Am ajuns la credinta ...

          ... circumstanţele l-au făcut dispus să creadă, el s-a oferit cu umilinţă Creatorului său şi ochii i s-au deschis. Aşa ne-a redat Dumnezeu tuturor sănătatea mintală. 

Odată ce crezi, a crede este ca o teorie de domino. A crede trebuie să aducă o decizie. O decizie nu va schimba nimic, într-adevăr. Decizia, indiferent despre ce decidem, se bazează pe ceea ce credem. Odată ce credem, decidem. Odată ce ne decidem, trebuie să luăm măsuri pentru a duce decizia. Odată ce luăm măsurile pentru a duce decizia, obținem rezultate din acțiunile noastre. Și odată ce obținem rezultate din acțiunile noastre, încetăm să credem și începem să cunoaștem.

     Atunci avem credință/încredere. 

De atunci, putem călători pe credință, dar trebuie să începem prin a crede. Putem vedea că aceasta este simplitatea Pașilor noștri, a programului nostru. Se bazează pe bază - este modul simplu în care facem totul. Acesta este cel de-al doilea pas al nostru este a crede, a ajunge să credem. Al doilea pas este locul în care începem, este să credem.

Odată ce credem, care este al doilea pas, atunci luăm o decizie, care este al treilea pas. Odată ce luăm o decizie, atunci luăm acțiunile: Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă sunt Pașii de acțiune care duc la îndeplinire deciziei. Odată ce facem acești Pași, atunci obținem rezultate, care sunt: ​​promisiunile încep să iasă din carte. Odată ce promisiunile sunt împlinite, spune Cei Doisprezece Pași, atunci știm. Avem credință. Provine din rezultatele acțiunilor pe care le-am întreprins și le-am aplicat în viața mea. Acum că știu, ceea ce știu este credința.
     Credința mea nu poate fi transferată către următoarea persoană. Ceea ce știu nu poate decât să ajute persoana nouă să creadă. El trebuie să facă singur călătoria. Odată ce crede și ia o decizie și ia măsuri și obține rezultate, într-o zi va ști. Deci a crede este începutul.

     Cred că este atât de simplu, orice am face, succes sau eșec. Eșuăm în același mod. Sunt oameni în necaz astăzi folosind acest principiu. Este un principiu. Acestea sunt principiile vieții. A crede este al doilea pas, decizia este al treilea pas, acțiunile pașii patru până la nouă. Apoi obținem rezultate, care este genul de promisiuni, apoi știm, care este al Doisprezecelea Pas. Cel care știe poate ajuta următoarea persoană să creadă.

     Acesta este modul în care merg la magazin și cumpăr ceva. Când vreau să cumpăr ceva de la magazin și nu l-am cumpărat până acum, merg la băcănie. Mă uit la toate aceste lucruri diferite. Doar că nu știu care este bun. Chiar nu stiu care este cel mai bun produs. Poate ascult o reclamă sau ceva ce aud la televizor și cred că este un produs bun. Prima data cand il cumpar nu stiu daca este bun. Eu cred că e bine. Mă hotărăsc să-l cumpăr și îl iau acasă și îl folosesc. Odată ce îl folosesc și funcționează bine, obțin rezultate bune, am încredere în el. Când mă întorc acolo data viitoare, nu o să cumpăr pe ceea ce cred. De atunci, cumpăr pe credință/încredere, dar prima dată, trebuie să încep, cu a crede. 

Pagina 17 - Comunitatea Alcoolicilor Anonimi

  Dacă am finalizat Povestea lui Bill, am pus bazele. Știm exact care este problema. Aceasta este finalizarea secțiunii referitoare la problemă a cărții. Acum că știm problema putem lua acele informații și trecem la: care este soluția? Când mergi la medic, primul lucru pe care îl face medicul este să afle: care este problema? El pune un diagnostic. Atunci poate scrie o rețetă. Nu poate scrie o rețetă până nu află: care este problema?

La pagina 17 din cap. Exista o solutie începe să se scrie rețeta pentru alcoolismul nostru.

     Am spus că suntem neputincioși și, evident, puterea ar fi soluția. Din moment ce nu putem... să facem nimic în privința corpului, putem lucra doar în minte, spune că credem că acea Putere va trebui să lucreze mai degrabă în minte decât în ​​corp. Așa că acum că vedem că avem o alergie fizică și o obsesie mentală, credem că răspunsul este puterea care lucrează în minte. Prin urmare, am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne poate reda sanatatea mentala. 

Pe măsură ce citim Povestea lui Bill, cu siguranță ne-am identificat cu Bill. Cu siguranță l-am văzut pe Bill recuperându-se de boala. Procesul de recuperare pe care l-a folosit este încă neclar în mintea noastră până în acest moment. Nu suntem cu adevărat siguri ce s-a întâmplat acolo. Dar capitolul doi ne va arăta exact ce sa întâmplat cu Bill. O să facă asta spunându-ne: există o soluție. Va descrie nu numai ce sa întâmplat cu Bill, ci și ce sa întâmplat cu mulți alți oameni.

Alin. 1: „NOI, DIN ALCOOLICII ANONIMI, cunoaștem mii de bărbați și femei care au fost cândva la fel de fără speranță ca Bill. Aproape toți s-au recuperat. Au rezolvat problema băuturii.
     La început, cei care s-au recuperat au fost Bill și Ebby. Ei au fost Comunitatea acelor zile, la început, doi oameni. Dar acum vom vorbi despre mii de oameni. Același lucru a avut loc în viața lor. Aflăm exact ce a avut loc.
Alin. 2) „Suntem americani obișnuiți. Toate secțiunile acestei țări și multe dintre ocupațiile sale sunt reprezentate, precum și multe medii politice, economice, sociale și religioase. '
     Vorbește despre comunitatea Alcoolicilor Anonimi așa cum există astăzi sau la momentul în care a fost scrisă această carte. Fellowship este alcătuit din oameni din multe secțiuni diferite ale țării. Este alcătuit din diferite ocupații. Avem medii politice diferite. Avem medii economice diferite. Avem medii sociale diferite. Avem medii religioase diferite. Alcoolicii Anonimi este probabil cel mai amestecat grup de oameni din lume. Poți vedea oameni cu tot felul de medii sociale, de la cel mai înalt la cel mai de jos, tot felul de ocupații, tot felul de religii. 

Suntem atât de diferiți. De obicei, oamenii care se adună - ca și cum ar avea aceeași religie, sau au același mediu politic, același mediu social - au ceva în comun. Nu avem niciunul dintre aceste lucruri în comun. În mod normal suntem oameni care nu fi trebuit să fim niciodată împreună.
      (p. 17. alin. 2) „Dar există între noi o părtășie, o prietenie și o înțelegere care este de nedescris minunat.”
     Bill folosește această pildă a părtășiei ca și cum, a spus el, suntem ca pasagerii pe un vas de linie grozav. În 1939 aceea a fost modalitatea de a călători în Europa. Aceasta a fost o ilustrare foarte potrivită, deoarece calea de a călători în Europa era pe marile transatlantice.
     (p. 17, par. 2)„Suntem ca pasagerii unui mare vas de linie în clipa e după salvarea din naufragiu, când camaraderia, bucuria și democrația pătrund pe vas de la timonă la masa căpitanului.”
     Pe aceste mari nave maritime erau tot felul de oameni acolo, dar acești oameni erau diferiţi. Era un drum lung de la masa Căpitanului până la timonier (mediu social, bani etc). De fapt, acești doi bărbați nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată în călătoria lor. Așa cum nu ar fi trebuit să ne întâlnim noi niciodată în călătoria vieții. Nu avem nimic în comun, nimic din lucrurile obișnuite. Dar în timpul acelei nopți - și vorbesc despre Titanic tot timpul - când au lovit acel aisberg, când au căzut peste bord, când au lovit apa aceea, acești doi oameni aveau ceva în comun. Au avut o problemă comună. 

Aceasta este frumusețea părtășiei Alcoolicilor Anonimi. Deși nu ar fi trebuit să ne întâlnim niciodată, venim din medii atât de diverse. Am fost aruncați împreună în acelaşi loc. Singurul lucru pe care îl avem în comun este că suferim de boala alcoolismului. Cam asta e singurul lucru. Este singurul lucru pe care îl avem în comun. Aceasta este ceea ce ne leagă. Suferința și problemele sunt legături grozave.
      (p. 17, par. 2) „Spre deosebire de sentimentele pasagerilor navei, totuși, bucuria noastră de a scăpa de dezastru nu se potolește pe măsură ce mergem pe drumul nostru individual”.
     Sunt sigur că în noaptea aceea, odată ce pasagerii navei au fost salvați și s-au întors la uscat, tipul de la timonă probabil a spus, tipul ăsta este prea mare pentru mine. Nu trebuie să mă prostesc cu el. Și sunt sigur că tipul de la masa Căpitanului a spus, nu ar trebui să mă asociez cu acest tip. S-au întors la vechile vieți, pentru că dezastrul lor se terminase. Dar noi vom fi mereu alcoolici.
      (p. 17. alin. 2) „... bucuria noastră nu se potolește pe măsură ce mergem pe căile noastre individuale. Sentimentul de a fi împărtășit un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă.
     Părtășia Alcoolicilor Anonimi este un lucru puternic. Amintiți-vă că am spus în Primul Pas că suntem neputincioși. Deci, una dintre soluțiile la alcoolism este puterea care se află în comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Un nou alcoolic vine printre o grămadă de oameni care s-au recuperat din același lucru pe care îl are el, activ în viața lui. Vede cu ochii lui. Există multă putere în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, doar în părtășia în sine. Dar Bill spune că nu este suficient. Acesta este doar un element din cimentul care ne leagă.
    În 1939, nu puteau să prevadă. Această carte a fost de fapt scrisă înaintea comunității Alcoolicilor Anonimi, pentru că nu aveau decât o sută. Au fost foarte norocoși într-un fel. Nu puteau merge la nouăzeci de întâlniri în nouăzeci de zile. Nu aveau atât de multe. Poți să fii cu adevărat agățat de părtășie, mergi doar la întâlniri, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri. Dar cartea spune că întâlnirile, părtășia nu sunt suficiente. 
Nici participarea la întâlnirile AA nu te va face un membru treaz al Alcoolicii Anonimi. Bill spune, asta nu este suficient.
(p. 17, par. 2-3) „Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.
     „Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună.”
     Am descoperit soluția comună. Nu numai că avem aceeași problemă, dar ceea ce ne leagă astăzi aici este că avem aceeași soluție comună. Mai târziu în Cartea Mare ne va spune că soluția comună este o experiență spirituală vitală, (p. 27, par. 5) care face ca modificări de personalitate suficiente pentru a se recupera. (Anexa II p. 569, alin. 1, în ediția a treia) Chiar pe această pagină ne-a vorbit despre Putere. El a spus că eram neputincioși deja în primul capitol și The Doctor's Opinion. Pe această pagină ne spune - credem că scrie rețeta. Pentru a depăși această neputință, credem că puterea părtășiei și Puterea experienței spirituale vor ajuta individul să depăşească neputința față de alcool. Acestea sunt cele două elemente. Părtășia, da, trebuie să avem părtășia, dar adevărata Putere este în experiența spirituală, care este soluția comună la alcoolism.

Asta reiese când face afirmația că: (p. 17, par. 2-3) „Sentimentul de a fi împărtășit într-un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă. Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.
     „Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună. Avem o cale de ieșire asupra căreia putem fi absolut de acord și asupra căreia ne putem alătura într-o acțiune frățească și armonioasă. Aceasta este vestea minunată pe care această carte o poartă celor care suferă de alcoolism.
     Avertizându-ne că, deși părtășia este un lucru puternic, asta în sine nu este suficient. Vom avea nevoie, de asemenea, de Puterea care vine din soluție - soluție comună. Cred că una dintre cele mai mari tragedii din lume de astăzi este că avem literalmente milioane de oameni care vin la comunitatea Alcoolicilor Anonimi și care nu fac altceva decât să se bucure de părtășie. Nu fac nimic în privința soluției comune.
     Țineţi minte, dr. Silkworth ne-a spus că va trebui să ne schimbăm. A spus că vom avea nevoie de o schimbare psihică. (p. xxvii, par. 1-2) Părtășia nu va aduce acest lucru. Schimbarea psihică se realizează prin soluția comună. Acolo ne schimbăm atitudinile mentale și viziunea asupra vieții. (p. 84, par. 1) Acolo învățăm să trăim și să fim treji și pașnici și fericiți și senini în același timp.
     Văd oameni care vin la AA și nu fac altceva decât părtășie și nu se schimbă. Le este frică. Ei rămân supărați. Ei rămân iritați. Ei rămân neliniștiți și nemulțumiți. Aceeași veche rușine, frică, vinovăție și remușcare le mănâncă și după un timp dispar.
     „Unde s-a dus John?” Ei bine, n-ai auzit, John s-a întors acolo și bea din nou. Sau John a fost ucis într-o epavă de mașină sâmbătă noaptea trecută. Sau John s-a împușcat săptămâna trecută. Aceasta este responsabilitatea noastră, membrii mai în vârstă, de a face acest lucru clar pentru fiecare nou venit care intră pe ușa unei întâlniri a Alcoolicilor Anonimi că există două părți ale soluției. Una este această părtășie extraordinară și este grozavă. Nu cred că am putea supraviețui fără ea. Dar cealaltă este soluția comună, experiența spirituală vitală (p. 27, par. 5) care va fi adusă de trusa simplă de instrumente spirituale puse la picioarele noastre. (pag. 25, alin. 2)

     Cât de importantă era această pagină! 
     Lucrul care ne leagă împreună și lucrul pe care îl avem în comun și nu trebuie să uităm niciodată acest lucru este părtășia noastră care vine din boala alcoolismului, evadarea noastră din dezastrul comun. Este atât de puternic și atât de important. Ne place atât de mult și avem tendința să uităm că asta este doar o parte din cimentul puternic. Acesta este doar un element. Celălalt element - constă în soluția comună.
     
     Prima jumătate a capitolului Exista o soluţie vorbeşte despre noi, cei care alcătuim această părtășie. Vorbeşte despre alcoolic. Explică de ce doar părtășia nu este suficientă.
     Ultima jumătate a capitolului ne va explica apoi care este soluția reală. Cartea nu ne lasă niciodată atârnați nicăieri. Nu face niciodată o declarație pe care să nu explice în continuare. Bill ne arăta în prima jumătate a acestui capitol de ce trebuie să adoptăm soluția care se află în ultima jumătate a acestui capitol.
     Privind această primă pagină a capitolului doi am putut vedea diagnosticul de alcoolism în Opinia medicului. Aici pe pagina (șaptesprezece) vedem soluția. Vedem că nu se află doar în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, ci și în soluția comună. 

Torturile sufletesti versus promisiuni

  Torturile sufletești nu sunt ale alcoolicului activ, ci ale alcoolicului abstinent care nu a făcut încă programul. Lucrând programul putem primi ceea ce în Big Book sunt cunoscute ca promisiunile pasului 9, înlocuind aceste torturi sufletești:

NUMAI 31 DE PAGINI MAI TÂRZIU TORTURILE SUFLETESTI SUNT ÎNLOCUITE DE PROMISIUNI
TORTURI SUFLETESTI (pagina 52)		PROMISIUNILE (pagina 83)
Aveam probleme cu relațiile personale.		Ne vom pierde interesul pentru lucrurile egoiste și vom câștiga interes pentru semenii noștri. Căutarea de sine va scăpa.
Nu ne-am putut controla natura emoțională.		Vom înțelege cuvântul seninătate și cunoaștem pacea.
Am fost o pradă a mizeriei și a depresiei.		Întreaga noastră atitudine și viziune asupra vieții se vor schimba.
Nu ne-am putea câștiga existența.		Frica de oameni și de insecuritatea economică ne va părăsi.
Aveam un sentiment de inutilitate.		Acel sentiment de inutilitate și autocompătimire va dispărea.
Eram plini de frică.		Vom ști intuitiv cum să gestionăm situațiile care ne-au dezamăgit.
Eram nefericiți.		Vom cunoaște o nouă libertate și o nouă fericire.
Nu am putut părea să fim de real ajutor altor oameni.		Indiferent cât de departe am mers pe scară, vom vedea cum experiența dvs. poate beneficia pe alții. Nu vom regreta trecutul și nici nu dorim să-i închidem ușa.
Și, mai ales,		Ne vom da seama brusc că Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi nu am putea face pentru noi înșine.
[ http://www.thejaywalker.com ]

THEJAYWALKER.COM

abc-urile

 

Se vor face referiri la manuscrisul original așa cum l-a scris Bill în prima seară.

Bill a spus că după o perioadă de rugăciune și meditație în acea noapte, a ridicat creionul. A spus că părea că creionul are o minte proprie. A început să scrie. În aproximativ douăzeci până la treizeci de minute, el a scris acest lucru, capitolul Cum funcționează. Va fi puțin diferit de ceea ce este în cartea de acum. Acesta este Cum funcționează, manuscrisul original, înainte ca ceilalți membri să îl citească.

Descrierea noastră despre alcoolic'

Aceasta este opinia doctorului,

 '...capitolul pentru agnostici'

 Capitolul patru.

 „...și aventurile noastre personale înainte și după”

Aceasta este povestea lui Bill și mai multe despre alcoolism.

 '...AU FOST CONCEPUTE SA VA VANDA trei idei pertinente:'

(a) Că ești alcoolic și NU îți poți gestiona propria VIAȚĂ.'

Pasul unu.

„(b) Probabil că nicio putere umană nu îți poate alina alcoolismul.”

Pasul doi.

 

„(c) Că Dumnezeu POATE ȘI VREA.”

Acesta este încă Pasul doi.

 

Și mare atenție ce scrie Bill în manuscris:

„DACĂ NU SUNTEȚI CONVINS DE ACESTE PROBLEME VITALE, TREBUIE SĂ RECITIȚI CARTEA PÂNĂ ÎN ACEST PUNCT SAU SĂ O ARUNCAȚI”.

Puteți vedea claritatea Cărții Mari în manuscris față de cartea noastră. El spune că în primele patru capitole și Opinia doctorului, capitolul despre agnostic, aventurile noastre înainte și după, Povestea lui Bill, că aceste capitole anterioare au fost concepute pentru a vă vinde ABC-urile care sunt primii doi pași. Dacă ai primii doi Pași, atunci spune el, chiar în următorul paragraf, suntem convinși că suntem la Pasul Trei. Dar dacă nu ai primii doi Pași, zice el, recitește cartea și fă-i sau aruncă cartea. Pentru că nu poți începe pasul trei. Acesta este motivul pentru care nu putem începe cu capitolul cinci.

 Cartea Mare conține doar Pașii Trei până la Doisprezece. Cartea Mare nu ne spune cum să lucrăm Pașii Unu și Doi. Singurii Pași de acțiune, singurii Pași de lucru sunt de la Trei la Doisprezece. Pasul trei este primul pas din carte. Se bazează pe concluziile primilor doi pași. Deci trebuie să ai aceste două concluzii. Tu doar... ai citit primele capitole și ai ajuns la două concluzii.

     Unu: că ești neputincios.
     Și Doi: că există o Putere.
     Apoi puteți începe programul „Alcoolicii Anonimi”, care începe la Pasul Trei.

Am ajuns sa credem

  Capitolul 4 NOI AGNOSTICII

Pasul 2 – Ne vom ocupa de AM AJUNS SĂ CREDEM

În capitolul Noi agnosticii este o mică grădiniță spirituală. Ne va ajuta să înțelegem unde suntem și unde ar trebui să fim. Îmi va arăta o modalitate simplă de a ajunge dintr-un loc în altul. O să-mi schimbe complet înțelegerea despre acest Dumnezeu pe care l-am înțeles absolut greșit înainte de a veni la AA.

 „În capitolele precedente ați învățat ceva despre alcoolism. Sperăm că am clarificat distincția dintre alcoolic și nonalcoolic. 

În primul paragraf, Bill ne pune două întrebări:

1. Când vrei sincer, este adevărat că nu poți renunța complet? (Aceasta este obsesia .)

2. Când bei, ai puțin control asupra cantității pe care o iei? (Aceasta este alergia .)

Dacă răspunsul tău sincer la întrebări este „DA”, atunci probabil că ești alcoolic. Nu trebuie să ne punem nimic mai mult decât acele două (2) întrebări pentru a determina dacă suntem sau nu alcoolici.

„Dacă acesta este cazul, atunci s-ar putea să suferi de o boală (pasul 1) pe care doar o experiență spirituală (pasul 2) o va învinge”.

(Se repetă iar și iar pentru a face să se înțeleagă anumite puncte. Pașii unu și doi.)

O asemenea experienţă poate părea ceva imposibil cuiva care se crede ateu sau agnostic, dar continuând în starea în care se afla, omul se îndreaptă sigur spre dezastru, mai ales dacă este un alcoolic din categoria celor fără speranţă.

Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism ...Pasul unu. „sau a trăi pe o bază spirituală...” Pasul doi.

 

Această carte îmi oferă o nouă înțelegere a lui Dumnezeu. Dacă suntem atei sau suntem agnostici, întrebarea devine, cum ajungem de la acea stare la starea de a fi credincios adevărat? Cartea îmi va spune exact cum să o fac într-un mod foarte simplu. 

Dacă am fi putut face asta prin propria noastră voință, prin propria noastră morală, prin propriile noastre filozofii, nu am fi devenit niciodată membri ai Alcoolicilor Anonimi. 

Cartea îmi va spune care este problema mea reală. Am crezut tot timpul că băutura. Dar cartea spune: „Lipsa de putere, asta a fost dilema noastră. Trebuia să găsim o putere prin care să putem trăi și ea trebuia să fie o Putere mai mare decât noi înșine. Evident. Dar unde și cum să găsim această Putere?

 Ei bine, exact despre asta este vorba în această carte. Obiectivul său principal este să vă permită să găsiți o Putere mai mare decât dvs., care vă va rezolva problema.'

Nu spune care te va ajuta să o rezolvi. Nu spune care vă va permite să o rezolvi. Se spune, care vă va rezolva problema. Până în acest moment, am privit sobrietatea și nu băutura ca fiind lucrul principal. Această pagină spune că nu despre asta este vorba. S-a spus că scopul principal al acestei cărți este să-mi permită să găsesc o Putere mai mare decât mine, care să-mi rezolve problema.

  Destul de interesant, am terminat de vorbit despre alcool. Cartea nu mai vorbește despre alcool. (problema) De pe această pagină se concentrează pe un singur lucru și doar pe un singur lucru. Cum găsești acea Putere? (soluția) Îmi va arăta o procedură foarte simplă de urmat în găsirea acelei Puteri. (programul practic de acțiune) 

„Nu trebuia să ne punem decât o singură întrebare scurtă. „Cred acum...?”
         Dacă ești agnostic, deja crezi. Dacă ești ateu, trebuie să devii dispus să crezi. Aceasta este povestea. (Poți fi chiar credincios, dar cartea îmi oferă o nouă înțelegere a lui Dumnezeu).

Piatra de temelie este a crede. A crede este piatra de temelie a tot ceea ce facem.  „A crede este locul de unde începem. Nu trebuie să avem credință. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să credem (sau să fim dispuși să credem). 

Dacă știu că de ce am nevoie este Puterea și dacă știu că găsirea Puterii poate începe pur și simplu cu credință, atunci mai este doar un lucru pe care trebuie să îl știu cu adevărat pentru a obține acea Putere. A afla unde este acea Putere. 

     Cred că motivul pentru care nu l-am găsit niciodată pe Dumnezeu este că nu știam unde să caut.  Cartea îmi va spune exact unde să-L găsesc pe Dumnezeu.

 

Ne vom uita la un exemplu despre ceea ce se poate realiza prin credință.   

CRISTOFOR COLUMB

Când Columb și-a făcut mica călătorie, nu a mers pe încredere. Nimeni nu făcuse niciodată această călătorie înainte. El a mers strict pe a crede (credință).

Dacă suntem dispuși să facem ceva, având la bază o totală bunăvoință (pasul 1) și dacă credem că putem face (pasul 2), atunci am început drumul spre recuperare (pasii 3 - 12), putând construi ceea ce am vazut la cei care s-au recuperat.

Columb este unul dintre cele mai mari exemple de ceea ce poți face pe baza credinței, dacă ești dispus să schimbi ceva.

Columb a urmat o mică formulă. Veți dori să notați aceste cuvinte cheie în formulă. A urmat o mică formulă pe care lumea a știut-o dintotdeauna. Că, dacă vrei să schimbi ceva, există anumite lucruri care trebuie să aibă loc.

Și primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a schimba ceva este să fii dispus să faci asta. Circumstanțele sunt cele care ne fac dispus. Încercarea de a găsi noua rută comercială către Indiile de Est este ceea ce l-a făcut dispus la schimbare.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l faci pentru a schimba ceva este să crezi că poți face acest lucru. Când a spus: „Cred că lumea este în jurul ei nu este plat, cred că poți ajunge în Est navigând spre Vest.” Dar credința lui nu i-a fost de folos, pentru era încă cu picioarele pe malul oceanului în ziua în care și-a exprimat această credință.

Câteva zile, săptămâni, luni, ani mai târziu a făcut al treilea lucru, a luat o decizie. A spus că mă duc să aflu dacă chestia asta este rotundă sau plată și dacă poți ajunge cu adevărat la est navigând spre vest. Dar nici decizia lui nu i-a fost de folos la nimic, pentru că este încă pe malul oceanului în ziua în care a exprimat acea decizie.

Câteva zile, săptămâni, luni, ani mai târziu, a făcut următorul lucru pe care trebuie să-l faci, a trecut la acțiune.

Nu poți începe cu credință. Singurul lucru pe care îl poți face este

să începi cu a crede (pasul 2)

să iei decizia (pasul 3)

să treci la acțiune (Pașii 4-11)

să obții rezultatele și apoi veți avea credință.

 

Primul lucru pe care trebuie să îl facem pentru a ne recupera din alcoolism este să fim dispuși să ne schimbăm. Și asta ne dă pasul 1: bunăvoința. Ori de câte ori putem vedea că ceea ce facem nu va mai funcționa, atunci devenim dispuși să ne schimbăm.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem este să credem că putem face acest lucru, iar acesta este Pasul 2.

Dar această credință nu ne va fi de folos dacă nu luăm o decizie în acest sens. Și acesta este Pasul 3.

Iar decizia nu ne va fi de folos dacă nu trecem la acțiune. Și aceștia sunt Pașii 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11.

Ca rezultat al acțiunii, atunci vom obține și rezultate (prima parte a pasului 12) Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași...

Acum avem credință. Acum avem cunoștințe. Nu doar credem.

Cum devine un alcoolic dispus să se schimbe?

Foarte simplu, să bea mult alcool, să ajungă la fundul sacului. Și când ai băut suficient, pur și simplu nu mai suporti, atunci devii dispus să te schimbi.

Abia atunci putem începe să vă ajutăm. Vă ajutăm să ajungeți să credeți, să decideți, să acționați și să aveți o trezire spirituală.

Cei 12 pași se bazează pe aceeași formulă identică pe care Columb și orice altă ființă umană au folosit-o vreodată pentru a schimba ceva.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a ne recupera de la alcoolism este să fim dispuși să ne schimbăm , și asta ne oferă Pasul 1 ; vointa . _ De îndată ce putem vedea că ceea ce facem nu va mai funcționa, atunci devenim dispuși să ne schimbăm. Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem este să credem că putem; acesta este Pasul 2. Dar această credință nu ne va face bine dacă nu luăm o decizie în acest sens; acesta este Pasul 3 . Cu toate acestea, acea decizie nu ne va ajuta de nimic dacă nu luăm acțiunea , și acesta este pașii 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11. Rezultatul acțiunii esteși noi vom obține rezultate , așa cum se spune în prima parte a Pasului 12; „După ce am avut o trezire spirituală , ca rezultat al acestor pași…” Acum avem credință. Acum avem cunoștințe. Nu mai credem doar .

 

Viata a devenit imposibil de gestionat

  

Pasul 1 - Viața mea a devenit imposibil de gestionat - De mine!

Există o cratimă la pasul unu. Se separă cele 2 părți ale primului pas. Faptul că viața noastră este imposibil de gestionat este al doilea lucru pe care trebuie să-l recunosc în primul pas. Eu a trebuit să recunosc că a fost greu de gestionat de către mine. Conducându-mi viaţa după mintea mea am făcut-o imposibil de gestionat. De asemenea, a trebuit să recunosc că nu va fi niciodată ușor de gestionat de mine - vreodată!

Un vorbitor a spus că alcoolicii mor pe cratimă. S-ar putea să existe mult adevăr în această afirmație. Ce înseamnă pentru mine să spun că viața mea este imposibil de gestionat? Primul lucru pe care nu am reușit să îl gestionez a fost să nu beau. După ce am luat prima băutură, efectele alcoolului mi-au făcut viața imposibil de gestionat, dar despre ceea ce vorbesc autorii la primul pas este despre viața mea în abstinență. Mulți nou-veniți confundă imposibilitatea de a gestiona viața cu consecințele băutului. Acest lucru este adevărat într-o anumită măsură, dar boala alcoolismului este atunci când cineva este abstinent. Pentru că nu aș putea trăi sobru. Trăind sobru, separat de Dumnezeu, conducând spectacolul, eram în conflict cu toată lumea și cu orice. Eram furios și temător și am luat măsuri care mi-au făcut rău mie și celorlalți. După cum se menționează în Opinia doctorului, alcoolicul devine iritabil, neliniștit, și nemulțumit și caută ușurarea și confortul alcoolului. Apoi ciclul se repetă iar și iar. 

Vorbim despre atingerea fundului sacului. Atingerea fundului sacului nu este legată de circumstanțele externe. Este atunci când nu mai pot nega sinelui meu cel mai profund că am o stare sterilă și fără speranță. Nu am puterea de a-mi schimba circumstanțele. Am nevoie de ajutor și îmi amintesc momentul în care m-am pus în genunchi și i-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute.

Rădăcina problemei mele este egoismul meu. Încercarea de a-mi gestiona viața pe baza voinței proprii nu poate avea niciodată succes! Trebuie să renunț și să recunosc cu adevărat asta pentru sinele meu cel mai profund. Pentru totdeauna. Trebuie să fac primul pas 100 la sută! In fiecare zi.

Thoughts on Recovery – Step One – My life has become unmanageable – By me!

Încă o dată:

Pasul 1 

(1) TREBUIE făcut.

(NU este o SUGESTIE! ; trebuie = nu e opţional)

(2) 100 la sută! 

(nu pe bucăţi şi atent la lipsa de onestitate faţă de sine)

(3) In fiecare zi.

(pentru că nu sunt alcoolic din două în două zile!)

Despre sanatatea mintala

 Înțelegerea termenului de nebunie în spiritul Cărții mari este importantă în primul rând pentru a preveni teama noului venit. Auzim tot timpul oameni care au fost în preajma AA de ceva vreme și povestesc despre frica pe care au simțit-o când erau noi și au văzut cuvântul nebunie în al doilea pas. Auzim iar și iar că noului venit i s-a blocat acceptarea primului pas, într-o măsură sau alta, pentru că ar implica că erau nebuni. Înlăturarea acestor temeri în noul venit ar fi în sine suficientă pentru a justifica un studiu și o explicație a cuvântul nebunie.

Un alt beneficiu evident al înțelegerii termenului de nebunie este acela de a înțelege mai bine Cartea Mare. Acest lucru ne ajută să înțelegem și să lucrăm mai bine pașii Alcoolicilor Anonimi. Acest lucru este valabil mai ales pentru pașii unu, doi și trei. Cu lucrul mai bine la pași probabilitatea recuperării noastre crește și calitatea recuperării noastre este îmbunătățită.

Câteva comentarii direct legate de „nebunie”. Iată mai jos pașii de la 1 la 3 în forma lor cea mai elementară și cum cunoștințele noastre despre „nebunie” ne ajută să înțelegem și să lucrăm acești pași.

PASUL 1: Problema - Neputința - Gândire disproporționată sau nebunie

PASUL 2: Soluția - O putere mai mare - Gândire proporționată sau sănătate mentală

PASUL 3: Decizia între pasul 1 și 2 - O decizie între nebunie și sănătate

La pasul trei ni se cere să alegem între pasul unu și pasul doi. Aceasta este la fel cu a face o alegere între starea noastră de neputință față de alcool și a accepta o putere mai mare decât noi înșine, care ne va rezolva problema. Este o alegere între sănătate mentală și nebunie. Acest lucru este, de asemenea, același cu alegerea între a trăi în problemă (pasul unu) și a trăi în soluție (pasul doi) despre care vorbim atât de des în întâlniri.

Anatomia neputinței noastre față de alcool este simplă. Obsesia ne garantează că vom avea un moment de gândire disproporționată când vom decide să bem. Alergia ne face imposibil să renunțăm la băutură odată ce am început.

Dacă nu putem prezice/prevedea când vom începe, din cauza obsesiei, și dacă nu putem prezice când ne vom opri, din cauza alergiei, atunci suntem neputincioși față de alcool.

Evident, dacă nu începem niciodată să bem nu ar trebui să ne facem griji cu privire la alergia care ne face să continuăm să bem odată ce am început. Asa că întreaga cheie a alcoolismului nostru se află în timpul în care obsesia noastră pentru alcool este atât de puternică încât ne controlează mintea. Timpul chiar dinaintea primei băuturi.

De aceea principalul obiectiv al studiului din cartea mare (cap. Mai multe despre alcoolism) este nebunia primei băuturi. Aici nebunia și neputința față de alcool sunt același lucru.

Insanity of Alcoholism - Just Love Audio

Predarea

 Cuvântul „predare” nu apare nicăieri în cele două texte de bază ale noastre, Cartea Mare și 12&12. Termenul a fost evitat în primul rând din cauza asocierii sale negative cu Oxford Group. Au existat două motive pentru aceasta. În primul rând, grupul avea o cerință de membru în care trebuia să se facă o „predare” într-un genunchi în fața altor membri. Actul era o constrângere și pentru mulți alcoolici a reprezentat unul dintre cele mai inacceptabile aspecte ale religiei. Acesta este unul dintre factorii care au dus în cele din urmă la ruptura cu grupul Oxford și formarea AA.

Al doilea motiv a fost acela că, la momentul scrierii Marii Cărți, Oxford Group fusese prins de o serioasă controversă politică care a implicat Europa în al doilea război mondial. Folosirea unui bine-cunoscut termen Oxford Group în carte ar fi putut atrage AA în acea controversă. Mai mult, într-un timp de război - care în câteva luni avea să prindă și SUA - ideea de predare părea să fie complet deplasată.

Cu toate acestea, pe măsură ce războiul și Oxford Group au dispărut în memorie, a devenit în siguranță utilizarea termenului din nou. Astfel, vom găsi până la 21 de pagini de intrări indexate ca „predare” în As Bill Sees It (În viziunea lui Bill), publicat în 1967. În Reflections, publicat în 1990, vom găsi opt astfel de pagini. Cu toate acestea, aceste schimbări ulterioare, predarea nu a devenit niciodată un cuvânt familiar în AA și este rar folosit în camere. Mai mult, a devenit confundat cu acceptarea, care a fost uneori folosită pentru a o înlocui. Cazul este diferit în celelalte Comunităţi inspirate de AA, care au folosit în mod deschis predarea încă de la începuturile lor.

Cele mai multe idei din În viziunea lui Bill provin din Cartea Mare și din 12&12, și doar una (din „AA Today”), menționează cuvântul direct. Cu toate acestea, ele arată clar cât de centrală este ideea predării în Pași și în întregul program de recuperare. Într-adevăr, este o disciplină spirituală fundamentală, la fel cum smerenia, cu care este strâns legată, este o virtute spirituală fundamentală. Cele două principii sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Umilința este măsura corectiva a mândriei, iar mândria este defectul pe care noi alcoolicii trebuie să îl predăm cel mai mult. Este chiar inima bolii noastre a egoismului și egocentrismului și a voia proprie prin care tindem să ne trăim viața.

De vreme ce se intersectează cu ego-ul nostru, ambii termeni sunt foarte neplăcuţi. Miroase a slăbiciune și nimeni, cu atât mai puțin un alcoolic, nu vrea să recunoască slăbiciunea. Predarea în special sună a lașitate și înfrângere. Nu renunțați niciodată, suntem frecvent sfătuiți. Nu renunța. Nu te preda niciodată.

Toate acestea militează împotriva dezvoltării oricărei înțelegeri rezonabile a principiului și a posibilității de a-l practica în timp ce lucrăm pașii. Totuși, așa cum am citit într-una dintre ideile din În viziunea lui Bill (p.242), AA a fost fondată pe ideea de predare. A apărut din dovezile că doar o experiență spirituală transformatoare ne-ar putea elibera de alcoolismul nostru și că, așa cum a învățat Bill W. de la William James, o astfel de experiență a fost aproape întotdeauna bazată pe calamitate și prăbușire. Înfrângerea a dus la predare, iar predarea a deschis ușa schimbării.

Așa cum am citit în Pasul 12, toți Pașii sunt direcționați către realizarea unei astfel de experiențe spirituale sau trezire. Prin urmare, predarea este esențială pentru toți Paşii. Toţi Paşii implică o predare a mândriei noastre și a defectelor de caracter și emoția care se învârte în jurul ei. Acest lucru ia diferite forme în pași diferiți, așa cum se poate vedea aruncând o privire rapidă asupra fiecăruia.

La Pasul 1, ne predăm lupta pentru putere și control, mai întâi asupra sticlei și progresiv pe restul vieții noastre. A recunoaște că suntem neputincioși în privința alcoolului înseamnă a recunoaște că nu ne putem controla consumul. Din cauza faptului că băutul nostru a ieșit din sub control, viețile noastre s-au îndepărtat de sub control și au devenit de necontrolat. Alcoolul ne-a bătut. A ne preda înseamnă a ne admite și a accepta înfrângerea, a arunca prosopul și a nu mai lupta. Când o facem, lupta noastră s-a încheiat.

În Pasul 2 renunțăm la vechile idei, prejudecăți și vanităţi care ne împiedică să căutăm ajutorul unei Puteri mai mari decât noi și să credem că ne poate readuce la sănătate și ne poate reîntregi.

În Pasul 3 ne predăm voința și viața noastră acelei Puteri sau, după cum spune Pasul, folosind o frază alternativă, ne întoarcem către Puterea superioară. Aici ne este prezentat ideea de a preda ceva cuiva și că acel cineva este întotdeauna acea Putere Superioară, pe care ajungem să o înțelegem ca un Dumnezeu grijuliu și iubitor. Nu ne predăm niciodată altcuiva, nici unei ființe umane și nici unei instituții.

În Pasul 4 renunțăm la furia și resentimentele pe care le putem adăposti încă împotriva celor pe care percepem că ne-au rănit în trecut și care ne pot împiedica să ne examinăm propriile defecte și răul pe care l-am cauzat. Este posibil să trebuiască să predăm și alte defecte, cum ar fi frica egocentrică care ne poate împiedica să cercetăm anumite aspecte ale trecutului nostru sau lipsa de onestitate care ne poate împiedica să căutăm adevărul deplin despre noi înșine.

La Pasul 5 este posibil să trebuiască să predăm mândria și frica egocentrică care ne poate împiedica să fim cu totul cinstiți și să admitem natura exactă a greșelilor noastre, în special unei alte ființe umane. Aici mândria, frica și lipsa de onestitate pot interacționa cu un sentiment distorsionat de vinovăție și de rușine sau doar o jenă simplă.

La Pasul 6, predăm toată rezistența și ne abandonăm procesului de a renunța la toate defectele noastre de caracter, astfel încât Dumnezeu să poată să le îndepărteze. Facem acest lucru o zi și câte un defect pe rând. Deși pot exista momente în care este posibil să nu fim complet gata să renunțăm la un anumit defect, spune 12&12 (p.69), cheia este să nu alunecăm înapoi în vechea noastră atitudine de rebeliune, voie proprie, sfidare și pretenție şi să spunem că nu vom renunța niciodată la defect. A te preda aici înseamnă a rămâne deschis și receptiv la proces.

În Pasul 7 ne predăm mândria noastră pentru toate manifestările sale și îi cerem cu umilință lui Dumnezeu să înlăture toate defectele noastre, continuând procesul de predare pe care l-am început în Pasul 6.

În Pasul 8 renunțăm la orice mânie sau resentimente pe care le putem încă păstra și orice neiertare pe care o putem încă adăposti, pe măsură ce devenim dispuși să facem reparaţii tuturor celor pe care i-am rănit, inclusiv celor care ar fi putut să ne facă rău.

În Pasul 9 predăm orice defect persistent sau dorință care ar putea împiedica un act complet de reparaţie. Acestea pot include mândrie, frică, necinste, nesinceritate, un sentiment distorsionat de rușine sau jenă și vinovăție.

La Pasul 10 continuăm să ne predăm defectele pe măsură ce le descoperim zilnic și practicăm actele de predare din Pașii 5 până la 9, după cum ar putea necesita detaliile situației.

În Pasul 11 ​​ne predăm în totalitate voiei lui Dumnezeu pentru noi, așa cum este revelat prin contactul conștient în rugăciune și meditație, îndeplinind la cel mai înalt nivel predarea intenționată în Pasul 3.

În Pasul 12 ne extindem predarea către toate domeniile vieții noastre, pe măsură ce practicăm principiile programului în toate domeniile vieţii noastre, într-o zi și într-o situație pe rând.

Dacă avem probleme cu ideea de predare, s-ar putea să ne ajute să reflectăm la faptul că o facem tot timpul. Când păstrăm resentimente împotriva cuiva, ne predăm unui defect de caracter și unei emoții bolnave. Alegerea este între a renunța la resentimente și a ceda în faţa resentimentor, lăsându-le să apară şi să rămână.

Ne confruntăm frecvent cu o astfel de alegere: să ne predăm unui defect din noi sau să predăm acel defect, să cedăm pentru o formă sau alta a bolii noastre sau să renunțăm la ea, să ne ținem de ea sau să o lăsăm să plece. Putem ceda furiei, fricii, necinstei, intoleranței și pasiunilor și dorințelor noastre egocentrice sau le putem răsturna.

O formă de predare ne perpetuează boala și ne ține în robia conflictelor și a disputelor; cealaltă ne eliberează să trăim în pace cu noi înșine și cu ceilalți.

The Discipline of Surrender