Cartea Mare, p. xvi, rândul 18 „Brokerul plecase la Akron într-o afacere care se prăbușise, lăsându-l cu mare teamă că s-ar putea să înceapă să bea din nou. Și-a dat brusc seama că, pentru a se salva, trebuie să-și ducă mesajul unui alt alcoolic. Și acel alcoolic s-a dovedit a fi medicul din Akron.
Și știm cu toții povestea lui Bill plecând la Akron. El și alți tipi au încheiat o afacere. Erau să preia una dintre companiile de acolo în Akron doar printr-o luptă cu procurori. Și în timp ce acolo totul s-a prăbuşit, prietenii lui l-au părăsit și l-au lăsat acolo, în Akron, stând în holul hotelului Mayflower. Trist și deprimat, numărând banii din buzunar și-a dat seama că nici măcar nu avea suficienți bani pentru a-și plăti factura la hotel. S-a întâmplat să se uite pe o uşă din hol, în bar. Se presupune că probabil luminile difuze din bar, probabil muzica, râsetele grozave și fumul era gros, au făcut ca mintea lui Bill să-i şoptescă că cred că voi intra acolo și voi fi cu oameni din genul meu și mă voi simți mai bine. Și când a pornit pe ușă, mintea lui a început să se gândească să bea ceva.
Și Bill și-a dat deodată seama că dacă va intra în acel bar avea să se îmbete. Dar și-a amintit cum în New York City, de fiecare dată când încercase să ajute un alt alcoolic, deși nu reușise cu ei, de fiecare dată când încercase el însuși se simțise mai bine. Așa că și-a spus, mai bine ar fi să-mi găsesc un bețiv aici, în Akron, cu care să vorbesc. A dat câteva telefoane și a intrat contact cu o doamnă pe nume Henrietta Seiberling. Și Henrietta a spus, da, cunosc un tip cu care poți vorbi. Ea a spus, lasă-mă să-l sun și să vedem dacă pot stabili o întâlnire pentru tine. Așa că sună la casa doctorului Bob și a vorbit cu Anne Smith, soția lui Bob. Și a spus că există un coleg aici din New York City care spune că ar putea avea un posibil mijloc ca Dr. Bob să se recupereze din alcoolism. Poti sa-l aduci pe Dr. Bob pentru o vizită? Și Anne a spus aș vrea, dar știi că asta este cu o zi înainte de Ziua Mamei și el mi-a adus acasă o plantă în ghiveci, care stă pe masă și el este în ghiveci sub masă. Ea a spus lasă-mă să aștept până dimineața și să văd dacă pot să-l fac să vină. Așa că, desigur, a doua zi dimineață, de îndată ce Dr. Bob s-a trezit, s-a pus pe el să meargă la Henrietta și să-l vadă pe tipul ăsta și să vorbească cu acest tip din New York. Acum știm că dr. Bob nu s-a simțit prea bine în dimineața următoare. Era mahmur şi se simţea rău și a spus că nu merge. dar Anne s-a ținut după el și s-a ținut după el și în sfârșit, doctorul Bob a spus, mă voi duce acolo și îi voi acorda tipului aceluia cincisprezece minute din timpul meu și apoi mă întorc acasă. Așa că Anne l-a dus acolo, iar Bill și Bob au intrat singuri într-o cameră și au stat în acea cameră literalmente ore. Și Dr. Bob a ieșit din acea cameră și a spus că acesta este primul bărbat pe care l-a întâlnit care știe despre ce vorbește atunci când vorbește despre alcoolism. Să vedem ce i s-a întâmplat
Cartea Mare, p. xvi, alin. 3 „Acest medic a încercat în mod repetat mijloace spirituale pentru a-și rezolva dilema alcoolică, dar nu a reușit.”
Bill a fost surprins să afle că Dr. Bob era deja în Grupurile Oxford. Știa mai multe despre soluție (experiența spirituală și programul de acțiune) decât știa Bill, dar nu reușise niciodată să le aplice la profunzimea necesară pentru a se recupera, pentru că el nu știa ce era în neregulă cu el (problema!). A crezut că este puterea voinței. A crezut că este caracterul moral. A crezut că este un păcat. De ce nu ar fi, asta i-au spus toată lumea până atunci? Și ceea ce l-a interesat cu adevărat a fost mesajul că Bill a trebuit să abordeze problema, nu soluția, nu programul de acțiune, ci în ce constă cu adevărat alcoolismul.
Cartea Mare, p. xvi, alin. 3 „Dar când brokerul i-a dat descrierea doctorului Silkworth despre alcoolism și despre lipsa de speranță, medicul a început să caute remediul spiritual pentru boala lui cu o voință pe care nu a mai fost în stare să o adune niciodată. A intrat în abstinenţă şi nu a mai băut niciodată până în momentul morții sale în 1950.”
Bill a vorbit de data aceasta, pentru prima dată, cu Dr. Bob despre alergia la alcoolism. I-a spus că de fiecare dată când va coborî la bar cu intenția să bea un pahar sau două, o să bea mai mult decât își dorea, mai mult în acea noapte sau a doua zi și ar lua-o din nou de la început. Și i-a spus ce îi spusese Dr. Silkworth şi anume ca este vorba despre o alergie fizică care l-a făcut să-și dorească mai multe băuturi după ce a luat o băutură și dr. Bob a spus că aşa i se întâmplă, beau exact cum spui, chiar știi despre ce vorbești, așa beau și eu. Aș vrea să beau unul sau două pahare, apoi ştiu că aș bea trei, patru, cinci, zece sau cincisprezece sau douăzeci și nu știam cum am început. El a spus, tu numești asta o alergie fizică? Da, şi un alt lucru, când nu beau, când sunt treaz, am aceste gânduri că vreau să beau tot timpul, este mereu în mintea mea, iar Dr. Silkworth a spus, aceasta este obsesia minții care este obsedată de idee de a bea. Și dr. Bob a spus, ei bine, am aceleași genuri de gânduri; chiar știi despre ce vorbești. Astfel ei a ajuns la un acord privind boala alcoolismului. Și a explicat-o în detaliu, iar Dr. Bob a spus că ăsta sunt eu, exact aşa am baut. Chiar știi despre ce vorbești. Astfel a început să se realizeze identificarea.
Este prima dată când Bill încerca asta. La toată lumea din New York, le vorbise mereu despre soluție: marea experiență spirituală, marea strălucire albă pe care o avusese în Spitalul Towns. Când s-a așezat cu Dr. Bob, nu a vorbit deloc despre cum bea Dr. Bob. Sunt sigur că asta se aștepta să audă dr. Bob. Toți ceilalți vorbiseră cu el despre băutul lui, dar Bill a spus, lasă-mă să-ți vorbesc despre băutura mea. Și prin împărtășirea poveștii sale, vorbind despre propria sa alergie, dr. Bob se putea vedea imediat în ea. Prin împărtășirea propriei povești, vorbind despre obsesia minții sale, Dr. Bob a putut să se vadă imediat în ea. Și a putut vedea unde devenise absolut neputincios față de alcool (pasul 1). Și pentru prima dată a fost complet învins când vine vorba de alcool. Apoi a început să aplice micul program de acțiune la o profunzime în care nu fusese niciodată capabil să o facă înainte. Apoi a avut o experiență spirituală (o profundă modificare a reacţiei lui la viaţă, anexa II, Experienţa spirituală, Big Book, pag. 569) și s-a recuperat din alcoolism (a recâştigat sănătatea fizică şi mentală).
Cartea Mare, p. xvi, alin. 3 „Acest lucru părea să demonstreze că un alcoolic îl poate a influenţa pe altul, așa cum nici un nealcoolic nu ar putea să-l influenţeze.”
Prin împărtășirea poveștii noastre cu un nou venit, o putem influenţa așa cum nu ar putea face niciun non-alcoolic, deoarece avem identificare imediată
(1) despre alergia fizică,
(2) despre obsesia minții,
(3) despre felul în care gândim și lucrurile pe care le facem.
Cartea Mare, p. xvii, alin. 1 „De asemenea, a indicat că munca intensă a un alcoolic cu altul, era vitală pentru recuperarea permanentă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu