SCHIMBAREA

 Oamenii se schimbă din patru motive reale:

Se schimbă când îi doare suficient de tare încât nu mai au de ales.

Se schimbă când văd suficient încât nu mai pot ignora.

Se schimbă când învață suficient încât încep să acționeze diferit.

Și se schimbă când primesc suficient suport încât pot susține schimbarea.

Sună logic. Dar realitatea e mai simplă și mai dură:

Majoritatea oamenilor nu se schimbă.

Nu pentru că nu pot. Ci pentru că își protejează status quo-ul.

Deci, fără iluzii:

Nu te vei schimba pentru că ai înțeles.

Nu te vei schimba pentru că vrei.

Te vei schimba când: nu mai suporți cine ai devenit

și ești dispus să-ți schimbi comportamentele, nu doar intențiile.

Schimbarea nu e emoțională.

E repetitivă. Incomodă. Vizibilă.

Schimbarea nu începe când înțelegi.

Începe când faci primul lucru diferit, fără chef.

OBIECTIVITATE = ADEVAR = CORECT = REALITATE

Un vechi membru AA a spus:

„Până când cineva nu înțelege perspectiva, nu poate exista obiectivitate. Până când nu obții obiectivitatea, nu poate fi liniște sufletească. Nu vedem lumea așa cum este, ci așa cum suntem noi. Perspectiva alcoolicului este înrădăcinată în egocentrism. Ne gândim la noi în primul rând și numai, și ne raportăm la oameni în funcție de ceea ce pot face ei pentru noi. Astfel, devenim iubitori de lucruri și utilizatori de oameni.

Inventarul ne obligă să ne privim obiectivă viața. Ne scoatem din minte nedreptățile altora și căutăm cu hotărâre propriile greșeli - greșeli care s-au născut dintr-o perspectivă egocentrică. Aceasta este o practică pe viață care ne ține pe calea recuperării.

Continuăm să urmărim egocentrismul pe tot parcursul vieții noastre sobre și să ne potrivim pentru slujirea maximă a lui Dumnezeu și a semenilor noștri. Suntem o gaură neagră a egoismului care va suge viața din alții și eventual pe noi înșine. Această boală este un dușman subtil. Ne simțim foarte confortabil cu egocentrismul și adesea vom raționaliza, justifica și minimiza comportamentul nostru egoist.

Ca alcoolici, nu ne permitem luxul egoismului. Trebuie să scăpăm de această deformare emoțională dacă vrem să ducem mesajul AA. Viața noastră poate depinde de gândirea constantă a celor bolnavi și alcooliști. Prin urmare, trebuie să urmărim raționalizarea, justificarea și minimizarea comportamentului nostru egoist care se poate manifesta în resentimente subtile, minciuni albe sau lipsa de credință în harul lui Dumnezeu.

Nu este mare nevoie de gimnastica mentală solicitata de egocentrism atunci când suntem aliniați cu voia lui Dumnezeu. Dacă vrem să trăim mult și fericiți în această lume, trebuie să ne întoarcem constant la inventarul nostru, căci ea deține cheia sobrietății noastre. Trebuie să fim pregătiți să privim fiecare situație dintr-un unghi cu totul diferit și să măsurăm fiecare circumstanță pentru impactul ei asupra recuperării noastre.

Ca alcoolici, suntem în mod natural interesati de sine. Suntem ca actorul care încearcă să conducă tot spectacolul; încearcă mereu să aranjeze luminile, peisajul, baletul și restul jucătorilor în felul său. Dacă aranjamentele lui ar rămâne pe loc, dacă oamenii ar face cum vrea el, spectacolul ar fi grozav. Toată lumea, inclusiv el însuși, ar fi mulțumită. Viața ar fi minunată.

Această perspectivă asupra vieții este cea care ne face viața de necontrolat. Încercăm mereu să aranjăm lumea exterioară pentru a aduce pacea în lumea noastră interioară. Căutarea alinării în lumea materială nu ne satisface dorul spiritual. Devenim nervoși, indignați și autocompătimiți până când dezvoltăm un caz fatal de "Săracii de mine"... Bietul de mine, săracul de mine, toarnă-mi ceva de băut!

Acceptarea este raspunsul la toate problemele alcoolicului cautator de sine. Aceasta este perspectiva care ne eliberează de forțele negative din mintea noastră care caută să ne tragă în jos și să ne țină la pământ. Cel mai mare obstacol al nostru în calea liniștii sufletești este insistența noastră copilărească și egocentrică ca ceilalți să vadă lumea prin perspectiva noastră. Trebuie să acceptăm că nu toată lumea va vedea lumea, sau situațiile din lume, așa cum o vedem noi.

Obiectivitatea este răspunsul matur la aceste diferențe. Când alții nu sunt de acord cu noi, nu e sfârșitul lumii așa cum o știm. Este doar perspectiva lor, iar noi trebuie să le permitem să o aibă dacă vrem să ne păstrăm seninătatea. Trebuie să încetăm să ne mai jucăm de-a Dumnezeu. Nu merge. Când ne plângem de oameni, locuri, lucruri sau situații, ne plângem de lucrarea lui Dumnezeu. Spunem că știm mai bine decât Dumnezeu cum ar trebui să funcționeze lumea Lui.

Doar prin harul lui Dumnezeu nu am primit ceea ce meritam. În schimb, suntem binecuvântați să primim șansa la un mod de viață care să ne satisfacă toate nevoile și să ne ofere majoritatea dorințelor. Cu toate acestea, destul de des ne bosumflăm, ne văicărim și insistăm copilăresc pentru mai mult. Această autocompătimire este medicamentul pe care îl luăm înainte să bem ceva.

O atitudine de recunoștință este o cerință pentru sobrietate fericită și mulțumită, iar aceasta vine dintr-o nouă perspectivă care ne permite să privim obiectiv lumea lui Dumnezeu și poporul Său. Atâta timp cât trăim pentru a-L sluji pe Dumnezeu, poporul Său ne va oferi lecțiile de care avem nevoie pentru a ne crește viața "

Pasul 4

  PASUL 4

FOCUS DE RELAXARE – MEDITAȚII / RUGACIUNI

RESENTIMENT:

L-am rugat pe Dumnezeu [al înțelegerii noastre] să ne ajute să le arătăm aceeași toleranță, milă și răbdare pe care le-am acorda cu bucurie unui prieten bolnav. Când o persoană a jignit, ne-am spus: „Acesta este un om bolnav. Cum pot să-i fiu de ajutor? Doamne ferește-mă de la supărare. fă-se voia Ta.” (67: 0)

[Opțional: Dacă aveți un resentiment de care doriți să fiți eliberat, dacă vă veți ruga pentru persoana sau lucrul pe care îl supărați, veți fi liber. Dacă vei cere în rugăciune ca tot ceea ce vrei pentru tine să le fie dat, vei fi liber. Cere-le sănătatea, prosperitatea, fericirea lor și vei fi liber. Chiar și atunci când nu vrei cu adevărat asta pentru ei și rugăciunile tale sunt doar cuvinte și nu vrei să spui serios, continuă și fă-o oricum. Fă-o în fiecare zi, timp de două săptămâni, și vei descoperi că ai ajuns să fii serios și să vrei asta pentru ei și vei realiza că acolo unde înainte simțeai amărăciune, resentimente și ură, acum simți înțelegere și iubire plină de compasiune. (Freedom From Bondage, 552: 1)]

FRICĂ:

Îl lăsăm pe El [puterea superioară a înțelegerii noastre] să demonstreze, prin noi, ce poate face El. Îi cerem să ne îndepărteze frica și să ne îndrepte atenția spre ceea ce vrea El să fim. Imediat, începem să depășim frica. (68: 3)

RELAȚII INCLUSIV SEXUL:

L-am rugat pe Dumnezeu [al înțelegerii noastre] să ne modeleze idealurile și să ne ajute să le trăim. (69: 2) În meditație, Îl întrebăm pe Dumnezeu ce ar trebui să facem cu privire la fiecare problemă specifică. (69: 3) Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie judecătorul final. (70: 0)

NOTE LA PASUL 4

Când boala spirituală este depășită, ne îndreptăm mental și fizic. (64: 3)

Mi-am înfruntat fără milă păcatele [blocajele de la Spirit]. (Povestea lui Bill, 13: 2)

Problemă / Soluție / Program de acțiune

Am parcurs un drum lung pentru a ajunge la Pasul 4. Acum înțelegem că problema noastră constă în a fi neputincioși față de astfel de obsesii mentale recurente, cum ar fi gândul că putem bea din nou în siguranță, atunci când luarea acelei băuturi declanșează constrângerea noastră fizică de a bea în exces.

Soluția noastră este să găsim o putere mai mare decât oricare dintre noi, care ne poate restabili sănătatea mentală, sănătatea și integritatea. Ajungem să credem că ne putem face bine.

Programul nostru de acțiune este să ne întoarcem viața și voința către o astfel de putere, după propria noastră înțelegere, prin disciplina practicării zilnice a principiilor celor Doisprezece Pași în cadrul părtășiei AA. Cheia acestei acțiuni este experiența noastră conform căreia necazurile noastre... sunt, în principiu, făcute de noi. (62: 2) Am învățat că propriile noastre reacții la vremuri grele sau bune au devenit obiceiuri de gândire centrate pe sine, care deseori stau în calea recuperării. Învățăm că, cu ajutor, le putem schimba pentru propria noastră liniște.

Kit de instrumente spirituale Lista de lucru 1-2-3-4 a Pasului 4

Ni s-a promis un set de instrumente spirituale. (25: 1) Pasul 4 oferă un proces (64: 1), o metodă (114: 1) și un tratament (551: 1) pe care le putem folosi adesea pentru reacțiile noastre la evenimentele trecute și problemele prezente (Pasul 10) , așa că avem mai puține șanse să luăm o băutură și să avem mai multe șanse să avem liniște sufletească. În timp ce urmează o muncă grea, vom învăța multe despre noi înșine și nu trebuie să ne temem. Pasul 4 nu este un test, nu îl putem pica. Ultimul lucru de care avem nevoie este o altă șansă de a ne bate pe noi înșine.

Inventarul

[Un] inventar... este un efort de a descoperi adevărul despre stocul de mărfuri. (64: 1) Suntem în afacerea de a rămâne trezi, iar felurile în care gândim și ne comportăm sunt stocul de mărfuri. 

(AFACEREA = Menținerea abstinenței

STOCUL DE MARFĂ = modurile de gândire și comportament)

Exersăm înțelegerea naturii exacte a ceea ce am făcut în viața noastră, a ceea ce nu a funcționat. 

Blocaje pentru spiritul nostru

Premisa Pasului 4 este că avem dificultăți în a ne întoarce viața și voința, deoarece unele dintre gândurile și comportamentele noastre ne împiedică să ne experimentăm spiritul – puterea noastră superioară sau propria natură mai bună. Folosim procesul Pasului 4 pentru a identifica aceste gânduri și comportamente de blocare obișnuite în orice resentimente, teamă sau acțiune vătămătoare. Odată ce căutăm mai adânc în interior, pentru a găsi sursa vechilor noastre apărări uzate, sau modele, sau defecte sau deficiențe – care sunt de obicei implicate în rolurile pe care le-am jucat în evenimente dureroase din viață – atunci putem trece mai departe și le putem schimba în Pașii care urmează. Acest lucru ne permite să curățăm un canal sufocat de motive egocentre, necinstite sau înfricoșătoare și ne permite să ne întoarcem la căutarea voinței puterii noastre superioare, nu a noastră, în orice moment de stres.

Ce parte din noi înșine?

Prin practică, învățăm să ne concentrăm nu atât pe cine ne-a rănit sau amenințat sau cum au făcut asta, ci mai mult pe ce parte din noi înșine a fost deranjată, astfel încât am băut sau ne-am comportat ca și cum am fi băut. Aceasta se referă adesea la sentimentele asociate cu atitudinile, personalitățile și comportamentele noastre ca reacție la amenințările reale sau imaginare la adresa securității noastre, a stimei de sine sau a instinctelor noastre sexuale/relaționale. Avem puțin control asupra celorlalți și asupra a ceea ce fac ei, dar putem schimba modul în care reacționăm în mod obișnuit la evenimentele din viață. Acest lucru este dificil pentru noi. Dar, dacă nu ne schimbăm, putem bea. Trebuie să cerem ajutor. Găsim acest ajutor prin disciplinarea practicii celor Doisprezece Pași.

Unde suntem responsabili?

Dezvoltăm noi abilități în a întreba unde suntem responsabili în cursul întâmplărilor de zi cu zi. Autorii Big Book nu ne acuză, critică sau judecă niciodată. Scopul acestui pas este să ne ajute să devenim conștienți de noi înșine așa cum am fost în trecut și cum suntem astăzi. Suntem invitați să ne descriem cu precizie gândirea și comportamentul. Numim partea noastră. Ne luptăm cu întrebări spirituale precum: „Unde au fost motivele mele egoiste, necinstite sau de vină?” (Vezi 86:2) Trebuie să ne întrebăm cu sinceritate ce înseamnă acești termeni pentru noi în propria noastră experiență și în propriile noastre cuvinte. (Vezi 47:1; 63:3) Am stabilit o imagine adevărată, în proporție exactă și perspectivă reală a modului în care am fost implicați.

Poate că am fost egoiști în mod intenționat sau pentru că nici măcar nu ne-am gândit la preocupările altora. Cu siguranță am mințit adesea sau nu am fost sinceri intenționat, dar suntem și necinstiți atunci când vedem lucrurile doar în felul nostru distorsionat și nu așa cum sunt cu adevărat. Comportamentele noastre egoiste și neconsiderate se referă la locul în care am încercat să-i controlăm sau să-i manipulăm pe ceilalți, crezând că suntem mai buni sau inferiori lor. Frica este defectul nostru numărul unu de caracter, sub toate celelalte. Comportamentele noastre sunt conduse de temeri străvechi pentru însăși existența noastră, de a ne pierde securitatea, de a nu ne obține dorințele și de a fi arătați pentru ceea ce încercăm să ascundem. Acestea culminează cu defectele noastre: instinctele și emoțiile noastre în ciocnire, sau decalaje seismice profunde între ceea ce ne dorim instinctiv pentru noi înșine și ceea ce ne dorim pentru alții. (67: 2, 3; 69: 1)

În pasul 4, exersăm să oferim descrieri precise a ceea ce ne-a blocat de la spiritul nostru. Declarăm unde am ratat marcajul când am fi putut fi la țintă și unde am fost în afara limitelor în acest joc al vieții. De ce ne comportăm în aceste moduri? Pentru că suntem alcoolici. (Vezi 60:2; 338)

Întoarcerile

În meditație și rugăciune concentrată, recunoaștem că alții ca noi sunt bolnavi și suferă. Cerem puterii noastre superioare să ne ajute să dorim pentru ceilalți și pentru noi înșine ca toți să avem fericire profundă, seninătate autentică și liniște sufletească. Acest lucru ne ajută să ne readucem la dimensiunea potrivită și ne oferă o nouă perspectivă pe măsură ce ne alăturăm vieții. Constatăm că ne punem încrederea în această nouă credință, nu prin emoție sau dorință, ci prin propria noastră experiență prin propria noastră practică.

Pasul 4 Direcții: „Cine-Cum-Ce” și „De ce, când, unde și dispus să schimb.”

Instrucțiunile pentru Pasul 4 sunt în Cartea Mare, dar, în mod surprinzător, puțini alcoolici în recuperare le înțeleg și mai puțini le practică. Scopul nostru este să le facem pe amândouă. Metoda noastră este să urmam instrucțiunile așa cum sunt scrise și să vedem care sunt rezultatele.

Lectura descrie ce este un inventar. (64: 1) Apoi autorii Cărții Mari se uită la lucrurile din noi înșine care ne blocau (64: 0) de la puterea noastră superioară, care se dovedește a fi sinele, manifestat în diferite moduri. (64: 2) Acest capitol menționează în mod specific blocajele spiritului nostru datorate resentimentelor noastre (64: 3), temerilor noastre (64: 3) și consecințelor propriei noastre conduite (69: 1) în domeniul relațiilor noastre personale. (inclusiv sex). (64: 3 - 65: 0) Pentru fiecare dintre aceste trei manifestări ale sinelui (mânie, frică, sex), cartea ne propune să analizăm experiențele noastre de viață folosind fiecare dintre aceste patru moduri:

1. Le așezăm pe hârtie. (64: 3) Cine-Cum-Ce Învățăm că necazurile noastre nu sunt atât cine ne-au rănit sau cum au făcut asta, ci mai degrabă pot proveni din propria noastră reacție la ce parte din noi înșine este amenințată.

2. Le-am analizat cu atenție. (65: 3) De ce? De ce să lucrezi pentru schimbare? Învățăm că trebuie să ne luptăm cu aceste probleme sau putem bea din nou și murim.

3. Ne-am întors la listă. (66: 3) Când? Când suntem gata să ne schimbăm, învățăm să evităm răzbunările și, în schimb, îi vedem pe ceilalți ca fiind la fel de bolnavi ca noi înșine.

4. Referindu-ne din nou la lista noastră. (67: 2) Unde și devenind dispuși? Examinând defectele și neajunsurile noastre (50: 1), motivele noastre (86: 2) și natura exactă a greșelilor noastre (59: 2), aflăm unde am putut fi egoiști, necinstiți, egocentrici și înspăimântați (67). : 2), și devenim astfel dispuși să clarificăm aceste chestiuni. (67: 2)

Cele patru direcții de lucru pentru lista noastră:

1 Cine-Cum-Ce; 2 De ce; 3 Când; 4. Unde și Dispus să schimb

1. Cine (resentimentar față de ...?);

Cum (ne-a rănit?);

Ce (parte din sinele nostru a afectat?)

2. De ce (se întâmplă asta?)

3. Când (gata de schimbare, ce facem?) {Întoarcere}

4 Unde (avem partea noastră de vină?)

& Dispus (să schimbați?)

RESENTIMENTUL

Un vechi membru AA a spus:

„Resentimentul este infractorul numărul unu în recuperare. Distruge mai mulți alcoolici decât orice altceva. Chiar în spatele resentimentelor se află relațiile. Dorințele noastre romantice nu sunt altceva decât un dor de apreciere, afiliere și acceptare bazat pe o experiență trecută pe care am găsit-o plăcută. Asadar retrimitem emotiile din trecut in prezent, sperand sa cream un viitor frumos, dar de foarte multe ori nu facem decat sa recream aceeasi situatie cu o distributie diferita si pe o alta scena.

Suntem sclavii naturii noastre emoționale și trăim în nebunia de sine, unde repetăm aceleași greșeli iar și iar, așteptând un rezultat diferit. Pentru majoritatea alcoolicilor, dragostea este o invitație la nebunie, căci ea poartă cu ea gândirea delirantă și emoții puternice care fac dintr-un amestec puternic de voință de sine.

Instinctele noastre pentru sex, societate și securitate ne determină dorința de conectare cu obiectul afecțiunii noastre. Aceste instincte sunt agenții ego-ului alcoolic. În loialitatea noastră față de ego, încercăm să reparăm, să gestionăm și să controlăm relația pentru că am prefera să avem dreptate decât fericiți. În urmărirea dorințelor noastre, lăsăm deoparte principiile programului și revenim la vechile comportamente ale trecutului.

Suntem oameni care habar n-au cine suntem. Rar ne-am simțit confortabil în propria piele și ne-am identificat cu o sursă externă ca obiect al confortului nostru. Ani de zile alcoolul ne-a umplut golul din suflet, dar întotdeauna a existat o obsesie secundară pe care ne puteam baza pentru a ieși din noi. Relațiile au oferit o sursă adecvată de plăcere în care ne puteam pierde.

Din păcate răul vine la noi îmbrăcat de plăcere, dar în cele din urmă plăcerea s-a dus și rămânem doar cu răul. Căutările noastre romantice de obicei ne bagă în bucluc pentru că atunci când dorințele noastre sunt în plină floare, apare o gândire obsesivă. Gândirea obsesivă ne controlează prin amăgirea minții noastre pentru a ne concentra doar pe plăcerea pe care o căutăm și nu pe consecințele acțiunilor noastre. Când fiorul s-a dus și obiectul dorinței noastre nu mai oferă plăcerea pe care am căutat-o, rămânem cu o resentimentă în plină floare.

Dacă vrem să trăim mult și fericiți în această lume, trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu. În acest scop, trebuie mai întâi să ne împăcăm cu noi, căci dacă nu știm cine suntem, cu siguranță nu știm ai cui suntem. În această stare goală a ființei, căutăm multe plăceri pământești pentru a umple golul din sufletul nostru. Ne bazăm pe alți oameni pentru a ne determina valoarea și ajungem să ne simțim lipsiți de valoare ca rezultat.

Atunci când umplem golul din suflet cu Dumnezeu, natura caracterului nostru se schimbă, iar asta duce la o schimbare în natura relației noastre cu noi înșine și cu ceilalți. Când ne cunoaștem, putem fi sinceri cu noi înșine. Și când suntem sinceri cu noi înșine, putem fi sinceri cu ceilalți. Doar atunci când suntem în aliniere cu adevărul relația noastră cu Dumnezeu este corectă, și primim ceea ce avem nevoie, când avem nevoie, cum avem nevoie.

Astfel suntem capabili să dăruim din noi înșine, decât să luăm ceea ce ne dorim de la alții. Căci harul lui Dumnezeu este suficient, iar noi operăm dintr-o stare de conștiință altruistă, mai degrabă decât din starea de spirit egoistă înrădăcinată în viața noastră alcoolică. Ne regăsim liberi de resentimente, iar relațiile noastre se dovedesc a fi bogate și satisfăcătoare pe măsură ce găsim împlinirea în a dărui, mai degrabă decât a primi "

Abstinenta și recuperarea

Abstinenta și recuperarea nu sunt același lucru... și confuzia dintre cele două este locul în care mulți oameni rămân blocați.

Abstinenta este atunci când nu mai bei.

Recuperarea este atunci când începi să-ți refaci viața.

Abstinenta este fizică.

Recuperarea este mentală, emoțională și spirituală.

Poți să fii treaz și să fii încă supărat. Să rămâi egoist. Să fii încă distrus în gândirea ta. Încă mai rănești oamenii din jurul tău.

Asta pentru că abstinenta elimină alcoolul ...

Recuperarea elimină motivele pentru care ai continuat să te întorci la el.

Abstinenta este linia de start.

Recuperarea este transformarea.

Abstinenta spune: "Nu mai beau. ”

Recuperarea spune: "Eu nu mai trăiesc așa. ”

Recuperarea reală înseamnă responsabilitate.

Înseamnă vindecarea traumei în loc să fugi de ea.

Înseamnă să înveți cum să trăiești viața în termenii vieții fără să scapi de fiecare dată când devine greu.

Am văzut oameni abstinenti de ani de zile... care încă se simt mizerabil.

Și am văzut oameni în recuperare adevărată... plini de pace, scop și creștere.

Așa că nu urmăriți doar timpul de abstinenta ...

Urmăriţi schimbarea.

Pentru că la sfârșitul zilei,

Abstinenta ți-ar putea salva viața...

... dar recuperarea este ceea ce face ca viața ta să merite trăită.

self-will run riot

Alcoolicul este un exemplu de culme a îndărătniciei egoiste neînfrânate, BB, p. 62

„Încăpățânare care face ravagii” ("Self-will run riot") este o expresie cheie de la pagina 62 a cărții „Alcoolicii Anonimi” care descrie rădăcina problemelor unui alcoolic. Se referă la o stare extremă de egocentrism, frică și ego în care un individ încearcă să controleze pe toată lumea și totul, ceea ce duce la relații destrămate și haos intern.

Aspecte cheie:

Problema: Alcoolicul este descris ca un „exemplu extrem de încăpățânare care face ravagii”, condus de frică, autoamăgire, egoism și autocompătimire.

Consecințe: Acest comportament duce la „călcarea pe degetele de la picioare” ale celorlalți, rezultând resentimente, represalii și durere.

Soluția: Textul sugerează că alcoolicul trebuie să „scape de acest egoism” pentru a supraviețui și a găsi sobrietatea.

Acțiune: Subliniază faptul că își îndreaptă voia proprie către o putere superioară, mai degrabă decât să încerce să o repare cu mai multă voință.

Context conex în Cartea Mare:

„Sex Run Riot” (Revoltă sexuală): La pagina 69 (Capitolul 5, „Cum funcționează”), cartea menționează „Dacă sexul face ravagii, există un tumult similar”, sugerând o abordare incontrolabilă, egoistă sau nesăbuită a relațiilor.

Efectul „Tornadei”: Pagina 82 descrie alcoolicul ca fiind ca o „tornadă” care se năpustește prin viețile altora, provocând daune relațiilor.

Mesajul principal este că atunci când alcoolicul funcționează exclusiv pe propriul interes, viața devine imposibil de gestionat.

Dependenţa de voia proprie

Un membru vechi AA a spus:

„Pentru alcoolici, utilizarea voinţei proprii este nebunie deghizată într-o intenţie nobilă. Este a face același lucru din nou și din nou şi a așteapta un rezultat diferit. Aceasta este esența gândirii alcoolice. Atâta timp cât ne bazăm pe propria gândire, suntem în pericol de recidivă. Cea mai bună gândire a noastră ne-a adus la Alcoolicii Anonimi. Dacă gândirea egocentrică rămâne aceeaşi ne va conduce din camerele Alcoolicilor Anonimi înapoi la sticlă.

Utilizarea voinţei proprii este o formulă sigură pentru eșec. Dacă e să trăim mult și fericiți în această lume, este imperativ să îmbrățișăm onestitatea riguroasă și să recunoaștem că am greșit. Făcând acest lucru, aducem distrugerea egocentrismului și aducem umilința necesară pentru a stabili și menține noua noastră ordine a vieții. Oricât de greu ar fi, doar prin recunoașterea greșelilor noastre câștigăm admiterea într-o a patra dimensiune a existenței unde sănătatea și seninătatea devin fundamentul recuperării noastre.

În primul pas, am recunoscut că ne-am înșelat în privința băutului. Eram neputincioși în fața alcoolului și pierdusem puterea de a alege și de a controla atunci când era vorba de băut. În pasul doi, am recunoscut că am greșit în gândirea noastră. În timp ce putem fi sănătoși în alte probleme, gândirea noastră a fost grav răsucită când vine vorba de alcool. În pasul trei, am recunoscut că, poate, am gândit greşit în privința lui Dumnezeu; totuși, ne-am pus viața sub grija Lui.

În pasul patru, am urmărit cu rigurozitate greșelile pe care le-am comis împotriva celorlalți și am enumerat defectele de caracter din spatele gândurilor și acțiunilor noastre jignitoare. Apoi, am recunoscut natura greșelilor noastre în pasul cinci. În pașii șase și șapte, am devenit dispuși ca Dumnezeu să îndepărteze defectele de caracter care s-au dovedit a fi sursa acestor greşeli.

În pașii opt și nouă, începem să facem reparaţiile necesare pentru greșelile noastre față de alții. Și în pasul zece, continuăm să urmărim manifestările acestor greşeli în cuvintele, acțiunile și motivele noastre. Când apar în viața noastră, îl rugăm pe Dumnezeu să le îndepărteze, vorbim cu cineva despre ele și îndreptăm prompt răul pe care l-am provocat.

Urmărind acest traseu al greșelilor noastre și dezvoltând dorința de a îndepărta vina, rușinea, regretul și remușcările care l-au interzis pe Dumnezeu din viața noastră, îi deschidem calea de a intra în inimile și viețile noastre pentru ca El să poată începe să facă acele lucruri pentru noi pe care noi nu le-am putut face pentru noi înșine - ni se redă sănătatea mintală.

Viața noastră de gând este așezată pe un plan mai înalt și devine pământ fertil pentru ca înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu să înflorească. Nimeni nu a avut vreodată de câștigat atât de mult din recunoașterea greșelilor lor ca alcoolicii bolnavi şi suferinzi. Nu doar că creștem spiritual din recunoașterea greșelilor noastre, dar și noul venit care ne urmează calea beneficiază de onestitatea noastră privind abordarea greșită a vieții atunci când ducem mesajul AA către el.

Odată ce ne depășim nevoia neîncetată de a avea dreptate și începem a lua măsurile adecvate, vedem profunzimile nebuniei dependenţei de voia proprie în care am fost dispuși să ne scufundăm doar pentru plăcerea de a avea dreptate. S-ar putea spune că dreptul nostru imaginat de a avea dreptate ne ține în beție, iar dreptul nostru dat de Dumnezeu de a greşi ne ține abstinenţi. "

Tot despre recunostinta

 Un membru AA vechi a spus:

„Pentru majoritatea oamenilor, recunoștința este opțională. Este ceva ce ei exprimă ocazional. Dar pentru alcoolici, a căror speranță este creșterea unei vieți spirituale, recunoștința este un element esențial al vieții zilnice pe care se bazează sobrietatea noastră. Gândurile recunoscătoare duc la acțiuni recunoscătoare, iar acțiunile recunoscătoare sunt un răspuns la recunoașterea unui har pe care nu-l meritam, dar care ne-a fost dăruit gratis. Fiecare zi de sobrietate este o binecuvântare pe care nu o meritam și doar prin harul lui Dumnezeu ni se permite să respirăm aerul liber al recuperării.

Ori de câte ori cineva oriunde întinde mâna pentru AA, alcoolicul recunoscător se întinde înapoi. Indiferent de ceea ce simțim sau de ce circumstanțe trăim, suntem responsabili ca agenți ca Dumnezeu să pună harul său în acțiune ajutând alcolicii bolnavi și în suferinţă. Această grație depășește cu mult limitele părtășiei. Trebuie să fim de maximă folos lui Dumnezeu și oamenilor pe care îi întâlnim pentru a ține la distanță impulsurile negative ale egoismului.

Chiar și după ce ne revenim dintr-o stare mintală și trupească fără speranță, tot purtăm în noi sămânța egocentrismului. În orice moment, această sămânță caută să înflorească în viața noastră de gândire, și se întoarce în căutarea de sine. Apoi ne concentrăm pe ceea ce nu avem, pe ceea ce credem că merităm și cum putem dobândi acest lucru. Această „gândire împuțită”, dacă este lăsată neverificată, duce întotdeauna la o altă criză de „băutură împuțită. "

Atunci când permitem „gândirii puturoase” să intre în mintea noastră, ne-am pierdut concentrarea pe experiența Primului Pas și suntem pe cale să o repetăm. Poate părea un lucru mărunt, dar plângerile noastre despre lume și locul nostru în ea sunt un asalt asupra omnipotenței lui Dumnezeu și o provocare la ordinea Lui. Este o credință că harul Lui este insuficient. Aceasta este o pierdere totală de recunoștință, ceea ce duce la pierderea totală a aprecierii pentru sobrietatea noastră.

Fără recunoștință, problemele noastre se adună din nou asupra noastră și devin imposibil de greu de rezolvat. Relaţiile dulci sunt acre. Casele sunt din nou în dezmembrare, deoarece atitudinea noastră negativă se tem de cei dragi care au riscat și au pariat pe sobrietatea noastră. Ei se tem că trecutul este pe cale să se repete, iar devastarea emoțională, psihologică, fizică, financiară și spirituală este la orizont.

Recunoștința respinge atitudinile negative care fac sobrietatea împovărătoare, în loc de grațierea dintr-o maladie fatală. Pierderea recunoștinței ne face să ne simțim ca și cum am fi închiși într-o cameră de tortură. Încă o dată, devenim neliniștiți, iritați și nemulțumiți. Încă o dată, căutăm ușurința și confortul primei băuturi. Încă o dată, am pornit într-o altă serie de alcoolici care ne aduce față în față cu cei patru călăreți ai apocalipsei alcoolice - teroare, tulburare, frustrare și disperare. Ne primesc cu brațele deschise și cu lanțurile robiei din care am scăpat anterior. Lipsa noastră de recunoștință ne-a făcut, încă o dată, să ne târâm pe drumul josnic ce duce la porțile nebuniei și morții.

Când căutăm să construim o viață spirituală, este firesc să ne viziteze necazurile. Dar dacă păstrăm o inimă recunoscătoare și acționăm în armonie cu Paşii, necazurile nu își fac loc permanent în inimile și mințile noastre. În schimb, vom vedea cum poate beneficia de experiența noastră alcoolicii bolnavi şi in suferinţă. Aceasta este puterea celui de-al doisprezecelea Pas. Ne păstrăm recuperarea punând harul lui Dumnezeu în acțiune și ajutându-l pe nou venit să găsească același har vindecător care ne binecuvântează.

Nicio armă formată împotriva structurii spirituale pe care am construit-o în interior nu poate prospera, căci nimic nu este irosit în economia harului lui Dumnezeu. Fiecare încercare și necaz cu care ne confruntăm cu recunoștință în inimă ne întărește spiritualitatea și suntem răsplătiți cu o viață infinit mai minunată pe măsură ce trece timpul.

10, 11, 12

Un vechi membru AA a spus: 

„Cei Doisprezece Pași sunt o mișcare puternică menită să îndepărteze blocajele spirituale dintre alcoolici și Dumnezeu. Simțim curgerea Duhului Său în noi atunci când urmăm Indicațiile Bune și Ordonate (GOD - Good Orderly Directions) oferite de AA. Prin această experiență spirituală, temerile noastre dispar și începem să simțim apropierea Creatorului nostru. Acesta este un efect extraordinar care are ca rezultat o transformare a personalității ce înlătură obsesia noastră pentru alcool.

Suferim de o stare disperată a minții și a corpului care ne plasează în afara oricărui ajutor uman. Apelurile emoționale spumoase (Frothy emotional appeals) din partea celor dragi nu reușesc să ofere motivația necesară pentru a ne îndepărta de băutură. Avertismentul unui medic despre o criză de sănătate iminentă cauzată de consumul nostru de alcool se dovedește a fi o forță insuficientă în lupta noastră împotriva sticlei. Nici o schimbare geografică nu oferă un remediu pentru boala noastră fatală.

În cazul alcoolicului, există un eșec complet al instinctului de supraviețuire. Instinctul care ne împiedică să punem mâna pe o sobă încinsă nu reușește deloc să oprească obiceiul nostru maniacal de băut. Avem o obsesie a minții atât de mare încât ne împinge să bem împotriva voinței noastre. Există Unul care are puterea de care avem nevoie pentru a ne recupera. Doar Dumnezeu ne poate oferi o apărare eficientă împotriva...” prima băutură.

Odată ce ne trezim spiritual, deschidem un canal și dezvoltăm o conexiune cu Dumnezeu. Prin această conexiune primim puterea de care avem nevoie pentru a depăși obsesia noastră pentru alcool. Această putere ne-a fost întotdeauna disponibilă, dar numai atunci când ajungem să credem în lipsa de speranță și inutilitatea vieții așa cum o trăiam, dobândim dorința de a începe căutarea de sine, nivelarea mândriei noastre și mărturisirea neajunsurilor noastre, care deschid canalul pentru ca puterea lui Dumnezeu să curgă în viețile noastre.

Trebuie să menținem această conexiune clară urmând disciplinele Pașilor Zece, Unsprezece și Doisprezece. Continuăm să fim atenți la bolile spirituale care ne blochează de Dumnezeu. Egoismul, necinstea, resentimentele și frica sunt combustibil pentru obsesia mintală. Așadar, atunci când apar, Îi cerem lui Dumnezeu să le îndepărteze imediat. Vorbim imediat cu cineva despre asta și  îndreptăm rapid dacă am rănit pe cineva.

În Pasul Unsprezece, căutăm prin rugăciune și meditație să dobândim cunoștințe despre voia lui Dumnezeu pentru noi și puterea de a o îndeplini. Dacă simțim o pierdere a puterii Sale în viața noastră, probabil este pentru că „Mergem în locuri unde Dumnezeu nu vrea să mergem, vedem oameni pe care Dumnezeu nu vrea să-i vedem și facem lucruri pe care Dumnezeu nu vrea să le facem. Când urmăm dictatele Creatorului nostru și trăim în voia Lui, primim puterea de care avem nevoie pentru a crește și a prospera în recuperare.

În Pasul Doisprezece, transmitem această putere pe care am primit-o alcoolicului bolnav și suferind. Continuăm să practicăm principiile puterii în toate treburile noastre și ducem mesajul unui alt alcoolic. Când doi sunt adunați în numele Lui, făcând lucrarea Lui, simțim curgerea Duhului Său în noi. Dumnezeu ne oferă ceea ce avem nevoie, când avem nevoie și cum avem nevoie. Harul Său este suficient și modul Său de viață abundent. Așa că îl împărtășim cu frații noștri căzuți și, în schimb, suntem binecuvântați cu un har care vindecă ceea ce dezvăluim.”

RECUNOSTINTA

 Un membru vechi a spus: „Recunoștința este un ecartament excelent prin care ne putem măsura recuperarea. Când ne pierdem recunoștința, am pierdut din vedere experiența Primului Pas, iar drumul pe care ne târâm către destinul nostru fericit devine într-adevăr laborios. Recunoștința este o treabă din interior. Deși participăm în lume, statutul nostru de alcoolici rămâne același indiferent de succesul sau eșecul pe care îl întâlnim în viață.

În recuperare, avem o singură responsabilitate: să rămânem treji și să ajutăm alți alcoolici să obțină sobrietate. Orice altceva este o obligație. Dacă nu reușim să ne îndeplinim responsabilitatea principală, nu vom mai fi în preajmă pentru a ne îndeplini obligațiile. Când ne pierdem dorința de a lucra cu ceilalți, ne-am pierdut recunoștința. Când ne pierdem recunoștința, am pierdut contactul conștient cu Dumnezeu. Fără această conexiune spirituală, voința de sine începe să alerge agresiv pe tot parcursul vieții noastre, iar acțiunile pe care le întreprindem dau naștere unui haos prea familiar.
Ne-am pierdut recunoștința și suntem, din nou, în robie cu ideile, emoțiile și atitudinile egoiste care aduc prima băutură mai aproape de buzele noastre. Fără recunoștință, dorințele noastre devin cereri neîmplinite care înfloresc în resentimente și începem să ne concentrăm asupra nedreptăților pe care alții ni le-au făcut și să căutăm răzbunare de la ei.
Când ne pierdem recunoștința, ne pierdem dorința de a ne îndrepta și căutăm din nou alinare în instinctele noastre pentru sex, societate și siguranță. Când ne pierdem recunoștința, nedreptățile pe care le-am făcut altora par justificate, iar egoismul, necinstea, resentimentele și frica ni se par destul de naturale.
Când ne pierdem recunoștința, decizia luată de a ne preda voința și viața lui Dumnezeu pare o sentință de probă, iar nebunia primei băuturi devine o opțiune atractivă. Ca atare, suntem conduși de frică, autocompătimire, deziluzie și căutare de sine. Noi călcăm pe degetele de la picioare ale semenilor noștri, iar ei se răzbună. Și încă o dată, ne regăsim în zborul plin de realitate, inadaptați la viață, și târându-ne mai aproape de porțile nebuniei și ale morții.
Un alcoolic recunoscător este cel care s-a predat de la modul de moarte al alcoolului, a acceptat modul de viață al lui Dumnezeu și a experimentat o schimbare psihică care le-a transformat gândurile, emoțiile și atitudinea din egocentric în centrat pe Dumnezeu. În această stare, tot ce avem este abundent. Recunoaștem că harul lui Dumnezeu este suficient prin practicarea programului AA în toate afacerile noastre.
Jugul lui este ușor și povara Lui este ușoară în comparație cu disfuncția pe care voința de sine o aduce în viața noastră. Când ne târâm drumul spre destinul nostru fericit, nu vrem doar ceea ce avem, ci mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a luat, ceea ce ne-a lăsat și ceea ce ne-a păzit.
Cu inima recunoscătoare, vom accepta fiecare zi ca pe un dar de la Dumnezeu, o plată excesivă pe care nu o meritam. Așadar, facem din fiecare zi un dar lui Dumnezeu prin practicarea principiilor spirituale în toate treburile noastre și împărțind harul Său din abundență cu cei bolnavi și alcoolici bolnavi. "

Actiunea

 ACȚIUNEA

Programul nu este un program de gânduri.

Este un program de acțiune care (revizuiește) sistemul de gândire.

Nu poți (revizui) sistemul de gândire cu sistemul de gândire. !

Sistemul de gândire este revizuit prin (acțiune).

Acesta este programul Alcoolicii Anonimi.

Pasul 1 si Pasul 2

„Dacă ești la fel de alcoolic ca și noi, credem că nu există o soluție de mijloc. Eram într-o poziție în care viața devenea imposibilă și, dacă am fi trecut în regiunea din care nu există întoarcere prin ajutorul uman, nu aveam decât două alternative: una era să mergem până la capătul amar, ștergând conștientizarea situației noastre intolerabile cât am putut mai bine”

Pasul unu.

„și cealaltă să acceptăm ajutor spiritual”.

Pasul doi.

Gândul predominant în AA astăzi este că ar fi bine să nu vorbești prea mult despre Dumnezeu, pentru că s-ar putea să-l alungi pe noul venit. Cartea Mare nu se deranjează să vorbească despre Dumnezeu. Cartea Mare ne spune că avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, una dintre cele două. Acestea se dovedesc a fi Pasul Unu și Pasul doi.

Un vechi sponsor m-a ajutat foarte mult în acest domeniu. El a spus,, nu trebuie să-ți faci griji că-l falungi pe noul venit vorbind despre Dumnezeu. El a spus, pentru că dacă o faci, atunci whisky-ul îl va aduce înapoi aici dacă trăiește suficient. Cred că undeva trebuie să ne confruntăm cu faptul că puterea umană nu rezolvă boala alcoolismului; că se realizează prin spiritualitate. Avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, Pasul Unu și Pasul doi. El va repeta asta iar și iar și iar pe măsură ce progresăm prin carte.

PREGATIREA PENTRU PASUL 3

Descrierea noastră despre alcoolic' (Aceasta este opinia doctorului),  '...capitolul pentru agnostici' ( Capitolul patru)  „...și aventurile noastre personale înainte și după” (Aceasta este povestea lui Bill și mai multe despre alcoolism.)  '...AU FOST CONCEPUTE SA VA VANDA trei idei pertinente:'

(a) Că ești alcoolic și NU îți poți gestiona propria VIAȚĂ.' Pasul unu.

„(b) Probabil că nicio putere umană nu îți poate alina alcoolismul.” Pasul doi.

 „(c) Că Dumnezeu POATE ȘI VREA.” Acesta este încă Pasul doi.

„Fiind convinși, eram la Pasul Trei, și anume că am decis să ne predăm voința și viața noastră către Dumnezeu așa cum L-am înțeles. Ce vrem să spunem prin asta și ce facem?

Puteți vedea claritatea Cărții Mari. Primele patru capitole și Opinia doctorului au fost concepute pentru a vă vinde ABC-urile care sunt primii doi pași. Dacă ai primii doi Pași, suntem convinși că suntem la Pasul Trei. Dar dacă nu ai primii doi Pași, nu poți începe pasul trei. Acesta este motivul pentru care nu putem începe cu capitolul cinci.

Cartea Mare conține doar Pașii Trei până la Doisprezece. Cartea Mare nu ne spune cum să lucrăm Pașii Unu și Doi. Singurii Pași de acțiune, singurii Pași de lucru sunt de la Trei la Doisprezece. Pasul trei este primul pas din carte. Se bazează pe concluziile primilor doi pași. Deci trebuie să ai aceste două concluzii. Tu doar... ai citit primele capitole și ai ajuns la două concluzii.
     Unu: că ești neputincios.
     Și Doi: că există o Putere.
     Apoi puteți începe programul „Alcoolicii Anonimi”, care începe la Pasul Trei.

Simt nevoia sa repet:

Numărul unu: suntem neputincioși, lipsa de putere, problema, alergia fizică și obsesia psihică. 

Și doi: soluția este puterea, puterea comunității și Puterea experienței spirituale. 

„Nu aveam decât două alternative: 

- una era să mergem pe vechiul drum până la capătul amar, ignorându-ne total conştiinţa care ne spunea că situaţia era de netolerat, (alegem problema - Pasul 1 - rămânem neputincioși)

- iar cealaltă, să acceptăm ajutor spiritual”. (alegem soluția - Pasul 2) (pag. 25)

Lucrurile pe care le facem care ne permit să acceptăm ajutorul spiritual sunt principiile cuprinse în cei 12 pași. Acesta este motivul pentru care a trebuit să facem Pașii Alcoolicilor Anonimi pentru a ne recupera din boala alcoolismului.

Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism şi a trăi o viaţă bazată pe principii spirituale. (pg 44)

Nu este o decizie grea, pentru că nu sunt decât două căi de urmat. Dacă am avea zece ar fi o decizie grea, dar nu există decât două lucruri pe care le putem face.

O decizie, două variante:

pasul 1 - neadmiterea neputinței = MOARTE alcoolica

pasul 2 - admiterea unei puteri superioare = VIAȚĂ spirituală

„Prima cerință este să fim convinși că orice viață bazată pe voință proprie poate fi cu greu un succes. Cu toate acestea, aproape întotdeauna suntem în coliziune cu ceva sau cu cineva, chiar dacă motivele noastre sunt bune.

  Acest lucru numit voință proprie. Înainte de a ne pierde voința proprie, Bill ne-a spus în povestea sa: „Simplu, dar nu ușor... A însemnat distrugerea egocentrismului.” 

Trebuie să luăm o decizie de a renunța la această voință proprie. Acesta este un lucru foarte dificil. Nu este un lucru ușor. Un alcoolic este un exemplu extrem de voință proprie. Și aceasta este rădăcina problemei noastre. 

 

    

Pasul 3 disecat pentru intelegere

 Pasul trei pare a fi un pas atât de ușor de făcut, doar luați o decizie. Și este un pas ușor dacă te-ai pregătit bine în pasul doi. Cum vă puteți preda voința și viețile voastre în grija lui Dumnezeu, dacă nu îl înțelegeți pe Dumnezeu sau dacă înțelegerea se bazează pe calități negative? Răspunsul simplu este că nu poți, dar majoritatea oamenilor nu realizează acest lucru.

Există cinci părți la pasul trei. 

1. AM HOTARAT

Prima parte „Am luat o decizie” ce înseamnă asta? Cu siguranță implică acțiuni suplimentare. Dacă gândul meu nu este urmat de acțiune, atunci nu a fost o decizie, a fost doar o idee bună. O decizie trebuie urmată cu acțiuni pentru a îndeplini gândul. Decizia este sămânța și acțiunea este nevoia de a-i permite să înflorească. Aici acțiunea este pur și simplu de a continua cu pașii.

2. SA NE LASAM VOINTA

A doua parte a acestui pas „a ne lăsa voința” ce înseamnă asta? Am întrebat atât de mulți oameni de-a lungul anilor ce înseamnă asta și cel puțin jumătate dintre ei habar nu au. Cum ai putea să fi făcut acest pas dacă nici măcar nu știi care sunt aceste lucruri pe care le laşi? Cu alte cuvinte, nu poți preda ceva în grija lui Dumnezeu dacă nu știi ce este.

Voința noastră este gândurile noastre. Voința este aparatul meu de gândire. Voința este mintea mea. Voința este lucrul care îmi spune ce să fac.

3. SI VIATA

Partea a treia a acestui pas este „și viaţa noastră” ce este exact asta? Viața noastră este acțiunea noastră. După cum voința este partea mentală (GANDURILE), așa și viața este partea fizică (ACTIUNILE).

Viața mea nu este altceva decât acțiunile mele. Viața mea de astăzi este totalul cumulat al tuturor acțiunilor pe care le-am întreprins de-a lungul vieții mele. Ele au stabilit care este viața mea acum. 

Cu o gândire greșită și decizii proaste și acțiuni proaste, viața mea a fost întotdeauna încurcată. Dar dacă Dumnezeu îmi conduce gândirea și dacă deciziile mele devin mai bune, iar acțiunile mele devin mai bune, atunci viața mea va deveni mai bună. Cred că asta este tot ceea ce încerc cu adevărat să-mi amintesc că am făcut la pasul trei, este să predau acest aparat de gândire lui Dumnezeu .

În acest pas, iau decizia de a preda. Nu voi preda în sine, dar voi decide să încerc să predau. 

4. IN GRIJA

A patra parte a acestui pas; „în grija” este cuvântul care este atât de important. Aceasta este probabil partea cea mai trecută cu vederea parte a pasului. Nu-mi predau cu adevărat gândurile și acțiunile mele lui Dumnezeu. Sunt ale mele pe care trebuie să le gândesc și să le fac pentru mine, dar pot primi asistență dacă cer.

Un exemplu care îmi place este dacă conduc un BMW și mașina mea are nevoie de reparații, nu o duc la orive atelier, nu am incredere, o duc la reprezentanta producătorului - BMW. Dar când îmi iau ei mașina, nu le-o dau lor, o las în grija lor. Mașina este încă a mea.

Dumnezeu mi-a dat viață. Până când este gata să mă cheme acasă, e viața mea. Deci, atunci când viața mea are nevoie de reparații, cine e cel mai bine s-o facă? Îmi las viața în grija lui Dumnezeu.

Nimic din acest pas nu ne scutește de responsabilitatea de a acționa, dimpotrivă. Facem tot ce putem, ne verificăm motivele și lăsăm rezultatele acțiunilor noastre în grija lui Dumnezeu. Ceea ce facem aici este să încercăm să ieșim din a ne concentra pe rezultat. Treaba noastră este să facem lucrarea, iar rezultatele sunt treaba lui Dumnezeu.

5. UNUI DUMNEZEU ASA CUM SI-L INCHIPUIA FIECARE DINTRE NOI

În cele din urmă scrie; „Dumnezeu așa cum L-am înțeles noi.” Dacă observi că cuvântul am înțeles este trecut. Aceasta înseamnă că înțelegerea a început înainte de acest pas. A început la pasul doi.

La pagina 60, imediat după A,B,C (Cele 3 idei pertinente) scrie: „Fiind convinși, eram la Pasul Trei, și anume că am decis să ne predăm voința și viața noastră către Dumnezeu așa cum L-am înțeles. Ce vrem să spunem prin asta și ce facem?” Apoi la pagina 63 al 2-lea paragraf se spune din nou; „Acum eram la Pasul Trei.”

Întrebarea este atunci care dintre ele este corectă? De ce ne spune dacă suntem convinși că suntem la pasul trei și trei pagini mai târziu spune că suntem acum la pasul trei? Te-ai întrebat sau ai vorbit vreodată despre asta?

Prima propoziție a ultimului paragraf de la pagina 60 ne oferă un indiciu de ce.

„Prima cerință este să fim convinși că orice viață bazată pe voință proprie poate fi cu greu un succes.” Să fim sinceri aici, cine dintre noi a fost vreodată convins în acest moment că orice viață bazată pe voință proprie cu greu poate fi un succes? Desigur, mulți dintre noi am fost atât de bătuți de soartă când am ajuns aici, încât eram în cel mai bun caz „destul de siguri”, dar nu chiar convinși. Nimeni nu e. Nu sunt suficient de convins încât să nu mai încerc să controlez lucrurile.

Uită-te la ce scrie în continuare; „Pe această bază, suntem aproape întotdeauna în coliziune cu ceva sau cu cineva, chiar dacă motivele noastre sunt bune.” Întrebarea bună pe care să ți-o pui ar fi „Sunt mereu în coliziune cu ceva sau cu cineva?” Dacă răspunsul este afirmativ, atunci „pe această bază” nu suntem convinși, deoarece avem încă un grad bun de voință proprie.

Restul acestui paragraf și următoarele două pagini întregi 61 și 62 vorbesc despre acest egoism (Un alcoolic este un exemplu extrem de voință proprie) și ne oferă exemple grozave pe care să le analizăm. Propoziție după propoziție, cuvintele aruncă acasă adevărul dur despre cine și cum suntem. Egoist, interesat de sine, controlant, necinstit, egocentric, dacă acesta este foarte mult din cine ești, nu ești încă la pasul trei.

La pagina 62 ne spune; „Mai presus de orice, noi alcoolicii trebuie să scăpăm de acest egoism. Trebuie, sau ne ucide! Dumnezeu face asta posibil. Și adesea nu pare nicio modalitate de a scăpa complet de ego fără ajutorul Lui.” Vedeți că ne pregătim să ne predăm gândurile și acțiunile în grija lui Dumnezeu, dar nu fiți confuzi - nu am făcut-o încă. „Trebuia să avem ajutorul lui Dumnezeu.”

Ultimul paragraf de la pagina 62; „Acesta este cum și de ce. În primul rând, a trebuit să renunțăm să ne jucăm pe Dumnezeu.” De ce trebuie să renunțăm să ne jucăm cu Dumnezeu? „Nu a funcționat.” Pe lângă faptul că nu funcționează, trebuie să înțelegem că, dacă avem cu adevărat nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să încetăm să ne acționăm ca și cum am fi Dumnezeu. „În continuare, am decis că, de acum încolo, în această dramă a vieții, Dumnezeu va fi Directorul nostru.” Ce înseamnă ca Dumnezeu să fie Directorul meu? (Observați litera D majusculă) Înseamnă că îi voi permite lui Dumnezeu să-mi conducă viața. Și cum fac asta? Întorcându-mi gândurile și acțiunile în grija lui Dumnezeu. Următoarea propoziție mă ajută să ajung acolo.

Jumătatea de jos a paginii 60 și paginile 61 și 62 sunt exemple grozave de voință proprie și control de sine. Aceste pagini te vor ajuta să fii convins că orice viață bazată pe voință proprie cu greu ar putea fi un succes. Găsiți exemplele din propria viață care coincid cu cele date. Esența acestui pas este să înveți cum să ieși din a fi centrat pe rezultat și să devii mai centrat pe Dumnezeu, mai centrat pe alții și mai puțin egocentric.

Pasul trei este un început și este un proces de predare. Modul în care luăm acțiunile de a ne preda viața în grija lui Dumnezeu este de fapt în Pașii Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă. Acesta este modul în care ne predăm. Există o decizie de a efectua acele acțiuni. iar decizia este o alegere.

Iau decizia de a mă angaja lui Dumnezeu și că voi continua cu pașii.