Alcoolul este doar un simptom al bolii alcoolism. Puteți elimina alcoolul din alcoolism, dar ceea ce rămâne este partea „ism” a acestei boli. Ism este motivul pentru care am băut, ism este ceea ce ne-a condus în cartierele proaste din mintea noastră. Ismul te va îmbăta rapid din nou dacă nu este abordat în recuperare. Boala — „ismul” alcoolismului — implică mai mult decât actul de a bea. Este ceea ce se adresează zilnic alcoolicul în recuperare de succes în amânarea de la alcool în călătoria lor de sobrietate. Acest site web este dedicat ismului în alcoolism... o parte vitală a recuperării.
Ce este aceasta parte a alcoolismului? Acronime bune pentru ism sunt: I, Self, Me sau I Sponsor Myself sau Internal Spiritual Malady (sau Neajustare), sau Incredibly Short Memory sau InSide Me sau I Sabotage Myself. Pe scurt, „ism” se referă la alcoolic și la modul în care aceștia se descurcă cu multe lucruri întâlnite în viață. Acest ism este unul de egocentrism dus la extrem. Ismul implică mai mult decât actul de a bea. Sentimente de inadecvare, izolare, neliniște, anxietate, depresie, frică și vinovăție sunt doar câteva dintre „ismele” cu care se luptă zilnic alcoolicul. Alte isme își ridică capul urât în spectacole nemăgulitoare de reacție excesivă, dând vina pe ceilalți și apărându-se de amenințările și temerile percepute. Toate aceste sentimente sunt interiorizate și expuse în forme întortocheate de realitate alcoolică prietenilor și familiei și tratate cu alcool de către alcoolicul care suferă încă de boala alcoolismului.
Indiferent de ce se întâmplă atunci când iei alcoolul, încă mai ai trăsăturile și caracteristicile care merg cu el. Este motivul pentru care am băut. Isem trebuie abordat. Avem nevoie de un mod cu totul nou de viață.
Fondatorii mișcării AA, Bill W. și Dr. Bob, au fost clari cu privire la problema supremă a alcoolismului. Bill și Dr. Bob au numit-o „faliment spiritual”, care este doar un alt mod de a spune că alcoolismul nostru este rezultatul unui ism (boală spirituală internă).
Majoritatea alcoolicilor, indiferent de motiv, nu pot face față drumului accidentat al vieții fără a consuma cantități considerabile de alcool. Această incapacitate de a face față vieții fără alcool este partea „ismului”. În general, cei mai mulți alcoolici sunt oameni egoști și egocenți. Unii sunt imaturi, cel puțin pentru vârsta lor. Practic, ei folosesc alcoolul, care este un drog, pentru a-i „automedica” ca o metodă încercată și adevărată de a se anestezia de durerile vieții.
Renunțarea la băutură nu este niciodată ușoară, dar dacă un alcoolic se va opri definitiv și va duce o viață relativ „normală”, trebuie să-și dea seama că este un proces de schimbare a modului în care se confruntă cu viața și cu multitudinea ei de probleme. De fapt, este mai dificil să vindeci partea „ism” a problemei alcoolismului, dar una care trebuie făcută cu succes dacă alcoolicul va trăi o existență bună, fără alcool.
Alcoolismul este considerat o boală fatală. Omoară sau rănește mii de oameni în fiecare an. Și ca și alte boli fatale, alcoolismul poate fi tratat și menținut în remisie dacă persoana identificată este dispusă să facă anumiți pași semnificativi. În primul rând, este să admit că au problema. În continuare, trece prin procesul de dezintoxicare și recuperare. Partea finală este abordarea părții „ism” a problemei lor de alcool, lucrând în cei 12 pași cât mai bine.
Alcoolismul este compus din două elemente de cuvânt.
Alcool – substanța pe care o consumă alcoolicii. Și sunt motivele sau nevoile de bază care pot fi abordate în recuperare. Acest articol va discuta despre ism și temerile asociate.
Iismului
Aceste ism fac parte din viața normală, toată lumea le are în diferite grade. Mai exact, ism-urile sunt o încercare de a face viața suportabilă, ca o modalitate de „control interpersonal și de a face față”. Aceasta este, desigur, ceea ce ne străduim cu toții să facem în fiecare zi, avem nevoie de aceste modele de gândire și comportamente pentru a face față, majoritatea oamenilor par să se descurce bine, în timp ce alcoolicul pare să se scufunde repede.
Unul dintre principalele ism ale alcoolismului este cel al fricii.
Temerile
Recuperarea se referă în principal la eliberarea fricii. De fapt, frica produce majoritatea momentelor mele de nebunie. De fiecare dată când am nevoie de o verificare a realității, încerc să mă opresc și să mă întreb dacă există o frică la baza a ceea ce fac.
Aceștia sunt demonii fricii pe care i-am identificat în mine – până acum.
Frica de eșec,
frica de singurătate,
Frica de intimitate,
Frica de risc,
Frica de durere,
Frica de abandon,
Frică de respingere,
Frica de a arăta/să pară prost,
Frica de ceea ce poate crede cineva,
Frica de pedeapsă,
Frica de sărăcie,
Frica de exploatare,
Frica de a rata marea șansă,
Frica de frică,
Frica de ….
Renunțând la frică
Cu conștientizarea de sine a ismelor mele și a fricilor asociate, acum pot să știu când acționez sau chiar gândesc din frică.
Dacă știu când acționez din frică sau când acționez din frică, atunci pot de obicei să renunț la frică și să rămân în centrul calmului. Pentru mine, recuperarea funcționează atunci când această „verificare” este primul meu răspuns la o situație care provoacă frică.
Dacă frica mă copleșește sau ratez indicația și acționez din frică, viața mea devine de necontrolat.
Alte emoții și frică
Ceea ce mă ajută uneori să identific frica sunt celelalte emoții pe care le produce în mine: furia și autocompătimirea (neputința). Dacă furia este emoția corespunzătoare, știu că trebuie să-mi detașez „eul” de cine sau ce provoacă frica și mânia. Mă întorc la Pasul Unu și recunosc neputința.
Dacă suferința sau îngrijorarea este emoția corespunzătoare, știu că trebuie să renunț la frică, să accept (care include uneori să mă confrunt cu frica) și să renunț să mă concentrez pe a-mi simți rău pentru mine sau să-mi doresc ca cineva sau ceva să mă salveze/să mă ajute. a situației înfricoșătoare. Mă întorc la Pasul Trei și mă bazez pe Puterea mea Superioară pentru a-mi arăta cum să am grijă de/a mă ajuta sau să recâștig încrederea că ceea ce mă îngrijorează va fi îngrijit de Puterea mea Superioară.
Frica v Încredere (Credință)
Frica, pentru mine, este întotdeauna opusul încrederii (credinței). Credința înseamnă că Puterea mea Superioară este suficient de mare și suficient de puternică pentru a mă vedea prin orice situație. Când mă îndoiesc că Puterea Superioară este suficient de mare, încerc să devin propria mea putere superioară și atunci zboară pe fereastră seninătatea și sănătatea mintală.
Pentru mine, seninătatea este realitatea că Puterea Superioară este mereu acolo pentru mine, mereu disponibilă. Este responsabilitatea mea să-mi amintesc că nu sunt singur; Sunt una cu Puterea Superioară, iar Puterea Superioară are un plan și o voință pentru viața mea, chiar și în momentele de frică.
De Anonim
„ism” (eu, eu, eu) este încă foarte viu și bine ținut la distanță zilnic prin lucrul celor 12 pași ai Alcoolicilor Anonimi.
Este ușor să renunți la programul nostru de acțiune și să ne odihnim și pe lauri... și înainte de a-ți da seama, ești în nebunie.
Dorința de a bea a fost înlăturată, iar dorința de a face bine este aici, dar uneori oleismul o ridică urât cu capul sus și urlă...
Abia când am învățat să mă descurc cu cei 4 Călăreți ai Apocalipsei (Teroare, frustrare, nedumerire și disperare) a meritat sobrietatea.
Adevărata sobrietate călătorește pe coada seninătății (ediția de lux a sobrietății).
Numele bolii este Alcool-ISM, alcoolul nu este decât un simptom, la care, așa cum a spus Dr. Silkworth în „The Doctors Opinion” p.xxv „Alcoolicii Anonimi” Ed. a 4-a.
Unii oameni au alcohol-issues probleme cu alcoolul și centrele de tratament funcționează pentru ei. Problema lor se concentrează în substanță.
Unii oameni au alcool-ism și au nevoie de un mod cu totul nou de viață. Problema lor se concentrează în minte.
„Ismele”
Te-ai întrebat vreodată de ce viața cu alcoolicul tău poate fi atât de provocatoare, chiar dacă a încetat să bea? Asta din cauza „ismelor”. Ismele sunt comportamentele și atitudinile tipice alcoolismului și care de obicei continuă, chiar și atunci când alcoolicul își găsește sobrietatea. Acestea pot include controlism, egoism, paranoia, manipulare, nerăbdare, reținere de informații, temperament iute, iute la defensivă etc.
Avem propriile noastre isme: sărim să luăm vina, să apărăm oamenii, să compensăm în exces slăbiciunea altora, să ne gestionăm micro, să trecem prea repede la gândirea catastrofală și multe altele.
Este greu de trăit cu aceste isme, de ambele părți. Iar când băutura sau alte dependențe încetează, ismele continuă, dacă nu lucrăm pentru a ne reprograma. Citind acest blog, luați măsuri pentru a vă ajuta să vă depășiți propriile isme. Cum trăiești cu cei ale alcoolicului tău? Iată câteva sugestii:
În primul rând, scoateți-vă (și copiii) imediat din orice situație periculoasă;
Îmbunătățește-ți radarul – învață să realizezi când se întâmplă un „ism” și decide în mod conștient cum să acționezi, în loc să reacționezi cu propriul tău contraism;
Aveți puțină compasiune: dacă nu are un program, probabil că alcoolicul nu știe să recunoască ismele în sine, darămite să le schimbe;
În același timp, stabiliți și mențineți limite pentru modul în care doriți să fiți tratat. Când au fost depășite, continuă cu consecințele (dacă ai de gând să țipi la mine va trebui să părăsesc camera până te vei calma);
Când am aflat despre isme, mi-am dat seama că îmi modificasem comportamentul în jurul alcoolicului meu pentru a evita declanșarea ismelor lui. Sponsorul meu a explicat că acesta a fost de fapt un comportament de control și de încurajare și că nici eu nu mă onorez. Nu ar trebui să fim cu vârful degetelor în jurul celor pe care îi iubim sau care ar trebui să ne iubească. Dar, cu compasiune, nici nu acționăm intenționat în moduri de a-i pune pe alcoolic în pericol, cum ar fi să-i indemnăm la luptă. Sponsorul meu m-a încurajat să recunosc și să cer ceea ce aveam nevoie în fiecare situație. În timp ce acest lucru ar putea schimba sau nu comportamentul alcoolicului meu față de mine, scopul era să-mi avansez propria creștere prin înțelegerea și apoi punându-mi nevoile pe masă. În felul acesta, spărgeam obiceiurile propriilor mele isme.
În timp și într-o relație sănătoasă, în refacere, alcoolicul și susținătorul ar trebui să poată avea conversații despre isme și chiar să se ajute reciproc să recunoască când apare un ism, astfel încât comportamentul să poată fi modificat de voința personală de a face acest lucru. Nu îi putem schimba pe alții, ne putem schimba doar pe noi înșine. Dar experiența mea a fost că, destul de des, atunci când fac o schimbare, cei din jurul meu tind să le facă și ei.
Umilința și „ismul” alcoolismului
„Umilința nu înseamnă să te gândești mai puțin la tine, ci să te gândești mai puțin la tine. „Ism” = Eu nesigur, egoist. „Ism” = Eu, Sine, Eu (Nu este un citat din Big Book sau 12 și 12, dar pare să reflecte spiritul celor doi)
Partea alcoolică a alcoolismului este o boală autoindusă, ceva ce alcoolicul îl provoacă de fiecare dată când ia o băutură. Partea alcoolismului este emoțională și cred genetică în origine. Istul este acel sentiment de neliniște, anxietate, depresie și vinovăție pe care o simte alcoolicul. Alcoolismul ne face să fim egocentri. Toate aceste sentimente fac parte din boala. Aceasta este boala de a nu fi în largul meu. Cancerul este o boală, dar alcoolismul este o boală. A avea boala este opusul liniștii.
Alcoolicii recuperatori spun mereu că sunt alcoolici, nu că ar fi fost, indiferent de cât timp au stat în recuperare și fără băutură. Credem că „ismul” alcoolismului este mereu cu noi și că automulțumirea în ceea ce privește recuperarea noastră este periculoasă. Ne „recuperăm” mereu, niciodată „recuperăm”.
„ismul” alcoolismului. Cu alte cuvinte, atunci când iei alcoolul, ai în continuare trăsăturile și caracteristicile care merg cu el.
Un lucru știm: boala — „ismul” alcoolismului — implică mai mult decât actul de a bea. Sentimente de inadecvare, izolare,...
Numele bolii este Alcool-ISM, alcoolul nu este decât un simptom, la care, așa cum a spus Dr. Silkworth în „The Doctors Opinion” p.xxv „Alcoolicii Anonimi” Ed. a 4-a.
În cartea sa I'll Quit Tomorrow (1973), Vernon Johnson a descris aceleași experiențe când a scris că alcoolismul este împărtășit de alți membri ai familiei. În cuvintele lui,
Fondatorii mișcării AA, Bill W. și Dr. Bob, au fost clari cu privire la problema supremă a alcoolismului. Pentru ei a fost „faliment spiritual”. Aceasta este ceea ce am descris ca fiind problema codependenței. Acest ism al alcoolismului sau al oricărei dependențe este auto-ruptura interioară numită, în mod diferit, rușine interiorizată, voința de sine sau codependență. Fiecare este o modalitate de a descrie falimentul spiritual.
Este boala spirituală Acest simptom poate continua să rămână cu noi sau chiar se pot dezvolta altele noi, chiar dacă nu consumăm alcool. Este ismul vieții care este tratat de puterea noastră superioară.
