Cele trei iluzii din Big Book

 "Problema principală a alcoolicului", citim în "Big Book", "este centrată în minte". De ce este așa? În primul rând, alcoolicul se hrănește cu iluzia că, în ciuda evidenței, într-o zi el sau ea ar putea să-și controleze băutul și să se bucure de băutură din nou. În al doilea rând, există iluzia că el sau ea este ca și alte persoane sau va fi o zi. Și, în al treilea rând, există iluzia că el sau ea ar putea să "smulgă satisfacția și fericirea din viață, numai daca ar dirija-o el/ea bine" .

Nu va veni o zi când vom putea să ne controlam și să ne bucurăm de băut, nu suntem ca alți oameni și viața noastră nu poate fi gestionată de noi. Acceptarea acestor fapte ale vieții noastre, împreună cu inventarul personal amanuntit, rugăciunea, meditația și serviciul altruist în slujba altora, ne permite totuși să trăim vieți împlinite și senine, conștiente de Dumnezeu.

Există "trei iluzii" menționate în mod special în "Big Book". Prima "iluzie" se referă la prima parte a Pasului Unu (că suntem "neputincioși față de alcool"), a doua "iluzie" este despre ambele părți ale primului pas, în timp ce a treia "iluzie" se referă la a doua parte a Primul pas (că viețile noastre au devenit, sunt și rămân "de necontrolat"). O înțelegere a tuturor celor trei iluzii este critică dacă vrem să mergem mai departe și să lucrăm eficient ceilalți pași.

Prima "iluzie" se găsește în primul paragraf din capitolul intitulat "Alte date privind alcoolismul", în care citim: "Majoritatea dintre noi nu am vrut sa recunoastem ca sintem intr-adevar alcoolici. Nimanui nu-i convine sa admita ca este diferit fizic si mental de cei din jurul sau. De aceea nu e de mirare ca viata noastra in timpul când beam a fost caracterizată de nenumarate incercari ratate de a demonstra ca noi putem bea ca si ceilalti oameni. Cea mai puternica obsesie a unui om care bea anormal este iluzia ca intr-o zi, intr-un fel sau altul va putea sa controleze si sa simta placerea bautului. Este de-a dreptul uimitor cum persista aceasta iluzie. Ea ii urmareste pe multi până la portile azilurilor sau ale cimitirelor". 
Pentru adevăratul alcoolic, această iluzie poate împiedica în întregime toate încercările de recuperare și se poate dovedi fatală dacă victima acestei iluzii nu este în stare să-și depășească pofta de alcool.

În Prefața la Big Book Opinia unui medic, citim: "... cred că acțiunea alcoolului asupra alcoolicilor cronici este o manifestare a unei alergii, că fenomenul de nevoie aprigă de alcool este limitat la această categorie și nu apare niciodată la băutorii normali, temperați. Aceste persoane alergice nu pot folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nicio formă și, odată ce și-au format obiceiul de a bea și descoperă că nu se mai pot dezvăța, odată ce și-au pierdut încrederea în sine și in lucrurile omenești, problemele lor se acumulează și devin uimitor de greu de rezolvat." 
Un alcoolic "nu poate folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nici o formă." Iluzia că el sau ea poate controla din nou și să se bucure de băut trebuie să fie astfel complet distrusă. 

Nu te pierde în amăgirea că într-o zi poți bea din nou ca în vremurile vechi. Vei relua băutul de acolo de unde l-ai lăsat!!!

A doua "iluzie" este prezentată în al doilea paragraf din capitolul "Alte date privind alcoolismul". Citim: Am învățat că trebuie să recunoaștem pina in adincul sufletului nostru că suntem alcoolici. Acesta este primul pas spre revenirea la sanatate. Trebuie sa distrugem iluzia ca sintem ca ceilalti oameni sau ca am putea fi. " 

Această a doua "iluzie" este relevantă atât pentru prima, cât și pentru cea de-a doua jumătate a pasului unu. Există o veche zicală în A.A. că odată ce un castravete devine un murat, nu poate deveni niciodată un castravete din nou. Acest lucru este ilustrat de povestea (pag. 31) omului care a renunțat la băut la vârsta de treizeci de ani, doar să se pensioneze și să înceapă să bea iar la vârsta de cincizeci de ani. În două luni a fost internat pentru alcoolism. Povestea lui ilustrează modul în care alergia fizică nu dispare niciodată și, așa cum se pare, din experiența noastră, obsesia netratată pentru alcool doar se înrăutățește în timp, nu se îmbunătățește.

A treia "iluzie" se găsește în descrierea alcoolicului ca "actor" (pag. 58 din "Big Book"). Citim: "Care este oare problema sa cea mai mare? Nu cumva caută să iși satisfacă propriile interese, chiar și atunci când încearcă să fie bun cu ceilalți? Nu e el oare victima iluziei că ar putea smulge satisfactia si fericirea suprema a vietii, numai de-ar dirija-o el bine?" 

Până nu ne debarasăm de prima  "iluzie", nu putem să rămânem abstinenți. 
Până nu distrugem cea de-a doua "iluzie", putem să rămânem abstinenți, dar vom rămâne prinși în interiorul nebuniei vechilor noastre moduri de gândire. 
Până nu scăpăm de a treia iluzie, aceea de a controla incontrolabilul, nu vom cunoaște seninătatea abstinenței. 
Dar, odată ce acceptăm și vedem dincolo de cele trei "iluzii", vom putea să trăim ceea ce Bill W. descrie ca "the Sunlight of the Spirit". Ne vom fi recuperat dintr-o "stare mentală și trupească aparent fără speranță".

Resentimentele

 Marea Carte subliniază că resentimentele distrug mai mulți alcoolici decât orice altceva. Nu spune că resentimentele sunt o problemă printre multe altele. Se spune că este marele distrugător.

Și apoi se spune că din resentimente apar toate formele de boli spirituale.

Aici trebuie să fim foarte atenți. Multora dintre noi ni s-a spus că egoismul este rădăcina bolii spirituale. Dar asta nu e chiar corect. Egoismul este ceea ce devenim după ce resentimentele au pus stăpânire pe noi. Este rădăcina necazurilor noastre în viață.

Resentimentele sunt pe primul loc.

Alcoolicul nu este distrus pentru că este egoist în sens moral obișnuit. El devine egoist pentru că resentimentele l-au îndepărtat de Dumnezeu, de adevăr, de alți oameni și, în sfârșit, de el însuși

Odată ce resentimentele au intrat, întreaga viață interioară se deformează. Începem să judecăm. Începem să ne justificăm. Începem să ne jucăm de-a Dumnezeu. Apoi, firesc, devenim egoiști, egocentriști, necinstiți, speriați și plini de autocompătimire.

Dar aceste lucruri nu sunt sursa. Ele sunt simptomele.

Resentimentele sunt otrava. Egoismul produce otrava.

De aceea co-autorii pun greutatea primară pe resentimente. Nu este doar o atitudine rea. Este boala spirituală în mișcare. Este lucrul care ne separă de Dumnezeu și ne face să credem că propria noastră judecată este supremă.

Deci, dacă vrem să ne revenim, nu putem doar să încercăm să devenim mai puțin egoiști. Asta nu va merge suficient de adânc. Trebuie să vedem resentimente pentru ceea ce este. Trebuie să ne eliberăm de lucrul care hrănește falsul sine și îi împinge pe alcoolici înapoi în sclavie.

Resentimentele sunt locul de unde își au originea bolile spirituale. Egoismul și egocentrismul sunt rezultatul.

Jeff Bailey

SMERENIA

Smerenia este o virtute morală și spirituală care constă în recunoașterea sinceră a propriilor limite și a valorii celorlalți

Spre deosebire de umilința forțată sau complexele de inferioritate, ea este o formă de putere interioară, fiind opusul mândriei, egoismului și al vanității. 

Dimensiuni principale

• În relaţia cu sine (cunoaşterea de sine): Înseamnă să ai o imagine realistă despre propriile defecte și calități, fără a te supraevalua sau subevalua.
• În relaţia cu Dumnezeu (în plan spiritual): În viziune creștină, smerenia este considerată „temelia tuturor virtuților”. Implică recunoașterea suveranității divine și predarea de bunăvoie în fața voinței lui Dumnezeu.
• În relaţia cu ceilalţi (în relațiile interumane): Se manifestă prin respect, modestie, lipsa dorinței de a te impune cu orice preț și disponibilitatea de a-i pune pe ceilalți mai presus. 

Pasul 2 - exercițiu pentru sănătatea mintală

 Pasul 2 - exercițiu pentru sănătatea mintală

Ne îndreptăm spre și devenim ceea ce gândim. Pentru a ajunge acolo unde vrem să ajungem, trebuie să aflăm unde suntem (pasul unu), trebuie să ne dăm seama și unde mergem (pasul doi), apoi trebuie să găsim cum să ajungem acolo (pașii trei până la doisprezece). Cu alte cuvinte, localizăm unde ne aflăm urmărind cele 15 referințe, apoi ne creăm viziunea personală pentru un ideal de recuperare și sănătate mintală a ceea ce ne dorim folosind aceste 15 referințe. Ne întrebăm: „Cum ar arăta viața mea dacă nu aș avea această imposibilitate de gestionare?" Ideea din spatele acestui lucru este că, dacă credem că Dumnezeu ne poate reda sănătatea mintală, cum ar arăta sănătatea mintală în aceste cincisprezece zone? Creăm o stare de spirit ideală pentru viitor în coloana din dreapta setând ca obiectiv pentru fiecare dintre zonele de imposibilitate de gestionare din coloana din stânga.

(coloana din stânga)

PRIMUL PAS - LIPSA DE CONTROL

Cum arată viața mea acum?

1. Sunt neliniştit, iritabil (care înseamnă „ușor de enervat") și nemulțumit. (ceea ce înseamnă "niciodata satisfacut")

2. Am probleme în relațiile personale

3. Nu-mi pot controla natura emoțională.

4. Sunt prada mizeriei si depresiei.

5. Nu pot să-mi câștig existența (care include carieră, finanțe și a face o viață de succes).

6. Am un sentiment de inutilitate.

7. Sunt plin de frică.

8. Sunt nefericit.

9. Nu pot să fiu de real ajutor altor oameni.

10. Sunt ca actorul care încearcă să conducă întregul spectacol. Aranjez peisajul și toți jucătorii pentru că știu ce este mai bine pentru toată lumea.

11. Sunt condus de o sută de forme de frică, amăgire de sine, căutarea de sine și autocompătimire; așa că pășesc pe degetele semenilor mei și ei se răzbună.

12. Sunt un exemplu extrem de voință proprie, deși de obicei nu cred asta.

13. Duc o viață dublă prezentând un caracter de scenă ca să mă pot bucura de o anumită reputație, dar știu în inima mea că nu o merit.

14. Sunt ca o tornadă care își vâjâie drumul prin vietile altora. Inimile sunt frânte. Relațiile dulci sunt moarte. Afecțiunile sunt dezrădăcinate.

15. Obiceiurile mele egoiste și lipsite de considerație mi-au ținut casa în frământare.

(coloana din dreapta)

PASUL DOI -

O VIZIUNE ABSTINENTA A SĂNĂTĂȚII MINTALE

Cum mi-ar plăcea să fie,

sau cum arată sănătatea mintală în aceste zone?

1. _________________

2. _________________

.....

15. ________________

După completarea coloanei din dreapta puneți-vă întrebarea de bază de la Pasul 2:

Ești în stare să aduci aceste idealuri de sănătate în viața ta fără ajutorul lui Dumnezeu? 

DA ___

NU___.

(Apropo, începeți să vă îndreptați spre aceste idealuri de pe coloana din dreapta DUPĂ ce lucrați TOȚI CEI 12 Pași)

(Coloana din stanga cuprinde torturile sufletesti (bedelviments) de la pagina 52 care sunt rezultatele unei vieți centrate pe sine, cu băutură sau fără, și descriu imposibilitatea de gestionare interioară menționată în Pasul Unu. Sunt starea mentală care precede prima băutură și sunt rezultatul alcoolismului netratat, fie că bem sau nu. Ele sunt rădăcina problemei.)

Test pentru voia proprie/voia lui Dumnezeu

 

Test pentru voia proprie/voia lui Dumnezeu

 Testul pasului 4

• Egoist - Altruist (smerenie)
• Necinstit - Onest
• Căutarea de sine (egocentrism) - Puritate
• Teamă - Iubire

„Unde am fost noi egoişti, necinstiţi, egocentrici şi înspăimântaţi?” (Alcoolicii Anonimi, p. 67, para. 2, rândurile 3-4)

Testul pasului 10

• Egoism - Altruism (smerenie)
• Necinste — Onestitate
• Resentiment - Puritate
• Frica - Iubire

„Am continuat să fim atenţi la egoism, necinste, resentimente și frică.” (Alcoolicii Anonimi, p. 84, para. 2, rândurile 8-9)

Testul pasului 11

• Resentiment - Puritate
• Egoist — Neegoist (smerenie)
• Necinstit - Cinstit
• Frica - Iubire

„Am fost resentimentari, egoiști, necinstiți sau înfricoșați? (Alcoolicii Anonimi, p. 86, alin. 1, rândurile 2-3)

Cele Patru Absolute:

onestitate, altruism, iubire, puritate.

Absolută Onestitate: față de noi insine si de ceilalti.

Intreaba-te: este acest lucru adevarat sau fals?

Absolut Altruism (smerenie): a fi dispus sa-i ajuti pe altii

Intreaba-te: cum afecteaza asta pe ceilalti?

Absolută Iubire: pentru Dumnezeu si pentru ceilalti

Intreaba-te: este frumos sau urat?

Absolută Puritate: a mintii, a corpului si a sufletului

Intreaba-te: este bine sau rau?

Preluate de la grupurile Oxford, cele 4 absolute nu apar in mod explicit in literatura AA, insa la intalniri se vorbeste destul de mult despre ele. 

Exista totusi o legatura si cu literatura AA.

Big Book ne cere în trei rânduri sa testam voia proprie - robia sinelui:
pg. 67 - Când am fost egoisti, lipsiți de onestitate, interesati de sine si înfricoșați?
pg. 84 - Am continuat sa fim atenti la egoism, lipsa de onestitate, resentiment si frica.
pg. 86 - Am fost noi resentimentari, egoisti, lipsiti de onestitate sau temători?

VOIA PROPRIE        în opoziție cu     VOIA LUI DUMNEZEU
lipsa de onestitate    în opoziție cu      Onestitate
resentiment              în opoziție cu       Puritate
egoism                      în opoziție cu      Altruism (Smerenie)
frica                          în opoziție cu       Iubire

Despre Pasul 5

Un vechi membru a spus: „Când o persoană este umilită, are un impact major asupra sa. Îl face să trăiască în umbra ruşinii. Umilința se naște atunci când adevărul este impus asupra ta. Smerenia se naște atunci când accepți de bună voie adevărul. Experimentăm acest lucru în experiența noastră cu Primul Pas. A trebuit să recunoaștem că ne-am înșelat în legătură cu relația noastră cu alcoolul. Asta ne-a spulberat mândria și ne-a adus la fund.

Am ajuns la un punct în care am ajuns să credem în lipsa de speranță și inutilitatea vieții așa cum o trăiam. Mai târziu am constatat că atunci când eram la fund, Dumnezeu punea ceva la cale. Doar atunci când ajungem la fund suntem pregătiți să privim viața dintr-un unghi cu totul diferit și să luăm acțiunile necesare pentru a dezvolta viziunea voinței lui Dumnezeu pentru viața noastră.

Dumnezeu vrea să fim fericiți, veseli și liberi de calea morții impusă de alcool asupra noastră. Când mergem înainte cu credință, această viziune începe să se manifeste. În pasul 4, curățăm epava care ne-a întunecat viziunea. Vedem că problemele noastre au fost făcute de noi și acceptăm cu umilință responsabilitatea pentru îndreptarea greșelilor noastre.

În pasul cinci, începem să experimentăm miraculosul. Ne recunoaștem greșelile în fața lui Dumnezeu pentru iertare. Le recunoaștem față de noi înșine pentru acceptare. Le admitem în fața unei alte ființe umane pentru umilință.

Smerenia poartă cu ea puterea tăcută, sigură a adevărului, iar adevărul pe care îl împărtășim este cel care ne eliberează de mândria mortală și egocentrismul fatal. Acum avem o pereche nouă de ochelari care aduce viziunea lui Dumnezeu în realitatea noastră.

Promisiuni la pasul cinci:

„Ne băgăm în buzunar mândria și ne depărtăm de ea, luminând fiecare răsturnare de caracter, fiecare crăpătură întunecată a trecutului. Odată ce am făcut acest pas, fără să ne ascundem nimic, suntem încântați. Putem privi lumea în ochi. Putem fi singuri în pace și ușurință perfectă. Temerile noastre dispar din noi. Începem să simțim apropierea Creatorului nostru. Poate că am avut anumite convingeri spirituale, dar acum începem să avem o experiență spirituală. Sentimentul că problema băuturii a dispărut va veni adesea puternic. Simțim că suntem pe Autostrada Luminii, mergând mână în mână cu Spiritul Universului. "

Astfel, ne începem plimbarea cu Dumnezeu în serios. El nu face termeni prea duri pentru cei care Îl caută cu seriozitate, iar seriozitatea noastră ne-a adus în contact conștient mai profund cu Inteligența Divină.

Fie că suntem atei, agnostici sau de oricare dintre numeroasele religii, Autostrada spre Rai este largă cu loc pentru toți să intre. Această experiență este începutul sfârșitului pentru gândirea noastră alcoolică. Experiența spirituală ne aduce acceptare, smerenie și iertare, iar rușinea, vinovăția, regretul și remușcările care ne-au răpit liniștea sufletească s-au dus acum.

Nu mai umblam in umbra rusinii. Pacea și seninătatea vin acum la noi în mod natural. Decât să căutăm evadarea din realitate prin băutură, căutăm Marea Realitate din interior prin împărtășirea adevărului existenței noastre cu Dumnezeu și cu un alt alcoolic. Odată ce am făcut acest lucru, suntem cu adevărat pe calea recuperării, iar dacă ţinem o mână pe Dumnezeu și pe cealaltă pe noul venit, devine imposibil pentru noi să luăm o băutură. "

PAGINA 62 DIN BIG BOOK

BOALA SPIRITUALĂ - "self-will run riot."

Expresia în contextul Marii Cărți a Alcoolicilor Anonimi se referă la celebrul concept de „voinţă proprie care face ravagii”. Este folosită pentru a descrie o stare de egoism extrem, egocentrism și convingerea iluzorie că un individ poate controla lumea și oamenii din jurul său.

Expresia apare la pagina 62 din Capitolul 5 („Cum funcționează”): „Egoism – egocentrism! Aceasta, credem noi, este rădăcina problemelor noastre... alcoolicul este un exemplu extrem de încăpățânare egoistă exagerată, deși de obicei nu crede asta.”

Ce înseamnă
În contextul programului de recuperare în 12 pași, „încăpățânarea proprie se dezlănțuie” reprezintă:

- Egoul în suprasolicitare:
Alcoolicul se comportă ca și cum ar fi un „actor care vrea să conducă tot spectacolul”, încercând să gestioneze oamenii și circumstanțele.

- Un ciclu al haosului: Atunci când realitatea nu reușește să se supună voinței alcoolicului, acest lucru duce la resentimente, furie și anxietate.

- Rădăcina problemei: Alcoolul este văzut doar ca simptom; adevărata boală de bază este această mentalitate negestionabilă, egocentrică.

(BOALA)

Soluția Conform Cărții Mari: singura modalitate de a opri voinţa proprie este să nu te mai „joci de-a Dumnezeu” și să-ți încredințezi voința unei „Puteri mai mari decât tine însuți”.

(SPIRITUALĂ)

-----------
Soluția din Marea Carte se concentrează pe trezirea spirituală și conectarea la o putere superioară propriei persoane. Textul prezintă practica spirituală ca fiind esențială pentru depășirea egoului (voinţa proprie). Dumnezeu înțelege provocările și oferă o direcție pe care încăpățânarea egoistă nu o poate face, conform paginii 62.

AA nu prescrie credințe religioase specifice, ci pune accentul pe dezvoltarea unei conexiuni spirituale. Aplicarea practică implică înlocuirea deciziilor bazate pe interesul personal cu decizii aliniate principiilor spirituale. În loc să se întrebe „Ce vreau?”, persoana în recuperare se gândește: „Care este lucrul corect de făcut?”

-----------
Recuperare versus abstinenţă

Pagina 62 subliniază o distincție importantă între a fi abstinent și a fi în recuperare. Abstinenţa se referă la a nu consuma alcool. Recuperarea reprezintă o transformare mai amplă a tiparelor de gândire, a comportamentelor și a relațiilor.

Cineva își poate menține abstinenţa funcționând pe baza unor motivații egoiste. Relațiile rămân tulburi, furia persistă, manipularea continuă - situația de „beție uscată”. Adevărata recuperare implică o muncă activă pentru a depăși egoismul prin cei doisprezece pași, întâlniri, practici spirituale și serviciu.

Practică zilnică și progres
Depășirea egoismului necesită atenție zilnică. Mulți membri dezvoltă rutine de dimineață, inclusiv rugăciune, meditație și stabilirea intențiilor. Practicile de seară implică revizuirea zilei și planificarea modificărilor acolo unde este necesar.

Conceptul de „progres, nu perfecțiune” se regăsește în întreaga filozofie AA. Scopul nu este altruismul perfect, ci menținerea conștientizării și depunerea unui efort constant. Atunci când apar greșeli, procesul implică recunoașterea lor și reluarea angajamentului față de principiile spirituale ale programului.

Natura continuă a recuperării
Mesajul de la pagina 62 subliniază faptul că munca de recuperare nu se termină niciodată. Riscul ca încăpățânarea egoistă (voinţa proprie) să se reafirme rămâne prezent indiferent de durata sobrietății. Aceasta explică de ce membrii AA de lungă durată continuă să participe la întâlniri și să lucreze la etapele de recuperare ani de zile.

Defectele de caracter necesită o gestionare continuă. Diferența în recuperare constă în existența instrumentelor necesare pentru a aborda provocările fără alcool și în conștientizarea modului în care egoismul contribuie la dificultăți. Recuperarea prezintă creșterea personală ca pe o călătorie, mai degrabă decât ca pe o stare fixă.

Succesul nu se măsoară doar prin durata abstinenţei, ci prin calitatea generală a vieții, sănătatea relațiilor și capacitatea de a trăi conform principiilor spirituale, mai degrabă decât impulsurilor egoiste. Înțelegerea faptului că alcoolismul implică tipare caracteristice de gândire egocentrică influențează modul în care este abordată recuperarea.

ZILNIC ... după 21 de ani!

 Întâlnire cu tema

                            CE AM SCHIMBAT IN VIATA MEA

                                DE LA INTRAREA IN AA !

Am un blog cu materiale de recuperare care nu mai apare în căutarea pe Google şi m-am gândit să fac o pagină de facebook în care să pun linkul către blog pentru a fi uşor de găsit.

Aloc zilnic cam o oră să întreţin această pagină. Ceea ce înseamnă că o oră pe zi o dedic programului AA: căutare materiale, traducere, meditaţii proprii etc. Şi fac asta după 21 aproape 22 de ani de abstinenţă şi recuperare. O oră pe zi fără a lua în calcul întâlnirile, discuţiile cu alţi alcoolici, meditaţie şi rugăciune, inventar şi autoanaliză şi celelalte instrumente ale programului.

ZILNIC ... după 21 de ani!

Dacă nu fac asta mintea mea începe să uite. Când uită începe să mă mintă. Nu mai am o gândire corectă. Ţi o gândire care nu este corectă mă întoarce la acţiuni incorecte. La comportamentele care m-au dus la băut.

Ce am schimbat 

Modul de gândire!

Nu mi-am dat seama când s-a întâmplat asta, aşa cum nu mi-am dat seama cand am depăşit limita de demarcaţie dintre băutor social şi alcoolic. Aşa cum nu o să-mi dau seama când voi reveni la o minte alcoolică dacă nu păstrez mintea sănătoasă obţinută.

Nu pot menţine ceva nefăcând nimic. Singura cale să menţin ce am obţinut este să îmbunătăţesc ce am. Creştere spirituală. şi fac asta cu 10, 11, 12 pe o bază zilnică.

Dacă nimic nu se schimbă ...

Un membru vechi a spus: „Dacă nimic nu se schimbă, nimic nu se schimbă. Mintea care a creat problema nu poate rezolva problema creata de ea. Orice alcoolic care conduce viața pe voință proprie cu greu poate aduce o soluție de succes la maladia spirituală care este alcoolismul.

Ca alcoolici, voința noastră a fost incredibil de slăbită de dependența noastră de alcool. Percepția noastră asupra realității a fost distorsionată de concentrarea noastră egocentrică asupra plăcerii în toate afacerile noastre. Acest lucru ne-a scos din aliniere cu Puterea de care avem nevoie pentru a ne ridica la convingerile noastre morale și filosofice.

Trăim în schimb în umbra rușinii, ca de nenumărate ori ne încălcăm natura spirituală cu acțiuni pe care le-am făcut și jignitoare naturii noastre umane. Suferim de o obsesie a minții atât de puternică încât ne depășește chiar si instinctul de supraviețuire. Atât de mare este înțelegerea pe care această obsesie o are în minte încât rămânem sub influența alcoolului chiar și atunci când nu bem.

Când nu bem, fiecare acțiune pe care o facem se naște dintr-o minte alcoolică care își dorește, mai presus de orice, o revenire la elixirul magic care cândva a făcut pentru noi ceea ce noi nu am putut face. O minte care refuză să accepte realitatea că scriptul alcoolic a răsturnat, iar alcoolul ne face acum ceea ce noi nu ne-am face niciodată. Doar aducând o putere mai mare decât noi înșine pe care să o purtăm în mintea noastră putem spera să ne revenim după boala fatală.

AA ne oferă indicații bune ordonate pentru a aduce o recuperare miraculoasă după o stare de spirit și corp fără speranță. Dumnezeu ne poate și ne va acorda harul Său dacă căutăm să înțelegem cine suntem și să acceptăm ai cui suntem. Așadar, trecem printr-un inventar de căutare și neînfricat pentru a descoperi, descoperi și elimina ceea ce în noi nu este în aliniere cu voia lui Dumnezeu și restrânge puterea Lui în viețile noastre.

Utilizarea corectă a voinței de sine este aplicarea ei în urmărirea unei vieți spirituale care ne transformă mintea pentru a ne ridica la înălțimea convingerilor noastre morale și filosofice și ne aduce eliberarea de sclavia noastră față de alcool. "

„LINISTEA DIN INCAPERI - PAGINA DE FACEBOOK

CITESTE AICI: 

IIIIIIIIIIIIIIIIII

INVENTARUL NOSTRU ZILNIC

  INVENTARUL NOSTRU ZILNIC - REVIZUIND CONSTRUCTIV ACȚIUNILE NOASTRE

O modalitate simplă de a verifica în mod eficient dacă rulați pe voința proprie sau pe voința Puterii voastre Superioare.

Cum se utilizează cardul: Ori de câte ori vă simțiți deranjat, consultați această listă de verificare.

Identificați sentimentul pe care îl aveți (coloana din stânga) și întoarceți-vă gândurile și atitudinea către sentimentul pe care Dumnezeu dorește să aveți (coloana din dreapta)

Caracteristicile de personalitate ale voinței proprii	SAU	Caracteristicile de personalitate ale voinței lui Dumnezeu
Egoist și egocentric	SAU	Interes pentru Alții
Necinstit	SAU	Sincer
speriat	SAU	Curaj
Nechibzuit	SAU	Grijuliu
Mândru	SAU	Smerenie - Caută voia lui Dumnezeu
Lacom	SAU	Dăruirea și împărțirea
Pofticios	SAU	A face pentru Alții
Furie	SAU	Calm
Invidie	SAU	Recunoscător
Lene	SAU	Ia măsuri
Lăcomie	SAU	Moderare
Nerăbdător	SAU	Rabdator
Intoleranta	SAU	Toleranţă
Resentiment	SAU	Iertare
Ură	SAU	Dragoste și preocupare pentru alții
Acte nocive	SAU	Fapte bune
Autocompatimire	SAU	Iertarea de sine
Autojustificare	SAU	Smerenie - Caută voia lui Dumnezeu
Importanța de sine	SAU	Modestie
Auto-Condamnare	SAU	Iertarea de sine
Suspiciune	SAU	Încredere
Îndoială	SAU	Credinţă
CUM TE SIMTI? Neliniștit, iritabil, nemulțumit, rușine, vinovăție		CUM TE SIMTI? Pașnic, senin, iubitor, mulțumit

Cum se utilizează cardul

Ori de câte ori vă simțiți deranjat, consultați această listă de verificare.

Identificați sentimentul pe care îl aveți (coloana din stânga) și întoarceți-vă gândurile și atitudinea către sentimentul pe care Dumnezeu dorește să aveți (coloana din dreapta)

 Ce este voința de sine?

Sunt acțiunile, cuvintele și alegerile mele motivate de ego?

Se bazează pe modul în care cred că mă vor face să mă simt?

Sunt conduse de modul în care cred că mă vor judeca alții sau de modul în care vreau să fiu privit de alții?

 Care este Voia lui Dumnezeu?

Sunt acțiunile, cuvintele și alegerile mele motivate de iubire?

Se bazează pe onestitate, indiferent de cum mă vor face să mă simt?

Sunt ele mânate de dorința mea necondiționată de a fi de folos altora și de puterea mea superioară?

Împărtăşiri la întâlniri

 

Împărtăşiri la întâlniri

 

 Cum ar trebui să-mi spun povestea?

Al doisprezecelea pas al nostru spune:

Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici și să practicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Dacă scopul nostru principal este să transmitem mesajul nostru, adică soluția noastră în 12 pași pentru recuperare, așa cum este subliniată în Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi, atunci, când ni se cere să ne împărtășim povestea, ce ar trebui să spunem și cum ar trebui să o spunem. ?

Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi afirmă la pagina 58:

Poveștile noastre dezvăluie într-un mod general cum eram înainte, ce s-a întâmplat și cum suntem acum. Dacă ați decis că doriți ceea ce avem și sunteți dispuși să faceți orice pentru a-l obține - atunci sunteți gata să faceți anumiți pași.

Acest citat implică faptul că vorbitorul se va identifica ca alcoolic, împărtășindu-și povestea lipsei de speranţă, adică „cum eram înainte” , ceea ce implică, de asemenea, că nu mai suntem așa. În continuare, vorbitorul împărtășește despre „ce s-a întâmplat” , adică cum s-au recuperat – cum și-au lucrat programul de recuperare. Vorbitorul își încheie apoi povestea cu ce promisiuni au fost împlinite ca urmare a acestui program, adică „cum este acum” .

Acest citat implică, de asemenea, că audiența, după ce a primit mesajul vorbitorului, a luat decizia că își dorește ceea ce are vorbitorul. Acest lucru îi pregăteşte pe alcoolicii care suferă pentru a-și începe călătoria pe drumul celor 12 pași către recuperare.

Cât timp ar trebui să petrecem cu fiecare secțiune a poveștii noastre?

Unii dintre noi ştiu că la întâlniri unii vorbitori evocă amintiri, spunînd poveşti despre beţii, povești despre nenorocire și mizerie și, uneori, pur și simplu, vor spune chiar că nu au lucrat niciodată cei 12 pași – să rămână abstinenţi doar cu întâlniri! Publicul este ținut captiv, fără a primi niciodată o soluție „adevărată”, o cale de ieșire la ceea ce îi afectează. Incapabili să se identifice cu povestea vorbitorului, nou-veniții sunt de obicei lăsați nedumeriți sau mai rău încă, deprimați, simțindu-se mai izolați și mai departe de „așa-numita” părtășie.

Sugestia noastră, în funcție de timpul pe care îl aveți, este să vă detaliați povestea după cum urmează:

1. Cum eram? – 10% – Împărtășește-ți experiența. Calificați-vă. Ce te face un „adevărat” alcoolic? Oferă audienței tale șansa de a se identifica cu tine.
2. Ce s-a întâmplat? – 70% – Împărtășiți-vă puterea – cum ați găsit această soluție și ce ați făcut pentru a vă recupera!
3. Cum sunt eu acum? – 20% – Împărtășește-ți speranța. Vorbiți despre promisiunile care s-au concretizat ca urmare a lucrului cu acest program.

Alcoolicii Anonimi este o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească în urma alcoolismului.

Cum știm dacă împărtăşirea noastră a fost eficientă?

În Prefața cărții mari (ediția a 4-a AA), se vorbește despre impactul poveștilor noastre atunci când sunt livrate într-o manieră inteligentă:

Dacă aveți o problemă cu consumul de alcool, sperăm să vă opriți când (auziți poveștile noastre) … și să vă gândiți: „Da, mi s-a întâmplat asta”; sau, mai important, „Da, m-am simțit așa”; sau, cel mai important, „Da, cred că acest program poate funcționa și pentru mine.”

• Cum ar trebui să-mi spun povestea?