„Odată cu Pasul 3 ajungem la un moment decisiv în recuperarea noastră. Abilitatea noastră de a lucra restul Pașilor și de a practica principiile programului în toate domeniile vieţii noastre se bazează pe alegerea pe care o facem aici.
În Pasul 2 ajungem să credem. În Pasul 3 acționăm după acea credință și intrăm într-o relație cu Dumnezeu. Decizia noastră de a ne lăsa voința și viața în grija lui Dumnezeu, aşa cum îl înțelegem, deschide calea către această relație. Această decizie ne aduce la o credință care funcționează și permite unei Puteri mai mari decât noi să ne redea sănătatea.
Pașii 1 și 2 sunt pași pregătitori. Obiectivul lor este să ne aducă la decizia pe care o luăm la Pasul 3. Acești trei Pași ne duc printr-un proces de schimbare spirituală și emoțională rezumată într-o formulă simplă AA: „Nu pot. El poate. Îl voi lăsa.” Trecem de la a admite că nu ne putem rezolva singuri problema, la a accepta că există o Putere care ne poate însănătoşi, la a lăsa acea Putere să funcționeze în viața noastră. Ajungem să recunoaștem că acea Putere este Dumnezeu, așa cum îl înțelegem. Devenim dispuși să ne predăm voia proprie și viața noastră centrată pe sine, nu numai în ceea ce privește problema alcoolului, ci în tot ceea ce facem.
Lucrăm la Pasul 3 până la șapte principii principale. Acestea sunt predarea, rugăciunea, smerenia, bunăvoinţa, acceptarea, seninătatea și credința. Practica acestor principii este îndreptată către un singur scop: încredințarea voinței și vieții noastre în grija lui Dumnezeu. Prin aceasta căutăm o transformare spirituală prin care, de la o înclinație naturală spre sine, devenim înclinați în mod obișnuit către Dumnezeu. Trecem de la căutarea de sine la căutarea lui Dumnezeu și a voinței Lui pentru noi. Aspirăm la o stare spirituală descrisă cel mai bine de Cartea Mare ca fiind una de abandon complet. Găsindu-ne liniştea în Dumnezeu, descoperim că suntem în sfârșit liberi.
Maladia spirituală sau natura „ismului”
Este probabil să nu înțelegem prea multe din aceste lucruri atunci când ajungem prima dată la acest pas. De fapt, cuvintele pasului 3 ar putea să nu aibă nicio semnificație practică pentru noi. Pentru unii, acest lucru poate rămâne valabil pentru o perioadă foarte lungă de timp. Ce înseamnă să îmi las voința și viața în grija lui Dumnezeu? Ce anume fac? Ne este greu să ne înfășurăm mintea în jurul a ceea ce pare a fi un concept destul de evaziv, dacă nu chiar o propunere cu totul improbabilă.
Nu acordăm importanţă cuvintelor și trecem uşor peste ele. Uneori le scriem dar nu mai mult decât un ideal bine intenționat. În ambele cazuri nu suntem înclinați în mod deosebit să practicăm Pasul. Totuși, ni se spune că întregul program se bazează pe acest pas. Cu greu ne putem permite să îl ignorăm, să fie vorbe goale sau să-l punem pe raft până la o dată ulterioară.
Pentru unii dintre noi, dificultatea cu Pasul 3 apare dintr-o rezistență continuă la natura spirituală a programului AA, la fel cum s-a întâmplat cu Pasul 2. Pentru alții, apare dintr-o lipsă de claritate cu privire la natura spirituală a bolii alcoolice.
Când spunem că alcoolismul este o boală triplă, putem numi cu ușurință aspectele fizice și mentale ale bolii. Spunem că suferim de o alergie a corpului și o obsesie a minții. Folosind un limbaj diferit, putem spune că avem o predispoziţie fizică și mentală la alcool care ne face dependenți de el. Cu toate acestea, când vine vorba de rădăcina spirituală a bolii noastre, ne lipsește un singur cuvânt clar, cum ar fi alergie, obsesie sau dependență, pentru a ne referi la aceasta.
Incapabili să numim boala spirituală, rămânem cu o noțiune vagă și generală a modului în care suntem afectați spiritual. Uneori ne putem întreba chiar dacă există o boală spirituală, dacă conceptul nu reprezintă altceva decât o interpretare religioasă a unei probleme care este cu adevărat o extensie emoțională a obsesiei mentale și care este cel mai bine explicată de psihologia seculară. sau de una dintre științele mai noi care studiază creierul. Situația este analogă cu cea cu care ne confruntăm cu privire la „aceste principii”. Acestea sunt fundamentale pentru înțelegerea și practicarea programului, totuși nu putem să ne descurcăm cu adevărat.
Chiar dacă recunoaștem că am putea avea un fel de problemă spirituală și chiar dacă suntem dispuși să luăm măsurile pe care le propune programul, lipsa de claritate nu poate decât să ne afecteze practica. Mulți dintre noi petrecem ani de zile cu sentimentul neliniștit că nu am făcut prea mult progres cu Pasul 3, că poate că nu l-am „făcut” cu adevărat. Când recuperarea noastră se clatină, bănuim că are ceva de-a face cu acest Pas, dar nu putem pune degetul pe el. Unii dintre noi ne putem gândi că are ceva de-a face cu credința, dar suntem pierduți de a vedea cum și de a transpune această înțelegere în acțiune ".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu