Despre sloganuri

 Mi-aș dori să am un dolar de fiecare dată când cineva într-o întâlnire a spus: nu există niciun mod corect sau greșit de a face asta. Dacă ești abstinent înseamnă că faci bine. Doar nu bea și mergi la întâlniri. Cei ce participă la întâlniri reușesc. Pașii sunt doar sugestii. Sunt blocat în Pasul ___ . Cine s-a trezit primul astăzi are cea mai lungă sobritate.

Sunt sigur că ați putea adăuga la listă, dar sper că ați înțeles până acum ce vreau să spun. Aceste „sloganuri” întânite în şedinţe nu sunt toate rele, dar unele dintre ele sunt pur și simplu greșite. Hai sa aruncăm o privire la unele dintre zicalele greșite;

1 - Nu există o modalitate corectă sau greșită de a face acest lucru; am stabilit deja faptul că Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi este un manual. Acest lucru nu poate fi contestat având în vedere că este scris clar chiar pe coperta fiecărei cărți.

Să ne uităm la dicționar la definiția „MANUAL” din Webster’s:

Substantiv:

1. O carte folosită ca o lucrare standard pentru studiul unui anumit subiect. 

Adjectiv:

1. Conform sau corespunzător unui standard sau tip care este prescris sau larg deţinută de teoreticieni.

Deci, fie că este substantiv, fie că este adjectiv, manualul dictează standardul. Acum haideți vedem ce spune de fapt standardul prezentat în Carte.

Cu vantul înainte la prima ediţie, primul paragraf, a doua propoziţie; „Pentru a arăta altor alcoolici exact modul în care ne-am recuperat este scopul principal al acestei cărți.” Observă că exact modul în care ne-am recuperat este italic.

Pagina 20 ultima propoziție din paragraful unu și prima propoziție din paragraful doi: „Dacă ești un alcoolic care vrea să scape de asta, s-ar putea să te întrebi deja - Ce trebuie să fac?'' „Scopul acestei cărți este să răspundă în mod specific la astfel de întrebări.”

Pagina 29 primul paragraf prima propoziţie: „În continuare, direcțiile clare sunt date, arătând cum ne-am recuperat.” Dacă privim aceste trei afirmații luate împreună (Așa studiezi un manual pentru a ajunge la o concluzie) ni se va arăta precis modul în care ne-am recuperat, va răspunde în mod specific la întrebări despre cum rezolvăm starea noastră de alcoolici, instrucțiuni clare care arată cum ne-am recuperat. Precis, specific și direcții clare. Cum poate cineva să argumenteze că nu există o cale corectă sau greșită  având în vedere limbajul acesta puternic? Cartea nu lasă loc de interpretare cu aceste cuvinte.

2 - Doar nu bea și mergi la întâlniri. Bineînțeles că nu vrem să bem și că vrem să mergem la întâlniri, dar acesta nu este mesajul nostru. A spune unui nou venit să nu bea este ca și cum ai spune unei persoane fără adăpost să-şi ia o casă. Dacă un alcoolic adevărat ar putea să  nu bea, nu ar avea nevoie de cei 12 pași ai noștri. Cartea Mare presupune că cititorul dorește să se oprească (pag. 34 al doilea paragraf). De asemenea presupune că cititorul nu se va putea opri decât dacă experimentează o trezire spirituală. Acest lucru necesită în mod activ să puneți Pașii în viața voastră. O trezire spirituală nu se poate întâmpla în AA dacă nu bei și mergi la întâlniri dacă ești un adevărat alcoolic. Pot exista și alte locuri sau modalități de a avea o trezire spirituală, dar asta nu face parte din treburile noastre în AA.

3 - Cei ce participă la întâlniri reușesc. Nu, nu reuşesc! Statisticile arată că 85% din oameni nu reușesc și aș spune că sunt dintre cei care participă la întâlniri. Reuşesc cei care lucrează paşii.

4 - Pașii sunt doar sugestii. Aceasta provine din două pagini din Cartea noastră. Prima este pagina 59 al doilea paragraf „Iată pașii pe care i-am făcut, care sunt sugerați ca program de recuperare:” Noi i-am făcut – vă sugerăm să ăi faceți dacă doriți să vă recuperaţi. Pașii pe care i-am făcut înseamnă că i-am finalizat prin acțiune. Nu pașii reprezintă sugestia, ci programul de recuperare este sugerat. Cei 12 pași sunt un set de instructiuni, nu un set de sugestii. (Acest lucru este explicat mai bine în capitolul zece).

Pagina următoare este 164 al doilea paragraf „Cartea noastră este menită să fie doar sugestivă. Ne dăm seama că știm doar puțin.” Încă o dată, Cartea noastră este menită să fie doar sugerată, dar odată ce te-ai decis să devii abstinent, iată instrucțiunile despre cum să faci asta. Ne dăm seama că știm doar puțin arată că există și alte modalități de a devini abstinent. Dacă un nou venit este reticent cu privire la soluția noastră și crede că există alta, acesta este felul în care îl încurajăm să-și încerce drumul. Nu scriem despre toate aceste alte moduri, știm doar puțin și despre asta scriem. Cartea este menită să fie sugestivă și pașii sunt direcțiile dacă doriți să luați sugestia de recuperare. Programul poate fi foarte bine o sugestie, dar este singura sugestie pe care o avem!

5 - Cine s-a trezit primul astăzi are cea mai mare sobrietate. Unii oameni cred că perioada de recuperare nu face diferența. Aș fi de acord cu această afirmație dacă vorbesc despre cineva care pur și simplu nu bea și merge la întâlniri, dar în general vorbind, asta nu este adevarat. Dacă m-am trezit la șase dimineața și prietenul meu Paul s-ar fi trezit la opt, nu am mai multă sobrietate decât el (Paul are 46 de ani de sobrietate). Cineva cu șase luni de sobrietate nu este mai sobru decât cineva cu zece ani. Acea persoană cu zece ani de abstinenţă are experiențe de viață fiind abstinent pe care persoana de șase luni nu le are şi mai trebuie să experimenteze. Time - This I Must Earn. Timp - Acest lucru trebuie să îl câștig. Timpul contează. Recordul mondial pentru sobrietate este de 24 de ore, dar acele 24 de ore se adaugă la experiențe sobre care fac diferenta.

6 - Recidiva face parte din recuperare. Nu, recidiva este lipsa recuperării! Trebuie să înţelegem, în primul rând, de ce oamenii se întorc la băutură. Nu este că ar fi fost în recuperare și apoi au s-au întors la băutură. Mai degrabă ei doar credeau că sunt în recuperare. Cartea noastră ne spune că există două motive pentru care oamenii se întorc. Primul este că nu au făcut niciodată primul pas 100% și al doilea motiv este că nu reușesc să-și mărească viaţa spirituală.

Oamenii care urmează instrucțiunile din carte nu se întorc la băutură. Oamenii care nu mai urmează instrucțiunile sau nu le-au urmat niciodată cu adevărat de la bun început de obicei recidivează.

7 - Sunt exact unde ar trebui să fiu. Poate da, dar sunt șanse să fie mai mult de faţadă decât faptic. În multe cazuri, persoana nu se implică pe deplin și, prin urmare, doar acceptă situația lor ca fiind că aici ar trebui să fie. Dacă ar fi mai sârguincioși cu munca paşilor, cel mai probabil ar fi într-o stare spirituală diferită, acolo unde ar trebui să fie de fapt. Nu folosiți această afirmație când de fapt te odihnești pe lauri.

Al șaselea lucru greșit: sloganurile stupide care sună frumos, dar care ar putea fi foarte derutante. 

Din cartea:

The 20 Most Misunderstood, Misinterpreted, Mistakes: Of the Big Book of Alcoholics Anonymous

De Danny Falcone

12 pasi

Volumul „12 & 12” conține, la sfârșitul fiecărui Pas, rezumate care oferă o perspectivă sau dezvăluie beneficiile la care ne putem aștepta. Acestea seamănă, într-o oarecare măsură, cu „Promisiunile” din „Marea Carte” (Big Book):

Pasul Unu:

„Sub biciul alcoolismului, suntem împinși către A.A., unde descoperim natura fatală a situației noastre. Atunci, și numai atunci, devenim la fel de deschiși la convingere și la fel de dispuși să ascultăm, așa cum pot fi doar cei aflați pe patul de moarte. Suntem gata să facem orice pentru a scăpa de această obsesie nemiloasă.”

Pagina 24

Pasul Doi:

„Prin urmare, Pasul Doi reprezintă punctul de întâlnire pentru noi toți. Fie că suntem agnostici, atei sau foști credincioși, ne putem uni în jurul acestui Pas. Adevărata umilință și o minte deschisă ne pot conduce către credință, iar fiecare întrunire A.A. este o garanție că Dumnezeu ne va reda sănătatea mintală, dacă stabilim o relație corectă cu El.”

Pagina 33

Pasul Trei:

„Întreaga noastră problemă a constat în folosirea greșită a voinței. Am încercat să ne «bombardăm» problemele cu ea, în loc să căutăm să o punem în acord cu intenția pe care Dumnezeu o are pentru noi. Scopul celor Doisprezece Pași ai A.A. este tocmai acela de a face acest lucru tot mai realizabil, iar Pasul Trei deschide ușa în acest sens.”

Pagina 40

Pasul Patru:

„Așadar, rigurozitatea ar trebui să fie cuvântul de ordine atunci când facem inventarul. În acest sens, este înțelept să ne notăm întrebările și răspunsurile. Acest lucru va facilita o gândire clară și o evaluare onestă. Va constitui prima dovadă concretă a disponibilității noastre depline de a merge mai departe.” Pagina 54

Pasul Cinci:

„Acest sentiment de unitate cu Dumnezeu și cu semenii, această ieșire din izolare prin împărtășirea deschisă și onestă a teribilei noastre poveri de vinovăție, ne conduce într-un loc de odihnă, unde ne putem pregăti pentru pașii următori, către o abstinență deplină și plină de sens.”

Pagina 62

Pasul Șase:

„Acesta este punctul precis în care renunțăm la obiectivele limitate și ne îndreptăm către voia lui Dumnezeu pentru noi.”

Pagina 69

Pasul Șapte:

„Pasul Șapte este momentul în care operăm o schimbare în atitudinea noastră, permițându-ne — având smerenia drept călăuză — să ieșim din noi înșine către ceilalți și către Dumnezeu.”

Pagina 76

Pasul Opt:

„Ori de câte ori creionul ne tremură în mână, ne putem întări și încuraja amintindu-ne ce a însemnat experiența A.A. în cadrul acestui pas pentru alții. Este începutul sfârșitului izolării față de semenii noștri și față de Dumnezeu.”

Pagina 82

Pasul Nouă:

„Căci disponibilitatea de a ne asuma pe deplin consecințele faptelor noastre trecute și, în același timp, responsabilitatea pentru binele celorlalți, constituie însăși esența Pasului Nouă.”

Pagina 87

Pasul Zece:

„Regretul sincer pentru răul făcut, recunoștința autentică pentru binecuvântările primite și dorința de a tinde spre lucruri mai bune în ziua de mâine — iată resursele durabile pe care le vom căuta.”

Pagina 95

Pasul Unsprezece:

„Poate că una dintre cele mai mari recompense ale meditației și rugăciunii este sentimentul de apartenență pe care îl dobândim. Nu mai trăim într-o lume complet ostilă. Nu mai suntem pierduți, înfricoșați sau lipsiți de un scop. În clipa în care întrezărim voia lui Dumnezeu, în clipa în care începem să percepem adevărul, dreptatea și iubirea drept realități eterne ale vieții, nu ne mai simțim profund tulburați de toate dovezile aparente care par să indice contrariul în sfera afacerilor pur omenești. Știm că Dumnezeu veghează cu iubire asupra noastră. Știm că, atunci când ne îndreptăm către El, totul va fi bine cu noi — aici și în viața de apoi.” Pagina 105

Pasul al Doisprezecelea:

„Bucuria de a trăi este tema Pasului al Doisprezecelea din A.A., iar acțiunea este cuvântul-cheie al acestuia. Aici ne îndreptăm atenția spre exterior, către ceilalți alcoolici care se află încă în suferință. Aici experimentăm acel gen de dăruire care nu așteaptă nicio recompensă. Aici începem să punem în practică toate cele Doisprezece Pasuri ale programului în viața noastră de zi cu zi, astfel încât noi, precum și cei din jurul nostru, să putem dobândi o sobrietate emoțională. Dacă privim Pasul al Doisprezecelea în toată profunzimea semnificației sale, descoperim că el vorbește, de fapt, despre un tip de iubire care nu are un preț.”

Pagina 106

„Înțelegerea constituie cheia principiilor și atitudinilor corecte, iar acțiunea corectă este cheia unei vieți bune; prin urmare, bucuria unei vieți bune este tema Pasului al Doisprezecelea din A.A.”

Pagina 125

OBIECTIVE CARTE MARE

  Obiectivul unu: Problema

 

Opinia doctorului Capitolul 1: Povestea lui Bill

PASUL 1 FĂRĂ PUTERE

 

Obiectivul doi: Soluția

 

Capitolul 2: Există o soluție Capitolul 3: Mai multe despre alcoolism Capitolul 4: Noi agnosticii

PASUL 2 PUTEREA

 

Obiectivul trei: Acțiunea necesară pentru recuperare

 

Capitolul 5: Cum funcționează Capitolul 6: În acțiune Capitolul 7: Lucrul cu alții PASII 3, 4, 5, 6, 7, 8,9, 10, 11, 12 CUM SĂ GĂSEȘTI PUTEREA

 

Obstacole

 

Obstacole pe drumul AA

În Pasul 3 din 12+12 se vorbeşte despre bunăvoinţă ca fiind cheia care deschide ușa în spatele căreia se află o inscripție: "Acesta este drumul ...".
Bunăvoinţa înseamnă "să fii dispus să ...".
Big Book spune, simplu şi clar, într-un singur cuvânt, ce ar fi bine să fiu dispus să fac: ORICE! (în engleză: any lenths, în traducere: să mergi până în pânzele albe).
Că veni vorba de "simplu", cred că cel mai puternic paradox pe care l-am auzit la întâlniri este "E simplu, dar nu uşor" (îmi venea să mă urc pe pereţi de nervi la începutul recuperarii mele de cât de simplu era!).
Am intrat în abstinenţă, spuneam eu, dintr-o dorinţa fierbinte, venită din disperare.
Paranteză:
"Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul."
Dar,
cât de mare trebuie să fie dorinţa de a înceta băutul?
Iată cât de mare (povestioară adaptată):
Un nou venit întreba un membru mai vechi cum poate să dobândească abstinenţa. Acesta a răspuns: "Vino cu mine". L-a dus la un râu şi l-a ţinut cu capul sub apă până când tânărul era pe punctul să se sufoce. Când acesta şi-a recăpătat cunoştinţa, l-a întrebat: "Ce-ţi doreai cel mai mult când erai cu capul sub apă?" "Aer" - a răspuns nou-venitul. 'Veteranul' i-a răspuns: "Când vei dori să încetezi băutul tot atât de mult cât doreai o gură de aer, vei dobândi abstinenţa".
Când ne confruntăm cu o problemă şi dorim foarte mult să o rezolvăm (cum este aceea de a înceta băutul) este absolut necesară O DORINŢĂ FIERBINTE, disperata chiar,  şi hotărârea de A FACE ORICE pentru aceasta.
(Am închis paranteza).
Îmi dau seama acum că nu doar îmi doream abstinenţa. Aveam NEVOIE de ea. Nu mai puteam trăi în felul în care trăiam. Ceea ce îmi doream era să nu mă mai întorc la ce a fost. În AA am auzit spunându-se "adu-ţi aminte de ultima beţie".
La inceput nu am intrat în program pentru că mi-a facut placere. Am intrat pentru că aveam nevoie de el.
Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA.
Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.

Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.

M-a ajutat conceptul de boală (ceea ce pentru unii poate reprezenta un obstacol)
Pe mine m-a făcut să fiu responsabil. Nu pentru boala mea, nu am ales eu să o am, ci pentru recuperarea mea.
Abstinenţa este tratamentul.
Întâlnirile sunt medicamentul.
Programul este recuperarea.
Sponsorul este 'medicul'.
Puterea Superioară este tămăduitorul.
(mi-aduc aminte ce scria pe frontispiciul locaţiei unde aveau loc întâlnirile Grupului Cristiana în urmă cu ceva ani - ceva mai mulţi ani - : "medicul tratează, Dumnezeu tămăduieşte".

M-a ajutat foarte mult conceptul de Putere Superioară (un alt posibil obstacol!).
(Încă o povestioară: Un nou venit caută un loc de parcare în centrul oraşului. Iritat de aglomeraţie îşi aduce totuşi aminte de spusele sponsorului său: "Rugăciunea te poate ajuta". Şi începu să promită: "Doamne, te rog să-mi găseşti un loc de parcare şi promit că am să mă rog în fiecare zi". În acel moment din dreapta lui pleacă o maşină eliberând locul de parcare. La care omul nostru: "Doamne, nu mai este nevoie. Am găsit şi singur"!!! )

Cum altfel aş fi putut transforma slăbiciunile şi vulnerabilităţile mele în forţe care să mă scoată din prăpastia în care eram?!
Cum altfel aş fi putut transforma modul meu de gândire şi să ajung la concluzia că miracolul care se întâmplă este 'schimbarea percepţiei''.
Întotdeauna, când crezi că nu mai poţi schimba nimic, rămâne ceva ce poate fi schimbat: percepţia.
Nu este important ce se întâmplă, ci ce fac eu cu ce mi se întâmplă.
Până şi trecutul poate fi reformulat prin schimbarea percepţiei!
Cum altfel aş fi putut să-mi schimb comportamentele şi să nu mă mai las copleşit de emoţii şi gânduri.

M-a ajutat mult conceptul de 24 de ore.
Cât timp trăiesc în intervalul zilei prezente sunt ferit de regretele trecutului şi de grijile viitorului. Când nu fac asta, mă doare.
Apropo de durere: una din marile descoperiri în recuperare în legătură cu durerea, marele motivator, este că atunci când mă doare nu sunt obligat să şi sufăr. De multe ori am auzit: "durerea este necesară, suferinţă este opţională".

A fi prezent înseamnă a fi conştient, concentrat, atent. Înseamnă a acceptă lucrurile aşa cum sunt.

M-a ajutat conceptul de meditaţie. Lăsând la o parte beneficiile clasice (inventar, analiză, introspecţie, liniştirea minţii, repararea greşelilor etc), meditaţia m-a ajutat să scap de vechiul obicei de a-mi închipui scenarite, exagerate şi fără nicio legătură cu realitatea.

Am mai descoperit cele trei emoţii esenţiale asupra cărora trebuie să fiu atent: mania sau furia, vinovăţia sau ruşinea şi frica sau teama.

Am mai descoperit că nu trebuie să am secrete. Că unul dintre cele mai mari defecte ale caracterului uman este lipsa de onestitate faţă de sine. Că mă mint singur, fără măcar să-mi dau seama de asta.

Dar, referitor la obstacole, cel mai mare este MINTEA însăşi. Este cea care îţi spune, şi tu crezi, că:
- nu eşti ca ceilalţi
- nu ai ajuns chiar aşa de rău
- încă mai poţi
- te poţi opri
- te descurci singur
- deţii controlul
- ai voinţă
- eşti o persoană bună care mai face din când în când lucruri rele (ceilalţi chiar îţi confirmă: "brânză bună în burduf de câine")
- eşti sănătos
- sunt lucruri despre tine pe care nu trebuie să le ştie şi ceilalţi
- nu ai slăbiciuni, doar momente mai grele
- de vină sunt ceilalţi, dacă ei n-ar face ce fac nici tu nu ai reacţiona aşa
- nu trebuie să ierţi, ci ceilalţi trebuie să îşi ceară scuze
- etc.

Un alt obstacol, foarte important, este ACŢIUNEA. Punerea în aplicare. Nu este suficient să ştiu, să cunosc, nu a fost suficient că am învăţat (a dobândi cunoştinţe - dex -), a trebuit să mă educ (a aplica sistematic cunoştinţe în vederea formării şi dezvoltării - dex -), iar lucrul acesta s-a petrecut în timp prin repetiţie ('antrenament') până când totul a devenit natural, firesc.

Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am conștientizat, înţeles şi acceptat.

Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconștientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce conștientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.

Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.

Pentru a concretiza lucrurile este nevoie de efortul suplimentar de 1%. Este ceea ce 99% din cei care nu reuşesc nu utilizează şi în acelaşi timp este ceea ce utilizează 99% dintre cei care reuşesc.
1% înseamnă a merge până la capăt (un alt obstacol); înseamnă a face 100% şi nu 99% ceea ce este necesar pentru a reuşi.

Abstinența nu este un eveniment, este un proces.
Iar AA nu este un loc, este o atitudine a minţii, o stare de spirit.

Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.

Am nevoie de voi ca să îmi reamintesc cine sunt.

Unu la suta

 ”Dacă obosești, învață să te odihnești, nu să renunți.”

Un american care a ajutat mult Comunitatea din Bucuresti spunea ca primii 3 pasi inseamna 99% (abstinenta) si restul inseamna 1% (seninatatea).
Procentul de 1% pare mic. Dar cat de mare este in realitate avand in vedere ca din cauza lui 1% poti pierde cei 99%!!!
1% nefacut poate insemna 99% pierdut!
Abstinenta incrancenata, fara seninatate se poate pierde usor.
1% inseamna sa nu renunti, sa duci lucrurile la bun sfarsit, sa nu lasi lucrul neterminat.
... si mi-am adus aminte ce postam mai demult in "Cheia abstinentei - obstacolele pe drumul AA":
"Pentru a concretiza lucrurile este nevoie de efortul suplimentar de 1%. Este ceea ce 99% din cei care nu reusesc nu utilizeaza si in acelasi timp este ceea ce utilizeaza 99% dintre cei care reusesc. 
1% inseamna a merge pana la capat; inseamna a face 100% si nu 99% din ceea ce este necesar pentru a reusi."

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

„BIG BOOK” în limbaj simplu

Cei Doisprezece Pași ai Alcoolicilor Anonimi, cu formularea originală și o explicație simplificată:

Pasul 1: am recunoscut că eram neputincioși în fața alcoolului și că viețile noastre deveniseră de necontrolat.

Recunoaștem că nu ne putem controla consumul de alcool și acceptăm că viețile noastre au devenit greu de gestionat. Recunoașterea acestui lucru ne ajută să continuăm cu ceilalți pași.

Pasul 2: am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne poate reda sănătatea mintală.

Începem să credem că o Putere mai mare decât noi ne poate ajuta să nu mai bem și să ne recăpătăm claritatea gândirii.

Pasul 3: am hotărât să ne încredințăm voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegeam noi.

Luăm decizia să avem încredere în Dumnezeu, așa cum Îl cunoaștem fiecare, pentru a ne îndruma deciziile viitoare. Ne încredințăm viața grijii Sale.

Pasul 4: am făcut un inventar moral amănunțit și curajos al propriei persoane.

Ne analizăm trecutul cu atenție și suntem sinceri cu noi înșine în privința tuturor aspectelor vieții noastre. Apoi notăm ce descoperim, asemeni unui comerciant care își inventariază bunurile.

Pasul 5: am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înșine și unei alte persoane natura exactă a greșelilor noastre.

Ne asumăm responsabilitatea pentru greșelile noastre. Le recunoaștem în fața noastră și a Puterii noastre Superioare, apoi împărtășim inventarul personal cu o persoană în care avem încredere.

Pasul 6: am fost pe deplin pregătiți ca Dumnezeu să înlăture toate aceste defecte de caracter.

Devenim cu adevărat deschiși la ideea că Puterea noastră Superioară ne poate ajuta să renunțăm la trăsăturile și comportamentele negative.

Pasul 7: i-am cerut cu umilință să ne înlăture neajunsurile.

Ne apropiem de Puterea noastră Superioară și îi cerem cu umilință ajutorul pentru a ne schimba trăsăturile negative.

Pasul 8: am făcut o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău și am devenit dispuși să reparăm greșelile față de toate acestea.

Întocmim o listă cu persoanele pe care le-am rănit. Ne pregătim să ne îndreptăm greșelile și să găsim modalități de a vindeca relațiile afectate.

Pasul 9: am reparat direct greșelile față de aceste persoane ori de câte ori a fost posibil, cu excepția situațiilor în care acest lucru le-ar fi putut răni pe ele sau pe alții.

Luăm legătura cu persoanele pe care le-am rănit și discutăm cu ele despre ceea ce am făcut greșit și despre cum putem îndrepta lucrurile. Dacă o astfel de discuție ar provoca și mai mult rău persoanelor implicate sau altora, nu o inițiem.

Pasul 10: am continuat să ne facem inventarul personal și, atunci când greșeam, ne recunoșteam prompt greșelile.

Ne analizăm acțiunile și suntem sinceri cu noi înșine. Când ne dăm seama că am greșit, recunoaștem acest lucru și încercăm să reparăm situația cât mai curând.

Pasul 11: am căutat, prin rugăciune și meditație, să ne îmbunătățim contactul conștient cu Dumnezeu, așa cum Îl înțelegeam noi, cerând doar să cunoaștem voința Lui pentru noi și puterea de a o împlini.

Încercăm să ne îmbunătățim legătura cu Puterea noastră Superioară prin practici precum rugăciunea și meditația. Cerem îndrumare și puterea de a acționa în acord cu ceea ce considerăm că este bine.

Pasul 12: după ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici și să aplicăm aceste principii în toate aspectele vieții noastre.

Trăirea acestor pași ne duce la o schimbare spirituală, iar noi folosim ce am învățat pentru a-i ajuta pe alți oameni care se confruntă cu alcoolismul și continuăm să aplicăm principiile celor 12 pași în toate domeniile vieții.

EXTRAS DIN CARTEA

PLAIN LANGUAGE BIG BOOK A Tool for Reading Alcoholics Anonymous ALCOHOLICS ANONYMOUS WORLD SERVICES, INC. NEW YORK CITY 2024

un gand

 

Stau ce stau si la un moment dat imi vine un gand. Din trecut. Si incep sa-l macin. Eram intr-o stare buna si acum nu mai sunt. Il macin in continuare. Il asociez cu ce simteam atunci. Gata! Deja imi este rau. Incep sa fac scenarite. Daca ar fi fost altfel, alta era situatia! Imi plang de mila. Sufar. Incerc sa dau vina pe ceilalti, dar tot sufer.

La un moment dat spun "Stop!". Ma reconectez. Ma uiti in jur si observ ca aceea nu mai este realitatea mea. E soare, e frumos, e verde. Imi recapat STAREA DE IUBIRE (= modul sanatos de a vedea lucrurile). Gata! A trecut si asta! Si imi vad mai departe de drum.

MEDITATIA SI RUGACIUNEA IN VIZIUNEA LUI BILL

MEDITATIA SI RUGACIUNEA IN VIZIUNEA LUI BILL

În capitolul dedicat Pasului 11 din cartea „Doisprezece Pași și Douăsprezece Tradiții”, Bill Wilson oferă un ghid extrem de practic și metodic pentru cei care vor să înceapă să mediteze, chiar dacă nu au mai făcut asta niciodată.

Iată instrucțiunile specifice și structurate pe care le recomandă el:

1. Faza de pregătire: Relaxarea corpului și a minții

Bill W. recunoaște că o minte agitată nu poate medita eficient. Primul pas este fizic și mental:

• Găsește un loc liniștit.

• Relaxează-ți corpul în mod conștient pentru a reduce tensiunea fizică.

• Liniștește-ți gândurile, respiră adânc și adu-ți aminte că scopul este să stabilești un contact conștient cu Puterea ta Superioară (așa cum o înțelegi tu).

2. Alegerea unei „ancore” (Lectura spirituală)

Bill Wilson sugerează că meditația pentru un începător nu înseamnă să își golească mintea, ci să o focalizeze pe un text constructiv. El recomandă o rugăciune, o poezie sau un pasaj spiritual de înaltă calitate arhetipală.

• Instrucțiune: Citește textul ales încet, fără grabă. Nu trece repede peste cuvinte.

3. Procesul de reflecție profundă (Meditația propriu-zisă)

După ce ai citit pasajul, urmează procesul de analiză logică și imaginativă. Bill W. folosește ca exemplu Rugăciunea Sfântului Francisc. El ne cere să luăm fiecare vers și să îl trecem prin filtrul propriei minți:

• Vizualizează și analizează: Când citești „Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale”, oprește-te. Gândește-te ce înseamnă asta pentru tine astăzi. Cum poți aduce pace în relațiile tale?

• Căutarea esenței: Continuă cu versul următor: „Unde este ură, să pun iubire”. Wilson îți cere să te gândești la persoanele pe care ai resentimente și să folosești mintea pentru a înțelege cum poți schimba acea dinamică.

• Folosește-ți imaginația constructivă: Bill insistă că imaginația nu este rea dacă este ghidată spiritual. Imaginează-ți cum ar arăta viața ta dacă ai aplica acele principii în momentele de criză.

4. Trecerea de la Meditație la Rugăciune (Cererea de ghidare)

Spre finalul meditației, când mintea s-a liniștit și a înțeles mesajul textului, se face trecerea către rugăciunea activă:

• Nu cere lucruri materiale: Bill W. avertizează ferm împotriva rugăciunilor egoiste în care cerem ca lucrurile să iasă cum vrem noi.

• Cere doar două lucruri:

1. Cunoașterea voii Sale pentru noi (claritate în decizii).

2. Puterea de a o îndeplini (curaj și disciplină pentru a acționa corect).

5. Aplicarea în viața de zi cu zi (Ghidul de urgență pentru momentele tensionate)

Meditația de dimineață nu trebuie să rămână izolată în cameră. Bill Wilson oferă o instrucțiune crucială pentru restul zilei:

• Pe parcursul zilei, când ești agitat, tensionat, speriat sau când ego-ul tău este rănit, oprește-te instantaneu.

• Repetă în minte o frază-ancoră din meditația de dimineață (de exemplu: „Fie voia Ta, nu a mea” sau „Să mângâi, mai degrabă decât să fiu mângâiat”).

• Wilson spune că acest scurt moment de pauză mentală acționează ca un „releu de siguranță” care previne o reacție impulsivă sau o cădere emoțională.

Rezumatul formulei lui Bill W.:

Citește un text spiritual ➔ Gândește-te profund la sensul lui ➔ Imaginează-ți cum îl poți aplica azi ➔ Cere puterea de a-l pune în practică ➔ Folosește-l ca ancoră când apar probleme.

Conținut AI

Inventarul grupului

    Inventarul grupului A.A.

Multe grupuri realizează periodic un ‚şedinţă de inventar al grupului’ pentru a evalua cât de bine îşi îndeplineşte grupul scopul său primar: de a-i ajuta pe alcoolici să se recupereze cu ajutorul celor 12 Paşi sugeraţi pentru recuperare. Unele grupuri fac acest inventar prin analizarea celor Douăsprezece Tradiţii, câte una pe rând, pentru a vedea cât de bine aplică aceste principii.
Următoarele întrebări, extrase din experienţa A.A.-ului, pot fi utile în obţinerea unei conştiinţe de grup avizate. E de aşteptat ca grupurile să dorească să adauge şi alte întrebări pe această listă:
1. Care e scopul de bază al grupului?
2. Ce altceva mai poate face grupul pentru a transmite mesajul?
3. Reuşeşte grupul să atragă membri din diferite medii sociale? Observăm în grup o imagine reprezentativă a comunităţii locale?
4. Membrii nou-veniţi rămân lângă grup sau ne dăm seama că aceştia pleacă în număr mare? Dacă da, de ce? Ce putem face ca grup în acest sens?
5. Accentuăm importanţa năşitului? Cât de eficient e acest proces? Ce putem face mai bine în această direcţie?
6. Avem grijă să păstrăm anonimatul membrilor actuali sau foşti ai grupului, în afara sălii de şedinţe? Reuşim să lăsăm în grup lucrurile care au fost împărtăşite de aceştia?
7. Ne facem timp să le explicăm tuturor membrilor grupului valoarea pe care activităţi precum sarcinile de pregătire a răcoritoarelor şi curăţenia o au pentru grup? Se înţelege faptul că acestea reprezintă ‚bucăţi’ din eforturile de a lucra Pasul 12?
8. Au toţi membrii grupului ocazia de a vorbi în cadrul şedinţelor şi de a participa la alte activităţi de grup?
9. Ţinând minte că ocuparea unei funcţii reprezintă o mare responsabilitate care nu rezultă dintr-un concurs de popularitate, ne alegem reprezentanţii cu suficientă grijă?
10. Facem tot ce putem pentru ca locul nostru de întâlnire să fie unul plăcut?
11. Îşi îndeplineşte grupul obligaţiile faţă de cele Trei Moşteniri ale A.A.-ului – Recuperare, Unitate şi Serviciu?
12. Ce a făcut grupul în ultima vreme pentru a aduce mesajul A.A. în atenţia profesioniştilor din comunitate – medici, preoţi, angajaţi ai sistemului de justiţie şi educaţi etc., precum şi a altora care sunt de multe ori cei care îi întâlnesc mai întâi pe alcoolici?
13. Cum îşi îndeplineşte grupul responsabilităţile faţă de Tradiţia Şapte?

EXTRAS DIN BROSURA: P-16 Grupul AA... Unde începe totul

O povestioara

Se zice că un doftor a reușit să vindece pe cineva de o boala incurabila. In timpuri străvechi mai reușiseră și alții. Și au pus într-o carte cum au făcut-o. Dar mai apoi încercările de a vindeca boala au eșuat. Ba mai mult s-au îmbolnăvit și cei care au încercat și au îmbolnăvit și pe alții. Astfel încât procedura a fost interzisă. Totuși doftorul nostru a folosit-o. Mai marele vremii l-a întrebat pe doftor: "Cum ai reușit?" Doftorul a răspuns: "Am citit cartea și am urmat instrucțiunile." "Și ceilalți? Ceilalți de ce nu au reușit?"

 "Au citit cartea doar."

abc-urile

Se vor face referiri la manuscrisul original așa cum l-a scris Bill în prima seară.

Bill a spus că după o perioadă de rugăciune și meditație în acea noapte, a ridicat creionul. A spus că părea că creionul are o minte proprie. A început să scrie. În aproximativ douăzeci până la treizeci de minute, el a scris acest lucru, capitolul Cum funcționează. Va fi puțin diferit de ceea ce este în cartea de acum. Acesta este Cum funcționează, manuscrisul original, înainte ca ceilalți membri să îl citească.

Descrierea noastră despre alcoolic'

Aceasta este opinia doctorului,

 '...capitolul pentru agnostici'

 Capitolul patru.

 „...și aventurile noastre personale înainte și după”

Aceasta este povestea lui Bill și mai multe despre alcoolism.

 '...AU FOST CONCEPUTE SA VA VANDA trei idei pertinente:'

(a) Că ești alcoolic și NU îți poți gestiona propria VIAȚĂ.'

Pasul unu.

„(b) Probabil că nicio putere umană nu îți poate alina alcoolismul.”

Pasul doi.

„(c) Că Dumnezeu POATE ȘI VREA.”

Acesta este încă Pasul doi.

Și mare atenție ce scrie Bill în manuscris:

„DACĂ NU SUNTEȚI CONVINS DE ACESTE PROBLEME VITALE, TREBUIE SĂ RECITIȚI CARTEA PÂNĂ ÎN ACEST PUNCT SAU SĂ O ARUNCAȚI”.

Puteți vedea claritatea Cărții Mari în manuscris față de cartea noastră. El spune că în primele patru capitole și Opinia doctorului, capitolul despre agnostic, aventurile noastre înainte și după, Povestea lui Bill, că aceste capitole anterioare au fost concepute pentru a vă vinde ABC-urile care sunt primii doi pași. Dacă ai primii doi Pași, atunci spune el, chiar în următorul paragraf, suntem convinși că suntem la Pasul Trei. Dar dacă nu ai primii doi Pași, zice el, recitește cartea și fă-i sau aruncă cartea. Pentru că nu poți începe pasul trei. Acesta este motivul pentru care nu putem începe cu capitolul cinci.

 Cartea Mare conține doar Pașii Trei până la Doisprezece. Cartea Mare nu ne spune cum să lucrăm Pașii Unu și Doi. Singurii Pași de acțiune, singurii Pași de lucru sunt de la Trei la Doisprezece. Pasul trei este primul pas din carte. Se bazează pe concluziile primilor doi pași. Deci trebuie să ai aceste două concluzii. Tu doar... ai citit primele capitole și ai ajuns la două concluzii.

     Unu: că ești neputincios.
     Și Doi: că există o Putere.
     Apoi puteți începe programul „Alcoolicii Anonimi”, care începe la Pasul Trei.