O conștiință impacata

 Abordăm Pasul 10, începem să punem în practică modul AA de viaţă, o zi după alta. 

Ne întrebăm: putem oare să ne păstrăm echilibrul emoţional, indiferent de condiţiile exterioare?

Trebuie să fim cu ochii pe calităţile şi defectele noastre, în permanenţă, punând în practică auto-examinarea şi auto-evaluarea. 

Ne formăm un obicei din cercetarea cu regularitate a sinelui, admitem şi acceptăm ceea ce descoperim şi încercăm să îndreptăm, cu răbdare şi perseverenţă, ceea ce este strâmb.

Dacă vrem într-adevăr să trăim senin avem nevoie de eliminarea mahmurelii sufletești, rezultatul suitei de emoţii negative - mînia, teama, gelozia şi celelalte ca ele. 

Inventarul 

Există inventarul-fulger, făcut oricând în parcursul zilei, dacă ne vedem copleşiţi de evenimente. 

Există inventarul pe care ni-l facem la capătul zilei, cînd trecem în revistă întîmplările din orele care tocmai s-au încheiat. Tragem linia şi facem bilanţul.

Mai există şi acele ocazii în care, fie singuri, fie în compania naşului AA ori a ghidului spiritual, facem o revizuire a progresului nostru de la ultima întîlnire. Mulţi membri AA recurg la asemenea curăţenii generale o dată sau de două ori pe an. 

Înainte de a ne întreba ce este un inventar-fulger, să vedem în ce fel de împrejurări poate funcţiona el eficient.

Faptul că ceva nu e în regulă cu noi - ori de cîte ori sîntem tulburaţi, din indiferent ce cauza - este o axiomă spirituală. Dacă cineva ne răneşte şi ne doare, greşeala este şi a noastră. 

mînia justificată

resentimentele noastre erau legitime sau nu.

 pe noi ne putea menţine într-o interminabilă criză emoţională. Aceste "beţii pe nebăute" ne-au dus adesea drept la sticlă Alte tipuri de tulburări - gelozia, invidia, auto-compătimirea şi orgoliul rănit - ne-au dus tot acolo.

Un inventar-fulger, făcut în toiul unor asemenea tulburări, poate fi de mare ajutor în direcţia potolirii furtunii interioare. Inventarul-ful­ger îşi găseşte aplicarea în situaţii care apar în tot cursul zilei. 

 Noi vom căuta progresul, nu perfecţiunea.

Cel dintîi obiectiv al nostru va fi dezvoltarea stăpînirii de sine. 

Aceasta este de prima importanţă. Cînd vorbim sau acţionăm pripit, capacitatea de a judeca cinstit şi de a fi toleranţi ni se evaporă într-o clipă. O singură tiradă răutăcioasă, un singur raţionament arţăgos ne-ar putea distruge o relaţie cu cineva, pentru o zi sau chiar pentru un an întreg. Nimic nu aduce mai mult folos decît abţinerea de la a spune sau a scrie ceva regretabil. Trebuie să evităm criticile pripite şi discuţiile pătimaşe şi furtunoase; la fel şi cu tăcerea dispreţuitoare şi cu îmbufnările. Acestea sînt capcane cu momeli puse de trufie şi de dorinţa de răzbunare. Prima noastră sarcină este să evităm aceste capcane. Cînd momeala este ispititoare, va trebui să facem un pas înapoi şi să reflectăm. Pentru că noi nu putem nici gîndi, nici acţiona în direcţia unui obiectiv pozitiv, pînă cînd stăpînirea de sine nu funcţionează automat.

Problemele dezagreabile sau neaşteptate nu sînt singurele lucruri care cer auto-control. Trebuie să fim la fel de prudenţi şi cînd începem să acumulăm o anumită doză de importanţă şi de succes material. Căci nu există alţi oameni care să-şi iubească triumfurile personale mai mult decît ni le iubim noi; am băut din cupa succesului ca dintr-un vin care reuşea întotdeauna să ne aducă exaltarea. Cînd norocul momentului ne surîdea, plonjam în fantezii despre victorii şi mai măreţe asupra oamenilor şi situaţiilor. Orbiţi astfel de încrederea trufaşă în forţele proprii, eram predispuşi la a face pe grozavii. Desigur, plictisiţi sau răniţi, oamenii s-au îndepărtat de noi.

Fiind acum abstinenţi în AA şi pentru că ne recîştigăm stima prietenilor şi asociaţilor, descoperim că încă avem nevoie de o atitudine vigilentă. Ca o asigurare împotriva pornirii de a "ne da mari", ne putem verifica mereu, amintindu-ne că astăzi sîntem abstinenţi numai prin îndurarea lui Dumnezeu şi că orice succes am înregistra noi, este mai mult succesul Lui, decît al nostru.

În fine, începem să vedem că oamenii, inclusiv noi-înşine, sînt într-o anumită măsură bolnavi spiritual şi se înşeală adesea; atunci, abordăm toleranţa adevărată şi înţelegem ce înseamnă, de fapt, reala iubire de semeni. Va deveni din ce în ce mai evident, pe măsură ce vom avansa, că nu are nici un rost să ne enervăm ori să ne simţim răniţi de oameni care, ca şi noi, suferă durerile creşterii.

O asemenea schimbare radicală a unghiului nostru de vedere va cere timp, poate chiar timp îndelungat. Nu mulţi oameni pot afirma că iubesc pe toată lumea. Majoritatea dintre noi trebuie să admită că n-am iubit decît puţini oameni; dar şi că am fost destul de indiferenţi faţă de mulţi, cîtă vreme nu ne-au făcut necazuri; iar pe ceilalţi - ei bine-nu i-am putut suferi sau i-am urît. Deşi aceste atitudini sînt destul de obişnuite, noi, cei din AA, descoperim că avem nevoie de ceva mult mai bun, ca să ne păstrăm echilibrul. Noi nu putem trăi cu sentimente de ură profundă. Trebuie chiar dacă numai puţin cîte puţin, să abandonăm ideea că am putea iubi posesiv pe cineva, că i-am putea ignora pe cei mai mulţi şi că am putea continua să nutrim frică sau ură faţă de orişicine se nimereşte.

Putem încerca să încetăm cu pretenţiile nerezonabile faţă de cei pe care îi iubim. Putem arăta blîndeţe, acolo unde n-am arătat-o în trecut. Cu cei antipatici putem începe să fim drepţi şi politicoşi, ba chiar ne putem da silinţa să-i înţelegem şi să-i ajutăm.

Ori de cîte ori greşim faţă de astfel de oameni, putem recunoaşte fără întîrziere - nouă înşine întotdeauna şi lor, atunci cînd recunoaşterea ar ajuta la ceva. Politeţea, blîndeţea, dreptatea şi iubirea sînt notele de baza ale intrării în relaţii armonioase cu practic oricine. Cînd avem vreo îndoială ne putem opri întotdeauna, spunînd: "Nu voia mea, ci a Ta să se facă." Şi ne putem întreba adesea: "Dacă fac eu altora ce aş dori să mi se facă mie - astăzi?"

Seara, poate chiar înainte de culcare, mulţi dintre noi îşi fac bilanţul zilei în scris. Acum este un moment prielnic să ne amintim că a ne face inventarul nu înseamnă doar să ne căutăm defectele. Ziua a fost săracă dacă nu am făcut cel puţin un lucru corect. De fapt, clipele dimineţii sînt, de obicei, bine umplute cu lucruri constructive. Intenţii bune, gînduri bune şi acţiuni bune sînt mereu la vedere, la îndemîna noastră. Chiar şi atunci cînd, deşi ne-am străduit din răsputeri, am eşuat, putem scoate în relief acel eşec din bilanţul nostru, ca pe unul dintre cele mai mari bunuri ale noastre. În astfel de condiţii, durerea eşecului este transformată în ceva pozitiv. Din asemenea dureri primim imboldul necesar pentru a progresa. Cineva, care ştia ce vorbeşte, remarca odată faptul că "durerea este punctul de plecare al oricărui progres spiritual." Noi, cei din AA, sîntem din tot sufletul de aceeaşi părere, căci noi ştim că durerile băutului trebuiau să vină înaintea abstinenţei, iar frămîntările sufleteşti - înaintea seninătăţii.

Parcurgînd coloana bilanţului zilei, este necesar să examinăm cu grijă motivaţiile fiecărui gînd, fiecărei fapte care n-au fost cum trebuie. În majoritatea cazurilor, aceste motivaţii nu vor fi greu de văzut şi înţeles. Cînd am fost orgolioşi, furioşi, geloşi, neliniştiţi sau speriaţi, am acţionat ca stare - şi asta-i tot. Aici nu este nevoie decît să recunoaştem că am gîndit sau acţionat greşit, să încercăm să vedem, cu ochii minţii, cum am fi putut proceda mai bine şi să luăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, hotărîrea de a transmite învăţămintele lecţiilor de azi, în ziua de mîine, prin repararea - desigur - a ceea ce a fost neglijat.

Însă, în unele situaţii ne vom descoperi adevăratele motivaţii numai printr-o cercetare amănunţită. Există cazuri în care vechiul nostru duşman, arta de a găsi pretexte, s-a strecurat în spiritul nostru şi ne-a servit justificări pentru comportarea noastră cu adevărat rătăcită. Aici apare ispita de a ne imagina că am avut motive întemeiate, cînd în realitate, ele nu existau.

Am "criticat constructiv" pe cineva care merita să fie criticat, cînd, de fapt, motivul nostru fusese să ieşim cîştigători într-o inutilă discuţie în contradictoriu. Sau, dacă persoana criticată nu a fost de faţă, ne-am gîndit că i-am ajuta pe alţii s-o înţeleagă mai bine, cînd, în realitate, motivul nostru era să ne simţim superiori prin denigrarea celui absent. Uneori îi rănim pe cei dragi, pentru că trebuie "să-i punem la punct", cînd, de fapt, vrem să-i pedepsim. Eram deprimaţi şi ne plîngeam de starea noastră proastă, cînd, în realitate, cerşeam pentru milă şi atenţie deosebită. Această trăsătură stranie a minţii şi a sufletului, această dorinţă perversă de a ascunde un motiv nesănătos în dosul unuia bun, pătrunde în problemele umane, de sus pînă jos. Acest subtil şi înşelător "dar-eu-am-dreptate", poate fi dedesubtul celui mai mic gînd, al celei mai mici acţiuni. Esenţa modelării caracterului şi a traiului bun constă din a învăţa să localizăm, să recunoaştem şi să corectăm aceste slăbiciuni. Un regret onest pentru răul făcut, o recunoştinţă curată pentru cele primite şi dorinţa de a încerca să facem mai multe lucruri corecte mîine, vor fi bunurile pe care vom căuta să le acumulăm în permanenţă.

După ce am examinat ziua care se încheie, neomiţînd să luăm ­cum se cuvine - nota de cele făcute bine şi după ce ne-am cercetat inima, fără spaimă dar şi fără menajamente, Îi putem mulţumi, cu adevărat, lui Dumnezeu pentru binecuvîntarea primită şi putem adormi cu conştiinţa împăcată.

Statistici și responsabilitate

  Să vedem cât de eficientă era chestia asta, când programul din carte și programul din comunitate era același:

Cartea Mare p. xix, ultimul rând „În timp ce dificultățile interne ale perioadei noastre de adolescență erau rezolvate, acceptarea publică a A.A. a crescut cu salturi. Pentru aceasta au existat două motive principale: numărul mare de recuperări și casele reunite. Dintre alcoolicii care au venit la A.A. și chiar au încercat,

(1) 50% au devenit treji dintr-o dată și au rămas așa;

(2) 25% s-au trezit după unele recăderi și

(3) din rest, cei care au rămas cu A.A. au aratat o imbunatatire.

Alte mii au venit la câteva întâlniri A.A. și la început au decis că nu vor programul. Dar un mare număr dintre acețtia --aproximativ doi din trei au început să se întoarcă odată cu trecerea timpului.”

Dacă matematica este corectă, 75% dintre acei oameni care au venit la A.A. în primele zile și au lucrat programul care este în carte au rămas treaji, până la urmă. Azi nu putem vorbi despre 75%. nu putem vorbim despre 50%. Nu putem vorbi de 25%. Mă îndoiesc că putem vorbi despre 10%. Și motivul este că comunitatea AA s-a îndepărtat de programul care este în cartea numită Alcoolicii Anonimi și care a funcționat. 

Mulți dintre membrii mai vechi ai Alcoolicilor Anonimi au tendința de a da vina pentru această problemă pe noul venit. Noul venit vine aici, și ei vor să vorbească despre singurul lucru despre care știu să vorbească. Și prea mulți membrii mai vechi au spus că nu ne mai pot identifica cu acei oameni, așa că vor rămâne acasă. Și când o fac, au abdicat de la responsabilitatea față de AA, au întors spatele celor mai bolnavi dintre cei mai bolnavi, care sunt noii veniți, apoi stau deoparte și spun uite ce fac ei A.A-ului nostru. 

Este responsabilitatea fiecăruia de a oferi nou venitului care intră pe ușă informatii AA, nu din auzite, ci din programul de recuperare din cartea „Alcoolicii Anonimi”. Și

îi luăm de mână (pe noii veniți) și îi conducem prin acest program de  recuperare, astfel încât să poată avea și o trezire spirituală. Asta se nu mește sponsorizare, iar cam lipsește din A.A. azi. Este responsabilitatea celor mai vechi, nu este responsabilitatea noilor oameni;

Și trebuie insistat ca în întâlnirile noastre să vorbim despre alcoolism și recuperarea din el; programul din carte.

Vom putea vedea mai mulți oameni recuperându-se din alcoolism. Probabil că nu vom reveni niciodată la 75%, dar cu siguranță putem face mai bine decât facem astăzi.

Bedevilments vs The promises

  Torturile sufletești in Big Book sunt considerate simptome netratate ale bolii spirituale si emotionale.

Torturile sufletești nu sunt ale alcoolicului activ, ci ale alcoolicului abstinent care nu a făcut încă programul. Lucrând programul putem primi ceea ce în Big Book sunt cunoscute ca promisiunile pasului 9, înlocuind aceste torturi sufletești:

NUMAI 31 DE PAGINI MAI TÂRZIU TORTURILE SUFLETESTI SUNT ÎNLOCUITE DE PROMISIUNI
TORTURI SUFLETESTI (pagina 52)		PROMISIUNILE (pagina 83)
Aveam probleme cu relațiile personale.		Ne vom pierde interesul pentru lucrurile egoiste și vom câștiga interes pentru semenii noștri. Căutarea de sine va disparea.
Nu ne-am putut controla natura emoțională.		Vom înțelege cuvântul seninătate și cunoaștem pacea.
Am fost o pradă a mizeriei și a depresiei.		Întreaga noastră atitudine și viziune asupra vieții se vor schimba.
Nu ne-am putea câștiga existența.		Frica de oameni și de insecuritatea economică ne va părăsi.
Aveam un sentiment de inutilitate.		Acel sentiment de inutilitate și autocompătimire va dispărea.
Eram plini de frică.		Vom ști intuitiv cum să gestionăm situațiile care inainte ne derutau.
Eram nefericiți.		Vom cunoaște o nouă libertate și o nouă fericire.
Se părea că nu puteam fi de un real ajutor altor oameni.		Indiferent cât de departe am mers pe scară, vom vedea cum experiența dvs. poate beneficia pe alții. Nu vom regreta trecutul și nici nu dorim să-i închidem ușa.
Și, mai ales,		Ne vom da seama brusc că Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi nu am putea face pentru noi înșine.
[ http://www.thejaywalker.com ]

THEJAYWALKER.COM

Greșeli, defecte de caracter, slabiciuni

 Oamenii l-au întrebat pe  Bill, de ce ai folosit cuvântul „greșeli” în Pasul 5, dar în narațiunea din carte ai folosit cuvântul defecte? Și, apropo, Bill, care este diferența oricum între o greșeală în 5, un defect în 6 și o slăbiciune în 7? răspunsul lui Bill a fost: Când am urmat cursuri de engleză și scris la facultate m-au învățat să nu folosesc aceleași cuvinte mereu. Arată cât de prost ești. El a spus că într-adevăr nu există diferențe în aceste lucruri. El a spus,

(a) În pasul 4, găsim acele lucruri care ne blochează de Dumnezeu.

(b) În pasul 5, vom vorbi despre ele unei alte ființe umane.

(c) În Pasul 6, vom deveni dispuși să le dezactivăm.

(d) În pasul 7, îi vom cere lui Dumnezeu să le ia.

Și el a spus, le poți numi oricum vrei, greșeală, gând, eroare, defect, slăbiciune de personalitate, oricum. Bill folosește aceste cuvinte în mod interschimbabil, toate dintre ele însemnând în mod identic același lucru.

Îmi este foarte, foarte greu să mă privesc și să văd adevărul și să-mi văd defectele de caracter din cauza anilor şi a unei vieţi de raţionalizare şi justificare a acestor atitudini.

Am nevoie de o altă ființă umană care să poată să mă privească obiectiv și să mă ajute să văd lucruri pe care nu le-am putut vedea pentru că încep cu un nou angajament pe viață aici și am nevoie de toate informațiile și ajutorul pe care îl pot obține pentru a avea o viață de succes.

Și am făcut tot ce am putut în procesul de inventariere, dar o autoevaluare solitară este insuficientă. Am nevoie de Dumnezeu și de o altă ființă umană care să mă ajute să văd lucruri pe care nu le puteam vedea.

Odată ce am făcut acest pas, nereținând nimic, suntem încântați.

Acum vedem rezultatele. Mai multe promisiuni.....

Cartea Mare Putem privi lumea în ochi. Putem fi singuri într-o pace și ușurință perfectă. Fricile noastre pleacă. Începem să simțim apropierea Creatorului nostru. Poate că am avut anumite credințe spirituale, dar acum începem să avem o experiență spirituală.

Am ajuns să credem la pasul doi, acum la Pasul 5 începem să avem o experiență spirituală

Cartea Mare Sentimentul că problema băuturii a dispărut va veni adesea puternic. Simțim că suntem pe Broad Highway, mergând pe jos mână în mână cu Spiritul Universului.

Am făcut Pasul 4 și 5 conform Cartei Mare, am depus multă muncă, avem nevoie de puțină odihnă, cartea ne va oferi un mic răgaz

Cartea Mare Întorcându-ne acasă, găsim un loc unde să fim liniștiți o oră,

Avem o oră de odihnă aici, dar asta-i tot.

Cartea Mare Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.

Nu-l cunoaștem încă, dar îl cunoaștem mai bine.

Și încă o dată ne referim la structura spirituală minunat de eficientă, la schimbarea personalității pe care o construim.

Pasul 1 - Bunăvoința a fost fundația 

Pasul 2 - Credința a fost piatra de temelie 

Pasul 3 - Arcul prin care trecem către libertate - 3 este cheia de boltă 

Acum am mai pus două pietre la structură.

Dumnezeu nu va face pentru mine, ceea ce pot face eu pentru mine. Și ceea ce pot face pentru mine este să aflu opusul acelui defect de caracter, și apoi cu ajutorul lui Dumnezeu și toată puterea de voință pe care o pot aduna, în fiecare situație în care apare, încerc să exersez opusul.

Dacă îi cer lui Dumnezeu să îndepărteze egoismul și încep să practic altruismul, încet încet vechiul obicei moare și un nou obicei îi ia locul. Și peste o perioadă de ani am devenit o ființă umană altruistă. Nu sunt ceea ce eram când am ajuns prima dată aici.

Dacă vreau ca Dumnezeu să îndepărteze necinstea, atunci trebuie să-mi fac partea, care este să exersez onestitatea în fiecare situație care apare, deși e greu de făcut.

Dacă vreau ca Dumnezeu să îndepărteze frica, atunci trebuie să mă lovesc cu piciorul în fund și să exersez curajul.

Dacă vreau ca El să îndepărteze neconsiderarea, atunci trebuie să încep să iau în considerare alți oameni și nevoile lor și dorințele lor și, încet, ideea veche moare și o idee nouă îi ia locul.

Și ajung să nu mai fiu ce am fost.

Doi dintre cei mai mari pași din toți pașii Alcoolicilor Anonimi sunt pe doar două paragrafe mici, Pașii 6 și 7. Acestea sunt instrumentele schimbării. Acestea sunt instrumentele de acceptare.

Mulți oameni vorbesc despre pur și simplu să alerge acceptând lucruri - accept asta, accept asta. Ei bine, nu pot face asta.

Acceptarea vine după unele acțiuni, acceptarea vine după acțiunile de la 6 și 7.

Ajung mă schimb din ceea ce devenisem, în ceea ce intenționase Dumnezeu să fiu de la bun început.

O explicatie

   

 Căutând o modalitate de a face față, am băut pentru a-mi depăși nesiguranța și a scăpa de sentimentele care păreau prea dureroase pentru a le înfrunta. Asta mi-a distrus caracterul și spiritul.

Aceasta este o criză spirituală. Nu suntem meniți să fim centrul universului și consumați de egoism. Suntem meniți să avem relații profunde cu ceilalți, să ne servim familiile și comunitățile și să fim conectați la ceva mai mare decât noi înșine. Dependența ne fură toate acestea. 

Iar pentru o problemă spirituală, este nevoie de un remediu spiritual.

***

Boala noastră, alcoolismul, are cauze spirituale (trăiam într-un haos psihologic și dezertaserăm din realitate). Pe care în loc să le tratăm cu principii spirituale, noi le-am tratat cu alcool. Alcoolul ne-a oferit ușurare și confort până ne-a învins și am ajuns fără putere în fața lui. Adică, dacă începem să bem nu ne putem opri și nu ne putem opri să nu începem. Compulsia fizică și obsesia mentală.

În abstinență fiind, dacă nu tratăm cauzele spirituale rămânem nemulțumiți, iritați și neliniștiți până în momentul în care apare acel straniu vid mintal când puterea voinţei şi cunoaşterea de sine nu sunt de niciun ajutor și suntem în mare pericol de a bea din nou.

Puterea programului pașilor de acțiune pe care îi lucrăm ne oferă o experiență spirituală care produce o schimbare psihică suficientă să ni se redea sănătatea mentală, să nu mai avem niciodată acea obsesie mentală atât de puternică încât să ne ducă la fenomenul de nevoie aprigă de alcool (craving), SINGURUL lucru nevindecabil din boala noastră.

Autoanaliza

  Inventarul de noapte și de dimineață în pasul 11 este foarte asemănător cu instrucţiunile de la pasul zece din Doisprezece&Doisprezece. De fapt, pasul unsprezece din Cartea Mare ne spune același lucru ca pasul zece din 12&12, dar unul este pasul zece, în timp ce celălalt este pasul unsprezece. Ce i-ar putea face diferiți?

Bilanțul Pasului 10, așa cum este enumerat la pagina 93 din 12&12 al treilea paragraf, este un proces intelectual. Dumnezeu ne-a dat creier pe care ar trebui să îl folosim. Pagina 86 din Cartea Mare este un proces spiritual. Aici Îl invităm pe Dumnezeu să intre prin rugăciune și meditație, în timp ce ne punem cele unsprezece întrebări din această parte a celui de-al unsprezecelea pas:

 1. Am fost resentimentari?

2. Am fost egoisti?

3. Am fost necinstiți?

4. Ne-a fost frică?

5. Datorăm scuze?

6. Am ținut ceva pentru noi care ar trebui să fie discutat cu o altă persoană imediat?

7. Am fost amabili și iubitori față de toți?

8. Ce am fi putut face mai bine?

9. Ne-am gândit la noi de cele mai multe ori?

10. Sau ne gândim la ce am putea face pentru alții?

11. Din ce am putea împacheta în fluxul vieții?

„După ce ne facem revizuirea, cerem iertare lui Dumnezeu și întrebăm ce măsuri corective ar trebui luate.” Ne avertizează să nu fim prinși de îngrijorare, remușcări sau reflecție morbidă și modalitatea de a ne asigura că facem acest exercițiu în rugăciune și meditație, mai degrabă decât de unul singur, dacă sunteți mult mai expus riscului acestor sentimente negative. Partea care spune „cerem iertare lui Dumnezeu și întrebăm” înseamnă exact asta. Îl întrebăm pe Dumnezeu ce să facă în legătură cu răspunsurile la întrebările pe care tocmai le-am pus. Apoi dormim liniștiți pentru că nu avem bagaje în pat cu noi.

Când ne trezim dimineața există câteva indicaţii specifice pentru noi, dintre care niciuna nu sugerează să citim cărți de meditație. Există șase sugestii de meditat și un rezultat al acelui exercițiu în al doilea paragraf, pagina 86.

 1. La trezire, să ne gândim la cele douăzeci și patru de ore care urmează.

2. Luăm în considerare planurile noastre pentru ziua respectivă.

3. Înainte de a începe, Îi cerem lui Dumnezeu să ne orienteze gândirea,

4. cerând în special să ne separe de autocompătimire,

5. motive necinstite sau egoiste.

6. În aceste condiţii ne putem folosi facultăţile mentale cu siguranţă, pentru că la urma urmei, Dumnezeu ne-a dat creier pe care ar fi bine să-l folosim.

„Viața noastră interioară (de gândire) va fi plasată pe un plan mult mai înalt atunci când gândirea noastră va fi curățată de motive greșite.” Dacă ne acordăm câteva momente pentru a face acest lucru, ne vom curăța mintea de negativ și rezultatul va fi că gândurile noastre sunt pe un plan mult mai înalt. Și acum vom merge chiar puțin mai departe.

Începem să ne instruim cum să acționăm atunci când suntem indeciși. Practicăm acest lucru cu Dumnezeu dimineața în timpul meditației noastre. Acest lucru ne va ajuta în timp real dacă și când este necesar. Îți amintești în paşii șase și șapte când am vorbit despre exersarea opusului unui defect pe tot parcursul zilei? Ei bine, acesta nu pare a fi un moment grozav pentru a-i cere lui Dumnezeu ajutor pentru a practica asta astăzi (indiferent la care lucrați). Dacă încorporezi paşii șase și șapte în meditația ta de dimineață, vei avea mult mai mult succes cu ea.

Final de carte!

 Pasul 12 are trei părțil.

(1) Pe scurt, prima parte este cea mai mare promisiune din Carte.

„Am avut o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași...”

Cred că asta îmi promite că, dacă aplic primii unsprezece pași din viața mea cât pot de bine, voi avea o trezire spirituală.

Ce este o trezire spirituală? O schimbare de personalitate suficientă pentru a ne recupera din alcoolism.

Simt lucruri pe care nu le-am mai simțit până acum.

Gândesc într-un fel in care nu am mai gândit până acum.

Pot să fac lucruri pe care nu le-am putut face niciodată înainte.

(2) Acum sunt însărcinat cu responsabilitatea de a transmite ACEST mesaj altor alcoolici. Nu „un” mesaj, nu „mesajul”, ci „ACEST” mesaj.

Ce este ACEST mesaj?

„După ce a avut o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași,...” .

Nu mai sunt ca înainte. Acum, dacă sunteți în AA astăzi și sunteți cu toții năuciți și nu vă simțiți bine; dacă ai băut puțin sau chiar te-ai gândit să bei puțin, știu exact unde de unde vii, de acolo am venit și eu. Dar am aplicat acești primi unsprezece pași și am avut o trezire spirituală și nu mai sunt asa. Dacă nu mai vrei să fii așa, aplici primii unsprezece pași și nu vei mai fi nici tu așa, pentru că vei avea o trezire spirituală.

Este singurul mesaj pe care AA îl are.

(3) Ultimul lucru pe care trebuie să-l fac este să practic aceste principii în toate treburile mele.

Acum care sunt principiile? 

Bill a spus: „După ce a avut o trezire spirituală ca urmare a acestor pași”... a folosit deja „pași” o dată la Pasul 12, așa că nu va face și a doua oară. Așa că de data aceasta îi va numi principii (Pașii). În alt loc îi va numi „propuneri”. În Doisprezece și Doisprezece el spune că cei 12 pași ai alcoolicilor anonimi sunt un set de principii. El se referă la Pași. Acum îmi este ușor să exersez cei 12 pași ai alcoolicilor anonimi în AA. Dar în AA sunt doar, în medie, o oră pe zi. Ce fac în celelalte douăzeci și trei de ore?

Pot practica aceste principii, acești pași în casa mea cu soția mea?

Pot să-mi dau seama cât de neputincios sunt față de acea doamnă? (Pasul 1)

Pot să-mi dau seama de nebunia din încercarea de a o controla știind foarte bine că nu pot? (Pasul 2)

Pot să iau o decizie și să predau voința și viața ei în grija lui Dumnezeu, așa cum îl înțeleg? (Pasul 3)

Pot să mă inventariez și să găsesc acele defecte de caracter care mă țin să încerc să controlez? (Pasul 4)

Pot să vorbesc despre asta cu o altă ființă umană? (Pasul 5)

Pot să devin dispus să îl las pe Dumnezeu și să îi cer să le îndepărteze? (Pașii 6 și 7)

Pot să fac rapid reparații soției când i-am făcut rău? (Pasul 8/9/10/11)

Avem un set de instrumente și dacă le exersăm în toate treburile noastre putem fi împăcați, fericiți, liberi și senini douăzeci și patru de ore pe zi, 365 de zile pe an, dacă dorim.

Dumnezeu nu va face pentru tine, ceea ce poți face tu -

Poți fi la fel de fericit pe cât vrei să fii.

Ai instrumentele cu care să o faci.

Acum nu te minți singur, Dumnezeu nu va face asta pentru tine.

Alți oameni nu vor face asta pentru tine.

Dar tu, cu ajutorul lui Dumnezeu și al altor oameni, poți să o faci pentru tine.

FINAL DE CARTE

Predă-te lui Dumnezeu așa cum Îl înțelegi pe Dumnezeu. Am făcut asta în pașii unu, doi și trei

Recunoaște-ți greșelile Lui și semenilor tăi. Am făcut asta în patru, cinci, șase și șapte.

Curăță resturile trecutului tău. Am făcut asta în opt și nouă.

Dă mai departe ce ai găsit și alătură-te nouă. Facem asta în Zece, Unsprezece și Doisprezece.

Vom fi cu tine în Spirit și, cu siguranță, vei întâlni pe unii dintre noi în timp ce mergi pe drumul destinului fericit.

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă păstreze până atunci.”

Pasul 8 comentat

    „Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri (pe care le-am rănit) şi am consimţit (am devenit dispuşi) să reparăm aceste rele (să facem reparaţii tuturor)."

Paşii 8 şi 9 vizează relaţiile personale. 

Ce facem?

(1) Mai întîi, aruncăm o privire în urmă, pentru a încerca să descoperim unde am greşit       (2) apoi încercăm, cu vigoare, o reparare a răului pe care l-am făcut; şi 

(3) în al treilea rînd, după ce am eliminat astfel reziduurile trecutului, ne gîndim serios la cum am putea dezvolta, folosind noile cunoştinţe achiziţionate despre sine, cele mai bune relaţii posibile cu fiecare fiinţe umane pe care o cunoaştem.

Nu este o treabă simplă. Este o sarcină de care ne putem achita cu o pricepere mereu îmbunătăţita cu timpul, dar o sarcină care niciodată nu se va încheia cu adevărat. Învăţarea traiului în cea mai deplină pace, cooperare şi frăţie cu toţi semenii, bărbaţi sau femei, oricine ar fi, este o experienţă fascinantă şi emoţionantă. 

Fiecare membru AA a descoperit că poate progresa prea puţin pe acest nou drum în viaţă, pînă nu face cu adevărat o investigaţie exactă şi fără rezerve a trecutului sau, pentru a şti ce urme au lăsat ravagiile provocate de el în viaţa semenilor. Pînă la un anumit nivel, a făcut aceasta investigaţie prin inventarul moral, dar acum a sosit vremea necesităţii de a-şi dubla eforturile, pentru a vedea cîţi oameni a rănit şi în ce mod. Aceasta redeschidere de vechi răni emoţionale - unele vechi, altele poate chiar uitate, iar unele care încă supurează dureros - poate părea, la prima vedere, o operaţie chirurgicală fără sens. Dar, dacă se porneşte cu bunăvoinţă, atunci marile avantaje ale acestei acţiuni vor apărea atît de repede, încît, pe măsură ce se topesc obstacole după obstacole, durerea se va potoli.

Obstacolele sînt, totuşi, reale. 

(1) Primul şi cel mai greu de trecut este legal de iertare. În clipa în care cugetăm la o relaţie strîmbă sau ruptă cu cineva anume, emoţiile pornesc în defensivă. Ca să scăpăm de privitul în faţă al lucrurilor rele pe care le-am făcut noi altora, ne concentrăm cu ură asupra răului pe care ni l-au făcut nouă persoanele respective. Această atitudine este reală mai ales atunci cînd vreun om ne-a făcut cu adevărat mult rău. Triumfători, ne legăm de comportamentul incorect al acelei persoane şi-l folosim ca o scuză perfectă, pentru a minimaliza sau a da uitării propria noastre comportare.

Aici este mare nevoie să ne stăpînim, sută la sută. Nu prea are sens să rîdă ciob de oale sparte. Să ne amintim, că nu numai alcoolicii sînt victime ale emoţiilor dereglate. În plus, este de obicei - adevărat că apucăturile noastre, pe cînd beam, au agravat defectele altora. Nu odată ne-am împins prietenii pînă la limita răbdării şi am reuşit să-i facem negri de mînie chiar şi pe acei oameni care nu dădeau nici două parale pe noi. În multe situaţii avem de-a face chiar cu tovarăşi de suferinţă, cărora le-am adîncit durerile. Dacă tot vine vorba să cerem iertare pentru noi-înşine, de ce n-am începe prin a-i ierta noi pe ei, o dată pentru totdeauna?

(2) Pe cînd ne făceam lista persoanelor pe care le-am rănit, mulţi dintre noi ne-am izbit de încă un obstacol. Am fost puternic şocaţi cînd ne-am dat seama că ne pregăteam să ne prezentăm în faţa celor pe care îi răniserăm, ca să ne admitem purtarea noastră detestabilă. Fusese şi aşa destul de stînjenitor să admitem totul, lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane. Dar perspective de a face cu adevărat o vizită, sau numai de a scrie o scrisoare, tocmai celor în cauză, acum ne-a copleşit de tot, în special la gîndul că nu valorăm mai nimic în ochii celor mai mulţi dintre ei. Mai erau şi cazuri în care unii nici nu erau, din fericire, conştienţi de răul pe care li-l făcuserăm. De ce nu se poate, ne tînguiam noi, să dăm uitării acele fapte? La ce să ne mai şi gîndim la acei oameni? Cam aşa arătau căile prin care frica făcea conspiraţie cu trufia, ca să zădărnicească întocmirea unei liste cu toţi cei pe care i-am rănit.

(3) Unii dintre noi ne-am mai văzut confruntaţi şi cu un obstacol de o cu totul altă natură. Ţineam morţiş ca, pe cînd beam, noi n-am făcut rău nimănui decît nouă înşine. Familiile noastre n-au suferit, pentru că ne plăteam toate datoriile şi nu beam decît rareori acasă. Asociaţii noştri n-au suferit pentru că, de obicei, ne vedeam de treabă în afaceri. Reputaţia noastră nu suferise, pentru că puţini ştiau că beam. Cei care ştiau, ne asigurau cîteodată de faptul că o beţie zdravănă nu era decît o greşeală a unui om cumsecade. Atunci, ce rele să fim făcut? În nici un caz mai multe decît ar putea repara cîteva scuze, prezentate în treacăt.

Această atitudine este, desigur, rezultatul uitării intenţionate. Este o atitudine pe care n-o poate schimba decît o cercetare profundă şi onestă a motivelor şi acţiunilor noastre.

Deşi, în unele cazuri, nu mai putem repara nimic, iar în altele, este de preferat să întîrziem cu reparaţiile o vreme, este necesar să examinăm, cu precizie şi în amănunt, modul în care i-a afectat viaţa noastră trecută pe alţii. În multe situaţii, vom constata că răul făcut altora este minor, dar pe noi ne chinuie un grav şoc emotiv din cauza celor făcute. Conflictele emoţionale dăunătoare foarte profunde, uneori chiar complet date uitării, persistă în subconştient. La vremea la care s-au produs, poate că ne-au provocat atît de violente tulburări emoţionale încît ne-au deteriorat viaţa şi personalitatea cît se putea mai rău.

(Nota - obiectivul nu este doar repararea greselilor care urmeaza la Pasul 9 ci si continuarea cunoaşterii de sine incepută la pasul 4 cu depistarea trasaturilor de caracter care ne-au cauzat necazuri). 

Dacă obiectivul reparării greşelilor noastre faţă de alţii este primordial, nu este mai puţin necesar să desprindem, din examinarea relaţiilor noastre personale, toate informaţiile pe care le putem obţine, oricît de mici, despre sine şi despre dificultăţile noastre fundamentale. Deoarece relaţiile proaste cu alte fiinţe umane au fost aproape întotdeauna cauza imediată a nenorocirii noastre, inclusiv a alcoolismului, nici un alt teren nu poate fi mai propice investigaţiei şi mai bogat în informaţiile care ne interesează. O reflectare calmă şi înţeleaptă, asupra relaţiilor personale, ne poate adînci cunoaşterea de sine. Putem vedea bine în spatele defectelor noastre de suprafaţă, ca să le înţelegem pe cele din adîncime, defecte care au fost uneori responsabile pentru întreg tiparul vieţii noastre. Am descoperit că un examen amănunţit şi profund este binefăcător şi merită tot efortul.

Apoi, s-ar putea să ne întrebăm ce anume să înţelegem prin "am făcut necazuri" altor oameni. Ce fel de "necazuri" îşi fac - de fapt ­oamenii, unii altora? Pentru a defini termenul de "necazuri" într-un mod practic, am putea spune că este vorba de rezultatul ciocnirii instinctelor, ciocnire care produce rău fizic, mental, emoţional sau spiritual altora. Spiritul nostru, mereu arţăgos, stîrneşte furia în ceilalţi. Minciunile şi înşelăciunile noastre îi privează pe alţii nu numai de bunurile lor lumeşti, ci şi de securitatea emoţională şi de pacea sufletească. De-a dreptul îi invităm să devină dispreţuitori şi răzbunători. Comportarea noastră sexuală egoistă poate da naştere geloziei, suferinţei şi unei puternice dorinţe de răzbunare.

Aceste grosolane devieri în purtare sînt departe de a fi lista completă a relelor pe care le facem. Să ne gîndim la cîteva dintre cele mai subtile, care pot fi uneori tot atît de dăunătoare. Să presupunem că în viaţa de familie sîntem zgîrciţi, iresponsabili, nesimţiţi sau distanţi. Să presupunem că sîntem iritabili, critici nerăbdători şi lipsiţi de umor. Să presupunem că-l potopim cu atenţia noastră pe unul dintre membrii familiei şi-i neglijăm pe ceilalţi. Ce se întîmplă, cînd încercăm să dominăm întreaga familie, fie printr-o lege de fier, fie prin neîncetate directive amănunţite despre cum ar trebui să trăiască toţi, de la o oră la alta? Ce se petrece, cînd ne bălăcim în deprimare şi autocompătimire - care mustesc în fiecare por al nostru şi de care îi contaminăm pe toţi din jur? 

O asemenea listă de necazuri făcute altora - din cele care fac viaţa dificilă şi, deseori, de neîndurat, alături de noi, alcoolici activi - poate fi continuate aproape la infinit. Cînd ducem cu noi asemenea trăsături de personalitate, la serviciu, la cumpărături, în societatea prietenilor, ele pot produce tot atîtea necazuri cîte le au produs acasă.

După ce (1) am investigat cu grijă întreaga gamă a relaţiilor umane şi (2) după ce am hotărît cu precizie care trăsături de caracter au dăunat altora şi i-au tulburat, (3) putem începe să scotocim în memoria noastră, în căutarea persoanelor pe care le-am ofensat. 

N-ar trebui să fie prea greu să-i reperăm pe cei mai apropiaţi şi mai grav afectaţi. Apoi, cu fiecare an din trecut pe care îl trecem în revistă, pînă unde ne ajute memoria, (4) vom sfîrşi prin a compune o listă lungă de nume de oameni pe care i-am afectat, într-un fel sau altul. 

Este necesar, desigur, să cumpănim cu grijă fiecare situaţie. Vom vrea să ne vedem propriile noastre fapte şi să le admitem, iertînd răul, real sau imaginar, care ni s-a făcut nouă. Este necesar să evităm să judecăm în mod extremist, atît pe noi-înşine, cît şi pe cei implicaţi. Nu trebuie să exagerăm, nici defectele noastre, nici ale lor. Ţinta noastră neclintită va fi să ne păstrăm un punct de vedere ponderat şi obiectiv.

Atunci cînd creionul (deci se lucrează în scris, nu în minte) se va împiedica, ne vom întări şi însenina, amintindu-ne ce însemnătate a avut experienţa acestui Pas pentru alţi membri AA. 

Este începutul sfîrşitului izolării de semeni şi de Dumnezeu.

CONCLUZIE LA PASUL 8

Este începutul sfîrşitului izolării de semeni şi de Dumnezeu.

Obiectivul Pasului 8 nu este doar repararea greselilor care urmeaza la Pasul 9 ci si continuarea cunoaşterii de sine incepută la pasul 4 cu depistarea trasaturilor de caracter care ne-au cauzat necazuri. 

Pentru că

Putem vedea bine în spatele defectelor noastre de suprafaţă, ca să le înţelegem pe cele din adîncime, defecte care au fost uneori responsabile pentru întreg tiparul vieţii noastre. Am descoperit că un examen amănunţit şi profund este binefăcător şi merită tot efortul.

Prima parte

Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri (pe care le-am rănit) =

De ce?

Conflictele emoţionale dăunătoare foarte profunde, uneori chiar complet date uitării, persistă în subconştient. La vremea la care s-au produs, poate că ne-au provocat atît de violente tulburări emoţionale încît ne-au deteriorat viaţa şi personalitatea cît se putea mai rău.

Cum?

1 - am investigat cu grijă întreaga gamă a relaţiilor umane (pare o continuare a inventarului moral mai in profunzime) (examinăm, cu precizie şi în amănunt ne arata textul)

2 - am hotărît cu precizie care trăsături de caracter au dăunat altora (exemplu in text: sîntem zgîrciţi, iresponsabili, nesimţiţi sau distanţi. ... sîntem iritabili, critici, nerăbdători şi lipsiţi de umor.) (mai intai fac o listă de necazuri făcute altora)

3 - abia acum putem începe să scotocim în memoria noastră, în căutarea persoanelor pe care le-am ofensat.

Vom sfîrşi prin a compune o listă lungă de nume de oameni pe care i-am afectat, într-un fel sau altul.

A doua parte

Am consimţit (am devenit dispuşi) să reparăm aceste rele (să facem reparaţii tuturor)."

De ce?

Să depăşim  prin bunăvoinţă cele trei obstacole menţionate anterior.

Cum?

1 - Vom vedea propriile noastre fapte şi (constientizare)

2 - le admitem (intelegere si acceptare), 

3 - iertînd răul, real sau imaginar, care ni s-a făcut nouă. (transformare - schimbare de perspectivă)

Experienţă personală

Pasul 8 este minimalizat de cele mai multe ori. Oamenii se aruncă direct în Pasul 9 să scape repede de cerutul scuzelor. 

Un prieten din AA a aflat de la sponsorul lui că sunt supărat pe el. Sponsorul i-a sugerat că ar fi bine să facă reparaţii. Persoana respectivă, după ceva timp, mi+a trimis un mail:

- Îmi cer scuze dacă te-am rănit ...

Zic, ok, omul este în program, face Pasul 9, 

-  ... dar nu stiu ce am făcut !!!

Hopa. Îşi cere scuze, dar nu ştie de ce.

Dacă nu ştie de ce, înseamnă că nu consideră că a gresit. Nu consideră că a greşit, nu are ce comportament să schimbe. Nu schimbă comportamentul, îl va repeta şi mă va răni din nou. Nu pot să îi accept scuzele. Nu sunt sincere şi nu reflectă schimbarea. Şi asta pentru că nu a făcut un efort minim de a-şi analiza comportamentul să conştientizeze unde a greşit, să admită greşeala şi să facă corecţia. Adică Pasul 8.

Scuzele nu au folosit la nimic nici mie , nici lui.

Scopul capitolului 3

 Cartea spune clar că nu poți da ceva ce nu ai primit. Undeva pe drum s-a renunțat la a lucra programul din carte, apoi în apărarea lor au început să măsoare succesul prin, de cât timp ești abstinent? Mai degraba decât prin calitatea acelei sobrietăţi. La început se aștepta ca toată lumea să lucreze la program, să aibă o experiență spirituală. Celor care nu au vrut să facă asta li s-a spus că pot pleca pentru că nu vă putem ajuta dacă nu faceți asta. Deci la începuturi calitatea de membru se baza pe

calitatea sobrietății mai degrabă decât cantitatea de sobrietate

Astăzi vedem tot felul de oameni în AA. Vedem persoane care sunt aici de 6 luni. Au un sponsor bun. Au intrat imediat în program. Au lucrat pașii, au avut o trezire spirituală și râd mereu, se simt bine și se distrează, ajută mereu AA și fac tot ce pot pentru alți alcoolici. Sunt și alții care sunt de 6-8-10 ani. Au tratat lucrurile ca la cafenea. Au luat câteva, dar au lăsat ceea ce nu au vrut. Acum sunt mai bine decât înainte. Dar nu știi niciodată în ce fel de stare intra când dai de ei. Într-o zi sunt sus, a doua zi sunt jos. Sunt ca un yo-yo. Apoi vedem niște oameni care sunt aici de 15-16-18-20 de ani. N-au făcut niciodată un pas și sunt al naibii de mândri de el. Și ei sunt cei care spun: „Dacă vrei ceea ce avem noi și ești dispus să faci orice pentru a-l obține”. Unii dintre acești tipi se simt atât de prost încât ai vrea să le cumperi o băutură. Știi că s-ar simți mai bine cu o băutură.

Deci nu vorbim aici de cantitatea de sobrietate. Vorbim despre calitatea sobrietății. Și numai cei care au avut experiența spirituală poate ajuta pe altul să aibă o experiență spirituală. Pur și simplu nu poți oferi ceva ce nu ai.

Parcă îl vedem pe Bill gândindu-se la asta. Și probabil că își spune: „Nu le va plăcea ideea de experiență spirituală așa cum nici mie nu mi-a plăcut la început.” Ne amintim că avea o aversiune față de aceste lucruri. El și Ebby s-au certat despre asta pentru o perioadă lungă de timp. „Trebuie să le spun exact ce se va întâmpla cu ei dacă nu au această experiență spirituală." Și mai scrie un capitol pe care l-a numit Mai multe despre alcoolism. Și în acest capitol vorbește despre un singur si doar un singur lucru. Vorbește despre nebunia alcoolismului.

Pașii sunt programul

  Istoria AA 

Paul Martin, Chicago, Date of Sobriety 15 august 1947

 „Pașii sunt programul” 

Cu siguranță, este privilegiul meu să folosesc o parte din el, niciuna dintre el sau pe tot. Indiferent de abordarea mea, sunt încă membru al acestei Frații. Tradiția Trei garantează acest lucru. Totuși, mi se pare că în acest moment apare o confuzie considerabilă. Nu trebuie să fac nimic ca membru al AA. Pe de altă parte, pentru a urma programul și a obține rezultatele pe care le garantează, sunt o serie de lucruri pe care trebuie să le fac.

 Este dreptul meu să folosesc șase dintre pași, trei dintre ei sau deloc, dar ceea ce am atunci este altceva decât programul AA. În acel moment, ceea ce am este propria mea invenție. Este un produs al prostiei mele arogante și al refuzului meu, încă o dată, de a fi atent și de a urma instrucțiunile…….

 Un program fragmentat mă va lăsa fragmentat. Utilizarea unei părți a rețetei produce rezultate inadecvate. „Cei care nu își revin sunt oameni care nu pot sau nu vor să se dea complet programului simplu,….”

PRACTICA SI OBISNUINTA

 Se vorbește mult despre lucrul Pașilor și menținerea abstinenței, puțin despre practicarea principiilor lor și a trăi în abstinență. pentru aceasta este necesară explorarea bogăției înțelepciunii din acea frază memorabilă care încheie cei Doisprezece Pași: „practicăm aceste principii în toate domeniile vieții noastre”.

Deși în general ignorate și înțelese greșit, acele șapte cuvinte sunt cruciale. Ele marchează calea care duce dincolo de a nu bea către atingerea celor trei obiective cheie ale recuperării în AA: 

(1) creșterea spirituală, 

(2) dezvoltarea caracterului și 

(3) sobrietatea emoțională. 

Acestea sunt cele care ne vor aduce libertatea și bucuria de a trăi pe care ni le promite programul.

„Aceste principii” sunt pașii *** cu 

(1) activitățile pe care fiecare dintre pași le solicită și cu 

(2)  calitățile necesare pentru a le face bine. 

(*** Conform Big Book pașii sunt principiile: Iată paşii pe care i-am făcut şi care sunt sugeraţi ca program de recuperare: 1. Am admis că eram neputincioşi ... 12. ... să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre. ...

Nici unul dintre noi n-a reuşit să urmeze toate aceste principii în mod absolut. Nu suntem sfinţi. Ceea ce contează este că suntem dispuşi să progresăm pe baza unor repere spirituale. Principiile aşternute mai sus sunt ghiduri pentru progres.)

 „În toate domeniile vieții noastre” înseamnă în toate situațiile morale din viață, acelea care implică acțiuni corecte sau greșite, a face bine sau a face rău. 

„Practica” înseamnă a face în mod repetat acțiunea corectă și intenția consecventă a acesteia.

Experiența a arătat întotdeauna că, dacă repetăm ​​suficient o acțiune, aceasta va deveni un obicei, adică ceva la care nu trebuie să ne gândim prea mult, ci în schimb să facem mai mult sau mai puțin automat și cu un minim de efort conștient și deliberat. Ne va fi mai ușor de făcut și, prin urmare, o vom face mai bine.

Suntem ceea ce facem în mod repetat, sugerau anticii, din care rezultă că, așa cum suntem, așa și trăim.

Activitățile încorporate în Pași pot fi înțelese ca discipline spirituale, iar calitățile necesare pentru a le face bine, precum și trăsăturile de caracter pot fi înțelese ca virtuți. Acestea sunt tipurile de principii pe care suntem chemați să le practicăm și să le transformăm în obiceiuri. Noțiunea de obișnuire este intrinsecă ambelor. 

O disciplină este „Antrenamentul care se așteaptă să producă un anumit caracter sau model de comportament, în special acel antrenament care produce îmbunătățiri morale sau mentale” (American Heritage Dictionary). O virtute este exact asta, un anumit caracter sau model de comportament, o trăsătură morală bună sau excelentă produsă de antrenament.

Putem privi virtuțile ca obiective sau scopuri, calități spirituale, trăsături de caracter și dispoziții mentale și emoționale la care aspirăm; disciplinele ca mijloc prin care ne străduim spre ele.

În AA, transformarea personală are loc prin harul lui Dumnezeu printr-un proces interactiv de 

(1) trezire spirituală și 

(2) practicarea principiilor spirituale. 

Trezirea permite practica, iar practica promovează trezirea. Ambele provin din predare și smerenie, mai întâi forțate asupra noastră prin înfrângere și umilire și apoi îmbrățișate liber ca drum către libertate.

Făcând devenim și devenind ne schimbăm. A schimba înseamnă a schimba obișnuința cu altă obișnuință, încetând să exersezi, de exemplu, furia și lăcomia și frica și practicând în schimb iertarea, generozitatea și credința.