este valabil si pentru familia sa. Ei ar trebui sa aiba
rabdare, dindu-si seama ca au de-a face cu un om bolnav.
Daca exista cel mai mic indiciu ca ar
vrea sa se opreasca din baut stati de vorba cu persoana cu cel mai mare interes
fata de soarta lui – de obicei sotia. Incercati sa va formati o imagine despre
comportamentul sau, despre problemele sale, despre cit de grava este starea in
care se afla. Aveti nevoie de aceste informatii ca sa va puneti in locul lui,
pentru a vedea cum ati dori dumneavoastra sa fiti abordat de catre el, daca
rolurile au fost inversate.
Uneori este bine sa asteptam pina la
proxima betie. Familia s-ar putea sa obiecteze, dar daca starea sa fizica nu
este in pericol, e mai bine sa ne asumam acest risc. Nu incercati sa-l abordati
cind este foarte beat, decit daca este periculos si familia va cere ajutorul.
Asteptati sfirsitul betiei sau cel putin un interval de timp in care este mai
lucid. In acele momente, un membru al familiei sau in prieten sa-l intrebe daca
doreste sa se lase de baut cu adevarat si daca pentru aceasta ar face orice.
Daca raspunde cu da, atunci trebuie sa i se indrume atentia catre dumneavoastra
ca fiind o persoana care a baut enorm dar care acum si-a revenit la sanatate
deplina. Trebuie sa afle ca dumneavoastra, pentru a va mentine propria
abstinenta, incercati sa-i ajutati pe altii si ca ati fi bucuros sa stati de
vorba cu el daca bineinteles el doreste.
Daca nu vrea sa va vada, nu
insistati. Nici familia nu trebuie sa pledeze isteric pentru a-l convinge, nici
nu trebuie sa-i povesteasca mai multe despre dumneavoastra. Va trebui sa aiba
rabdare pina la sfirsitul urmatoarei betii. Uneori este bine sa i se puna la
indemina aceasta carte, undeva unde o poate vedea in acest interval. Aici nu
exista reguli precise. Familia va trebui sa decida singura aceste lucruri. Dar
atrageti atentia membrilor ei sa nu fie pripiti, repeziti, pentru ca ar putea
strica totul.
De obicei, nu e bine ca familia sa-i
spuna povestea dumneavoastra. Daca este posibil, evitati sa abordati omul prin
familia sa. Aveti sanse mai mari de reusita daca o faceti prin intermediul
medicului. Daca omul necesita spitalizare, e bine sa fie internat, dar nu
trebuie dus cu forta decit daca este violent. Este foarte bine ca doctorul,
daca este de acord, sa-i spuna ca are ceva care ar putea sa-l ajute.
In momentul in care starea omului
este mai buna, medicul ar putea sa-i sugereze sa stea de vorba cu
dumneavoastra. Desi ati stat de vorba cu familia, nu-i pomeniti despre aceasta
la prima discutie. Abordat astfel, omul nu se va mai simti sub nici o presiune.
Va simti ca poate sta de vorba cu dumneavoastra fara sa fie cicalit de familie.
Stati de vorba cu el cind se simte rau de la bautura. Ar putea fi mai receptiv
daca este deprimat.
Daca este posibil, incercati sa stati
de vorba cu el intre patru ochi. Incepeti cu el o discutie generala. Dupa un
timp, indreptati discutia spre anumite faze ale bautului. Povestiti-i multe
despre obiceiurile dumneavoastra de a bea, despre simptome si experiente
personale, ca sa-l incurajati sa se deschida si sa povesteasca despre el insusi.
Daca doreste sa povesteasca, lasati-l s-o faca. Astfel va veti face o imagine
mai buna despre cum sa procedati in continuare. Daca nu este comunicativ,
povestiti-i mai pe scurt despre cariera dumneavoastra alcoolica pina in
momentul opririi. Dar pentru moment, nu spuneti nimic in legatura cu felul in
care ati procedat pentru a nu mai bea. Daca este abatut, accentuati necazurile
pe care vi le-a cauzat bautura, avind grija sa nu fiti moralizatori si sa nu-i
dati lectii. Daca starea sa spirituala este mai buna, povestiti-i faze plien de
umor din escapadele dumneavoastra. Puneti-l pe el sa va povesteasca unele.
Daca observati ca l-ati convins ca
stiti totul despre jocul de-a bautul, incepeti sa va descrieti ca un alcoolic.
Povestiti-i cit de descumpanit ati fost, cum in final ati aflat ca de fapt
erati bolnav. Dati-i toate amanuntele in legatura cu incercarile dumneavoastra
de a va lasa de baut. Vorbiti-i despre gindurile intortocheate care duc la
primul pahar al unei betii. Va sugeram sa faceti aceasta cum am facut noi in
capitolul 3, despre alcoolism. Daca este alcoolic, va intelege imediat. Va
recunoaste in rationamentele dumneavoastra eronate multe din ale sale.
Odata ce v-ati convins ca este
alcoolic, incepeti sa descrieti caracteristica de boala incurabila a
alcoolismului. Aratati-i din propria dumneavoastra experienta cum starea
mintala bizara ce invaluie acel prim pahar strica functionarea normala a
vointei. In acest stadiu, nu-i pomeniti inca nimic despre aceasta carte decit
daca a auzit de ea si doreste sa discute acest subiect. Aveti grija sa nu-i
spuneti ca este alcoolic. Lasati-l sa traga singur concluziile. Daca inca mai
tine la ideea ca el totusi poate sa-si controleze bautul, spuneti-i ca probabil
va putea – daca in el boala n-a progresat prea mult. Dar insistati asupra
faptului ca daca la el boala s-a dezvoltat prea puternic, atunci exista foarte
mici sanse sa-si revina singur.
Continuati sa vorbiti despre
alcoolism ca despre o boala, o maladie fatala. Vorbiti despre starile in care
aduce ea fizicul si psihicul. Mentineti-i in primul rind asupra propriei
dumneavoastra experiente. Explicati-i ca multi dintre cei care sint deja
osinditi nu-si dau seama de primejdia in care se afla. Medicii au dreptate cind
se impotrivesc ideii de a povesti pacientilor alcoolici intreaga poveste, decit
daca aceasta poate servi cu adevarat unui scop. Dar dumneavoastra puteti sa
pomeniti de situatia fara speranta a alcoolismului, caci dumneavoastra aveti o
solutie de oferit. In curind, noul dumneavoastra prieten va recunoaste ca are,
daca nu toate, dar in mod sigur multe din trasaturile alcoolului. De un mare
ajutor ii poate fi medicul, daca acesta se hotaraste sa-i spuna adevarul – ca
este alcoolic. Chiar daca bolnavul cu care stati de vorba nu a admis inca pe
deplin starea in care se afla, in orice caz e foarte curios sa afle cum v-ati
facut bine dumneavoastra insiva. Asteptati pina va va pune intrebarea el
singur. Spuneti-i exact ce s-a intimplat. Accentuati caracterul spiritual al
insanatosirii. Daca omul este agnostic sau ateu, precizati faptul ca el nu
trebuie sa fie de acord cu conceptia dumneavoastra despre Dumnezeu. El poate
alege orice conceptie care-i place, atita timp cit nu-l contrazice pe el.
Important este faotul ca el doreste sa creada intr-o Putere mai mare decit a
lui insusi si ca vrea sa traiasca dupa principii spirituale.
Cind abordati discutati este bine sa
explicati in cuvinte simple aceste principii spirituale. Nu are nici un rost
sa-i (scoateti la suprafata) provocati vreun prejudiciu pe care-l poate avea
impotriva anumitor termeni teologici si conceptii despre care el deja poate fi
confuz. Nu ridica astfel de probleme, indiferent de convingerile pe care le
aveti.
Omul s-ar putea sa apartina unei
denominatii religioase deja. Educatia lui religioasa s-ar putea s-o depaseasca
pe a dumneavoastra in aceasta privinta. Astfel, se va mira cum de mai puteti
adauga ceva la cele atit de cunoscute lui. Dar in mod sigur va fi curios sa
afle cum de convingerile si idealurile sale n-au ajutat la nimic in timp ce ale
dumneavoastra functioneaza atit de bine. E posibil ca el sa fie un bun exemplu
al adevarului ca credinta singura nu ajuta la nimic. Pentru a prinde viata cu
adevarat, credinta trebuie sa fie insotita de altruism, in cel mai bun sens al
cuvintului, de sacrificarea eului si de actiuni constructive. Aratati-i ca nu
ati venit sa-i faceti instructajul in religie. Recunoasteti ca el stie mult mai
multe decit dumneavoastra, dar atrageti-i atentia asupra faptului ca,
indiferent cit de profunde sint conceptiile si cunostintele sale, nu le-a
aplicat in practica. Daca le-ar fi aplicat, n-ar fi baut. S-ar putea ca el
sa-si dea seama unde a gresit in practicarea conceptiilor pe care le cunoaste
asa de bine urmarind povestea vietii dumneavoastra. Principiile dupa care ne
ghidam in viata nu sint particulare nici unei credinte sau religii. Sint
principii generale, comune, de viata ale omenirii.
Explicati modul de actiune, povestind
cum v-ati recistigat autopretuirea, cum v-ati corectat trecutul si de ce
incercati acum sa-l ajutati pe el. Pentru el este important sa inteleaga ca
incercarea dumneavoastra de a-i transmite aceste lucruri este o componenta
vitala in reinsanatosirea dumneavoastra. De fapt, e posibil ca el sa va ajute
pe dumneavoastra mai mult decit il ajutati dumneavoastra pe el. Spuneti-i pe
fata ca el nu are nici o obligatie fata de dumneavoastra; ca singura
dumneavoastra speranta este ca, dupa ce va scapa de propriile sale greutati, va
incerca sa ajute alti alcoolici. Sugerati-i cit de important este sa plaseze
fericirea si bunastarea spirituala a altor oameni cu prioritate fata de propria
fericire. Explicati-i clar ca el nu este supus nici unei presiuni; ca daca nu
doreste sa va mai vada, dumneavoastra nu-l veti mai bizii. Nu trebuie sa va
simtiti ofensati daca va da afara, pentru ca oricum el v-a ajutat mai mult
decit l-ati ajutat dumneavoastra pe el. Daca ati vorbit cu glas normal,
linistit si plin de intelegere omeneasca, probabil ca ati cistigat un prieten.
Poate l-ati tulburat in legatura cu problema alcoolismului. E bine. Cu cit se
simte mai fara speranta, cu atit mai bine. Va fi mai inclinat sa va urmeze
sugestiile.
Bolnavul cu care discutati s-ar putea
sa aduca pretexte pentru care nu poate urma programul. E posibil sa se revolte
la gindul drasticei curatenii generale care cere discutii cu alte persoane. Nu
contraziceti asemenea vederi. Spuneti-i ca asa v-ati simtit si dumneavoastra
odata, dar va indoiti ca fara acea confesiune ati fi progresat. La prima
vizita, spuneti-i ca sint multi care formeaza Grupul Alcoolicilor Anonimi. Daca
pare interesant, dati-i o copie a acestei carti.
Nu-l obositi prea mult la vizite,
decit daca prietenul dumneavoastra doreste sa vorbeasca mai mult despre el
insusi. Oferiti-i sansa si timpul sa mediteze la cele discutate. Daca mai
stati, lasati-l sa conduca discutia unde doreste. Uneori, un incepator doreste
sa porneasca imediat la actiune si va simtiti tentat sa-l lasati sa o faca.
Aceasta uneori este gresit. Daca va avea necazuri ulterior, s-ar putea sa va
reproseze faptul ca l-ati grabit. Cel mai mare succes il veti avea cu
alcoolicii daca nu aratati pasiune pentru cruciade sau reforme. Niciodata nu
vorbiti cu un alcoolic de pe pozitii inalte; pur si simplu puneti-i in fata
lada cu unelte, s-o inspecteze. Aratati-i cum functioneaza ele in cazul
dumneavoastra. Oferiti-i prietenie si companie pentru discutii. Spuneti-I ca
daca vrea sa se faca bine, dumneavoastra veti face tot ce puteti ca sa-l
ajutati.
Daca nu este interesat de solutia
dumneavoastra, ci asteapta de la dumneavoastra doar sa-l ajutati cu bani pentru
a-si rezolva problemele financiare sau ca o sora de caritate pentru betiile
sale, va trebui sa-l abandonati temporar, pina isi schimba ideile. O va face
dupa noi rani si lovituri din partea bauturii.
Daca este interesat in mod sincer si
doreste sa va mai vada, cereti-i ca pina la vizita viitoare sa citeasca
materialul scris. Dupa ce o va face, va trebui sa decida singur daca vrea sa
mearga mai departe. Nu-l impingeti de la spate nici dumneavoastra, nici sotia
sa, nici prietenii. Daca-i este sa-l gaseasca pe Dumnezeu, dorinta trebuie sa
vina din interior.
Daca crede ca poate sa faca altfel
sau sa interpreteze principiile in propriul sau mod, nu-l contraziceti. Lasati
constiinta sa sa ia decizia. Noi nu detinem monopol pe Dumnezeu. Tot ce detinem
este interpretarea personala a metodei care a functionat pentru noi. Dar
subliniati faptul ca alcoolicii au multe in comun si, indiferent de drumul pe
care vrea s-o ia, dumneavoastra ii sinteti prieten. Si lasati-o asa.
Nu fiti descurajat daca pacientul nu
reactioneaza pozitiv imediat. Cautati un alt alcoolic si incercati din nou.
Puteti fi sigur ca veti gasi pe cineva suficient de disperat ca sa accepte cu
aviditate ceea ce aveti de oferit. Noi am descoperit ca urmarirea unuia care nu
poate sau nu vrea sa coopereze constituie o pierdere de timp. In schimb, daca
il lasati singur, in curind s-ar putea sa se convinga singur ca nu-si poate
reveni prin propriile sale forte. A pierde prea mult timp la un caz de acest
gen, inseamna sa ii refusam unui alt alcoolic sansa de a trai si de a fi
fericit. Un prieten AA nu a reusit nimic la primii sase oameni pe care i-a
abordat. De multe ori se spune ca, daca ar fi continuat sa conclucreze cu ei,
i-ar fi nedreptatit pe multi altii, pe care a si reusit sa-i ajute, de fapt.
Sa presupunem acum ca sinteti la o a
doua vizita. A citit materialul scris si spune ca este pregatit sa urmeze cei
12 pasi ai programului de insanatosire. Cum dumneavoastra insiva ati trecut
prin aceasta experienta, ii veti putea ajuta cu multe sfaturi practice.
Spuneti-i ca daca doreste sa ia o decizie si sa-si spuna povestea sa,
dumneavoastra ii stati la dispozitie. Daca prefera sa stea de vorba cu
altcineva, nu mai insistati sa-i oferiti ajutorul dumneavoastra.
S-ar putea sa nu mai aiba nici o
letcaie, nici unde sa stea. Puteti incerca sa-l ajutati sa-si caute de lucru
sau sa-l imprumutatu cu o mica suma. Dar aveti grija ca acest imprumut sa nu
afecteze economiile necesare familiei sau propriile dumneavoastra datorii
financiare catre altii. Poate veti dori sa-i oferiti gazduire pentru citeva
zile. Dar aveti grija sa fiti discreti. Asigurati-va ca va fi bine primit de
familie si ca nu va incerca sa abuzeze de banii, cunostintele sau casa
dumneavoastra. Daca ii permiteti acestea ii faceti rau. Ii veti oferi ocazia sa
fie nesincer. Il veti ajuta mai degraba sa se distruga decit sa-si revina. Nu
evitati aceste responsabilitati dar asigurati-va ca odata ce vi le asumati,
faceti bine ceea ce faceti. Ajutorul oferit altora este piatra de fundatie a
reinsanatosirii dumneavoastra. Un act de binefacere ici si colo nu ajunge. Daca
este necesar, va trebui sa fiti un Bun Samaritean in fiecare zi, daca trebuie.
Poate insemna mai multe nopti nedormite, renuntarea la multe distractii, ori
intreruperi ale afacerilor personale. Uneori acest sacrificiu a mers pina la
impartirea casei si a banilor cu acesti nefericiti care pina la urma s-au facut
bine; la discutii indelungate cu sotii si alte rude innebunite, la nenumarate
drumuri la posturi de politie la spitale, sanatorii si inchisori. S-ar putea ca
telefonul dumneavoastra sa sune toata ziua si noaptea. Uneori sotia va va spune
ca o neglijati. S-ar putea ca un alcoolic care tocmai a inceput terapia sa aiba
o cadere si sa devina violent, sa va distruga mobila si sa arda salteaua; va
trebui sa luptati cu el sau sa chemati medicul sa-i administreze sedative. Sau
veti fi nevoiti sa nevoiti sa apelati la salvare sau chiar la organe de ordine.
S-ar putea sa fiti nevoiti sa treceti prin asemenea situatii.
Rareori permitem unui alcoolic sa
traiasca sub acelasi acoperis cu noi pentru mai multa vreme. Pentru el nu e
bine si uneori poate crea complicatii serioase in familie.
Chiar daca alcoolul nu raspunde
pozitiv in incercarile dumneavoastra, acesta nu este un motiv ca sa-i neglijati
familia. E bine sa continuati sa fiti prietenosi ei. E bine sa le explicati
modul dumneavoastra de viata. Daca vor accepta sa traiasca pe aceasta baza e
bine sa continuati sa fiti prietenosi cu ei. E bine sa le explicati modul dumneavoastra
de viata. Daca vor accepta sa traiasca pe baza acestor principii spirituale,
capului familiei i se ofera o sansa mult mai mare de refacere. Si chiar daca el
continua sa bea, familia sa va suporta mai usor viata pe care o duce cu el.
Pentru tipul de alcoolic care e
capabil si doritor sa se faca bine, operele de caritate, in sensul obisnuit al
expresiei, nu sint nici necesare, nici cerute. Cei care cer bani si acoperis
inainte de a aresta alcoolul, se afla pe un drum gresit. Totusi, vom merge mai
departe pentru a ne ajuta unii pe altii in acest mod, daca asemenea actiuni
sint indreptatite. Pare a fi contradictoriu, dar nu este.
Problema care se pune este nu de a da
ci de cind si cum dam. De cele mai multe ori aceasta este diferenta dintre
succes si insucces. Din clipa in care ne ambalam in tot felul de servicii,
alcoolicul va incepe sa nu se mai bazeze pe Dumnezeu ci pe noi ca oameni. Va
avea pretentii la una si la alta, pretextind ca nu poate stapini alcoolul pina
cind nu-si rezolva problemele materiale. Absurd. Multi dintre noi am primit
lovituri puternici pina ce am invatat acest adevar: cu sau fara serviciu, cu
sau fara sotie – atita vreme cit depindem de alti oameni si nu de Dumnezeu , nu
ne vom opri din baut.
Aceasta idee trebuie marcata cu
fierul rosu in constiinta fiecarui alcoolic: El se poate face bine, indiferent
de ce zice sau ce face oricine altcineva. Singura conditie este sa aiba
incredere in Dumnezeu si sa faca "ordine in sertare". (sa-si curete
casa)
Si acum sa trecem la problemele
familiale: poate fi vorba de divort terminat, de separare sau doar de relatii
racite. Odata ce prietenul nostru a reparat ce a putut fata de familia sa si
le-a explicat pe larg noile principii pe baza carora traieste, el trebuie sa
puna in aplicare aceste principii la el acasa. Evident, daca are norocul sa mai
aiba casa. Desi familia sa poate sa fi gresit in multe aspecte, el nu trebuie
sa se gindeasca la aceasta. Singurul lucru asupra caruia trebuie sa se
concentreze este sa aplice in practica noile principii de viata. Trebuie
evitate certurile si cautarea greselilor celorlalti asa cum trebuie evitata
ciuma. In multe camine acest lucru este dificil de realizat, dar daca se doresc
rezultate, atunci el trebuie indeplinit. In citeva luni, daca acest mod de
viata si de a actiona poate fi mentinut, se vor observa mari efecte asupra
familiei. Chiar si aceia care se adapteaza cel mai greu vor descoperi ca au o
baza comuna de intilnire. Incetul cu incetul, si familia isi va vedea propriile
sale defecte si le va recunoaste. Acestea pot fi apoi discutate intr-o
atmosfera de prietenie si intr-ajutorare.
Dupa ce vor vedea rezultate
palpabile, familia s-ar putea sa doreasca sa mearga si ea pe acelasi drum.
Aceste lucruri vor veni de la sine si in timp, evident daca alcoolicul continua
sa dovedeasca faptul ca se poate abtine de la bautura, ca poate fi plin de
consideratie si dornic sa ajute, indiferent de ce spune unul sau altul. Desigur
noi toti cadem de multe ori sub acest standard. Dar va trebui sa incercam sa
reparam imediat ce-am stricat pentru ca altfel ne vom trezi penalizati cu o
betie.
Daca cei doi sint deja divortati sau
doar traiesc separat, nu e bine sa reia viata in doi cu o graba nejustificata.
Omul trebuie sa fie sigur de insanatosirea sa. Sotia trebuie sa inteleaga
complet noul sau mod de viata. Daca se hotarasc sa reinnoade vechile lor
relatii, trebuie s-o faca pe baze noi, mai bune. Bazele pe care si-au intemeiat
caminul inainte nu au functionat. Aceasta inseamna o noua atitudine si un
spirit nou in toate. Uneori e mai bine pentru toti ca cei doi sa ramina inca
despartiti. Evident, nici aici nu se poate da nici o regula. Sa lasam
alcoolicul sa-si continue programul sau zilnic. Daca si cind va veni timpul ca
cei doi sa traiasca din nou impreuna, isi vor da seama de aceasta.
Afirmatia alcoolicului ca nu-si poate
reveni decit daca isi recistiga familia este eronata. In anumite cazuri, sotia
nu mai vrea sa revina dintr-un motiv sau altul. Reamintiti-i ca reinsanatosirea
sa nu depinde de oameni. Singurul lucru de care depind este legatura sa cu
Dumnezeu. Am vazut prieteni care s-au facut bine si a caror familie nu s-a mai
intors la el niciodata. Am vazut cum altii s-au apucat de baut atunci cind
familia a revenit prea repede.
Amindoi, dumneavoastra si noul
dumneavoastra prieten trebuie sa parcurgeti zi de zi drumul progresului
spiritual. Daca veti persista, se vor intimpla lucruri remarcabile. Privind in
urma, ne dam seama ca lucrurile care ni s-au intimplat de cind ne-am lasat in
miinile lui Dumnezeu au fost mai bune decit orice ne-am putut imagina. Urmati
directia data de Puterea Superioara si veti incepe sa traiti intr-o noua si
minunata lume, indiferent de situatie dumneavoastra prezenta!
In timpul conlucrarii cu noul prieten
si cu familia lui trebuie sa aveti grija sa nu participati la certurile lor.
Daca va amestecati, s-ar putea sa va stricati sansa de a le fi de ajutor. Dar
reamintiti familiei ca el a fost si este un om foarte bolnav si ca ar trebui
tratat corespunzator. Avertizati-i sa nu-i dea pretexte pentru resentimente sau
gelozie. Marcati faptul ca defectele sale de caracter nu vor disparea peste
noapte. Aratati-le ca el a inceput o perioada de maturizare. Cereti-le ca in
momentele in care devin nerabdatori, sa-si reaminteasca marele lucru pe care
l-a facut el deja, si anume abstinenta.
Daca v-ati rezolvat cu succes
propriile dumneavoastra probleme familiale, povestiti familiei noului prieten
cum s-a intimplat aceasta. Astfel ii puteti pune pe pista cea buna, fara sa
deveniti critici. Evident, puteti sa va autocriticati cit de puternic doriti,
in timpul povestirii modului in care dumneavoastra impreuna cu sotia v-ati
rezolvat greutatile.
Odata ce am devenit maturi din punct
de vedere spiritual, putem face tot felul de lucruri pe care alcoolicii, dupa
cum zice lumea, n-ar trebui sa le faca. Solutiile pe care ni le propusese lumea
pentru abstinenta fusesera: sa nu mergem acolo unde se serveste bautura; sa nu
tinem bautura in casa noastra; sa evitam neaparat prietenii care beau; sa nu
mergem la spectacole sau la filme in care apar scene in care se bea; sa nu
intram in baruri; daca mergem in vizita, prietenii sa ascunda negresit sticlele
de bautura; sa nu ni se reaminteasca si sa nici nu ne gindim la alcool, sub
nici o forma. Toate experientele noastre arata ca nu trebuie sa se procedeze
astfel.
Ne vom intilni cu aceste situatii zi
de zi. Un alcoolic care se teme de ele, inca nu a reusit sa scape de obsesia
alcoolului; se pare ca are probleme cu starea lui spirituala. Singura sa sansa
de abstinenta ar un loc prin nordul Groenlandei, si chiar si acolo s-ar putea
sa intilneasca un eschimos cu o sticla de tarie si sa distruga totul! Intrebati
sotiile alcoolicilor de cite ori n-au incercat sa-si izoleze barbatii crezind
ca astfel vor rezolva problema bautului!
Parerea noastra este ca orice
strategie de combatere a alcoolismului, care isi propune sa creeze un zid intre
omul bolnav si tentatii, este sortita esecului. Daca alcoolicul incearca singur
sa ridice acest zid, s-ar putea ca pentru o vreme sa reuseasca, dar de cele mai
multe ori s-a reintors la bautura si explozia a fost mai puternica decit
oricind. Am incercat noi insine aceste metode. Si aceste incercari de a face
imposibilul au esuat intotdeauna.
Asa ca regula noastra este sa nu
evitam locurile unde nu se gaseste bautura, daca avem motive intemeiate sa ne
aflam acolo. Acest tip de locuri include: baruri de zi si de noapte, discoteci,
receptii, casatorii, chiar si petreceri normale. Pentru cineva care a avut
experienta sa cu alcoolul, ar putea semana cu focul, dar nu este asa.
Fifi atenti ca noi am pus o conditie
importanta. La fiecare ocazie, ne intrebam: "Am motive serioase, sociale,
in interesul intreprinderii sau personale de a ma duce acolo? Sau vreau doar sa
fur din atmosfera unui astfel de loc, ca sa-mi satisfac placerea prin
altii?" Daca raspundeti satisfacator de realist la aceste intrebari, nu
mai trebuie sa va temeti de nimic. Va veti duce sau nu in functie de varianta
care vi se pare mai buna. Daca vreti sa va duceti, asigurati-va mai intii ca
v-a aflat intr-o stare spirituala solida si ca motivele pentru care va duceti
sint intr-adevar bune. Nu va ginditi la ce avantaje ati putea avea din
petrecere, ci la ce puteti oferi partenerilor. Daca va simtiti slabit, instabil
sufleteste sau deprimat, mai bine v-ati duce sa ajutati un alt alcoolic, in
loc!
De ce stati, cu fata prelunga,
suferinda, in locuri in care se bea, amintindu-va de frumoasele zile trecute.
Daca este o aniversare, incercati sa sporiti antrenul, voia buna a celorlalti;
daca este vorba de o receptie, duceti-va si reprezentati cu entuziasm
intreprinderea pentru care lucrati. Daca persoana cu care sinteti doreste sa
manince la restaurant, insotiti-o fara discutie. Aratati prietenilor ca nu
trebuie sa-si schimbe obiceiurile din cauza dumneaavoastra. La timpul si la
locul potrivit, explicati fiecaruia de ce nu va mai cade bine bautura
alcoolica. Daca explicatia dumneavoastra este serioasa, putini dintre ei vor
mai cere sa beti. Cita vreme ati vaut, v-ati retras din viata sociala incetul
cu incetul. Acum va reintoarceti. Nu incercati sa va retrageti din nou pentru
ca prietenii dumneavoastra beau alcool.
Scopul dumneavoastra este acum sa va
aflati in locurile in care puteti cel mai bine sa-i ajutati pe ceilalti, de
aceea, nu ezitati sa va duceti undeva unde ati putea fi de ajutor. Nu ezitati
sa va duceti chiar daca este cel mai sordid loc de pe pamint. Daca veti sta in
linia intii a bataliei avind acest scop, Dumnezeu va va ocroti.
Multi dintre noi tinem alcool in
casele noastre. De multe ori este necesar pentru a remonta un bolnav din
mahmureala ingrozitoare. Unii dintre noi oferim de baut prietenilor care nu au
probleme cu alcoolul. Dar altii sint de parere ca nu trebuie sa servim bautura
nimanui. Nu ne contrazicem niciodata asupra acestui punct. Parerea noastra este
ca fiecare familie sa decida ce sa faca, in functie de particularitati.
Avem grija ca niciodata sa nu aratam
intoleranta sau ura fata de intreprinderile care produc bauturi alcoolice.
Experienta ne-a aratat ca o astfel de atitudine de protest impotriva industriei
alcoolului nu ajuta pe nimeni. Fiecare nou alcoolic cauta sa vada cum stam noi
in aceasta privinta si simte o usurare imensa cind descopera ca nu dam foc la
vrajitoare. Un spirit de intoleranta ar putea arunda inapoi alcoolici a caror
viata ar fi putut fi salvata, daca nu am fi folosit aceasta stupida atitudine.
Ea nu ar ajuta cauzei de temperare a bautului, pentru ca nici un bautor dintr-o
mie nu ar accepta sa i se spuna nimic despre alcool, daca stie ca cele spuse
vin de la cineva care bautura.
Speram ca intr-o zi Alcoolicii
Anonimi va ajuta publicul pentru o mai buna intelegere a gravitatii problemei
alcoolismului, dar daca atitudinea nostra este de amaraciune si ostilitate, nu
vom face mare brinza. Bautorii o vor respinge in mod sigur.
La urma urmelor, problemele ni le-am
creat singuri. Sticlele cu bautura nu au fost decit un simbol. Pe de alta
parte, noi nu mai luptam cu nimeni si cu nimic. Trebuie sa facem asa.
UN CUVINT CATRE SOTII
Cu putine exceptii,
cartea noastra pina acum a vorbit despre barbati. Dar ceea ce am spus se aplica
tot asa de mult si la femei. Activitatile noastre in numele femeilor care beau
sint in crestere. Exista orice evidenta ca femeile isi recistiga sanatatea tot
asa ca si barbatii daca incearca sugestiile nostre.
Pentru fiecare om care bea altii sint
implicati – sotia care tremura de frica urmatoarei betii; mama si tatal care
vad cum fiul lor se duce de ripa.
Printre noi sint sotii, rude si
prieteni ale caror probleme s-au rezolvat si altii care inca nu au gasit o
solutie fericita. Noi vrem ca sotiile membre ale Alcoolicilor Anonimi sa se
adreseze sotiilor celor care beau prea mult. Ceea ce ele vor spune se poate
aplica la aproape oricare persoana legata prin rudenie sau afectiune de un
alcoolic.
Ca sotii ale Alcoolicilor Anonimi
vrem sa stii ca noi te intelegem cum probabil putini altii te pot intelege. Noi
vrem sa analizam greseli pe care le-am facut in trecut. Vrem sa intelegi ca
nici o situatie nu este prea dificila si nici o nefericire asa de mare ca sa nu
fie invinsa.
Noi am calatorit fara indoiala un
drum plin de hopuri. Am avut lungi intilniri cu mindria ranita, frustrarea,
autocompatimirea, neintelegerea din partea altora si frica. Acestia nu-s
companioni placuti. Am fost condusi la o simpatie exagerata ori la un sentiment
amar. Unele dintre noi am virat de la o extrema la alta, sperind continuu ca
intr-o buna zi cei pe care ii iubim vor deveni ei insisi asa cum au fost odata.
Loialitatea si dorinta ca sotii
nostri sa-si mentina capetele sus si sa fie ca alti oameni au nascut tot felul
de predictii. Noi am fost altruisiti si cu sacrificiu de sine. Noi am spus
numeroase minciuni ca sa protejam mindria noastra si reputatia sotilor nostri.
Ne-am rugat, am cersit, am avut rabdar. Am lovit vicios. Am dat bir cu fugitii.
Am fost isterice. Am fost lovite de teroare. Am cautat simpatie. Am avut in
retaliere afaceri de dragoste cu alti oameni.
Casele noastre au fost cimpuri de
bataie mai ales seara. Dimineata ne sarutam si ne impacam. Prietenii nostri
ne-au sfatuir sa ii parasim si am facut-o cu hotarire, numai sa ne reintoarcem
in scurt timp sperind, totdeauna sperind. Barbatii nostri au jurat juraminte
solemne ca au terminat cu bautura pentru totdeauna. Noi i-am crezut cind nimeni
altul nu i-ar fi crezut. Apoi, dupa citeva zile, saptamini ori luni o noua
betie exploziva.
Rareori aveam prieteni in case,
niciodata stiind cind va aparea omul casei. Puteam sa facem numai putine
reuniuni sociale. Ajunseseram sa traim aproape izolati. Cind eram invitati,
sotii nostri trageau pe ascuns asa de multe pahare ca stricau totul. Daca, in
schimb, nu beau nimic, autocompatimirea lor strica toata veselia.
Totdeauna aveam probleme financiare.
Serviciile erau intotdeauna in pericol ori pierdute. Nici cu o masina blindata
nu puteau aduce salariul acasa. Economiile se topeau ca zapada in iunie.
Uneori erau alte femei. Cita durere
de inima aducea aceasta descoperire; cit de crud sa ti se spuna ca ele
intelegeau oamenii nostri cum noi nu ii intelegem!
Cu cit colectorii de datorii,
serifii, taximotoristii suparati, politistii, derbedeii, prietenii si chiar
femeile pe care uneori le aduceau acasa – si totusi barbatii nostri ziceau ca
nu sintem ospitaliere. "Plictisitoare, cicalitoare, stricatoare de
petreceri", asa ne ziceau. A doua zi ei redeveneau ei insisi si noi ii
iertam si incercam sa uitam.
Am incercat sa pastram dragostea
copiilor pentru tatal lor. Noi le spuneam micutilor ca tatal lor este bolnav
fara sa realizam cit de aproape de adevar eram. Bateau copii, dadeau cu
picioarele in usi, spargeau vesela scumpa si rupeau clapele de la piane. In
mijlocul acestor nebunii plecau de acasa amenintind ca va ramine cu cealalta
femeie definitiv. In disperare ne imbatam si noi – sa intrecem toate betiile.
Rezultatul neasteptat era ca barbatilor nostri parea sa le placa.
Probabil la acest punct am divortat
si am luat copiii la casa tatalui si a mamei. Atunci eram criticati sever de
parintii sotului pentru dezertare. De cele mai multe ori nu plecam. Stateam si
stateam si stateam. In sfirsit cautam si noi de lucru in fata destitutiei ce ne
infatisa pe noi si familiile noastre.
Am inceput sa cerem sfat medical cind
betiile deveneau mai dese. Alarmantele simptome fizice si mintale, adincirea
remuscarii, depresiunii si sentimentului de inferioritate ce se asterneau peste
cei ce ne erau dragi – aceste lucruri ne infiorau si dezorientau. Ca animalele
ce trag roata ce scoate apa, am tras cu rabdare ca sa cadem inapoi sfirsite de
puteri dupa fiecare efort zadarnic de a atinge un pamint solid. Multe dintre
noi am intrat in stagiul final cu ajungerea la aziluri, sanatorii, spitale si
inchisori. Uneori erau tipete in delir si nebunie. Moartea era uneori foarte
aproape.
In aceste conditii, natural, am facut
si greseli. Unele dintre ele au iesit din cauza ignorantei alcoolismului.
Uneori aveam presimtirea vaga ca aveam de-a face cu oameni bolnavi. Daca noi am
fi inteles total natura bolii alcoolice, ne-am fi purtat diferit.
Cum puteau oameni care-si iubeau
sotiile si copiii sa fie asa fara judecata, nesimtiti si cruzi? Aceste persoane
nu erau capabile sa iubeasca, ne gindeam noi. Si in timp ce deveneam convinse
de lipsa lor de afectiune, ne surprindeau cu prospere imbunatatiri atentii noi.
Pentru un timp deveneau cei dulci de odiniara, numai ca sa sfarime in bucati inca
odata noua structura a afectiunii. Intrebati de ce au inceput sa bea din nou,
raspundeau cu scuze prostesti si fara scuze. Era asa de socant ca ti se rupea
inima. Puteam noi sa gresim atit de mult in alegerea omului cu care ne-am
casatorit? Cind beau deveneau straini. Uneori erau asa de inaccesibili ca parea
ca un zid gros a fost construit in jurul lor.
Si chiar daca nu-si iubeau familiile,
cum puteau ei sa fie asa de orbi in privinta lor? Ce s-a ales de judecata lor,
bunul lor simt, vointa lor? Cum de nu vedeau ca bautura le aducea ruina? De ce
cind aceste pericole le erau scoase in evidenta erau de acord, iar apoi se
imbatau din nou imediat?
Acestea sint unele dintre intrebarile
ce alergau prin mintea oricarei femei ce avea un sot alcoolic. Speram ca aceasta
carte a raspuns la citeva dintre ele. Probabil sotul tau a trait in lumea aceea
stranie a alcoolismului unde totul este deformat si exagerat. Tu poti vedea ca
el te iubeste cu partea lui buna. Desigur, exista asa ceva ca
incompatibilitate, dar in fiecare instanta alcoolicul apare ca nu iubeste si nu
are nici o consideratie; aceasta se intimpla de obicei din cauza ca este
pervertit si imbolnavit si de aceea spune si face aceste lucruri
infricosatoare. Astazi cei mai multi dintre oamenii nostri sint soti si tati
mai buni decit oricind inainte.
Incearca sa nu condamni sotul tau
alcoolic indiferent de ce zice sau face. El este inca un bolnav grav, o
persoana nerezonabila. Trateaza-l cind poti ca si cum ar avea pneumonie. Cind
te supara adu-ti aminte ca este foarte bolnav.
Exista o exceptie importanta la cele
de mai sus. Noi stim ca unii oameni sint cu totul rau intentionati, ca nici o
cantitate de rabdare nu va face vreo diferenta. Un alcoolic cu acest
temperament s-ar repezi sa foloseasca acest capitol ca un ciomag deasupra
capului tau. Nu-l lasa sa ia acest avantaj. Daca tu crezi ca el este de acest
tip o sa te simti mai bine daca-l parasesti. Este oare drept sa-l lasi sa
ruineze viata ta si vietile copiilor? In spedial cind el are in fata lui o cale
de a se opri din baut si sa o utilizeze daca el intr-adevar vrea sa faca tot
efortul.
Problema cu care te framinti de
obicei cade in una din patru categorii:
Sotul tau poate fi numai un
consumator mare de alcool. Bautul lui poate fi constatat sau poate fi exagerat
numai in unele ocazii. Poate ca el cheltuie foarte multi bani pe bautura. Poate
ca-l incetineste mintal si fiziceste, dar el nu-si da seama. Uneori el este o
sursa de rusinare pentru tine si prietenii lui. El crede ca poate sa-si
menajeze bautura, ca nu ii face nici un rau, caci bautul este necesar in
meseria lui. El va fi probabil insultat daca i se zice alcoolic. Lumea este
plina de oameni ca el. Unii vor incetini sau se vor opri de tot, altii nu.
Dintre cei ce continua, un numar mare vor deveni adevarati alcoolici dupa un
timp.
Sotul tau arata lipsa de control,
pentru ca el nu este capabil sa stea treaz o perioada, chiar daca vrea. Foarte
des cind bea o cam ia razna. El admite ca este adevarat, dar este sigur ca se
va indrepta. El incepe sa incerce cu sau fara cooperarea ta, diferite metode sa
se modereze sau sa se opreasca din baut. Poate ca incepe sa-si piarda
prietenii. Afacerile lui pot cumva sa sufere. El se tem uneori si devine
convins ca el nu poate sa bea ca alti oameni. Uneori bea dimineata de-a lungul
zilei, ca sa-si poata controla nervii. Simte remuscari dupa betii serioase
si-ti spune ca vrea sa se opreasca. Dar cind se reface, el incepe sa gindeasca
cum poate sa bea mai moderat data viitoare. Noi credem ca aceasta persoana este
in pericol. Acestea-s semnele unui adevarat alcoolic. Poate ca el inca conduce
afacerile cum trebuie. In nici un caz nu el a distrus totul. Cum zicem intre
noi " El vrea sa se opreasca".
Acest sot a inaintat de mult mai mult
decit sotul numarul doi! Desi inainte era ca alcoolicul numarul doi, el a
devenit mai rau. Prietenii lui s-au imprastiat, casa lui este aproape distrusa
si el nu poate sa tina un serviciu. Poate doctorul a fost chemat si drumul
obositor al sanatoriilor si spitalelor a inceput. El se agata de notiunea ca
totusi va gasi un fel de a se lasa de baut. El poate a ajuns la punctul unde
disperat ar vrea sa se opreasca dar nu poate. Cazul lui prezinta intrebari
aditionale pe care noi vom incerca sa le raspundem pentru tine. Tu poti sa fii
plin de sperante intr-o situatie ca aceasta.
Tu poti avea un barbat de care esti
complet disperata. El a fost plasat intr-un spital dupa altul. El este violent,
ori apare complet nebun cind este baut. Uneori bea in drumul spre casa de la
spital. Poate ca a avut deliruri violente. Doctorii vor da din cap si te vor
sfatui sa-l comiti. Poate ca deja ai fost obligata sa-l comiti. Aceasta
priveliste nu este chiar asa de neagra pe cit pare. Multi dintre sotii nostri
au ajuns asa de departe. Cu toate acestea s-au reinsanatosit.
Acum sa mergem inapoi la sotul
numarul unu. Straniu indeajuns este greu sa ai de-a face cu el. Lui ii place sa
bea. Ii stirneste imaginatia. Prietenii lui par mai apropiati la un pahar.
Poate ca si tie iti place sa bei cu el cind nu intrece masura. Voi ati petrecut
impreuna multe seri discutind si bind in fata sobei. Probabil ca amindurora va
plac petrecerile care ar fi plictisitoare fara lichior. Si noi am gustat cu
placere astfel de seri; ne-am simtit foarte bine. Noi stim totul despre alcool
ca lubrifiant social. Unele, dar nu toate, gindim ca are avantajele lui cind
este folosit rezonabil.
Primul principiu de succes este ca
nicicum sa nu te enervezi. Chiar daca sotul tau devine de nesuportat si trebuie
sa-l parasesti temporar daca poti pleca fara ranchiuna. Rabdarea si
temperamentul bun sint cele mai necesare.
Urmatorul sfat este ca niciodata sa
nu ii spui ce sa faca in privinta bauturii. Daca ii dai impresia ca esti
cicalitoare sau o persoana ce strica veselis, sansele tale de a savirsi ceva de
folos pot sa fie zero. El va folosi aceasta ca o scuza sa bea mai mult. El iti
va spune ca este neinteles. Aceasta poate conduce la nopti petrecute singure
pentru tine. El poate cauta pe altcineva sa-l consoleze – nu intotdeauna un alt
om.
Fii sigura ca bautul sotului tau sa
nu-ti altereze relatiile tale cu copiii sau prietenii. Ei au nevoie de
prietenia si ajutorul tau. Este posibil sa ai o viata plina si utila, cu toate
ca sotul tau continua sa bea. Cunoastem femei care nu au frica si chiar sint
fericite in aceste conditii. Nu-ti pune in gind sa-ti transformi sotul. Poti sa
fii incapabila sa o faci oricit de greu ai incerca.
Noi stim ca aceste sugestii sint
uneori greu de urmat, dar vei evita multe dureri de inima daca ai succes
urmindu-le. Sotul tau poate sa aprecieze in cele din urma rezonabilitatea si
rabdarea ta. Acestea pot sa paveze drumul spre o convorbire prieteneasca despre
problema alcoolului. Incearca sa-l faci pe el sa aduca subiectul despre
problema lui. Incearca sa nu critici de-a lungul acestei discutii. Incearca sa
te pui in locul lui. Lasa-l sa inteleaga ca vrei sa ajuti sa nu critici. Cind o
neintelegere apare poti sugera sa citeasca aceasta carte sau cel putin
capitalul despre alcoolism. Spune-i ca ai fost ingrijorata probabil fara rost.
Tu crezi ca el ar trebui sa stie subiectul mai bine, in asa fel ca oricine ar
trebui sa aiba o intelegere clara a riscului ce il ia daca bea prea mult.
Arata-i ca ai incredere in puterea lui de a se opri sau de a bea moderat.
Spune-i ca nu vrei sa fii plictisitoare; ca tu nu mai vrei ca el sa aiba grija
de sanatatea lui. In acest fel ai putea sa ai succes in a-l interesa in
discutii despre alcoolism.
El probabil ca are citiva alcoolici
printre cunostintele lui. Poti sa sugerezi ca amindoi puteti sa le acordati
ceva interes. Bautorilor le place sa ajute pe alti bautori. Sotul tau poate fi
de acord sa vorbeasca cu unul dintre ei.
Daca acest fel de apropiere nu atrage
atentia sotului tau, cel mai bine ar fi sa o lasi balta, dar dupa o convorbire
prieteneasca sotul tau mai mult ca sigur va readuce vorba el insusi. Aceasta
cere rabdare, dar va fi de folos. Intre timp, tu incearca sa ajuti sotia unui
alt bautor serios. Daca tu actionezi pe aceste principii, sotul tau se poate
opri ori modera.
Sa presupunem ca sotul tau se potriveste
cu descrierea alcoolicului numarul doi. Aceleasi principii care se aplica se
aplica sotului numarul unu trebuie practicate. Dar dupa betia urmatoare,
intreaba-l daca intr-adevar doreste sa se lase complet de bautura. Nu ii cere
sa o faca pentru tine sau pentru altcineva. Vrea el numai sa se lase? Sanse
sint ca ar vrea. Arata-i o copie a acestei carti si spune-i ce ai aflat despre
alcoolism. Arata-i ca inteleg alcoolicii, scriitori ai acestei carti. Spune-i
citeva din istorisile pe care le-ai citit. Daca tu crezi ca el se va rusina de
remediul spiritual, cere-i sa se uite la capitolul despre alcoolism. Poate
atunci va deveni indeajuns de interesat sa continue.
Daca este entuziasmat, cooperarea ta
va insemna mare lucru. Daca el nu este entuziasmat ori gindeste ca nu este un
alcoolic, noi iti sugeram sa il lasi in pace. Evita sa il grabesti sa urmeze
programul nostru. Saminta a fost plantata in mintea lui. El stie ca mii de
oameni sint foarte asemanatori cu el s-au reinsantosit. Dar nu ii amintiti de
aceasta dupa ce a inceput sa bea, pentru ca poate sa il enerveze. Mai curind
sau mai tirziu, o sa il gasesti citind cartea inca o data. Asteapta pina cind
repetate betii il vor convinge ca trebuie sa actioneze, caci cu cit il grabesti
mai mult, cu atit refacerea lui va intirzia.
Daca tu ai un sot de tipul trei (3),
poti sa fii norocoasa. Fiind sigura ca vrea sa se opreasca, tu te poti duce cu
volumul acesta asa de bucuroasa ca si cind ai fi descoperit un zacamint de
petrol.
El s-ar putea sa nu impartaseasca
entuziasmul tau, dar aproape sigut va citi cartea si s-ar putea sa accepte
programul dintr-o data. Daca nu, tu probabil nu ai mult sa mai astepti. Din nou
tu nu trebuie sa-l aglomerezi. Lasa-l sa decida pentru sine. Cu veselie
priveste-l prin citeva alte betii. Vorbeste despre conditia lui si despre
aceasta carte numai el ridica subiectul. In unele cazuri ar fi mai bine sa lasi
pe cineva din afara familiei sa prezinte cartea. Ei pot grabi actiunea fara sa
stirneasca ostilitate. Daca sotul tau este un individ normal dealtfel, sansele
tale sint la acest stagiu.
Tu poti presupune ca omul din
categoria a patra va fi fara speranta, dar nu este asa. Multi dintre Alcoolicii
Anonimi au fost asa. Toata lumea i-a abandonat. Infringerea parea sigura. Cu
toate acestea, astfel de oameni au avut o spectaculara si puternica recuperare.
Sint si exceptii. Unii oameni au fost
asa de slabiti de catre alcool incit ei nu se pot opri. Uneori sint cazuri cind
alcoolismul este complicat de alte dereglari. Un doctor sau un psihiatru bun pot
sa-ti spuna daca aceste complicatii sint serioase. In orice caz, incearca sa-l
faci sa citeasca aceasta carte. Reactia lui poate fi una de entuziasm. Daca el
este deja internat intr-o institutie, dar te poate convinge pe tine si doctorul
tau ca el intelege ca este o treaba serioasa, da-i sansa sa incerce metoda
noastra cu exceptia faptului ca doctorul considera conditia lui mintala prea
anormala sau periculoasa. Facem aceasta recomandare cu ceva confidenta. De ani
de zile noi am lucrat cu alcoolicii comisi azilului. De cind aceasta carte a
fost pentru prima data publicata, AA a eliberat mii de alcoolici din aziluri si
spitale de orice fel. Majoritatea nu s-au reintors niciodata la spital. Puterea
lui Dumnezeu atinge adincimi mari!
Tu poti avea o situatie opusa in
miinile tale. Poate ca sotul tau este in libertate dar trebuie comis. Unii
oameni nu pot sau nu vor scapa de alcoolism. Cind ei devin foarte periculosi,
noi credem ca cel mai bine este sa-i comiteti, dar desigur un doctor bun
trebuie consultat intotdeauna. Sotiile si copiii acestor oameni sufera teribil,
dar nu mai mult decit oamenii insisi.
Uneori trebuie sa incepi o viata
noua. Cunoastem femei care au facut-o. Daca aceste femei ar adopta calea
spirituala a vietii drumul lor ar fi mult mai neted.
Daca sotul este un betiv, tu probabil
te ingrijorezi de ceea ce lumea gindeste si urasti sa-ti intilnesti prietenii.
Te inchizi mai mult si mai mult in tine insuti si gindesti ca toti vorbesc
despre situatia din casa ta. Tu eviti subiectul bauturii chiar si cu parintii
tai. Nu stii ce sa le spui la copii. Cind sotul tau este rau devii o epava
tremurinda dorind ca telefonul sa nu fi fost inventat niciodata.
Noi consideram ca aceasta rusinare
este necesara. In timp ce nu trebuie sa-ti discuti sotul in amanunt, tu poti
sa-ti lasi linistita prietenii sa cunoasca natura bolii lui. Dar trebuie sa fii
atenta sa nu-ti faci sotul de rusine sau sa-l ranesti.
Cind tu ai explicat cu atentie
acestor oameni ca el este o persoana bolnava, tu ai creat o noua atmosfera.
Barierele care au rasarit intre tine si prietenii tai vor disparea prin
cresterea unei intelegeri simpatetice. Tu nu vei mai fi complexata sau sa simti
ca trebuie sa ceri scuze ca si cind sotul tau ar avea un caracter slab. El
poate fi orice dar nu slab de caracter. Curajul tau nou, natura ta buna si
lipsa de sfiala vor face minuni pentru tine din punct de vedere social.
Aceleasi principii se aplica si in
ceea ce priveste copiii. Cu exceptia faptului cind au nevoie de protectie
impotriva tatalui lor, este cel mai bine sa nu iei partea cuiva in orice cearta
el are cind bea cu ei. Foloseste-ti energia sa promovezi o intelegere mai buna
de jur imprejur. In asa fel, acea tensiune teribila care prinde in gheare casa
oricarui alcoolic va fi destinsa.
Foarte frecvent ai simtit obligatia
sa-i spui sefului barbatului tau de la lucru si prietenilor lui ca este bolnav
cind de fapt el era beat. Evita sa raspunzi acestor intrebari cit mai mult cu
putinta. Dorinta ta ca sa-l protejezi nu trebuie sa te faca sa minti celor ce au
dreptul sa stie unde este el si ce face.
Discuta acest subiect cu el cind este
treaz si in toane bune. Intreaba-l ce trebuie sa faci cind te pune in asa
situatie din nou. Dar fii atenta sa nu arati resentiment pentru ultima data
cind s-a intimplat.
Exista o alta frica paralizanta.
Poate sa-ti fie teama ca, sotul tau isi va pierde serviciul; te gindesti la
disgratie si timpurile grele de care vei avea parte tu si copiii tai. Aceasta
se poate intimpla doar si poate. Ori tu deja ai avut-o de citeva ori. Daca se
mai repeta, priveste-o in alta lumina. Poate se va dovedi o binecuvintare!
Poate-l va convinge pe sotul tau sa vrea sa se lase de bautura pentru
totdeauna. Si acum tu stii ca poate sa se opreasca daca vrea! De repetate ori
aceasta calamnitate aparenta a fost un avantaj pentru noi pentru ca a deschis
cararea care a condus la descoperirea lui Dumnezeu. In alta parte a acestei
carti am remarcat cit de buna este viata cind este traita pe plan spiritual.
Daca Dumnezeu poate rezolva antica enigma a alcoolismului El poate rezolva si
problemele tale. Noi sotiile am aflat ca oricine altcineva ca am fost afectate
de mindrie, autocompatimire, vanitate si tot ce face o persoana egocentrica; si
noi nu am fost deasupra iubirii de sine ori a necinstei. Cind sotii nostri au
inceput sa aplice principiile spirituale in viata lor, am inceput si noi sa
vedem dorinta de a face la fel ca ei.
La inceput unele dintre noi nu am
crezut ca avem nevoie de astfel de ajutor. Noi gindeam ca in mare eram femei
bune capabile sa fim cumsecade daca sotii nostri s-ar opri din baut, insa a
fost o idee proasta, ca eram asa de bune incit nu aveam nevoie de Dumnezeu.
Acum incercam sa punem principiile spirituale la lucru in fiecare departament
al vietilor noastre. Cind o facem, vedem ca rezolva de asemenea si problemele
noastre; ca disparitia fricii, grijilor si simtaminteleor ranite este ceva
minunat. Noi te indemnam sa incerci programul nostru caci nimic nu va fi asa de
folositor sotului tau ca radicala schimbare de atitudine catre el pe care Dumnezeu
iti va arata cum sa o ai. Mergi alaturi de sotul tau daca poti.
Daca tu si sotul tau gasiti o solutie
pentru prezenta problema a bauturii, incit sigur vei fi foarte fericita. Dar
toate problemele nu vor fi rezolvate dintr-o data. Saminta a inceput sa
incolteasca intr-un pamint nou, dar cresterea de abia a inceput. Cu toata noua
fericire gasita vor fi urcusuri si coborisuri. Multe dintre problemele vechi
sta inca cu tine. Asa trebuie sa fie.
Credinta si sinceritatea ta si a
sotului vor fi puse la incercare. Aceste exercitii trebuie privite ca o parte
la educatiei noi pentru ca numai asa voi veti invata sa traiti. Veti face
greseli dar daca sint sincere nu va vor trage in jos. In schimb voi le veti
folosi. O carare mai buna in viata va aparea cind greselile vor fi inlaturate.
Unele obstacole ce le vei intilni
sint iritabilitatea, simturile ranite si resentimentele. Sotul tau uneori va fi
irezonabil si tu ai vrea sa-l critici. Incepind cu o pata pe orizontul
domestic, nori mari si grei de cearta se pot aduna. Aceste neintelegeri
familiare sint foarte periculoase, in special pentru sotul tau. De cele mai
multe ori tu porti raspunderea sa le eviti sau sa le tii sub control. Nu uita
niciodata ca resentimentul este un pericol de moarte pentru un alcoolic. Noi nu
spunem ca trebuie sa fii de acord cu sotul tau cind exista o diferenta de
opinie intemeiata. Fii insa atenta sa nu-ti exprimi dezacordul intr-un fel
indignat ori critic.
Tu si sotul veti invata ca puteti
rezolva problemele serioase mai usor decit pe cele triviale. Apoi cind tu si el
veti avea o discutie incalzita, va fi un privilegiu al fiecaruia de a zimbi si
a zice " Aceasta devine prea serioasa. Imi pare rau m-am suparat. Hai sa
vorbim despre ea mai tirziu." Daca sotul tau incearca sa traiasca pe baze
spirituale el de asemenea va face tot ce ii sta in putere sa evite
neintelegerea si vrajba.
Sotul tau stie ca-ti datoreaza mai
mult decit abstinenta. El vrea sa rasplateasca. Cu toate acestea tu nu trebuie
sa te astepti prea mult. Felul lui de a gindi si actiona sint obiceiuri vechi.
Rabdare, toleranta, intelegere si iubire devin lozincile zilei. Arata-i acestea
in tine si el o va face la fel. Traieste si lasa si pe altii sa traiasca, este
noua deviza. Daca amindoi aratati dorinta de a remedia defectele voastra nu va
mai fi necesar sa va criticati unul pe celalalt.
Noi femeile purtam cu noi pictura
unui om ideal, omul exemplu care am dori sa fie sotul nostru. Este cel mai
natural lucru din lume, cind problema bauturii este rezolvata sa simti ca el va
masura acum acea viziune indragita. Sanse sint ca el nu va deveni asa ceva
pentru ca la fel ca tine este abia la inceputul dezvoltarii. Fii rabdatoare.
Un alt simtamint care-i sigur ca va
fi intretinut, este regretul ca dragostea si fidelitatea nu au putut sa ii
vindece pe barbate de alcoolism. Noi nu ne impacam cu gindul ca continutul unei
carti ori munca unui alt alcoolic a reusit in citeva saptamini ceea ce noi nu
am reusit in ani de zile. In aceste momente uitam ca alcoolismul este o boala
asupra careia nu putem nicicum sa avem vreo putere. Sotul tau va fi primul care
sa admita ca devotamentul tau si grija ta l-au adus la punctul la care sa aiba
experienta spirituala. Fara tine putea sa se aleaga praful de el de mult. Cind
iti vin ginduri de razbunare incearca sa faci o pauza si numara-ti
binecuvintarile. In fond, famila ta este reintregita, alcoolul nu mai este o
problema iar tu si sotul tau lucrati impreuna la un viitor nevisat.
Inca o alta dificultate este ca tu
poti deveni geloasa pe atentia ce o acorda altora, in special alcoolicilor. Tu
te-ai straduit sa-l ai pe linga tine iar el petrece ore in sir ajutind alti
alcoolici si familiile lor. Tu ai vrea acum sa fie numai al tau. De fapt, el
trebuie sa lucreze cu altii ca sa-si poata mentine propria sanatate. Uneori el
va deveni asa de absorbit ca va aparea intr-adevar neglijent. Casa ta devine
plina de straini. Unii dintre ei nu-ti vor placea. El devine preocupat cu
problemele lor dar nu si cu ale tale. Nu iti va folosi la nimic daca ii atragi
atentia si o vrei mai mult pentru tine. Noi consideram ca este gresit sa ii
micsorezi entuziasmul pentru munca lui cu alti alcoolici. Tu ar trebui sa il
ajuti in efortul lui cit mai mult posibil. Iti sugeram sa iti indrepti atentia
catre sotiile noilor prieteni alcoolici. Ele au nevoie de sfatul si iubirea
unei femei ce a trecut prin ceea ce trec ele acum.
Este poate adevarat ca tu si sotul
tau ati trait mult timp separati, pentru ca bautura de multe ori izoleaza sotia
unui alcoolic. De aceea, tu probabil ai nevoie de interese noi si o cauza
pentru care sa traiesti tot asa de mare ca a sotului tau. Daca tu ajuti in loc
sa te plingi vei vedea ca acest exces de entuziasm se va domoli. Amindoi va
veti trezi cu un nou sens al responsabilitatii pentru altii. Tu la fel ca sotul
tau o sa te gindesti cum sa iei cit mai mult de la viata. Fara indoiala veti
trai o viata mai plina si veti adopta unul mult mai bun.
Poate ca sotul tau va face un bun
inceput pe baze noi, dar chiar cind lucrurile merg minunat, el te dezamageste
venind acasa beat. Daca tu simti ca el intr-adevar a vrut sa se lase de baut nu
trebuie sa te alarmezi. Cu toate ca e mult mai bine sa nu cada in recidiva asa
cum multi dintre noi au reusit sa nu cada, nu este deloc rau in unele cazuri.
Sotul tau va vedea dintr-o data ca va trebui sa-si dubleze activitatile lui
spirituale daca vrea sa supravietuiasca. Tu nu trebuie sa ii aduci aminte de
eficienta lui spirituala, el o va vedea singur. Inveseleste-l si intreaba-l cum
poti sa ii fii de folos in continuare.
Cea mai mica umbra de frica sau
intoleranta poate slabi sansele de recuperare ale sotului tau. Intr-un moment
de slabiciune el poate lua dezaprobarea ta pentru prietenii sai pe care ii tine
pe piedestal drept scuza instantanee si banala de a bea.
Nicicind si nicicum nu incerca sa ii
organizezi viata in asa fel incit sa il feresti de tentatii. Cea mai mica
intentie din partea ta de a ii aranja intilnirile si afacerile in asa fel incit
sa nu fie tentat, va fi observata. Lasa-l sa se simta complet liber si sa se
duca sau sa vina dupa cum doreste. Este foarte important. Daca se imbata nu da
vina pe tine. Dumnezeu este cel ce a ridicat sau nu problema alcoolismului
sotului tau. Daca nu a ridicat-o este bine sa afli cit mai curind posibil.
Atunci tu si sotul tau trebuie sa verificati bazele fundamentale. Pentru a
preveni o alta repetare trebuie sa lasati in grija lui Dumnezeu problema
bauturii impreuna cu toate celelalte probleme.
Noi intelegem ca ti-am dat multe
directive si sfaturi. Poate ca parem dadacitoare. Daca asa parem, ne cerem
scuze, pentru ca nici noua nu ne plac persoanele care ne dadacesc. Dar ceea ce
am relatat se bazeaza pe o experienta in general dureroasa. De aceea, noi dorim
ca tu sa intelegi si sa eviti dificultatile ce nu sint necesare.
Deci tie ce stai acolo afara, dar
care in curind vei fi cu noi iti spunem "Noroc si Dumnezeu sa te
binecuvinteze".
IN SFIRSIT, FAMILIA
Multimea femeilor
din grupurile noastre a sugerat o anumita atitudine o sotie poate lua cu sotul
care se insanatoseste. Poate ca ele au creat impresia ca trebuie sa-l infasori
in vata si sa-l pui pe piedestal. O reajustare de succes indica insa
contrariul. Toti membrii familiei trebuie sa ne uneasca pe cimpul comun al
tolerantei, intelegerii si iubirii. Aceasta introduce un proces de dezumflare a
penelor. Alcoolicul, sotia sa, copiii, rudele, fiecare ar putea avea idei
originale despre atitudinea familiei catre el sau ea. Fiecare este interesat sa
i se respecte opiniile. Noi stim ca, cu cit un membru al familiei isi impune
opiniile, cu atit ceilalti devin mai indignati. Aceasta duce la discordie si
nefericire.
Si de ce? Nu este oare pentru ca
fiecare vrea sa fie conducator? Nu este oare pentru ca fiecare vrea sa aranjeze
spectacolul familiar dupa placul lui? Nu incearca el subconstiincios sa vada
cit poate lua de la familie in loc sa dea de la el?
Incetarea betiilor este primul pas de
indepartare de conditia anormala a unui stres exagerat. Un doctor ne-a spus
"Ani de zile de convietuire cu un alcoolic este aproape sigur ca va face
orice sotie si copil neurotici. Intreaga familie este intr-un anumit grad
bolnava". Cind incep aceasta calatorie, familiile trebuie sa inteleaga ca
nu va fi vreme placuta. Fiecare la rindul sau trebuie sa care greutatea si sa
se straduiasca din greu.
Vor fi scurtaturi fascinante si
ocolisuri pe care se vor rataci si pierde.
Presupunem ca noi iti atragem atentia
asupra unor obstacole pe care familia le va intilni; presupunem ca noi sugeram
cum obstacolele pot fi evitate uneori chiar schimbate in avantajul tau. Familia
alcoolicului tinjeste dupa reintoarcerea fericirii si bunastarii materiale.
Familia isi aminteste cind tatal era romantic, avea grija de toate si avea
succes. Viata de azi este masurata impotriva acelor ani si cind da din nou de
greu familia poate deveni nefericita iar.
Confidenta familiei in tata este
foarte inalta. Bunele zile de odinioara se vor intoarce in curind. Uneori ei
cer ca tatal sa aduca acele zile inapoi imediat. Ei cred ca Dumnezeu chiar le
datoreaza aceasta recompensa de mult uitata. Dar capul familiei a petrecut
multi ani la distrugerea fundatiei; romanta, prietenia, sanatatea sint acum
ruinate sau ranite. Va lua timp sa cureti ruinile. Desi vechile cladiri vor fi
inlocuite cu altele mai frumoase, vor lua multi ani ca sa fie terminate.
Tatal stie ca el este de vina; ii va
lua poate multe sezoane de munca grea ca sa se restaureze financiar, dar
aceasta nu trebuie sa i se reproseze. Poate ca el nu va mai avea bani multi
niciodata. Dar o familie inteleapta il va admira pentru ceea ce incearca sa devina,
nu pentru cit poate sa cistige.
Din cind in cind, familia va fi
cuprinsa de amintiri din trecut, deoarece cariera betiei fiecarui alcoolic a
fost marcata de escapade comice, umilitoare, rusinoase ori tragice.
Primul impuls va fi sa ascunzi aceste
schelete intr-un cabinet intunecos si sa bati usile in cuie. Familia poate fi
posedata de ideea ca viitoarea fericire se poate baza numai pe uitarea
trecutului. Noi gindim ca acest fel de a vedea lucurile este egocentric si in
conflict direct cu noul fel de a trai.
Henry Ford a facut cindva o remarca
inteleapta cum ca valoarea suprema in viata este experienta. Aceasta este
adevarat daca cineva vrea sa foloseasca experienta trecuta pentru a face bine.
Noi crestem prin vointa de a confrunta si rectifica erorile trecute si sa le
transformam in bunuri materiale sau spirituale. Trecutul alcoolicului devine
astfel principalul aset alm familiei si de multe ori aproape singurul!
Acest trecut dureros poate fi de o
valoare infinita pentru alte familii care inca lupta cu probleme asemanatoare.
Noi sugeram ca fiecare familie care a fost usurata de problema alcoolismului
datoreaza ceva celor care inca se mai zbat si, cind ocazia cere, fiecare membru
trebuie sa fie foarte binevoitor si sa impartaseasca greseli din trecut si sa le
scoata din ascunzisuri la lumina zilei, oricit ar fi de deranjant. Aratind
altora care sufera cum am fost ajutati este singurul fel in care viata va avea
valoare pentru noi de aici inainte. Sprijina-te pe gindul ca in miinile lui
Dumnezeu, trecutul negru este cea mai mare valoare pe care o ai – cheia ce da
viata si fericire altora. Cu ea poti sa-i ajuti sa evite moartea si mizeria.
Este posibil sa excavezi delicte
trecute in asa fel ca ele apar ca o pacoste sau o veritabila plaga. De exemplu,
noi cunoastem situatii in care un alcoolic sau sotia lui au avut afaceri
amoroase. La prima aparitie a experientei spirituale ei se iarta si se apropie
cit mai mult unul de altul. Miracolul reconcilierii a fost la indemina. Apoi
din cauza unei provocari sau alteia, cel deranjat va dezgropa o afacere veche
si va arunca cu suparare cenusa de jur. Citiva dintre noi am avut aceste dureri
de crestere si ele dor foarte mult. Soti si sotii au fost uneori fortati sa se
separe temporar pina cind noi perspective de victorii asupra mindriilor ranite
pot fi recistigate. In cele mai multe cazuri, alcoolicul a supravietuit acestei
grele incercari fara sa se intoarca la bautura, dar nu intotdeauna a avut
succes. Exceptind faptul cind un motiv bun si folositor este la mijloc, noi va sfatuim
sa lasati nediscutate intimplarile trecute.
Noi, familiile Alcoolicilor Anonimi,
tinem multe fapte rusinoase ascunse in colturi intunecoase. Se stie bine despre
problemele alcoolicilor. Aceasa-i o conditie care in viata ordinara ar putea
produce o suparare grava; poate fi birfa scandaloasa, risul pe seama altor
persoane si tendinta de a profita de pe seama informatiilor confidentiale.
Printre noi, acestea sint intimplari rare. Noi vorbim unul despre altul foarte
mult dar aproape fara exceptie noi diminuam efectul vorbirii prin spiritul de
dragoste si toleranta.
Alt principiu respectat cu atentie
este ca noi nu relatam experiente intime ale altei persoane decit cu aprobarea
ei. Noi gasim ca este mai bine cind este posibil sa ne rezumam la intimplarile
noastre. O persoana poate sa se autocritice si sa rida de ea insasi fara a
afecta pe altii, dar daca critica si ridiculizarea vin de la altii adesea
produc un efect contrar. Membrii familiei trebuie sa dea atentie marita acestor
probleme pentru ca o remarca neglijenta si inconsiderabila poate sa invieze pe
necuratul din alcoolic. Noi alcoolicii sintem foarte sensibili. La unii dintre
noi ne ia mult timp sa depasim acest handicap serios.
Multi alcoolici sint entuziasti. Ei
ajung usor la extreme. La inceputul refacerii alcoolicul poate lua una din doua
directii. Fie ca se arunca intr-o incercare frenetica sa-si refaca situatia
materiala or el va fi asa de captivat de noua lui viata ca nu mai vorbeste ori
gindeste de nimic altceva. In ambele cazuri vor apare probleme. Cu acestea noi
am avut experiente din belsug.
Noi gindim ca-i periculos sa te
arunci cu capul inainte spre probleme economice. Familia va fi afectata, placut
la inceput, cind se vede ca problema banilor este aproape rezolvata, apoi
neplacut cind se vad neglijati. Tatal poate fi obosit seara si ocupat in timpul
zilei. El poate arata lipsa de interes pentru copii si se poate supara cind ii
atragi atentia asupra faptului. Daca nu se supara poate ca-i blazat si
plictisit in loc sa fie vesel si afectionat cum familia lui vrea sa fie. Mama
de asemeni se poate plinge de lipsa de atentie. Toti sint nemultumiti si adesea
lasa sa se vada. Incepind cu aceste plingeri o bariera se ridica. El isi
incordeaza toti nervii ca sa recupereze timpul pierdut. Se straduieste sa-si
refaca situatia materiala si reputatia si vede ca o face cu succes.
Uneori mama si copiii nu cred ca-i
asa. Fiindca au fost neglijati si maltratati in trecut ei gindesc de cuviinta
ca tatal le datoreaza mult mai mult decit le da. Vor ca sa-l vada ca se zbate
pentru ei. Ei vor ca sa le redea momentele placute ce obisnuia sa le ofere
inainte de a deveni un alcoolic si sa arate cainta pentru ca i-a facut sa
sufere. Dar tatal nu se supune deliberat. Resentimentele cresc. El devine si
mai putin comunicativ. Uneori explodeaza pentru un fleac. Familia este
dezorientata. Familia il critica scotind in evidenta ca programul lui spiritual
se duce in jos. (coboara).
Aceasta trebuie evitat. Ambele parti,
tatal si familia, sint gresite cu toate ca fiecare parte ar avea o justificare.
Este de putin folos sa te certi si numai largeste prapastia. Familia poate
intelege ca tatal desi o duce mult mai bine este inca in convalescenta. Ei
trebuie sa fie multumiti ca-i treaz si capabil de a apartine acestei lumi inca
o data. Ei trebuie sa-i laude progresul. Ei trebuie sa-si aminteasca ca bautul
lui a fasonat tot felul de stricaciuni care vor lua mult sa fie reparate. Daca
ei inteleg aceste lucruri ei nu vor lua in serios perioadele lui de tifna,
depresiune ori apatie, care vor dispare cind exista toleranta, iubire si
intelegere spirituala.
Capul familiei trebuie sa-si
aminteasca cum ca el este principalul vinovat pentru soarta ciudata a casei
sale. El cu greu poate sa refaca pierderea de timp. Dar el trebuie sa vada
pericolul concentrarii peste masura in privinta banilor. Desi recuperarea
financiara este posibila pentru multi dintre noi, sfatul nostru este sa nu pui
banul pe locul intii. Pentru noi bunastarea materiala intotdeauna a urmat
progresului spiritual; niciodata nu l-a precedat.
Cum familia a suferit cel mai mult
este bine ca energia sa fie indreptata acolo. Ei nu va ajunge departe in nici o
directie daca nu reuseste sa arate altruism si dragoste sub propriul lui
acoperis. Noi stim ca exista sotii si familii dificile, dar cel ce invinge
alcoolismul trebuie sa recunoasca cum ca el a contribuit mult sa le faca asa.
Cind fiecare membru al unei familii
dezbinate incepe sa vada defectele si sa le admita in fata altora, atunci se
astern bazele pentru o discutie folositoare. Aceste discutii vor fi
constructive daca pot fi purtate fara argumente aprinse, autocompatimire,
justificare de sine ori criticism inveninat. Putin cite putin, mama, copii vor
vedea ca cer prea mult iar tatal va vedea ca el da prea putin. Principiul calauzitor
va fi sa dai mai mult decit sa iei.
Presupune pe de alta parte ca tatal
are la pornire o experienta spirituala entuziasmanta. Peste noapte ca un facut
el este o persoana diferita. El devine un entuziast om de credinta. El nu-i
capabil sa se concentreze in nimic altceva. Cit de curind ce refacerea lui va
fi luata drept ceva normal, familia se va uita la tatal nou si straniu cu
intelegere iar apoi cu iritare. Vor fi conversatii despre subiecte spirituale
dimineata la prinz si seara. El va putea cere ca familia sa-l gaseasca pe
Dumnezeu in graba, ori le va arata o indiferenta surprinzatoare spunind ca el
este deasupra considerentelor lumesti. El poate spune mamei care a fost
religioasa toata viata ca nu intelege despre ce este vorba si ca ea trebuie sa
adopte felul lui de spiritualitate cit mai este timp.
Cind tatal ia aceasta directie,
familia poate actiona cu impotrivire. Ei pot fi gelosi pe Dumnezeu care le-a
furat afectiunea tatalui. Desi recunoscatori ca nu mai bea, ei vor putea sa
displaca ideea ca Dumnezeu a facut un miracol unde ei nu au reusit. Adesea ei
uita ca tatal a fost in afara ajutorului omenesc. Ei ar putea sa nu vada de ce
dragostea si devotamentul lor nu au putut sa-l indrepte. Tatal are o viata
chiar asa spirituala cum pretinde el la urma urmelor. Daca el trebuie sa repare
greselile din trecut de ce acest concen pentru straini in loc de familie? Ce sa
mai spunem despre afirmatiile lui ca Dumnezeu va avea grija de familia lui? Ei
suspecteaza ca tatal s-a cam ratacit cu duhul.
In realitate el nu-i asa de ratacit
cum gindesc ei. Multi dintre noi am trecut prin exaltarea tatalui. Ne-am
complacut intr-o intoxicatie spirituala. Ca un prospector ce stringe cureaua la
maximum ca sa mai lungeasca ultima tira de mincare, tirnacopul nostru a lovit aur.
Bucuria dezlegarii noastre de o viata intreaga de frustratii nu a cunoscut
margini. Tatii simt ca au gasit ceva mai bun ca aurul. Pentru un timp el va
incerca sa pastreze noul tezaur numai pentru el. El poate sa nu vada deocamdata
ca el de abia a zgiriat suprafata unui zacamint inepuizabil care va plati
dividend numai daca va continua sa sape pentru restul vietii sale pentru a da
intregul produs altora pe gratis.
Daca familia coopereaza, tatal va
descoperi curind ca el sufera de o deformare a valorilor. El va pricepe ca
cresterea sa spirituala care nu include obligatiile familiare nu poate fi de
loc perfecta. Daca familia va intelege ca recenta comportare a tatalui nu este
decit o faza a dezvoltarii, totul va fi bine. In mijlocul unei familii
intelegatoare si simpatizante, aceste capricii ale spiritualitatii infantile a
tatalui vor dispare foarte repede.
Un rezultat opus se va obtine daca
familia se va deda la condamnare si critica. Tatal stie ca de ani de zile
bautura l-a plasat de partea gresita a argumentului, dar ca acum a devenit o
persoana superioara cu Dumnezeu de partea lui. Daca familia persista in critica
tatal poate cobori si mai mult pe panta gresita. In loc sa trateze familia cum
trebuie, el se va izola mai departe si va crede ca are o justificare spirituala
sa o faca.
Desi familia nu-i cu totul de acord
cu activitatile spirituale ale tatalui, ea trebuie totusi sa-i acorde o
libertate completa. Chiar daca el manifesta o anumita masura de neglijenta si
lipsa de raspundere catre familie este bine sa-l lase sa mearga cit de departe
in ajutorul altor alcoolici. In timpul acelor prime zile de convalescenta,
aceasta il va ajuta sa-si asigure refacerea mai bine decit orice altceva. Desi
unele din manifestatiile sale sint alarmante si neagreabile, noi credem ca
tatal va fi pe o fundatie mai puternica decit un om care-si plaseaza interesul
material inaintea dezvoltarii spirituale. El va fi cit mai putin tentat ca sa
bea si orice este mai de preferat decit s-o ia de la inceput cu bautura.
Acei dintre noi care am petrecut mult
timp in lumea spirituala fantezista, am vazut eventual imaturitatea ei. Aceasta
lume de vise a fost inlocuita cu un tel mai mare, acompaniat de o crescinda
constiinta a puterii lui Dumnezeu in vietile noastre. Noi am ajuns sa credem ca
El vrea ca noi sa ne tinem capetele acolo sus in nori (ceruri) cu El dar
picioarele sa le tinem bine infipte in pamint. Pe pamint este locul unde sint
tovarasii nostri de calatorie si aici munca noastra trebuie sa fie desfasurata.
Acestea sint realitatile pentru noi. Noi nu am gasit nimic incompatibil intre o
experienta spirituala puternica si o viata folositoare, sanatoasa si fericita.
Inca o sugestie: Chiar daca familiile
au convingeri spirituale sau nu, ei ar face bine sa examineze principiile dupa
care un alcoolic incearca sa traiasca. Ei cu siguranta vor aproba aceste
principii desi capul familiei inca nu reuseste cumva sa le practice. Nimeni
nu-l va ajuta pe omul ce se afla pe tangenta cu spiritualitatea asa de mult ca
sotia care adopta un program spiritual sanatos si o buna folosire a lui in
practica.
Vor fi alte schimbari profunde in
familie. Bautura l-a incapacitat pe tata asa de multi ani ca mama a devenit
capul familiei. Ea a carat responsabilitatile in mod galant. Prin forta
imprejurarilor, ea a fost obligata de multe ori sa-l trateze pe tata ca pe o
persoana bolnava sau un copil incapatinat. Chiar cind el vroia sa se afirme, el
nu putea pentru ca bautura il plasa constant pe o pozitie gresita. Mama a facut
toate planurile si a dat toate directiile. Cind era treaz tatal de obicei
urmarea directiile. Deci mama fara sa fie vina ei a devenit obisnuita sa poarte
pantalonii in familie. Tatal revenind instantaneu la viata adesea incearca sa
se afirme. Aceasta inseamna gilceava daca familia nu este atenta la aceste
tendinte si daca nu ajunge la o intelegere prieteneasca asupra lor.
Bautura izoleaza cele mai multe
familii de lumea din afara. Tatal poate a dat la o parte pentru multa vreme
activitati normale cum ar fi cluburi, datorii cetatenesti ori sportul. Cind el
isi reinnoieste interesul in asa ceva, gelozia poate sa apara. Familia poate
crede ca detine o ipoteca asupra tatalui asa de mare ca nimic nu trebuie lasat
pentru altii. In loc sa creeze noi cimpuri de activitate pentru ei insisi, mama
si copiii cer ca tatal sa-si plateasca datoriile prin a sta linga ei acasa.
La inceput, sotii ar trebui sa
infatiseze cu franchete faptul ca fiecare trebuie sa dea prioritate ici si colo
celuilalt daca vor ca familia sa joace un rol efectiv in noua viata. Este
necesar ca tatal sa petreaca mai mult timp cu alti alcoolici, dar activitatea
lui trebuie cumpanita. Familia poate face noi prieteni printre familiile de
alcoolici ce abia invata despre alcoolism si sa dea o consideratie serioasa
nevoilor lor. De asemeni, pot da atentie problemelor comunitatii. Daca familia
nu are legaturi religioase, ar fi de dorit sa contacteze sau sa devina membrii
unui grup religios.
Alcoolicii ce obisnuiau sa rida de
credinciosi vor fi ajutati de astfel de contacte. Fiind cuprins de o experienta
spirituala, alcoolicul va afla ca are multe in comun cu aceste persoane, desi
el poate sa nu fie de acord in multe probleme. Daca el nu contrazice religia de
dragul argumentului, cu siguranta isi va face noi prieteni si va gasi noi cai
folositoare si placute. El si familia lui pot deveni un punct luminos in astfel
de congregatii. El poate aduce noi sperante si curaj la multi preoti, pastori
sau rabini care dau totul pentru a sluji lumea noastra plina de suferinte. Cele
spuse pina acum au fost intentionate numai ca sugestii folositoare. In ceea ce
ne priveste pina acum nu-i nimic obligatoriu. Ca oameni fara denominatie noi nu
obligam pe nimeni cum sa gindeasca. Fiecare individ trebuie sa-si consulte
propria constiinta.
Noi am vorbit de lucruri serioase uneori
tragice. Noi am avut de a face cu alcoolul in cele mai urite aspecte. Sa nu
credeti insa ca am devenit un grup de posaci. Noii veniti adopta viata noastra
pentru ca ei vad veselie si placere. Noi absolut insistam sa ne bucuram de
viata. Incercam sa nu ne complacem in cinsim cind este vorba de starea
natiunilor, dar nici nu ne obligam sa caram necazurile omenirii pe umerele
noastre. Prima nostra datorie este sa acordam primul ajutor celui ce se
scufunda in mlastina alcoolismului si sa-i punem tot ce avem la dispozitie. Ca
sa-l ajutam noi enumeram si aproape retraim ororile trecutului nostru. Dar cei
dintre noi care am incercat sa ducem pe umeri greutatea si nenorocirea altora
in intregime, am vazut ca in scurt timp a trebuit sa ne dam invinsi.
In concluzie, noi gindim ca veselia
si risul ne sint folositoare. Cei dinafara sint uneori socati cind noi ridem
despre ceea ce pare o experienta tragica din trecut. Dar de ce sa nu ridem,
cind noi ne-am refacut si ni s-a dat puterea sa ajutam si pe altii. Se stie ca
numai cei bolnavi sau cei carora nu le place sa iasa la joaca nu le place nici
sa rida. De aceea, sa lasam fiecare familie sa se distreze cum le place si cum
circumstantele le permit. Noi sintem siguri ca Dumnezeu ne vrea fericiti,
veseli si liberi. Noi nu subscriem conceptului ca viata de acum este o vale a
plingerii, desi cindva a fost tocmai asa ceva pentru multi dintre noi. Acum ne
este clar ca noi insine ne-am adus mizeria, nu Dumnezeu. Evitati deci
producerea deliberata a mizeriei, dar daca necazul vine, folositi-l ca o
oportunitate de a demonstra omnipotenta Lui.
Si acum citeva cuvinte despre
sanatate: Un corp rau ars de alcool rareori se reface peste noapte, iar
gindirea incurcata si depresiva nu dispar intr-o clipa. Sintem convinsi ca o
viata spirituala devine cel mai puternic restaurator al sanatatii. Noi cei ce
ne-am recuperat din betiile crunte, ne consideram miracole ale sanatatii
mintale. Am vazut transformari radicale ale capacitatii fizice. Printre noi rar
se vede acum un semn al degradarii fizice.
Dar aceasta nu inseamna ca noi
neglijam normele sanatatii umane. Dumnezeu a lasat din abundenta pe acest
pamint doctori excelenti, psihologi si practicieni de toate specialitatile. Nu
ezitati sa va duceti cu problemele de sanatate la aceste persoane. Multi dintre
ei ofera servicii gratuite pentru ca lumea sa se bucure de o minte sanatoasa si
un corp sanatos. Incercati sa va amintiti ca desi Dumnezeu a permis miracole
printre noi, nu va trebui niciodata sa neglijam un doctor sau un psihiatru bun.
Serviciile lor sint adesea indispensabile in tratarea noului venit si in
urmarirea evolutiei sale in viitor.
Unul dintre doctorii numerosi care au
avut ocazia de a citi aceasta carte in manuscris ne-a sfatuit ca dulciurile
sint adesea folositoare, bineinteles cu acordul medicului personal. El gindea
ca toti alcoolicii trebuie sa aiba ciocolata la indemina pentru a folosi o
sursa rapida de energie in timp de oboseala. El a adaugat ca uneori noaptea o
bomboana poate sa ajute cind apare o vaga dorinta de a bea. Multi dintre noi am
observat ca incep sa ne placa dulciurile si am gasit aceasta folositor.
Acum un cuvint despre relatii
sexuale: Alcoolul este asa de stimulant pentru unele persoane incit ele au
intrecut masura. Cind barbatul se lasa de baut, cuplul poate constata cu
consternare ca omul devine impotent. In lipsa unui motiv real aceasta poate fi
numai ca dupa citeva luni sa ne bucuram de o intimitate mai placuta ca oricind.
Nu trebuie evitata consultarea unui doctor sau a unui psiholog daca conditia
persista. Noi nu cunoastem multe cazuri in care dificultatea a durat mult.
Alcoolicul poate avea dificultati in
restabilirea relatiilor cu copiii sai. Mintile lor tinere au fost adinc
impresionate cind il vedeau beat. Nu ar fi nici o surpriza ca ei sa-l urasca din
toate inima pentru tot raul facut lor si mamei lor. Copiii sint uneori dominati
de o duritate si un cinism patetic. Ei par ca nu vor sa ierte sau sa uite,
chiar daca mama lor a acceptat de mult felul nou de viata si gindire al
sotului.
Cu timpul copiii vor vedea si ei ca
tatal a devenit un om nou si la timpul potrivit il vor lasa in felul lor sa
inteleaga. Cind aceasta se va intimpla, copiii pot fi invitati sa participe la
rugaciunea de dimineata, iar apoi la convorbirile zilnice purtate fara
ranchiuna si partinire. Din acel moment, progresul va fi rapid. Rezultate
minunate adesea urmeaza o astfel de reunire.
Fie ca familia alege sau nu calea
spirituala, alcoolicul trebuie sa o aleaga daca vrea sa se insanatoseasca.
Ceilalti trebuie sa fie convinsi fara indoiala de starea lui noua. Vazind si
facind este unicul fel de a crede pentru cele mai multe familii ce au trait cu
un betiv.
Iata un exemplu: Unul dintre membrii
nostri fumeaza mult si este un mare bautor de cafea. Fara indoiala el intrece
masura. Incercind sa-l ajute, sotia incepe sa-l admonesteze. El admite ca
exagereaza, dar in mod franc ii spune sotiei ca nu este gata sa se opreasca.
Sotia este una din acele persoane care intr-adevar crede ca aceste obiceiuri
sint rele, continua sa-l cicaleasca si intoleranta ei il arunca intr-o stare de
furie. El se imbata.
Desigur, prietenul nostru a gresit
foarte, foarte mult. El a trebuit cu durere sa-si admita greseala si sa inceapa
sa-si repare partea spirituala. Cu toate ca astazi este unul dintre cei mai
activi membri ai Alcoolicilor Anonimi, el inca fumeaza si bea cafea, dar
nimeni, incluzind sotia lui nu-l mai judeca. Ea vede ca a gresit facind atita
taraboi dintr-o astfel de problema cind suferinte mult mai serioase trebuiau
vindecate de urgenta.
Iata trei motouri scurte pe care vrem sa le impartasim
cu voi:
Rezolva problemele in ordinea
importantei.
Traieste si lasa si pe altii sa
traiasca.
Cauta solutii simple.
CATRE PATRONI
Discutam aici
despre unul dintre numerosii patroni membrii ai organizatiei noastre, care a
fost mai tot timpul ocupat cu afaceri mari, el a angajat si a dat afara sute de
salariati. Punctele lui de vedere pot fi folositoare pentru patronii de
pretutindeni.
Dar sa-l lasam pe el sa vorbeasca:
Am fost cindva director adjunct al
unui departament unde aveam in subordine sase mii sase sute de salariati.
Intr-o zi, secretara vine la mine sa-mi spuna ca salariatul B. – insista sa
vorbeasca cu mine. I-am spus sa-i comunice ca nu sint interesat. Il avertizasem
de multe ori ca i-a mai ramas o sansa. Doua zile la rind dupa ce l-am dat
afara, mi-a telefonat din Hartford asa de beat ca nu putea sa vorbeasca. I-am
spus ca a fost dat afara pentru totdeauna si hotarirea-i definitiva.
Secretara mea s-a intors sa-mi spuna
ca nu-i Dl. B, la telefon, ci fratele D-lui B si ar dori sa-mi transmita o
veste. Ma asteptam la o rugaminte pentru iertare, dar in schimb aceste vorbe
venira prin receptor: "Vreau sa va spun ca Paul s-a aruncat simbata
trecuta de la fereastra hotelului din Hartford. El a lasat o nota spunind ca
ati fost cel mai bun director pe care l-a avut vreodata si ca nu sinteti de
vina nicicum de moartea lui."
Alta data pe cind deschideam o
scrisoare ce statea pe masa mea, cazu o bucata decupata din ziar. Era anuntul
de inmormintare a unuia dintre cei mai buni vinzatori ce am avut vreodata. Dupa
doua saptamini de betie a pus teava pistolului incarcat in gura si a apasat pe
tragaci. Il dadusem afara pentru betie cu sase saptamini inainte.
Inca o intimplare: Vocea unei femei
din Virginia veni abia auzita la telefon. Vroia sa stie daca asigurarea de
intreprindere a sotului ei era inca in efect. Cu patru zile in urma el s-a
spinzurat in sopron. Am fost obligat sa-l dau afara pentru bautura desi era un
om sclipitor, rapid si unul dintre cei mai buni organizatori ce am cunoscut
vreodata.
Iata trei oameni exceptionali
pierduti de lumea aceasta pentru ca nu am inteles alcoolismul cum il inteleg
acum. Si ca o ironie a soartei am devenit si eu un alcoolic! Fara interventia
unei persoane intelegatoare as fi putut s-o iau si eu pe urmele lor. Caderea
mea a costat comunitatea nestiute mii de dolari, pentru ca se cer bani grei sa
educi un om pentru o pozitie executiva. Acest fel de risipa merge mai departe
fara nici o ajustare. Noi gindim ca stofa de conducator este facuta dintr-o
tesatura ce dovedeste in orice ocazie o intelegere mai buna.
Aproape orice conducator modern simte
o obligatie morala pentru binele salariatilor lui si incearca sa se achite cum
trebuie de aceste responsabilitati. Ca nu intotdeauna o face pentru un
alcoolic, este usor de inteles. Conducatorul se uita la alcoolic ca la un prost
de magnitudine. Cind are de a face cu un salariat de o abilitate deosebita de
care se poate atasa puternic, patronul tine o astfel de persoana angajata chiar
daca are probleme cu bautura mult peste o perioada rezonabila. Unii patroni au
incercat orice leac cunoscut. In numai putine instante a dat dovada de
nerabdare si intoleranta si noi care am abuzat de bunatatea acestor patroni cu
greu putem sa-i acuzam ca ne-au tinut din scurt.
Iata acum un exemplu tipic: Un
conducator al uneia dintre cele mai mari institutii bancare din America stie ca
nu mai beau. Intr-o zi el imi spune despre un executiv al aceleiasi banci, care
din descrierea lui era fara indoiala un alcoolic. Cum mi s-a parut o buna
ocazie sa fiu de folos, i-am vorbit doua ore despre alcoolism, boala si i-am
descris simptomele si urmarile cit am putut de bine. Comentariile lui au fost:
"Foarte interesant. Dar sint sigur ca persoana in cazua a terminat cu
bautura. El abia s-a reintors dintr-un concediu fara plata de trei luni, a
facut un tratament, arata bine si ca sa fim siguri in Adunarea Generala i-am
spus ca-i ultima lui sansa."
Singurul raspuns pe care l-am putut
da a fost ca daca o persoana a urmat un anumit patern, el va face curind o
betie mai mare ca oricind inainte. Era inevitabila pentru mine intrebarea daca
nu cumva banca ii facea persoanei in cauza o nedreptate. De ce sa nu-l aduca in
contact cu unul din grupurile noastre de alcoolici? In acest fel ar avea o
sansa. I-am spus ca am stat fara bautura aproape trei ani cu toate ca am trecut
prin greutati pe care noua oameni din zece nu pot sa le treaca fara sa-si bea
mintile. Cel putin sa-i oferim posibilitatea sa asculte povestea mea. "O,
nu" a zis prietenul meu, "acest om fie ca s-a lasat de baut, fie ca a
ramas fara servici. Daca el are vointa si curajul tau, el va trece
examenul."
Am vrut sa-mi ridic miinile in
descurajare pentru ca nu am putut sa-l fac pe prietenul meu bancher sa
inteleaga. El pur si simplu nu putea sa creada ca fratele lui executiv suferea
de o boala serioasa. Nu am avut altceva de facut decit sa astept.
Pina la ora actuala omul a avut o
recidiva si a fost dat afara. Dupa ce l-a dat afara noi l-am contactat. Fara
multa vorba el a acceptat principiile si procedurile care ne-au ajutat pe noi.
El este fara indoiala pe drumul insanatosirii. Acest incident ilustreaza lipsa
de intelegere a bolii de care sufera alcoolicul in realitate si faptul ca
patronii nu cunosc masurile pe care le pot lua cu mult beneficiu ca sa salveze
salariatii bolnavi.
Daca dumneata (ca patron) doresti sa
ajuti ar trebui sa nu iei in consideratie experienta dumitale personala cu
bautura. Fie ca sinteti un bautor de calibru mare, un bautor moderat ori un
abstinent, puteti avea opinii puternice si chiar prejudecati. Cei ce beau
moderat pot sa fie mai iritati de un betiv decit un abstinent poate fi. Bind
ocazional si intelegind propriile tale reactii, este posibil ca sa le
extrapolezi la un alcoolic a carui intelegere si reactie este cu totul alta. Ca
bautor moderat tu poti lua o bautura sau o poti lasa in pace. Oricind vrei
tu-ti poti controla bautul. Intr-o seara tu poti face o betie moderata,
dimineata te scoli, iti scuturi capul si te duci la lucru. Pentru tine alcoolul
nu-i o problema. Tu nu vezi de ce ar putea fi o problema pentru altul si sa
incerci sa-l salvezi pentru ca este mai slab sau mai prost.
Cind ai de a face cu un alcoolic,
faptul ca este slab, prost si iresponsabil pe tine te irita. Chiar cind
intelegi boala mai bine iritarea ta poate sa creasca.
O privire cu atentie la alcoolicul
din intreprinderea ta este de multe ori iluminanta. Nu este alcoolicul de
obicei sclipitor, repede la minte, cu imaginatie si placut? Cind este treaz, nu
lucreaza el din greu si are dibacia de a face totul bine? Daca el are aceste
calitati si nu bea nu-i profitabil sa-l retii? Nu trebuie oare sa i se dea
aceeasi consideratie ca altor salariati bolnavi? Merita el salvat? Daca
concluzia este ca da, fie din motive umanitare ori de servici ori amindoua,
atunci urmatoarele sugestii ar fi de folos.
Poti tu sa neglijezi faptul ca ai de
a face cu obisnuinta, incapatinare ori lipsa de vointa? Daca aceasta iti
prezinta dificultate, recitind capitolele doi si trei, unde boala alcoolicului
este discutata in detaliu poate fi foarte folositor. Tu ca om de afaceri
trebuie sa stii ce-i de facut inainte de sconta rezultatele. Daca ajungi la
concluzia ca salariatul tau este bolnav, poti oare sa-l ierti pentru ceea ce a
facut in trecut? Pot absurditatile lui sa fie uitate? Poti tu sa intelegi ca el
a fost victima unei gindiri intortocheate direct cauzata de actiunea alcoolului
asupra creierului lui?
Imi amintesc foarte bine socul ce am
simtit cind un doctor proeminent din Chicago mi-a spus de cazuri unde presiunea
fluidului spinal a fracturat creierul. Nu-i de mirare ca alcoolicul devine
irational cind bea. Cine nu ar deveni irational cu un creier asa de inflamat?
Bautorii normali nu-s afectati in acest fel si nici nu pot sa inteleaga
aberatiile alcoolicului.
Salariatul tau probabil a incercat sa
ascunda numeroase rani dintre care unele foarte urite. Ele pot sa fie
dezgustatoare. Iti va veni greu sa intelegi cum un om ce pare deasupra mediei
poate fi usor de incurcat. Aceste rani, nu conteaza cit de grave, pot fi puse
in general pe seama actiunii anormale a alcoolului asupra mintii alcoolicului.
Alcoolicului care cind nu bea este uneori un model de cinste, atunci cind bea
sau isi revine dupa un chef va face lucruri de necrezut. Dupa aceea el se va
simti teribil de vinovat. Aproape intotdeauna aceste fapte cunoscute din
antichitate nu indica nimic mai mult decit o conditie temporara.
Nu inseamna ca toti alcoolicii sint
cinstiti si drepti cind nu beau. De buna seama nu-i asa si astfel de oameni
adesea ne pot insela. Vazind intentia ta de a intelege si a ajuta, unii
alcoolici vor incerca sa profite de pe urma bunatatii tale. Daca tu esti sigur
ca salariatul tau nu vrea sa se opreasca din baut, este mai bine sa-l dai afara
si cu cit mai curind cu atit mai bine. Nu-i faci nici o favoare tolerindu-l.
dindu-l afara poate sa devina o blagoslovire pentru el. Poate fi tocmai
pedeapsa de care are nevoie. Stiu in cazul mei particular ca orice facea
intreprinderea nu ma putea opri si atita timp cit mi-am mentinut pozitia nu am putut
intelege cit de serioasa era situatia mea. Daca m-ar fi dat afara luind masura
ca sa fiu prezentat cu solutia din aceasta carte, ma puteam intoarce la ei sase
luni mai tirziu un om insanatosit.
Sint multi alcoolici care vor sa se
opreasca din baut si cu ei cind nu beau poti sa ajungi departe. Tratarea cu
intelegere a cazurilor lor va plati inzecit.
Poate ca tu deja ai un astfel de
salariat in minte. El vrea sa se lase de baut si tu il ajuti chiar daca este
vorba numai de o fapta buna. Acum cind stii mai mult despre alcoolism intelegi
ca el este bolnav mintal si fizic. Tu esti de acord sa – i treci cu vederea
trecutul. Sa presupunem ca facem o incercare de acest fel:
Spune-i ca stii despre betiile lui si
ca trebuie sa se opreasca. Spune-i ca-i apreciezi calitatile, ca nu vrei sa-l
dai afara, dar nu poti sa-l tii daca el continua sa bea. O atitudine ferma in
acest moment a ajutat pe multi dintre noi.
In continuare poti sa-l asiguri ca nu
intentionezi sa-i faci lectura, morala sau sa-l condamni; ca daca ai facut-o in
trecut a fost din cauza lipsei de intelegere. Daca-i posibil, arata ca nu-i
porti ranchiuna. La acest punct poate ar fi bine sa-i spui ce stii despre boala
alcoolismului. Spune-i ca el este o persoana grav bolnava de o boala poate
fatala si intreaba-l daca vrea sa se faca bine? Tu trebuie sa-l intrebi pentru
ca multi alcoolici fiind drogati si deformati, nu vor sa se lase. Dar vrea el?
Vrea el sa faca pasii necesari si sa se submita la orice ca sa se
insanatoseasca si sa se opreasca din baut pentru totdeauna?
Daca el zice da, crede el ce zice,
ori inauntrul lui crede ca te-a pacalit si ca dupa odihna si tratament va putea
avea din cind in cind citeva pahare fara sa-l prinzi? Un astfel de alcoolic
trebuie probat in intregime. Incearca sa vezi daca nu se inseala pe el insusi
incercind sa te insele pe tine.
Fie ca tu mentionezi aceasta carte
ori nu depinde de tine. Daca el incearca sa cistige timp si gindeste ca poate
bea din nou, chiar numai bere, el mai bine este lichidat dupa urmatoarea betie
pe care alcoolic fiind mai mult ca sigur o va face. El ar trebui sa inteleaga
aceasta cu seriozitate. Fie ca ai de a face cu un om care poate si vrea sa se
faca bine, fie ca nu. Daca nu vrea, de ce sa-ti pierzi timpul cu el? Masura
poate fi drastica, dar este de obicei cea mai buna.
Dupa ce te-ai asigurat ca salariatul
tau vrea sa se insanatoseasca si ca va merge pina in pinzele albe ca sa o faca,
poti sugera un plan de actiune definitiv. Pentru multi alcoolici care beau sau
care abia-si revin dupa o betie crunta, o anumita masura de tratament fizic
este de dorit, chiar imperativ. Problema tratamentului fizic trebuie desigur
lasata pe mina doctorului. Oricare ar fi metoda, obiectivul este sa-i curete
mintea si corpul in intregime de efectele alcoolului. In miini competente.
Aceasta rareori dureaza mult sau devine costisitor. Salariatul ar cistiga
daca-i adus intr-o conditie fizica incit poate gindi normal si nu mai duce
dorul alcoolului. Daca-i propui o astfel de metoda, va putea fi neceasar sa-i
avansezi costul tratamentului, cu clarificarea ca orice cheltuiala va fi mai
tirziu scazuta din salariul lui. Este mai bine pentru el sa fie responsabil din
plin.
Daca el accepta oferta, trebuie
specificat ca tratamentul fizic este numai o mica parte a intregului proces. Desi
tu ii poti oferi cea mai buna atentie medicala, el trebuie sa inteleaga ca
trebuie sa accepte o schimbare totala a obiceiurilor. Ca sa te lasi de baut, se
cere o transformare a gindirii si atitudinii. Noi trebuie sa plasam
insanatosirea deasupra oricarei prioritati, pentru ca fara a ne face bine noi
am fi pierdut si servici si familie.
Poti tu avea incredere deplina ca
salariatul se va recupera? In timp ce sintem la subiectul de confidenta, poti
adopta atitudinea ca in ceea ce te priveste aceasta este o problema strict
personala si ca abandonarea alcoolului si tratamentul ce trebuie urmat nu vor
fi niciodata discutate cu altii fara aprobarea salariatului? Ar fi bine sa ai o
discutie pe larg cu el cind se reintoarce de la tratament.
Dar sa ne reintoarcem la subiectul de
baza al acestei carti: Cartea contine sugestii detaliate dupa catre salariatul
poate rezolva problema lui. Pentru tine unele din ideile continute sint
noutati. Poate ca tu nu esti de acord cu metodele pe care le sugeram. Nici prin
gind nu ne trece ca oferim ultimul cuvint in aceasta privinta, dar in ceea ce
ne priveste pina acum metodele au adus rezultate bune pentru noi. In fond, nu
esti tu interesat mai mult in rezultate decit in metode? Fie ca salariatului
tau ii place sau nu, el va invata tristul adevar despre alcoolism. Aceasta nu-l
va rani citusi de putin, chiar daca el nu va accepta solutia noastra.
Noi sugeram sa aduci cartea aceasta
la atentia doctorului care va avea grija de salariatul tau de-a lungul
tratamentului. Daca cartea este citita in timp ce pacientul este oarecum
refacut dar depresat, el va intelege mai usor conditia in care se afla.
Noi speram ca doctorul sa-i spuna
pacientului adevarul despre conditia sa, oricare ar fi ea. Cind pacientul este
prezentat cu acest volum, este bine sa nu i se spuna ca trebuie sa se supuna
acestor sugestii. Pacientul trebuie lasat singur.
Tu pariezi, desigur, ca prin
schimbarea atitudinii tale plus continutul acestei carti sa iasa pasenta.
Uneori iese, alteori nu.
Dar noi stim ca daca tu perseverezi,
procentajul de succes iti va justifica perseverenta. In timp ce activitatea
noastra se largeste si numarul nostru creste, noi speram ca salariatii
dumneavoastra cu probleme sa fie pusi in contact cu unii dintre noi. Intre timp
sintem siguri, foarte mult poate fi indeplinit prin folosirea acestei carti.
La reintoarcerea de la tratament a
salariatului tau, vorbeste cu el. Intreaba-l daca a gasit raspunsul. Daca el se
simte liber sa vorbeasca despre problemele lui cu tine, daca el stie ca-l
intelegi si nu te va supara cu nimic prin ceea ce el vrea sa-ti spuna, el
probabil va fi gata pentru un inceput rapid.
In legatura cu aceasta, poti tu
ramine netulburat daca incepe sa-ti spuna lucruri socante? El de exemplu iti va
spune ca a falsificat decontul de cheltuieli ori ca a planificat sa-ti fure cei
mai buni clienti. In fond, el poate sa-ti spuna totul, in cazul in care el a
acceptat solutia noastra, care dupa cum se stie cere o sinceritate riguroasa.
Poti tu sa dai totul la o parte ca pe o afacere proasta si sa incepi proaspat
de la inceput cu el? Daca el iti datoreaza bani, ar trebui sa-i ceri in rate,
daca poti.
Daca el vorbeste de situatia lui
familiara, tu fara indoiala poti face sugestii ajutatoare. Poate el sa
vorbeasca franc cu tine atita timp cit nu minte ori incearca sa-si critice
colegii. Cu un astfel de salariat si o astfel de atitudine, va veni o
loialitate nemuritoare.
Cei mai mari dusmani ai alcoolicilor
sint resentimentul, gelozia, invidia, frustratia si frica. Oriunde oamenii se
asociaza sa faca o afacere, va fi rivalitate si din aceasta se va forma, intr-o
anumita masura, o politica de birou. Noi alcoolicii uneori avem impresia ca
altii incearca sa ne traga in jos. Adesea, aceasta nu-i adevarat, dar uneori
faptul ca bem va fi folosit ca o interpretare politica.
O intimplare imi vine in minte cind
un individ malitios facea mereu bancuri "prietenesti" despre betiile
crunte ale unui alcoolic. In acest fel, el in mod secret imprastia vesti. In
alt caz, un alcoolic a fost trimis la spital pentru tratament. Numai putin au
stiut despre aceasta la inceput, dar intr-un scurt timp vestea s-a raspindit
prin intreaga intreprindere. In mod natural, acest incident au diminuat sansele
de recuperare a pacientului. Patronul poate de multe ori sa protejeze salariatul
in cauza de astfel de povesti. El nu trebuie sa fie partinitor, dar intotdeauna
poata apara pacientul de o provocare rau intentionata sau o critica nedreapta.
Ca si clasa, alcoolicii sint oameni
energetici. Ei muncesc mult si se distreaza mult. Salariatul tau trebuie sa fie
de o natura buna. Fiind oarecum slabit si pus fata-n fata cu reajustarea fizica
si mintala la o viata fara alcool, el va munci exagerat de mult. Tu trebuie
sa-i tai din dorinta de a lucra saisprezece ore pe zi; va trebui sa-l trimiti sa
se mai distreze din cind in cind. El va dori sa ajute alti alcoolici si
ocaziile pot sa apara in timpul orelor de lucru. Va fi de folos daca i se va
lasa o anumita latitudine. Astfel de munca este necesara pentru a-si mentine
noua conditie de insanatosire.
Dupa ce salariatul a stat fara
bautura citeva luni, tu poti sa-i folosesti serviciile cu alti salariati ce-ti
fac greutati prin faptul ca beau cu singura conditie ca ei sa fie de acord ca a
treia persoana sa participe la discutie. Un alcoolic care s-a insanatosit si
detine o pozitie nu prea importanta, poate vorbi cu mai putin risc cu un
salariat cu o pozitie mai buna. Fiind pe nivele diferite, el niciodata nu va
incerca sa-i fure postul.
Salariatul tau poate fi crezut.
Experienta trecuta cu scuze de toate felurile in mod natural a creat
suspiciune. Daca sotia telefoneaza spunind ca-i bolnav, concluzia ta automata
va fi ca iar a baut. Daca intr-adevar a baut si totusi incearca sa se lase, el
va spune adevarul, chiar daca aceasta ar insemna sa-si piarda serviciul. El
stie ca trebuie sa fie cinstit daca vrea sa supravietuiasca. El va fi bucuros
sa stie ca nu te framinti din cauza lui, ca nu esti suspicios si nici nu
incerci sa-i organizezi viata in asa fel ca sa-l feresti de tentatia de a bea.
Daca el urmeaza programul de insanatosire in mod constiincios, el poate sa se
duca oriunde serviciul il cere.
In cazul in care se imbata chiar
numai o data, tu trebuie sa decizi daca sa-l mai lasi sau nu sa mearga in
delegatie vreodata. Daca te convingi ca nu-i serios, fara indoiala trebuie sa-l
dai afara. Daca dimpotriva esti sigur ca face tot ce poate sa se lase de baut,
tu poti sa-i dai inca o sansa. Dar tu sa nu-ti faci nici o obligatie sa-l tii,
pentru ca obligatia a fost deja tinuta.
Poate ca tu doresti sa faci inca
ceva. Daca intreprinderea este foarte mare, poti da cartea aceasta la al doilea
strat de executivi. Lasa-i sa inteleaga ca nu cauti rica alcoolicilor din
intreprindere. Acesti executivi adjuncti sint adesea intr-o pozitie dificila.
Salariatii din subordinea lor sint adesea prietenii lor. Dintr-un motiv sau
altul, ei protejeaza acesti alcoolici, sperind ca lucrurile se vor indrepta de
la sine. Adjunctii adesea isi pun in pericol pozitiile lor incercind sa ajute
alcoolici ce trebuiau sa fie dati de mult afara, or cel putin sa le fi dat
oportunitatea de a se indrepta.
Dupa citirea acestei carti, un
adjunct poate merge la un astfel de salariat si sa-i spuna cam asa. "Uite
care-i treaba, Ed: Vrei sa te lasi de bautura sau nu? Tu ma pui pe mine intr-o
postura proasta de fiecare data cind tragi cite o betie. Nu-i drept pentru mine
sau pentru firma. Am invatat cite ceva despre alcoolism. Daca tu esti un
alcoolic, tu ai o boala foarte grava. Tu te comporti ca un astfel de bolnav.
Firma vrea sa te ajute sa-ti rezolvi problema si daca esti interesat exista o
solutie. Daca o folosesti, trecutul va fi uitat si faptul ca te vei duce la
tratament nu va fi observat. Dar daca tu nu poti ori nu vrei sa te lasi de
baut, mai bine demisionezi.
Adjunctul tau poate sa nu fie de acord
cu continutul acestei carti. El nu trebuie sa fie si chiar daca este el nu
trebuie sa o arate alcoolicului de care se ocupa. Dar cel putin el intelege
problema si nu va mai fi pacalit de promisiuni ordinare. El va fi capabil sa ia
o pozitie cu acest salariat care va fi fara indoiala dreapta. El nu va mai avea
in continuare motive sa acopere pentru un salariat alcoolic.
Se ajunge la urmatoarea concluzie: Un
salariat nu trebuie dat afara din servici numai pentru ca este alcoolic. Daca
el vrea sa se lase de baut, trebuie sa i se ofere o sansa reala. Daca el nu
poate sau nu vrea sa se lase de baut atunci trebuie concediat. Exceptii sint
putine.
Astfel de solutionare va realiza
citeva lucruri: Va permite reabilitarea unor oameni buni. In acelasi timp nu
vei simti remuscarea de a te descotorosi de cei ce nu pot ori nu vor sa se
opreasca. Alcoolismul poate cauza organizatiei tale pagube considerabile in
irosirea timpului, a oamenilor si reputatiei. Noi speram ca sugestiile noastre
te vor ajuta sa pui stavilar la o drenare uneori foarte serioasa. Noi gindim ca
sintem bine intentionati cind te grabim sa pui capat acestei risipe si sa le
dai salariatilor tai valorosi o sansa de insanatosire.
Acum citva timp s-a facut o incercare
cu un vice-presedinte al unui mare concern industrial. El a remarcat:
"Sint foarte bucuros ca voi v-ati lasat de baut. Dar regulamentele de
ordine interioara ale acestei firme este sa nu ne amestecam in viata
particulara a salariatilor nostri. Daca un salariat bea asa de mult incit rezultatele
lui sufera, il dam afara. Nu vad cum voi ne puteti ajuta, dupa cum vedeti, noi
nu avem nici o problema cu alcoolul. "Aceasta intreprindere cheltuie in
fiecare an milioane de dolari pentru cercetare. Costul este o fractiune de
procent al productiei. Ei au statiuni de recreere. Au asigurare sociala. Au un
interes real umanistic si profesional in bunastarea salariatilor. Si totusi ei
cred ca nu au probleme cu alcoolismul.
Poate ca acasta este o atitudine
tipica. Noi care am vazut cu totii multa vreme viata de intreprindere, cel
putin din unghiul alcoolului, nu avem decit sa zimbim la opinia sincera a
acestui gentleman. El ar putea sa fie socat daca ar sti cit de mult il costa
alcoolismul intr-un an. Aceasta intreprindere poate avea numerosi alcoolici ori
alcoolici potentiali. Executivii unei firme mari au adesea o idee vaga despre
cit de prevalenta-i problema aceasta. Chiar daca tu crezi ca firma ta nu are
probleme cu alcoolul, vei obtine rezultate bune daca o ai in vedere pentru
viitor, vei putea face descoperiri interesante.
Desigur, acest capitol se refera la
alcoolici, oameni bolnavi si deranjati. Ceea ce vicepresedintele, prieten al
nostru, avea in mintea lui, era betivul naravit si chefliu. Cit priveste
regulamentul lor interior, este fara indoiala sanatos, dar el nu cunoaste
deosebirea dintre chefliu si alcoolic.
Nu ne asteptam ca salariatului
alcoolic sa i se dedice un timp si o atentie disproportionate. El nu trebuie
transformat intr-un favorit. Salariatul bun care se recupereaza, nu si-ar dori
asa ceva. El va munci foarte mult si-ti va multumi pina pe patul de moarte.
Astazi sint patronul unei firme mici.
Am doi salariati alcoolici ce produc mai mult decit cinci altii. Dar de ce nu?
Ei au o atitudine noua si au fost salvati de la o moarte sigura. Am gustat cu
placere fiecare moment petrecut in aducerea lor pe drumul bun.*
vezi apendicele VI – Noi vom fi bucurosi sa ne scrii
daca-ti putem fi de folos.
VIZIUNE PENTRU TINE
Pentru cei mai
multi oameni normali, bautura inseamna convietuire, prietenie si o imaginatie
colorata. Inseamna degajarea de griji, de plictiseala si frica. Este o
intimitate vesela cu prietenii si li se da parerea, caci viata este placuta.
Dar aceasta nu mai este valabil pentru noi in acele ultime zile de betie
turbulenta. Placerile erau povesti invechite, ori pur si simpu amintiri.
Niciodata nu vom putea relua marile momente din trecut. Este o dorinta
insistenta sa ne bucuram de viata asa cum ne-am bucurat odinioara si o obsesie
dureroasa ca un miracol venit din ceruri ne va da din nou puterea de a controla
bautura. Cu fiecare noua incercare a venit inca o infringere.
Cu cit cei din jur ne-au tolerat mai
putin, cu atit mai mult ne-am retras din societate si din viata insisi. Cum noi
deveneam subjugatii Regelui Alcool, populatia tremuratoare a regatului lui
minios, ceata rece a singuratatii se asternea cit mai groasa. Se ingrosa,
devenind din ce in ce mai neagra. Unii dintre noi s-au retras in locuri sumbre,
in speranta de a gasi o noua intelegere, prietenie si aprobare. Pentru moment,
am crezut ca am gasit – apoi venea uitarea de sine si mai tirziu trezirea
groaznica in fata celor Patru Calareti Infricosatori: Teroarea, Consternarea,
Frustrarea si Disperarea. Alcoolici napastuiti ce citesc aceasta pagina vor
intelege!
Din cind in cind un betin inveterat,
intr-un moment de trezie zice: "nu-mi lipseste nimic. Ma simt mai bine.
Lucrez mai bine." Ca fosti bautori cu probleme noi zimbim la o astfel de
naivitate. Noi stim ca prietenul nostru este ca un copil fluierind in intuneric
ca sa-si tina curajul. Isi fura singur palaria. In sinea lui ar da orice ca sa
poate turna pe git sase pahare fara sa i se intimple nimic. El va incerca din
nou jocul vechi, pentru ca treaz nu se simte fericit. Pentru el, viata fara
alcool este de neconceput. Intr-o buna zi, el va fi incapabil sa confrunte
viata fie cu alcool, fie fara el. Atunci va cunoaste singuratatea cum putini o
cunosc. El va ajunge la marginea prapastiei si-si va dori sfirsitul.
Noi ti-am aratat cum am iesit la
suprafata. Tu zici: "Da, sint de acord. Dar voi fi oare condamnat la o
viata proasta, plictisitoare si ursuza, cum o traiesc oamenii religiosi pe
care-i cunosc? Stiu ca trebuie sa ma descurc fara alcool, dar cum pot sa o fac?
Poti tu sa-mi dai un substitut satisfacator?"
Da, exista un substitut si exista mai
mult decit atit. Este grupul prietenos al Alcoolicilor Anonimi. Acolo tu vei
gasi eliberarea de griji, plictiseala si frica. Imaginatia ta va fi in flacari.
Viata va avea un inteles in sfirsit. Cei mai satisfacatori ani ai existentei
sint inca inaintea ta. Asa intelegem noi organizatia noastra si asa vei
intelege si tu.
"Cum va fi aceasta
posibil?" intrebi tu." Unde pot gasi acesti oameni?" tu vei gasi
acesti prieteni noi in insasi comunitatea ta. Linga tine alcoolicii mor fara
speranta ca pasagerii unui vas ce se scufunda. Intr-un oras mai mare sint sute
de alcoolici. Inalti sau scunzi, bogati sau saraci, acestia sint viitorii
membrii ai Alcoolicilor Anonimi. Printre ei vei face prieteni pe viata. Vei fi
legat de ei cu noi si minunate legaturi, pentru ca veti scapa de inec impreuna
si voi veti incepe umar la umar calatoria comunca. Atunci tu vei cunoste ce
inseamna sa te dedici pentru ca altii sa supravietuiasca si sa redescopere
viata. Vei intelege intr-adevar ce inseamna: "Iubeste-ti vecinul ca pe
tine insuti."
Poate sa para de necrezut ca acesti
oameni pot sa devina fericiti, respectati si folositori din nou. Cum pot sa se
ridice din din aceasta stare de mizerie, reputatie proasta si lipsa de
sperante? Raspunsul practic este ca atita timp cit s-a intimplat cu noi se
poate intimpla si cu tine. Daca tu pui aceasta dorinta deasupra oricarei alteia
si esti de acord sa te folosesti de experienta noastra, noi sintem siguri ca se
va intimpla. Timpul miracolelor este inca cu noi. Reinsanatosirea noastra o
dovedeste!
Speranta noastra este ca atunci cind
aceasta carticica este lansata pe valul universal al alcoolismului, alcoolicii
descurajati se vor arunca sa o prinda si sa-i foloseasca sugestiile. Multi se
vor ridica pe picioare si vor incepe sa umble. Ei se vor apropia de alti
alcoolici bolnavi si organizatia Alcoolicilor Anonimi poate rasari in fiecare
oras si catun, ca raiuri pentru cei ce trebuie sa gaseasca o iesire.
In capitolul "Lucrind cu
altii" tu ai inteles cu noi ne apropiem si ajutam pe altii sa se
recupereze. Sa presupunem acum ca prin tine citeva familii au adoptat acest fel
de viata. Tu ai vrea sa stii mai mult despre ceea ce trebuie sa faci mai
departe. Poate ca cel mai bun fel de a avea o viziune a viitorului tau este
sa-ti descriem cum a crescut organizatia noastra. Iata o prezentare pe scurt:
Ani in urma, in 1935, unul dintre
membrii nostri a facut o calatorie spre unul din orasele din vest. Din punct de
vedere al afacerilor, aceasta calatorie a iesit foarte prost. Daca el ar fi
avut succes, in incercarea lui, el s-ar fi pus pe picioare din punct de vedere
financiar, fapt care la vremea aceea era de o importanta vitala. Dar aventura
lui a intrat pe miinile tribunalului si s-a impotmolit complet. Procedurile
legale au fost pline de simturi ranite si controversa.
Amarnic descurajat, el se gasea
intr-o situatie stranie, discreditat si aproape falimentar. Inca slabit
fiziceste si fara sa fi baut de citeva luni el a vazut cit de primejdioasa era
situatia lui. Ar fi vrut asa de mult sa vorbeasca cu cineva, dar cu cine?
Intr-o dupa amiaza mohorita el se
foia in holul hotelului intrebindu-se cum isi va plati nota. La un capat al
vestibulului, intr-o vitrina statea lista bisericilor locale. Un pic mai incolo
din vestibul se deschidea usa catre un bar atractiv. De unde statea putea chiar
sa vada adunarea vesela dinauntru. Printre ei va gasi companie si relaxare.
Fara sa bea citeva pahare, el nu prea avea curaj sa faca o cunostinta
intimplatoare si vedea un sfirsit de saptamina singuratic.
Desigur el trebuia sa bea, dar de ce
sa nu stea cel putin la o masa cu o sticla de bautura nealcoolica in fata? La
urma urmelor nu a stat el fara alcool aproape sase luni? Poate ca nu ar fi fost
nici o problema sa consume citeva bauturi – nu mai mult! Deodata l-a apucat
frica. Steta pe o pojghita subtire de gheata. Din nou era vechea, perfida
nebunie a primului pahar. Ca trecut de un fior, s-a intors prin vestibul catre
vitrina cu lista bisericilor. Muzica si discutiile vesele dinspre bar inca-i
invaluiau urechile.
Dar ce ne facem cu responsabilitatile
sale, cu familia si cei ce vor muri pentru ca nu vor sti cum sa se opreasca din
baut – ceilalti alcoolici? Ar putea sa existe multi in acest orasel. S-a
hotarit sa telefoneze un om al bisericii. Simtea cum sanatatea ii revine si i-a
multumit lui Dumnezeu. Selectind o biserica la intimplare, a intrat intr-o
cabina telefonica si a ridicat receptorul.
Telefonul lui la un om al bisericii
l-a condus la un anume rezident al orasului care, desi fusese un om capabil si
respectat, acum se apropia de culmea disperarii alcoolice. Era scenariul
obisnuit: familia in pericol, sotia bolnava, datorii neplatite si fundatia
avariata. El avea o dorinta disperata de a se opri din baut, dar nu vedea nici
o solutie, pentru ca in toata sinceritatea el a incercat multe cai de iesire.
Cu toate ca era dureros el stia ca era anormal dar inca nu intelesese deplin ce
inseamna sa fii un alcoolic.
Cind prietenul nostru s-a relatat
experienta, noua noastra cunostiinta a fost de acord ca, oricit de mare ar fi
vointa, nu te poate ajuta sa stai fara bautura pentru o lunga durata. O
experienta spirituala, el a conclus, era absolut necesara, dar pretul parea
prea piperat pe bazele sugerate. El a adaugat ca traia intr-o frica constanta
de cei ce puteau afla despre alcoolismul lui. El avea desigur falsa perceptie
familiara a alcoolicului ca putini stiau ca avea probleme cu alcoolul. De ce, a
argumentat el, trebuie sa piarda si cea a mai ramas din firma lui, numai ca sa
aduca mai multe suferinta familiei prin admiterea prosteasca a starii sale
clientilor care de fapt ii asigurau existenta? El va face orice cu exceptia
acestei dezvaluiri.
Fiind intrigat, oricum el i-a spus
prietenului nostru sa vina in vizita. La citva timp dupa aceasta vizita cind
noul prieten credea ca avea problema sub control a inceput din senin un chef
salbatic. Acesta a fost sa fie cheful chefurilor, pentru ca abia atunci a vazut
ca trebuia sa stea fata-n fata cu problemele lui, fara eschivare, pentru ca
numai asa Dumnezeu il va ajuta.
Intr-o dimineata el a luat taurul de
coarne si a plecat sa le spuna celor de care se temea ca-i pierde de clienti
care sint problemele cu care se lupta. A fost surprins de primirea facuta si a
aflat ca multi deja stiau de problemele lui cu alcoolul.
Suindu-se la volan a facut turul
celor de care-si amintea ca i-a ranit. Tremura de frica in timp ce facea turul,
pentru ca aceasta putea sa insemne ruina, mai ales pentru unul cu meseria de
doctor cum era el.
A sosit acasa pe la mijlocul noptii,
frint de oboseala, dar fericit. Niciodata nu a mai atins alcoolul de atunci.
Dupa cum vom vedea, el a devenit un om foarte important pentru comunitatea lui
si marile datorii facute in cei treizeci de ani de betie crunta le-a achitat
numai in patru ani.
Dar viata nu a fost usoara pentru cei
doi prieteni. Au aparut multe dificultati. Amindoi au vazut necesitatea de a
ramine activi din punct de vedere spiritual. Intr-o zi au telefonat la un
spital local si au vorbit cu sora sefa. I-au explicat de nevoia lor de a fi
activi si au intrebat-o daca nu cumva are vreo persoana cu probleme grave de
alcoolism.
Raspunsul ei a fost: "Da, avem
un dopagiu. Abia am scapat din miinile lui doua surori pe care i s-a urcat la
cap sa le bata numai pentru ca era beat. Cind este treaz este un om minunat,
dar a fost internat de opt ori in ultimele sase luni. Dupa cite am inteles, a
fost un avocat bun, apreciat de tot orasul, iar acum il tinem strins legat in
camasa de forta."
Era un candidat potrivit, dar dupa
descriere nu prea promitator. Folosirea principiilor spirituale in aceste
cazuri nu a fost chiar asa de bine inteleasa ca acum. Dar unul dintre
initiatori a zis "Dati-i va rugam o camera particulara. Vom sosi
imediat."
Doua zile mai tirziu, un viitor
membru al A.A. privea cu ochi sticlosi la strainii de linga patul lui.
"Cine sinteti voi oamni buni si de ce aceasta camera particulara? Pina
acum am fost tinut numai in celule."
Unul dintre vizitatori a zis:
"Iti facem un tratament pentru alcoolism."
Dezamagirea era scrisa cu litere mari
pe fata pacientului cind a replicat: "Da, dar ce folos. Nimic nu ma va
vindeca. Sint pierdut. Ultimele trei dati m-am imbatat imediat ce am iesit din
spital inainte de a ajunge acasa. Imi este frica sa mai ies din spital. Nu pot
sa inteleg ce se intimpla cu mine."
Timp de o ora, cei doi prieteni I-au
impartasit experientele lor cu bautura. La fiecare din ele pacientul facea
acelasi comentariu: "Acela sint eu. Acela sint eu. Asa beau si eu."
Pacientului i s-a spus de otravirea acuta de care sufera, cum alcoolul deterioreaza
corpul si deformeaza mintea. S-a discutat mult despre starea mintala dinaintea
primului pahar.
"Da, asa sint eu", zise
pacientul, "adevarata mea infatisare. Voi, oameni buni, cunoasteti treaba
aceasta corect, dar la ce imi va folosi. Voi sinteti cineva. Am fost si eu
odata, dar acum sint un nimic. Din ceea ce mi-ati spus, inteleg mai mult ca
oricind problema ce o am, dar nu pot sa ma opresc." La aceste vorbe
amindoi vizitatorii au izbucnit in ris. Zise viitorul membru: "Nu prea vad
ce este de ris."
Cei doi prieteni ii vorbira despre
experienta spirituala si despre cursul actiunii lor.
El intrerupse: "Am crezut in biserica cu tarie,
dar aceasta nu ma va vindeca. M-am rugat lui Dumnezeu in fiecare dimineata cind
ma sculam cu greata dupa o noapte de bautura si ma juram ca nu ma mai ating de
o alta picatura, dar pe la ora noua eram fiert ca o bufnita."
A doua zi l-a gasit pe candidat mult
mai intelegator. El a gindit totul din nou. "Poate ca aveti
dreptate", spuse, "Dumnezeu trebuie sa aiba putere sa face
orice". Apoi a adaugat: "Cu siguranta el nu a facut prea mult pentru
mine cind am incercat sa ma lupt cu necazurile alcoolului singur."
A treia zi, avocatul si-a pus viata
in grija si directia Creatorului sau si a declarat ca-i perfect de acord sa
faca orice este necesar. Sotia sa veni in vizita, fara sa-si faca multe
sperante, desi parca vedea ceva diferit la barbatul ei. El incepuse sa aiba o
experienta spirituala.
In acea dupa amiza, sotul s-a
imbracat si a iesit din spital un om liber. Apoi a inceput o campanie politica,
tinind cuvintari, frecventind adunari de toate felurile, uneori nedormind toata
noaptea. El a pierdut alegerea numai cu putin. Dar l-a gasit pe Dumnezeu si
gasindu-l pe Dumnezeu s-a gasit pe sine insusi.
Aceasta a fost in Iunie 1935. De
atunci, nu s-a mai atins de bautura. El, de asemeni, a devenit un membru
respectat si folositor al comunitatii sale. A inceput sa ajute multi alcoolici
sa se recupereze si a devenit o autoritate in biserica de la care a absentat o
perioada foarte lunga inainte de a se opri din baut.
Deci, dupa cum vezi, erau acum trei
alcoolici din acel oras, care stiau ca trebuie sa dea la altii ceea ce au gasit
pentru ei insisi ca sa poata scapa naufragiului. Dupa multe incercari zadarnice
de a gasi alti candidati, un al patrulea a aparut. El a fost trimis de o
cunostinta ce a aflat veste acea buna. Parintii sai care nu puteau sa inteleaga
daca vrea sau nu sa se opreasca din baut, il considerau un tinar nepasator. Ei
erau oameni adinc religiosi, foarte socati de refuzul baiatului de a avea ceva
de a face cu biserica. Baiatul suferea groaznic dupa fiecare betie, dar se
parea ca nu poate fi ajutat cu nimic. El a acceptat oricum sa mearga la spital
unde a ocupat aceeasi camera pe care avocatul o lasase vacanta.
A avut trei vizitatori. Dupa un scurt
timp el zile: "Felul in care voi puneti partea aceasta spirituala face
mult sens. Sint gata sa intru in aceasta afacere. Imi dau seama ca batrinii mei
au avut dreptate la urma urmelor." In acest fel, inca unul a fost adaugat
la grup.
Prietenul nostru cu incidentul din
holul hotelului a stat tot timpul in orasul acesta. Au trecut aproape trei
luni. Apoi s-a reintors acasa, lasind in urma primul lui candidat, avocatul si
tinarul nepasator. Acesti trei deja gasisera un mod nou de viata. Stiau ca
trebuie sa ajute pe alti alcoolici daca vor sa-si mentina sanatatea, dar
motivul acesta a fost intrecut de fericirea gasita in a se darui altora. Si-au
pus casele la dispozitie, au impartit resursele lor subtiri si si-au devotat cu
bucurie timpul lor liber celor suferinzi. Ei nu au ezitat ca zi sau noapte sa
duca un pacient nou la spital si sa-i faca vizite dupa aceea. Numarul membrilor
a crescut. Au intimpinat si nereusite, dar in acele cazuri au depus tot efortul
sa aduca familia alcoolicului pe calea vietii spirituale, in felul acesta
diminuind cu mult frica si suferinta.
Dupa un an si jumatate, celor trei li
s-au adaugat inca sapte. Vazindu-se foarte des, rar trecea o seara fara ca una
dintre familii sa nu gazduiasca cite o adunare de barbati si femei, fericiti de
eliberarea lor si cu un gind constant de a prezenta descoperirea lor unui nou
venit. In afara acestor intilniri cazuale, a devenit o obisnuinta sa se aleaga
o seara pe saptamina pentru o adunare la care sa vina oricine era interesat
intr-o viata spirituala. In afara de socializare, obiectivul principal era ca
sa asigure timpul si locul unde persoane noi puteau aduce in discutie
problemele lor.
Cei din afara devenira interesati. O
familie a pus casa lor mare la dispozitia acestei stranii si pestrite adunaturi
si au devenit foarte fascinati pentru ceea ce au facut pentru aceste
activitati. Casa lor a fost de multe ori vizitata de cite o sotie deznadajduita
care a gasit aici dragoste, prietenie si intelegere pentru problemele sale,
printre alte femei si printre barbatii lor care povesteau ceea ce li s-a
intimplat si care o sfatuiau cum poate sa-si spitalizeze omul ei nabadaios si
cum trebuie sa se poarte cu el daca bea din nou.
Multi oameni inca uimiti de
experienta din spital au trecut pragul acestei case spre libertate. Multii
alcoolici ce au intrat acolo au gasit un raspuns. El sucomba grupului de oameni
veseli care rideau de intimplarile lor triste si care le intelegeau si pe ale
lui. Impresionat de cei ce l-au vizitat la spital, el capitula cu totul, cind
mai tirziu in camera de la etaj a acestei case auzea povestile unor oameni a
caror experienta era asa de asemanatoare cu a lui. Expresia de pe fata
femeilor, acel ceva de nedescris din ochii barbatilor, atmosfera stimulanta si
electrificanta a locului, conspira sa-l faca sa inteleaga ca aici era in
sfirsit raiul pe pamint.
Apropierea practica de problemele
lui, toleranta pentru orice, lipsa de formalitate, democratia genuina,
intelegerea misterioasa pe care acesti oameni o aveau erau irezistibila. El si
sotia lui plecau exaltati la gindul ca acum si ei puteau sa ajute o cunostinta
lovita de soarta sau familia lui. Erau constienti ca aveau o multime de
prieteni noi printre niste straini pe care se parea ca-i cunoscuse de cind
lumea. Prin ei au vazut Marele Adevar – iubirea si Atotputernicul Creator.
Casa aceasta a devenit curind
neincapatoare pentru vizitatorii saptaminali care de regula erau intre 60 si
80. Alcoolicii veneau de pretutindeni, unii din imprejuirmi, altii calatorind
distante mari ca sa fie prezenti. O localitate situata la 30 de mile departare
avea 30 de membrii ai Alcoolicilor Anonimi. Fiind o localitate mare, grupul va
ajunge intr-o zi la multe sute.
Dar viata printre Alcoolicii Anonimi
este mai mult decit sa participi la adunari sau sa vizitezi spitalele.
Vindecind rani vechi, ajutind in eliminarea diferentelor de vederi, ajutind
parintii miniosi sa-si inteleaga fiul pe care l-au dezmostenit, dind bani cu
imprumut si cautind de lucru unul pentru altul, acestea erau intimplari zilnice
cind erau justificate. Nimeni nu era destul de discreditat sau asa de jos cazut
ca sa nu fie primit cu cordialitate cind isi exprima dorinta serioasa de a
aborda programul. Distinctiile sociale, rivaleriile si gelozia erau reduse la o
expresie de gluma. Calatorind pe acelasi vapor avariat, fiind restaurati si
uniti sub acelasi Dumnezeu, cu inimile si mintile potrivite pe lungimea de unda
pentru a face bine altora, situatia materiala care era asa de importanta pentru
altii nu mai avea semnificatie pentru el. Cum se putea asa ceva?
In multe orase din est incep sa se
creeze grupuri in conditii aproape identice. Intr-unul din ele exista un spital
renumit pentru tratamentul alcoolismului si adictiunii la droguri. Acum sase
ani unul dintre membrii nostri a fost pacient acolo. Mai tirziu, inauntru
zidurilor aceluiasi spital multi altii dintre noi am simtit pentru prima data
Prezenta si Puterea lui Dumnezeu. Sintem profund indatorati medicului sef de
acolo, pentru ca el, desi putea sa-si pericliteze reputatia ne-a declarat ca
are mare incredere in programul nostru.
Nu mult dupa aceea acest doctor a
inceput sa sugereze metoda noastra pacientilor lui. Intelegind metoda, el putea
selecta usor pe cei ce doreau si erau capabili sa se recupereze pe baze
spirituale. Multi dintre noi fostii pacientui, ne duceam sa-l ajutam. Apoi in
acest oras din estul S.U.A., au inceput adunari informative ca cele mai sus
descrise, unde acum poti intilni numerosi membri. Si aici se leaga aceleasi
prietenii rapide si se ofera aceleasi ajutor fratesc pe care l-am vazut printre
membrii din orasul din vest. Azi se calatoreste mult intre est si vest si
prevedem o crestere si mai mare in aceste schimburi de ajutor.
In viitor, noi speram ca orice membru
care calatoreste sa gaseasca un grup de Alcoolici Anonimi la capatul liniei.
Intr-n fel, aceasta-i deja o realitate. Unii dintre noi sintem comercianti si
calatorim mult. Grupuri mici de doi, trei si cinci mebrii au rasarit in
numeroase comunitati prin contact cu cele din centrele mari. Noi care calatorim,
ne oprim la aceste grupuri de cite ori de des putem. Aceasta practica ne da
posibilitatea sa dam o mina de ajutor, in acelasi timp evitind anumite
distractii ispititoare, despre care orice calator te poate informa cum iti ies
in cale.
Deci noi crestem. La fel poti si tu,
desi tu poti fi decit un om singur cu aceasta carte in mina. Credem si speram
ca contine tot ce-i necesar ca tu sa incepi.
Noi stim ca te-a pus pe ginduri si
iti spui: "Sint excitat, nervos si singur. Nu pot sa fac asa ceva."
Dar tu poti pentru ca iti amintim ca abia acum ai descoperit un izvor de putere
mult mai mare decit tine insuti. Ca sa faci ceea ce noi am facut, avind aceasta
putere la indemina este numai problema de vointa, rabdare si munca.
Noi cunoastem un membru A.A. ce s-a mutat
intr-un alt oras. Dupa citeva saptamini de la sosire a aflat ca acel oras
probabil avea mai multi alcoolici pe mila patrata decit orice alt oras al
tarii. Aceasta s-a intimplat numai cu citeva zile inainte de terminarea acestei
carti (1939). Autoritatile erau foarte ingrijorate. Prietenul nostru s-a
intilnit cu un psihiatru proeminent care preluase anumite responsabilitati
pentru insanatosirea montala a comunitatii. Doctorul s-a dovedit sa fie capabil
si cu nerabdare sa adopte orice metoda de lucru cu care sa rezolve situatia. A
intrebat ce oare are prietenul nostru de oferit?
Prietenul nostru a inceput sa-i
spuna. Asa de convins a fost ca doctorul a acceptat sa foloseasca metoda
noastra printre pacientuu sai si printre alti alcoolici de la clinica la care
lucra. S-au facut de asemeni aranjamente cu psihiatrul sef al unui mare spital
public ca sa selecteze si pe altii aflati in riul de mizerie ce curge prin acea
institutie.
Deci, prietenul nostru silitor va
avea in curind prieteni cu gramada. Unii dintre ei se vor scufunda si probabil
niciodata nu vor iesi din nou la suprafata, dar daca experienta noastra este un
criteriu, mai mult de jumatate din cei in cauza vor deveni membrii al
Alcoolicilor Anonimi. Cind citiva oameni ai acestui oras se vor regasi pe ei
insisi si vor descoperi bucuria de a ajuta pe altii sa revina din nou la viata,
nimic nu-i va opri pina cind fiecare alcoolic din acel oras a avut
oportunitatea de a se insanatosi daca poate si daca vrea.
Tu inca vei zice: "Dar nu vor
avea favoarea de a te intilni pe tine care scrii aceasta carte." Nu putem
fi siguri. Dumnezeu va determina aceasta. De aceea, tu trebuie sa-ti aduci
aminte ca tu trebuie sa te bazezi intotdeauna pe El. El iti va arata cum sa
creezi Grupul pe care-l doresti.
Cartea noastra incearca sa fie numai
sugestiva. Noi intelegem cit de putin cunoastem. Dumnezeu, in mod constant ne
va dezvalui mult mai mult tie si noua. Intreaba-l in rugaciunea de dimineata ce
poti face in fiecare zi pentru cel ce sufera. Raspunsul va veni numai daca casa
ta este in ordine. Evident tu nu poti transmite ceea ce nu ai. Fii sigura ca
relatia ta cu El sa fie cea dreapta si atunci pentru tine si numerosi altii vor
avea loc mari evenimente. Acesta-i Marele Adevar pentru noi.
Abandoneaza-te lui Dumnezeu asa cum
l-ai inteles. Admite greselile tale Lui si celor in jur. Curata urmele
naufragiilor pe care le-ai avut in trecut. Ofera pe gratis ceea ce ai primit si
aliazate cu noi. Noi vom fi impreuna cu tine in Spiritul Grupului si cu
siguranta vei intilni pe unii dintre noi straduindu-ne pe Drumul catre
Destinatia Fericita.
Pina atunci, Dumnezeu sa te
binecuvinteze si sa tina sub protectia Lui.
CEI DOISPREZECE PASI AI ALCOOLICILOR ANONIMI
Am recunoscut ca sintem neputinciosi
in privinta alcoolului – ca nu mai sintem stapini pe viata noastra.
Am ajuns la credinta ca o Putere mai
mare decit a noastra ne va putea reda sanatatea.
Am hotarit sa ne lasam vointa si
viata in grija lui Dumnezeu asa cum L-am inteles fiecare.
Am facut printr-o cercetare curajoasa
inventarul amanuntit al propriei personae.
Am marturisit lui Dumnezeu, noua
insine si unei alte fiinte umane natura exacta a greselilor noastre.
Am consimtit fara reserve ca Dumnezeu
sa ne scape de toate defectele de caracter.
I-am cerut cu umilinta sa ne
indeparteze defectele.
Am intocmit o lista cu toate
persoanele pe care le-am ranit si am consimtit sa le cerem iertare fiecareia in
parte.
Ne-am cerut iertare si reparat
greselile direct fata de acele personae, acolo unde a fost cu putinta,
exceptind cazurile cind le-am putut face vreun rau, lor sau altora; cind am
gresit, am recunoscut aceasta fara ezitare.
Am cautat prin rugaciune si meditatie
sa ne interim contactul constient cu Dumnezeu asa cum fiecare ni L-am
inchipuit, cerindu-I doar sa ne arate calea ce trebuie sa o descoperim si sa ne
dea puterea sa o parcurgem.
Dupa ce am experimentat o trezire
spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj
altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in viata de toate
zilele.
Dupa ce am trait o trezire spirituala
ca rezultat al acestor pasi am incercat sa transmitem acest mesaj altor
alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii
noastre.
COSMARUL DOCTORULUI BOB
Un cofondator al AA. Nasterea
Societatii noastre dateaza din prima zi a sobrietatii lui, 10 iunie 1935.
Pina in 1950, anul mortii lui, el a
purtat mesajul la mai mult de 5000 de alcoolici, barbati si femei, si la toti
le-a oferit serviciile sale medicale, fara sa ii treaca prin gind sa fie
platit.
In acest serviciu genial, el a fost
asistat de Maica Ignatia de la spitalul Sf. Toma din Akron, Ohio, una dintre
cele mai mari prietene pe care organizatia noastra le-a avut vreodata.
M-am nascut intr-o localitate mica
din Anglia Noua de circa sapte mii de suflete. Starea morala a fost, dupa cum
imi amintesc, mult deasupra mediei. Bere sau alte bauturi nu se vindeau in
imprejurime decit
Tatal meu a fost un om de profesie de
o abilitate recunoscuta, si impreuna cu mama mea au fost cei mai activi in
viata bisericeasca. Si tata si mama au fost cu mult deasupra inteligentei
medii.
Din nefericire pentru mine, am fost
singurul copil la parinti, fapt care probabil a determinat egoismul meu care a
jucat un rol asa de important in a deveni alcoolic.
Din copilarie pina la sfirsitul
liceului am fost mai mult sau mai putin fortat sa ma duc la biserica,
Dupa liceu am urmat patru ani
intr-unul dintre cele mai bune institute din tara, unde bautura parea a fi o
importanta activitate extracuriculara. Aproape fiecare parea sa bea. Am baut si
mai mult si am avut o gramada de placeri si foarte putine suparari, fie fizic,
fie financiar. Paream sa fiu capabil sa imi revin a doua zi dimineata mai bine
decit majoritatea colegilor mei de bautura, care erau blestemati (sau mai
curind blagosloviti) cu o senzatie de voma, greu de suportat dimineata.
Niciodata in viata mea nu am avut o durere de cap, fapt care m-a facut sa cred
ca am fost un alcoolic inca de la inceput. Intreaga mea viata parea a fi
centrata in a face tot ceea ce doream, fara sa imi pese de drepturile,
dorintele ori privilegiile altora; o stare mintala ce devenise din ce in ce mai
predominanta cu trecerea anilor. Am terminat cu "lauri" in ochii
colegilor de bautura, dar nu si in ochii decanului.
Urmatorii trei ani i-am petrecut in
Boston, Chicago si Montreal ca salariat la un mare concern de manufactura,
vinzind marfuri de industrie feroviara, motoare pe gaz de toate tipurile, si
multe alte obiecte de industrie grea. De-a lungul acestor ani, am baut atit cit
mi-a permis punga, inca fara sa platesc o amenda prea grea, cu toate ca am
inceput sa am citeodata senzatia de voma dimineata. Am pierdut numai o jumatate
de zi de lucru de-a lungul acestor trei ani.
Urmatorul meu pas a fost sa incept
studiul medicinei, intrind la una dintre cele mai mari universitati din tara.
Acolo am inceput sa beau cu mai multa dedicatie decit am aratat inainte. Pe
baza enormei mele capacitati pentru bere am fost ales membru al unei asociatii
de bautori, si in curind am devenit unul dintre conducatorii lor spirituali.
Multe dimineti am plecat spre scoala si cu toate ca eram bine pregatit, ma
intorceam la camin din cauza unei senzatii de voma, neavind curajul sa intru in
clasa de frica sa nu fac vreo scena daca as fi fost scos pentru o prezentare
orala.
Aceasta a mers din ce in ce mai rau
pina in primavara anului doi, cind, dupa o perioada lunga de betii, am ajuns la
concluzia ca nu pot termina anul si am impachetat ce am apucat si am plecat
spre sud sa petrec o luna la o mare proprietate a unui prieten al meu. Cind
m-am limpezit la minte, mi-am dat seama ca parasind facultatea a fost o mare
prostie, si ca ar fi mai bine sa ma reintorc sa sa imi continui cursurile. Cind
am ajuns la scoala am descoperit ca cei din conducera facultatii erau de alta
parere. Dupa multe argumente m-au lasat sa ma reintorc si sa imi dau examenele,
pe care le-am trecut pe toate cu merit. Dar ei erau dezgustati si mi-au spus ca
vor incerca sa faca toate eforturile pentru a (ma da afara?) continua fara
prezenta mea. Dupa mai multe discutii dureroase mi-au dat hirtia matricola si
am emigrat la o facultate de renume, si am intrat direct in anul trei in toamna
aceea.
Acolo bautura a devenit asa de rea
incit baietii de la camin s-au simtit obligati sa trimita vorba tatalui m eu,
care a facut o excursie foarte lunga in incercarea zadarnica de a ma indrepta.
Aceasta a avut asa de putin efect incit am continuat sa beau si sa folosesc
bauturi tari mai mult decit oricind in anii precedenti.
Ajungind la examenele de sfirsit de
an, am intrat intr-un lant de chefuri ce nu se mai terminau. Cind am intrat la
scris, mina imi tremura asa de tare ca nu puteam sa tin creionul. La trei
dintre examene am dat foile goale. Am fost desigur chemat la decanat si
rezultatul a fost ca a trebuit sa mai repet doua trimestre si sa stau fara
bautura daca vreau sa termin facultatea. M-am tinut de cuvint si am trecut cu bine
in fata profesorilor atit in ceea ce priveste disciplina cit si invatatura.
M-am comportat asa de merituos incit
am obtinut o mult rivnita repartizare la stagiatura intr-un spital din vestul
tarii unde am petrecut doi ani. In acesti doi ani am fost asa de ocupat ca
foarte rar am parasit spitalul. In consecinta, nu am intrat in nici un necaz.
La sfirsitul celor doi ani, am
deschis un cabinet in centrul orasului. Aveam ceva bani si timp la dispozitie
din belsug, si o mare durere de stomac. Am descoperit curind ca vreo citeva
pahare imi ameliorau durerile gastrice cel putin pentru intervale de citeva ore
in asa fel incit nu a fost deloc greu sa ma reintorc la indulgenta exceselor
din trecut.
De data aceasta am inceput sa platesc
foarte mult din punct de vedere fizic si in speranta ameliorarii m-am
incarcerat voluntar cel putin de o duzina de ori intr-unul dintre sanatoriile
locale.
Am ajuns intre Scila si Caribda
pentru ca daca nu beam, stomacul ma tortura, iar daca beam, ma torturau nervii.
Dupa trei ani de tortura am fost internat intr-un spital local, unde au
incercat sa ma ajute, dar aveam destui prieteni care la rugamintea mea imi
aduceau pe ascuns cite o sticla de trei sferturi, ori furam alcoolul din
spital, in asa fel incit conditia mea se degrada rapid.
In sfirsit, tatal meu a trebuit sa
trimita un doctor din localitatea in care m-am nascut care a reusit sa ma aduca
acasa si am stat in pat aproape doua luni inainte de a ma aventura in afara
casei. Am stat pe linga casa inca doua luni si apoi am plecat sa imi redeschid
cabientul. Cred ca m-am speriat total de ceea ce s-a intimplat, ori doctorul
m-a speriat, probabil si una si alta, asa incit nu m-am atins de bautura din
nou pina cind a venit prohibitia si nu mai aveai voie sa cumperi bautura in
tinutul nostru.
Prin promulgarea Amendamentului de
Lege Nr 18, m-am simtit la adapost. Stiam ca fiecare va cumpara citeva sticle,
sau lazi de alcool dupa cum le permitea mina, si in curind bautura va disparea.
De aceea, nu va face nici o diferenta chiar daca si eu as bea pina se termina
un pic. La acel moment nu mi-am dat seama de proviziile nelimitate pe care
guvernul le-a repartizat ca sa fie obtinute de doctori si nu de producatorii
clandestini care in curind aparusera la orizont. Am baut cu moderatie la inceput,
dar mi-a luat numai un scurt timp sa ma intorc din nou la obiceiurile vechi
prin care am ajuns la asa dezastru inainte.
In urmatorii trei ani, m-am imbolavit
de doua distince fobii, una a fost frica de a nu putea sa dorm si cealalta a
fost frica de a ramine fara bautura. Nefiind un om bogat, stiam ca daca nu stau
treaz indeajuns ca sa cistig bani, nu o sa mai am bani sa beau. De aceea, de
cele mai multe ori nu luam bautura de dimineata, pe care o doream asa de mult,
dar in loc luam o doza mare de sedative sa-mi linistesc senzatia de voma care
ma deranja teribil. Ocazional, cedam dorintei de a bea dimineata, si cind se
intimpla nu-mi lua mai mult decit citeva ore inainte de a nu mai fi bun de
nimic. Aceasta imi micsora sansele de a scoate pe ascuns bautura pentru seara
aceea, care in schimb insemna o noapte de framintare in pat, urmata de
senzatiile de voma de dimineata cu dureri de nesuportat. De-a lungul
urmatorilor cincisprezece ani mi-am dat seama indeajuns ca niciodata nu o sa ma
mai duc beat la spital si foarte rar primeam bolnavi la cabinetul meu
particular, daca bausem. Uneori ma ascundeam intr-unul din cluburile al caror
membru eram, si alteori aveam obiceiul de a ma inregistra la cite un hotel sub
nume fals. Dar prietenii mei de obicei ma gaseau si ma duceau acasa daca imi
promiteau ca n-o sa fie cearta.
Daca sotia mea planuia sa plece in
vizita uneori dupa-amiaza, aduceam o mare provizie de lichior pe ascuns in casa
si o ascundeam in gramada de carbuni, in sifonier, deasupra capului usii,
deasupra grinzilor din camara si in sparturi in dusumeaua camarii.
De asemenea, am folosit cufere si
lazi, cosuri pentru depozitarea cutiilor de tabla si chiar si lada cu cenusa.
Bazinul de apa de la toaleta niciodata nu l-am folosit, pentru ca parea prea
usor de descoperit pentru sotia mea. Am aflat mai tirziu ca sotia ii inspecta
foarte des. Obisnuiam sa pun sticle de o litra sau de o jumatate in manusi
imblanite si sa le arunc pe veranda deschisa cind in zilele de vara venea
intunericul. Vinzatorul meu clandestin ascundea bautura sub scara din spatele
casei unde o puteam gasi cind vroiam. Uneori o aduceam in buzunare, dar uneori
imi erau inspectate si devenea foarte riscant. Uneori am pus bautura in sticle
de o jumatate de litru si puneam citeva in carimbul sosetei. Aceasta a mers
fumusel pina cind sotia mea si cu mine ne-am dus sa vedem Wallace Beery in
piesa "Remorcherul Annie", dupa care ascunderea sticlelor in carimbul
sosetei nu a mai tinut.
Nu voi lua spatiu sa relatez toate
intimplarile mele din spital si din sanatoriu.
In aceasta perioada eu si ostia am
devenit mai mult sau mai putin ostracizati de prietenii nostri. Nu ne mai
invitau pentru ca ma imbatam cu siguranta, iar sotia era ingrozita sa invite pe
cineva din acelasi motic. Frica mea de insomnie imi cerea sa ma imbat in
fiecare seara, dar ca sa pot cumpara bautura pentru noaptea urmatoare, trebuia
sa stau treaz in timpul zilei, cel putin pina la ora patru dupa amiaza. Aceasta
rutina a continuat cu citeva intreruperi timp de saptesprezece ani. A fost un cosmar
oribil, sa te imbeti, sa lupti cu greata dimineata, sa iei doze mari de
sedative ca sa poti lucra si sa cistigi un ban si asa mai departe la nesfirsit.
Obisnuiam sa fac promisiuni sotiei, pritenilor si copiilor mei, ca nu ma voi
mai atinge de bautura – promisiuni care rareori ma tineau treaz chiar pentru
acea zi, desi am fost foarte sincer cind am promis.
In beneficiul celor cu inclinatii
experimentale, as mentiona asa numitul experiment cu bere. Cind berea a fost
din nou permisa, am crezut ca sint in afara pericolului. Puteam sa beau oricit
de multa bere. Era nevatamatoare; nimeni nu se imbata din bere. Deci, am umplut
camara cu virf, cu permisiunea bunei mele sotii. N-a trecut mult pina am ajuns
sa beau o lada si jumatate pe zi. Am pus pe mine aproape 15 kilograme in
aproape doua luni, aratind ca un porc si fiind incomodat de o respiratie
scurta. Mi-a venit ideea ca daca oricum miroase a bere nimeni nu putea sa spuna
ca am baut altceva, deci am inceput sa intaresc berea cu alcool curat. Fara
asteptare, rezultatul a fost foarte rau si experimentul cu bere s-a terminat.
Cam in acelasi timp cu experimentul
cu bere m-am aruncat intr-o societate de oameni care m-au atras prin tinuta lor
aparenta, sanatate si fericire. Ei vorbeau fara sa se rusineze, fapt pe care
niciodata nu l-am putu face, si pareau foarte sanatosi. Pe linga aceste
atribute, pareau sa fie fericiti. Eram foarte constient de prezenta mea si
bonav cel mai mult timp, sanatatea mea se ducea de ripa si ma simteam cu totul
mizerabil. Mi-am dat seama ca ei aveau ceva ce eu nu aveam, din care as putea
profita cu siguranta. Am inteles ca era ceva de natura spirituala, care nu ma
atragea deloc, dar am gindit ca nici rau nu putea sa-mi faca. Am studiat acest
subiect pentru urmatorii doi ani si jumatate, dat tot ma imbatam in fiecare
noapte. Am citit tot ce am putut gasi si am vorbit cu oricine am crezut ca stia
ceva despre subiect.
Sotia mea deveni adinc interesata si
a fost interesul ei care l-a sustinut pe al meu, cu toate ca nu mi-a trecut
prin minte ca putea sa fie raspunsul la problema mea cu bautul. Cum si-a
pastrat sotia mea credinta si curajul de-a lungul anilor aceia nu voi sti
niciodata, dar si le-a tinut. Daca nu si-l tinea stiu ca puteam sa fiu mort de
mult. Pentru o cauza necunoscuta noi, betivii, se pare ca avem talentul
innascut de a gasi cele mai fine femei ale lumii. De ce ele trebuie sa fie
supuse torturilor pe care noi li le aducem, nu pot sa explic.
Cam in aceasta vreme o doamna a
telefonat intr-o simbata sa ii spuna sotiei mele ca ar dori sa ii fac o vizita
in seara aceea ca sa intilnesc un prieten de-al ei care ar putea sa ma ajute. A
fost cu o zi inainte de Ziua Mamei. M-am intors acasa beat turta carind un
ghiveci cu o planta mare pe care am asezat-o pe masa si in graba am urcat scarile
spre dormitor si am lesinat. A doua zi doamna a telefonat din nou. Incercind sa
fiu politicos, desi ma simteam foarte rau, am zis "O sa venim" si am
scos de la sotie promisiunea ca nu vom sta mai mult de cincisprezece minute.
Am intrat in casa la ei la cinci fix
si s-a facut unsprezece si un sfert cind am plecat. Am avut citeva convorbiri
scurte cu acest domn si deodata m-am lasat de baut. Aceasta trezire a durat
trei saptamini; apoi m-am dus
Intrebarea care in mod natural poate
sa iti vina in minte ar putea fi: "Ce a facut sau ce a spus acel domn ca
sa fie diferit de ceea ce altii au facut si au spus"? Trebuie sa ne
reamintim ca am citit enorm de mult si am vorbit cu oricine avea cunostinta sau
credeam ca stiau ceva despre subiectul alcoolism. Spre deosebire de ei acesta
era un om care avea experientea multor ani de betie infricosatoare, care
trecuse prin mai toate intimplarile de betie cunoscute de omenire, dar care s-a
oprit cu ajutorul aceleiasi metode pe care incercam sa o folosesc si anume
metoda spirituala. El mi-a impartasit cunostinte despre subiectul alcoolismului
care mi-u fost fara indoiala folositoare. De o importanta si mai mare a fost
faptul ca el era primul supravietuitor cu care am vorbit vreodata care stia ce
vorbeste in legatura cu alcoolismul din propria experienta. In alte cuvinte,
vorbea pe limba mea. El cunostea toate raspunsurile si cu siguranta nu din
carti.
A fost cea mai minunata blagoslovire
sa fiu dezlegat de teribilul blestem cu care am fost legat. Sanatatea mea este
buna si am recistigat respectul de sine cit si respectul colegilor mei. Viata
de familie s-a imbunatatit si firma mea aduce profit in aceste timpuri grele.
Am petrecut o mare parte din timp
impartind ceea ce am primit celor ce vor sa primeasca si au neaparata nevoie. O
fac pentru patru motive.
Simtul datoriei
Imi face placere
Pentru ca prin ceea ce fac platesc
datoria catre cel ce a avut rabdare sa impartaseasca cu mine experienta lei.
Pentru ca de fiecare data cind ajut
adaug la asigurarea personala impotriva unei recidive.
Spre deosebire de multi ani din
grupul nostru eu nu am putut scapa de tentatia de a bea decit dupa doi ani si
jumatate de abstinenta. Tentatia de a bea a stat aproape tot timpul cu mine.
Dar din fericire nu am cedat niciodata. Ma simteam foarte rau cind vedeam
prietenii mei bind si stiam ca eu nu pot, dar m-am invatat sa imi spun ca odata
si eu am avut acest privilegiu, dar l-am abuzat asa de inspaimintator ca mi-a
fost retras. Deci nu are rost sa ma pling de el, cind de fapt nimeni vreodata
nu m-a trintit la pamint ca sa-mi toarne bautura pe git.
Daca tu consideri un ateist, un
agnostic, un sceptic ori vreo forma de mindrie intelectuala care te impiedica
sa accepti ceea ce este scris in aceasta carte te compatimesc din tot sufletul.
Daca tu inca te consideri destul de puternic sa cistigi partida de unul singur
aceea ramine afacerea ta. Dar daca tu in realitate si in toata cinstea vrei sa
te lasi de baut si simti cu sinceritate ca ai nevoie de ajutor fii sigur ca noi
avem o solutie pentru tine. Daca pui numai jumatate din zelul pe care l-ai pus
cind umblai dupa bautura, reusita este sigura.
Dumnezeu din Ceruri nu te va parasi niciodata.
I.TRADITIA AA
Pentru cei ce apartin Organizatiei,
AA a facut diferenta dintre mizerie si seninatate si adesea diferentele dintre
viata si moaste. AA este tot asa de important si pentru nenumaratii alcooloci
neatinsi inca de acest program.
De aceea, nu exista societate de
oameni si femei care a avut vreodata o asa urgenta nevoie pentru efectivitate
continua si unitate permanenta. Noi, alcoolicii, intelegem ca trebuie sa muncim
si sa stam impreuna, caci altfel cei mai multi dintre noi vor muri in
singuratate.
Cele 12 Traditii ale AA sint dupa
parerea noastra cele mai bune raspunsuri pe care experienta noastra a dat-o
acelor intrebari urgente "Cum poate AA sa functioneze bine?" si
"Care este cea mai buna cale pentru ca AA sa ramina unit si in acest fel
sa supravietuiasca?"
Pe pagina urmatoare putem vedea forma
scurta a celor 12 Traditii ale AA, forma folosita astazi in general. Aceasta
este versiunea condensate a originalei forme lungi a Traditiilor AA cum au fost
tiparite pentru prima data in anul 1946. Din cauza ca forma luga este mai
explicita si de posibila valoare istorica este de asemenea reprodusa.
CELE DOUASPREZECE TRADITII
Prosperitatea
noastra comuna ar trebui sa se afle pe primul loc: restabilirea personala
depinde de uniunea Comunitatii AA.
Pentru atingerea scopului nostru
comun, de grup, nu exista decit o autoritate fundamentala – un Dumnezeu al
iubirii asa cum se poate exprima el in constiinta noastra de grup. Conducatorii
nostri sint numai servitori de incredere, ei nu guverneaza.
Singura cerinta pentru a deveni un
membru AA este dorinta de a inceta bautul.
Fiecare grup ar trebui sa fie autonom
in toate privintele, cu exceptia chestiunilor care afecteaza alte grupuri sau
AA in ansamblu.
Fiecare grup are un scop primordial
unic si anume sa transmita mesajul sau alcoolicului care inca mai sufera.
Un grup AA nu trebuie sa sprijine
vreodata sau sa finanteze sau sa dea numele AA nici unui alt organism, inrudit
sau nu, pentru ca nu cumva problemele de bani, proprietate sau prestigiu sa ne
distraga de la obiectivul nostru primordial.
Fiecare grup AA trebuie sa se
autosuporte refuzind contributii din afara.
Alcoolicii Anonimi trebuie sa ramina
mereu neprofesionisti dar centrele noastre de servicii pot angaja personal
calificat
AA ca si comunitate nu trebuie sa
aiba o organizare stricta, insa putem constitui consilii sau comitete de
servicii direct responsabile fata de cei in slujba carora se afla.
Comunitatea AA nu exprima nici o
opinie referitoare la problemele subiect exterioare, deci numele AA nu trebuie
sa fie amestecat vreodata in controverse publice.
Politica noastra de relatii publice
se bazeaza mai degraba pe atragere decit pe reclama; trebuie sa ne pastram
intotdeauna anonimatul personal la nivel de preasa, radio, film.
Anonimatul este baza spirituala a
tuturor traditiilor noastre si ne reaminteste neincetat sa plasam principiile
deasupra personalitatilor.
CELE DOUASPREZECE TRADITII
(forma lunga)
Experienta noastra in AA ne-a invatat
ca:
Fiecare membru al AA este numai o
mica parte a unui mare intreg. AA trebuie sa stea in viata caci altfel cei mai
multi dintre noi cu siguranta vor muri. Prin urmare, prosperitatea noastra
comuna este pe primul loc. Dar prosperitatea individuala urmeaza foarte
aproape.
Pentru atingerea scopului nostru
comun, de grup, nu exista decit o autoritate fundamentala – un Dumnezeu al
iubirii asa cum se poate exprima El in constiinta noastra de grup.
Organizatia noastra trebuie sa
includa pe toti cei ce sufera de alcoolism. Prin urmare, noi nu refuzam nici o
persoana ce vrea sa se reinsanatoseasca. De asemenea, adeziunea
In privinta propriilor afaceri,
fiecare grup AA nu trebuie sa fie responsabil nici unei alte autoritati in
afara propriei constiinte de grup. Dar cind planurile grupului interfera cu
bunastarea altor grupuri vecine, acele grupuri trebuie consultate. Si nici un
grup, comitet regional sau individ nu trebuie sa ia vreo masura ce poate afecta
AA ca intreg fara sa se discute cu un membru al Comitetului General de
Servicii. In situatii de acest gen prosperitatea noastra comuna este o datorie
suprema.
Fiecare grup al AA trebuie sa fie o
entitate spirituala avind doar un singur scop – acela de a purta mesajul catre
alcoolicul ce inca sufera.
Probleme de bani, proprietate si
autoritate pot foarte usor sa devieze de la tinta noastra spirituala. De aceea,
noi credem ca orice proprietate considerabila de folosinta legala pentru AA trebuie
incorporata separate si administrata in asa fel incit sa se desparta interesul
material de cel spiritual. Prin urmare, un grup AA nu trebuie sa intre intr-o
afacere. Ajutorul de natura secundara, cum ar fi cluburi sau spitale care
implica proprietate multa sau administratie, trebuie incorporate si trecute de
o parte, iar daca este necesar, trebuie sa se renunte la ele fara despagubire
catre grupuri. Deci aceste facilitati nu trebuie sa poarte numele AA.
Conducerea lor trebuie sa devina responsabilitatea acelor persoane care le
suporta din punct de vedere financiar. Pentru cluburi, administratorii care
sint membri AA sint de obicei preferati. Dar spitalele, la fel ca si alte
locuri de reabilitare trebuie sa nu apartina AA si trebuie sa fie supravegheate
medical. In timp ce un grup AA poate coopera cu oricine, aceasta cooperare
niciodata nu trebuie sa mearga atit de departe ca afiliere sau sprijin, direct
sau indirect. Un grup AA nu poate avea legaturi cu nimeni.
Grupurile AA trebuie sa se sustine in
totalitate prin contributii voluntare ale membrilor din grup. Noi gindim ca
fiecare grup trebuie sa atinga cit mai repede acest ideal; orice cerere de
contributie din partea publicului folosind numele AA este foarte periculoasa,
fie ca este facuta de grupuri, cluburi, spitale sau alte agentii din afara,
caci acceptarea de cadouri mari din orice sursa, ori o contributie ce inseamna
o obligatie, oricare ar fi ea, este o fapta neinteleapta. De asemenea, privim
cu ingrijorare la acei trezorieri ai AA care continua fara prudenta sa
acumuleze fonduri pentru scopuri straine AA. Experienta ne-a avertizat adesea
ca nimic nu ne va distruge mai sigur mostenirea decit certurile inutile pentru
proprietate, bani si autoritate.
Alcoolicii Anonimi trebuie sa ramina
mereu neprofesionisti. Noi definim profesionism consultatiile date altor
alcoolici pentru bani sau prin angajare (platite). Dar noi putem angaja
alcoolici unde trebuie sa indeplineasca aceste servicii pentru care oricum
trebuie sa angajam nealcoolici. Aceste servicii speciale pot fi remunereate.
Dar obisnuita noastra munca din cadrul "Pasului 12" niciodata nu
trebuie remunerata.
Oricare grup AA nu are nevoie de nici
un fel de organizare. Conducerea prin rotatie este cea mai buna. Un grup mic
poate alege un secretar, un grup mare are un comitet rotativ si grupuri din
aria unui oras mare metropolitan au un comitet central sau un comitet de
legatura a grupurilor care adesea angajeaza un secretar permanent. Membrii
Biroului Serviciului General sint de fapt Comitetul Serviciului General al AA.
Ei sint custodierii traditiei AA si sint cei care aduna contributiile voluntare
ale AA prin care noi mentinem Oficiul Serviciuui General AA de
Nici un grup sau membru nu trebuie sa
exprime vreo opinie despre problemele controversiale externe care sa implice AA
in special in probleme de politica, reforma alcoolica sau apartenenta
religioasa. Grupurile AA de mai sus nu fac opozitie. In legatura cu problemele
de mai sus ei nu au voie sa isi exprime nicicum punctele de vedere.
Relatia noastra cu publicul larg
trebuie sa fie caracterizata prin anonimitate personala. Noi consideram ca AA
trebuie sa evite reclamele senzationale. Numele noastre si fotografii ca membri
ai AA nu trebuie transmise prin radio si televiziune, nu trebuie filmate sau
tiparite pentru reclama. Relatiile noastre cu publicul trebuie sa fie ghidate
pe principiul atractiei si nu al reclamei. Nu este niciodata nevoie sa ne
laudam pe noi insine. Noi credem ca este mai bine sa ii lasam pe prietenii
nostri sa ne recomande.
Si in sfirsit, noi cei ai
Alcoolicilor Anonimi, credem ca principiul anonimatului are o semnificatie
spirituala imensa. Ne aducem aminte ca trebuie sa punem principiile deasupra
personalitatilor, ca in realitate noi trebuie sa practicam o umilinta sincera.
Aceasta atitudine trebuie mentinuta pina la sfirsit pentru ca marile noastre
blagosloviri sa nu ni se urce la cap; noi trebuie sa traim totdeauna intr-o
contemplatie a Lui, cel ce prezideaza peste noi toti.
II. EXPERIENTA SPIRITUALA
Termenii "experienta
spirituala" si "trezire spirituala" sint folositi de multe ori
in aceasta carte.
Este adevarat ca prima noastra editie
a dat multor cititori impresia ca schimbarile de caracter sau experientele
religioase trebuie sa fie de natura unor manifestari bruste si spectaculoase.
Din nefericire, pentru fiecare, aceasta concluzie este eronata.
In primele capitole sint descries un
numar de schimbari revolutionare surprinzatoare. Cu toate ca nu am intentionat
sa creem o astfel de impresie, multi alcoolici au ajuns fara doar si poate la
concluzia ca trebuie sa primeasca o imediata si coplesitoare constiinciozitate
de Dumnezeu, urmata dintr-o data de o schimbare colosala in simtire si
infatisare pentru a se putea lasa de baut.
Privind cresterea rapida a numarului
membrilor la mii de alcoolici, aceste transformari, desi frecvente, nu sint
obligatorii. Cele mai multe experiente sint cele pe care psihologul Williams
James le numeste "varietatea educationala" pentru ca se dezvolta
incet, de-a lungul unei perioade de timp. Foarte adesea, prietenii noului venit
vad schimbarea e care el a facut-o cu mult timp inainte de a vedea-o el insusi.
In cele din urma el intelege ca a suferit o profunda alterare a reactiei la
viata de toate zilele; caci o astfel de schimbare cu greu putea fi adusa de el
insusi. Ceea ce uneori se intimpla in citeva luni, rareori putea fi obtinut
prin ani de disciplina impusa. Cu citeva exceptii, membrii nostri afla ca au
descoperit o neasteptata resursa interioara pe care in present o identifica cu
propria lor conceptie a unei Puteri mai mari decit a noastra este esenta
experientei spirituale. Membrii nostri mai religiosi ii zic "Constiinta de
Dumnezeu".
Destul de emfatic, noi dorim sa
spunem ca orice alcoolic capabil sa-si confrunte problemele cu onestitate in
lumina experientei noastre se poate recupera, cu condita ca nu-si va inchide
mintea la toate conceptele spirituale. El poate fi infrint numai de atitudinea
de intoleranta si negare beligeranta.
Noi aflam ca nimeni nu trebuie sa
aiba greutati cu spiritualitatea programului. Vointa, onestie si o minte deschisa
sint conditiile esentiale ale recuperarii. Dar ele sint indispensabile.
"Exista un principiu care
bareaza toata informatia, care este dreptate impotriva tuturor argumentelor si
care niciodata nu greseste in a-l tine pe om intr-o ignoranta permanenta – acel
principiu este neincredere (dispret) inaintea investigatiei".
Herbert Spencer
III. AA DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL
Incepind cu prima aprobare a AA de
catre doctoral Silkworth, societatile medicale si doctorii de pretutindeni
si-au anuntat aprobarea lor. Urmatoarele sint extrase din comentariile
doctorilor prezenti
Doctorul Foster Kenedy, Neurolog:
"Aceasta organizatie a AA face apel la doua dintre cele mai mare
rezorvoare de putere cunoscute omului, religia si instinctual de asociere cu
semenii sai … "instinctul de turma". Cred ca profesiunea noastra
trebuie sa faca o recunoastere apreciativa a acestei arme terapeutice. Daca noi
nu facem asa ceva, noi vom ramine condamnati in sterilitatea emotionala si vom
pierde credinta care muta muntii, fara de care medicina nu poate face mare
lucru".
Doctorul G. Kirby Collier, psihiatru:
"Ca psihiatru, m-am gindit foarte mult la relatia dintre specialitatea mea
si AA si am ajuns la concluzia ca functia noastra particulara poate foarte des
sa fie in pregatirea pacientului ca sa accepte orice fel de tratament sau
ajutor dinafara. Acum concep rolul psihiatrului ca fiind incercarea de a
sfarima rezistenta interioara a pacientului pentru ca ceea ce este inlauntrul
lui sa infloreasca, asa cum se intimpla sub influenta programului AA".
Doctorul W.W. Bauer, vorbind sub
auspiciile Asociatiei Americane de Medicina in 1946, pe canalul de televiziune
NBC, a spus printe altele: "Alcoolicii Anonimi nu sint cruciati, nici o
societate de abstinenta. Ei stiu ca ei nu trebuie sa se mai atinga de bautura.
Ei ajuta pe altii cu probleme asemanatoare… In aceasta atmosfera alcoolicul
adesea invinge concentratia sa excesiva asupra lui insusi. Invatind sa depinda
de o putere superioara si absorbindu-se in munca lui cu alti alcoolici, el
ramine treaz zi dupa zi. Zilele se aduna in saptamini, saptaminile in luni si
ani".
Doctor John F. Stauffer, Psihiatru
Sef
Asociatia de Psihiatrie Americana a
cerut in 1949 sa se pregateasca o lucrare de catre un membru vechi al AA ca sa
fie citita in mitingul anual al Societatii din acel an. Aceasta lucrare a fost
intocmita si tiparita in numarul din noiembrie 1949 al Juranalului American de
Psihiatrie.
Aceasta lucrare se poate gasi in
forma de brosura la un prêt nominal prin cele mai multe grupuri AA sau de
IV. PREMIUL LASKER
In 1951, Premiul Lasker a fost
cistigat de AA. Textul suna cam asa:
"Asociatia Americana de Sanatate
Publica prezinta Premiul Grupului Lasker pentru anul 1951 Alcoolicilor Anonimi
ca recunoastere a succesului mare si unic in oferirea unei solutii acelei antice
boli publice si probleme sociale, alcoolismul … . Accentuind ca alcoolismul
este o boala, stigma sociala asociata cu aceasta conditie este eliminala… .
Istoria va recunoaste inttr-o zi ca AA a fost o mare tentative a pionieratului
social care a produs un instrument nou pentru actiunea sociala, o noua terapie
bazata pe inrudirea pe baza suferintei comune si care va avea un potential vast
pentru cura altor numeroase boli ale omenirii".
V. AA DIN PUNCT DE VEDERE RELIGIOS
Clericii apartinind de aproape fiecare
denominatie au dat AA blagoslovirea lor.
Edward Dowling din comitetul de lucru
al Reginei spune " AA este o organizatie naturala; este naturala in
punctul unde natura se apropie de supranatural, in particular in umilinta si
consecventa modestie. Exista ceva spiritual intr-un muzeu de arta sau intr-o
simfonie si Biserica Catolica aproba folosirea lor. Exista ceva spiritual in
AA, de asemenea si participarea catolicilor in AA rezulta aproape fara exceptie
in transformarea catolicilor putin credinciosi in catolici credinciosi".
Magazinul Episcopal Biserica Vie face
urmatoarele observatii: "Bazele metodei AA este un principiu pur crestin
cum ca omul nu se poate ajuta pe sine decit prin ajutarea altora. Programul AA
este descries de membrii insisi ca autoasigurare. Autoasigurarea aceasta a
rezultat in restaurarea sanatatii fizice, mintale si spirituale si respectului
de sine pentru sute de oameni si femei care ar fi fost la pamint si in afara de
orice speranta fara unica si afectiva lor terapie".
Vorbind la o masa daa de John D.
Rockfeller Jr, ca sa introduca AA unor prieteni ai sau, Doctorul Harry Emerson
Fordick remarca: "Cred ca din punct de vedere psihologic ce se face in
aceasta miscare nu va putea fi duplicata. Suspectez ca daca este minutia cu intelepciune
- si se pare ca se afla in miini intelepte si prudente – vor aparea noi
oportunitati in fata acestui proiect, care vor depasi imaginatia noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu