RESENTIMENTUL

Un vechi membru AA a spus:

„Resentimentul este infractorul numărul unu în recuperare. Distruge mai mulți alcoolici decât orice altceva. Chiar în spatele resentimentelor se află relațiile. Dorințele noastre romantice nu sunt altceva decât un dor de apreciere, afiliere și acceptare bazat pe o experiență trecută pe care am găsit-o plăcută. Asadar retrimitem emotiile din trecut in prezent, sperand sa cream un viitor frumos, dar de foarte multe ori nu facem decat sa recream aceeasi situatie cu o distributie diferita si pe o alta scena.

Suntem sclavii naturii noastre emoționale și trăim în nebunia de sine, unde repetăm aceleași greșeli iar și iar, așteptând un rezultat diferit. Pentru majoritatea alcoolicilor, dragostea este o invitație la nebunie, căci ea poartă cu ea gândirea delirantă și emoții puternice care fac dintr-un amestec puternic de voință de sine.

Instinctele noastre pentru sex, societate și securitate ne determină dorința de conectare cu obiectul afecțiunii noastre. Aceste instincte sunt agenții ego-ului alcoolic. În loialitatea noastră față de ego, încercăm să reparăm, să gestionăm și să controlăm relația pentru că am prefera să avem dreptate decât fericiți. În urmărirea dorințelor noastre, lăsăm deoparte principiile programului și revenim la vechile comportamente ale trecutului.

Suntem oameni care habar n-au cine suntem. Rar ne-am simțit confortabil în propria piele și ne-am identificat cu o sursă externă ca obiect al confortului nostru. Ani de zile alcoolul ne-a umplut golul din suflet, dar întotdeauna a existat o obsesie secundară pe care ne puteam baza pentru a ieși din noi. Relațiile au oferit o sursă adecvată de plăcere în care ne puteam pierde.

Din păcate răul vine la noi îmbrăcat de plăcere, dar în cele din urmă plăcerea s-a dus și rămânem doar cu răul. Căutările noastre romantice de obicei ne bagă în bucluc pentru că atunci când dorințele noastre sunt în plină floare, apare o gândire obsesivă. Gândirea obsesivă ne controlează prin amăgirea minții noastre pentru a ne concentra doar pe plăcerea pe care o căutăm și nu pe consecințele acțiunilor noastre. Când fiorul s-a dus și obiectul dorinței noastre nu mai oferă plăcerea pe care am căutat-o, rămânem cu o resentimentă în plină floare.

Dacă vrem să trăim mult și fericiți în această lume, trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu. În acest scop, trebuie mai întâi să ne împăcăm cu noi, căci dacă nu știm cine suntem, cu siguranță nu știm ai cui suntem. În această stare goală a ființei, căutăm multe plăceri pământești pentru a umple golul din sufletul nostru. Ne bazăm pe alți oameni pentru a ne determina valoarea și ajungem să ne simțim lipsiți de valoare ca rezultat.

Atunci când umplem golul din suflet cu Dumnezeu, natura caracterului nostru se schimbă, iar asta duce la o schimbare în natura relației noastre cu noi înșine și cu ceilalți. Când ne cunoaștem, putem fi sinceri cu noi înșine. Și când suntem sinceri cu noi înșine, putem fi sinceri cu ceilalți. Doar atunci când suntem în aliniere cu adevărul relația noastră cu Dumnezeu este corectă, și primim ceea ce avem nevoie, când avem nevoie, cum avem nevoie.

Astfel suntem capabili să dăruim din noi înșine, decât să luăm ceea ce ne dorim de la alții. Căci harul lui Dumnezeu este suficient, iar noi operăm dintr-o stare de conștiință altruistă, mai degrabă decât din starea de spirit egoistă înrădăcinată în viața noastră alcoolică. Ne regăsim liberi de resentimente, iar relațiile noastre se dovedesc a fi bogate și satisfăcătoare pe măsură ce găsim împlinirea în a dărui, mai degrabă decât a primi "

Abstinenta și recuperarea

Abstinenta și recuperarea nu sunt același lucru... și confuzia dintre cele două este locul în care mulți oameni rămân blocați.

Abstinenta este atunci când nu mai bei.

Recuperarea este atunci când începi să-ți refaci viața.

Abstinenta este fizică.

Recuperarea este mentală, emoțională și spirituală.

Poți să fii treaz și să fii încă supărat. Să rămâi egoist. Să fii încă distrus în gândirea ta. Încă mai rănești oamenii din jurul tău.

Asta pentru că abstinenta elimină alcoolul ...

Recuperarea elimină motivele pentru care ai continuat să te întorci la el.

Abstinenta este linia de start.

Recuperarea este transformarea.

Abstinenta spune: "Nu mai beau. ”

Recuperarea spune: "Eu nu mai trăiesc așa. ”

Recuperarea reală înseamnă responsabilitate.

Înseamnă vindecarea traumei în loc să fugi de ea.

Înseamnă să înveți cum să trăiești viața în termenii vieții fără să scapi de fiecare dată când devine greu.

Am văzut oameni abstinenti de ani de zile... care încă se simt mizerabil.

Și am văzut oameni în recuperare adevărată... plini de pace, scop și creștere.

Așa că nu urmăriți doar timpul de abstinenta ...

Urmăriţi schimbarea.

Pentru că la sfârșitul zilei,

Abstinenta ți-ar putea salva viața...

... dar recuperarea este ceea ce face ca viața ta să merite trăită.

self-will run riot

Alcoolicul este un exemplu de culme a îndărătniciei egoiste neînfrânate, BB, p. 62

„Încăpățânare care face ravagii” ("Self-will run riot") este o expresie cheie de la pagina 62 a cărții „Alcoolicii Anonimi” care descrie rădăcina problemelor unui alcoolic. Se referă la o stare extremă de egocentrism, frică și ego în care un individ încearcă să controleze pe toată lumea și totul, ceea ce duce la relații destrămate și haos intern.

Aspecte cheie:

Problema: Alcoolicul este descris ca un „exemplu extrem de încăpățânare care face ravagii”, condus de frică, autoamăgire, egoism și autocompătimire.

Consecințe: Acest comportament duce la „călcarea pe degetele de la picioare” ale celorlalți, rezultând resentimente, represalii și durere.

Soluția: Textul sugerează că alcoolicul trebuie să „scape de acest egoism” pentru a supraviețui și a găsi sobrietatea.

Acțiune: Subliniază faptul că își îndreaptă voia proprie către o putere superioară, mai degrabă decât să încerce să o repare cu mai multă voință.

Context conex în Cartea Mare:

„Sex Run Riot” (Revoltă sexuală): La pagina 69 (Capitolul 5, „Cum funcționează”), cartea menționează „Dacă sexul face ravagii, există un tumult similar”, sugerând o abordare incontrolabilă, egoistă sau nesăbuită a relațiilor.

Efectul „Tornadei”: Pagina 82 descrie alcoolicul ca fiind ca o „tornadă” care se năpustește prin viețile altora, provocând daune relațiilor.

Mesajul principal este că atunci când alcoolicul funcționează exclusiv pe propriul interes, viața devine imposibil de gestionat.

Dependenţa de voia proprie

Un membru vechi AA a spus:

„Pentru alcoolici, utilizarea voinţei proprii este nebunie deghizată într-o intenţie nobilă. Este a face același lucru din nou și din nou şi a așteapta un rezultat diferit. Aceasta este esența gândirii alcoolice. Atâta timp cât ne bazăm pe propria gândire, suntem în pericol de recidivă. Cea mai bună gândire a noastră ne-a adus la Alcoolicii Anonimi. Dacă gândirea egocentrică rămâne aceeaşi ne va conduce din camerele Alcoolicilor Anonimi înapoi la sticlă.

Utilizarea voinţei proprii este o formulă sigură pentru eșec. Dacă e să trăim mult și fericiți în această lume, este imperativ să îmbrățișăm onestitatea riguroasă și să recunoaștem că am greșit. Făcând acest lucru, aducem distrugerea egocentrismului și aducem umilința necesară pentru a stabili și menține noua noastră ordine a vieții. Oricât de greu ar fi, doar prin recunoașterea greșelilor noastre câștigăm admiterea într-o a patra dimensiune a existenței unde sănătatea și seninătatea devin fundamentul recuperării noastre.

În primul pas, am recunoscut că ne-am înșelat în privința băutului. Eram neputincioși în fața alcoolului și pierdusem puterea de a alege și de a controla atunci când era vorba de băut. În pasul doi, am recunoscut că am greșit în gândirea noastră. În timp ce putem fi sănătoși în alte probleme, gândirea noastră a fost grav răsucită când vine vorba de alcool. În pasul trei, am recunoscut că, poate, am gândit greşit în privința lui Dumnezeu; totuși, ne-am pus viața sub grija Lui.

În pasul patru, am urmărit cu rigurozitate greșelile pe care le-am comis împotriva celorlalți și am enumerat defectele de caracter din spatele gândurilor și acțiunilor noastre jignitoare. Apoi, am recunoscut natura greșelilor noastre în pasul cinci. În pașii șase și șapte, am devenit dispuși ca Dumnezeu să îndepărteze defectele de caracter care s-au dovedit a fi sursa acestor greşeli.

În pașii opt și nouă, începem să facem reparaţiile necesare pentru greșelile noastre față de alții. Și în pasul zece, continuăm să urmărim manifestările acestor greşeli în cuvintele, acțiunile și motivele noastre. Când apar în viața noastră, îl rugăm pe Dumnezeu să le îndepărteze, vorbim cu cineva despre ele și îndreptăm prompt răul pe care l-am provocat.

Urmărind acest traseu al greșelilor noastre și dezvoltând dorința de a îndepărta vina, rușinea, regretul și remușcările care l-au interzis pe Dumnezeu din viața noastră, îi deschidem calea de a intra în inimile și viețile noastre pentru ca El să poată începe să facă acele lucruri pentru noi pe care noi nu le-am putut face pentru noi înșine - ni se redă sănătatea mintală.

Viața noastră de gând este așezată pe un plan mai înalt și devine pământ fertil pentru ca înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu să înflorească. Nimeni nu a avut vreodată de câștigat atât de mult din recunoașterea greșelilor lor ca alcoolicii bolnavi şi suferinzi. Nu doar că creștem spiritual din recunoașterea greșelilor noastre, dar și noul venit care ne urmează calea beneficiază de onestitatea noastră privind abordarea greșită a vieții atunci când ducem mesajul AA către el.

Odată ce ne depășim nevoia neîncetată de a avea dreptate și începem a lua măsurile adecvate, vedem profunzimile nebuniei dependenţei de voia proprie în care am fost dispuși să ne scufundăm doar pentru plăcerea de a avea dreptate. S-ar putea spune că dreptul nostru imaginat de a avea dreptate ne ține în beție, iar dreptul nostru dat de Dumnezeu de a greşi ne ține abstinenţi. "

Tot despre recunostinta

 Un membru AA vechi a spus:

„Pentru majoritatea oamenilor, recunoștința este opțională. Este ceva ce ei exprimă ocazional. Dar pentru alcoolici, a căror speranță este creșterea unei vieți spirituale, recunoștința este un element esențial al vieții zilnice pe care se bazează sobrietatea noastră. Gândurile recunoscătoare duc la acțiuni recunoscătoare, iar acțiunile recunoscătoare sunt un răspuns la recunoașterea unui har pe care nu-l meritam, dar care ne-a fost dăruit gratis. Fiecare zi de sobrietate este o binecuvântare pe care nu o meritam și doar prin harul lui Dumnezeu ni se permite să respirăm aerul liber al recuperării.

Ori de câte ori cineva oriunde întinde mâna pentru AA, alcoolicul recunoscător se întinde înapoi. Indiferent de ceea ce simțim sau de ce circumstanțe trăim, suntem responsabili ca agenți ca Dumnezeu să pună harul său în acțiune ajutând alcolicii bolnavi și în suferinţă. Această grație depășește cu mult limitele părtășiei. Trebuie să fim de maximă folos lui Dumnezeu și oamenilor pe care îi întâlnim pentru a ține la distanță impulsurile negative ale egoismului.

Chiar și după ce ne revenim dintr-o stare mintală și trupească fără speranță, tot purtăm în noi sămânța egocentrismului. În orice moment, această sămânță caută să înflorească în viața noastră de gândire, și se întoarce în căutarea de sine. Apoi ne concentrăm pe ceea ce nu avem, pe ceea ce credem că merităm și cum putem dobândi acest lucru. Această „gândire împuțită”, dacă este lăsată neverificată, duce întotdeauna la o altă criză de „băutură împuțită. "

Atunci când permitem „gândirii puturoase” să intre în mintea noastră, ne-am pierdut concentrarea pe experiența Primului Pas și suntem pe cale să o repetăm. Poate părea un lucru mărunt, dar plângerile noastre despre lume și locul nostru în ea sunt un asalt asupra omnipotenței lui Dumnezeu și o provocare la ordinea Lui. Este o credință că harul Lui este insuficient. Aceasta este o pierdere totală de recunoștință, ceea ce duce la pierderea totală a aprecierii pentru sobrietatea noastră.

Fără recunoștință, problemele noastre se adună din nou asupra noastră și devin imposibil de greu de rezolvat. Relaţiile dulci sunt acre. Casele sunt din nou în dezmembrare, deoarece atitudinea noastră negativă se tem de cei dragi care au riscat și au pariat pe sobrietatea noastră. Ei se tem că trecutul este pe cale să se repete, iar devastarea emoțională, psihologică, fizică, financiară și spirituală este la orizont.

Recunoștința respinge atitudinile negative care fac sobrietatea împovărătoare, în loc de grațierea dintr-o maladie fatală. Pierderea recunoștinței ne face să ne simțim ca și cum am fi închiși într-o cameră de tortură. Încă o dată, devenim neliniștiți, iritați și nemulțumiți. Încă o dată, căutăm ușurința și confortul primei băuturi. Încă o dată, am pornit într-o altă serie de alcoolici care ne aduce față în față cu cei patru călăreți ai apocalipsei alcoolice - teroare, tulburare, frustrare și disperare. Ne primesc cu brațele deschise și cu lanțurile robiei din care am scăpat anterior. Lipsa noastră de recunoștință ne-a făcut, încă o dată, să ne târâm pe drumul josnic ce duce la porțile nebuniei și morții.

Când căutăm să construim o viață spirituală, este firesc să ne viziteze necazurile. Dar dacă păstrăm o inimă recunoscătoare și acționăm în armonie cu Paşii, necazurile nu își fac loc permanent în inimile și mințile noastre. În schimb, vom vedea cum poate beneficia de experiența noastră alcoolicii bolnavi şi in suferinţă. Aceasta este puterea celui de-al doisprezecelea Pas. Ne păstrăm recuperarea punând harul lui Dumnezeu în acțiune și ajutându-l pe nou venit să găsească același har vindecător care ne binecuvântează.

Nicio armă formată împotriva structurii spirituale pe care am construit-o în interior nu poate prospera, căci nimic nu este irosit în economia harului lui Dumnezeu. Fiecare încercare și necaz cu care ne confruntăm cu recunoștință în inimă ne întărește spiritualitatea și suntem răsplătiți cu o viață infinit mai minunată pe măsură ce trece timpul.

10, 11, 12

Un vechi membru AA a spus: 

„Cei Doisprezece Pași sunt o mișcare puternică menită să îndepărteze blocajele spirituale dintre alcoolici și Dumnezeu. Simțim curgerea Duhului Său în noi atunci când urmăm Indicațiile Bune și Ordonate (GOD - Good Orderly Directions) oferite de AA. Prin această experiență spirituală, temerile noastre dispar și începem să simțim apropierea Creatorului nostru. Acesta este un efect extraordinar care are ca rezultat o transformare a personalității ce înlătură obsesia noastră pentru alcool.

Suferim de o stare disperată a minții și a corpului care ne plasează în afara oricărui ajutor uman. Apelurile emoționale spumoase (Frothy emotional appeals) din partea celor dragi nu reușesc să ofere motivația necesară pentru a ne îndepărta de băutură. Avertismentul unui medic despre o criză de sănătate iminentă cauzată de consumul nostru de alcool se dovedește a fi o forță insuficientă în lupta noastră împotriva sticlei. Nici o schimbare geografică nu oferă un remediu pentru boala noastră fatală.

În cazul alcoolicului, există un eșec complet al instinctului de supraviețuire. Instinctul care ne împiedică să punem mâna pe o sobă încinsă nu reușește deloc să oprească obiceiul nostru maniacal de băut. Avem o obsesie a minții atât de mare încât ne împinge să bem împotriva voinței noastre. Există Unul care are puterea de care avem nevoie pentru a ne recupera. Doar Dumnezeu ne poate oferi o apărare eficientă împotriva...” prima băutură.

Odată ce ne trezim spiritual, deschidem un canal și dezvoltăm o conexiune cu Dumnezeu. Prin această conexiune primim puterea de care avem nevoie pentru a depăși obsesia noastră pentru alcool. Această putere ne-a fost întotdeauna disponibilă, dar numai atunci când ajungem să credem în lipsa de speranță și inutilitatea vieții așa cum o trăiam, dobândim dorința de a începe căutarea de sine, nivelarea mândriei noastre și mărturisirea neajunsurilor noastre, care deschid canalul pentru ca puterea lui Dumnezeu să curgă în viețile noastre.

Trebuie să menținem această conexiune clară urmând disciplinele Pașilor Zece, Unsprezece și Doisprezece. Continuăm să fim atenți la bolile spirituale care ne blochează de Dumnezeu. Egoismul, necinstea, resentimentele și frica sunt combustibil pentru obsesia mintală. Așadar, atunci când apar, Îi cerem lui Dumnezeu să le îndepărteze imediat. Vorbim imediat cu cineva despre asta și  îndreptăm rapid dacă am rănit pe cineva.

În Pasul Unsprezece, căutăm prin rugăciune și meditație să dobândim cunoștințe despre voia lui Dumnezeu pentru noi și puterea de a o îndeplini. Dacă simțim o pierdere a puterii Sale în viața noastră, probabil este pentru că „Mergem în locuri unde Dumnezeu nu vrea să mergem, vedem oameni pe care Dumnezeu nu vrea să-i vedem și facem lucruri pe care Dumnezeu nu vrea să le facem. Când urmăm dictatele Creatorului nostru și trăim în voia Lui, primim puterea de care avem nevoie pentru a crește și a prospera în recuperare.

În Pasul Doisprezece, transmitem această putere pe care am primit-o alcoolicului bolnav și suferind. Continuăm să practicăm principiile puterii în toate treburile noastre și ducem mesajul unui alt alcoolic. Când doi sunt adunați în numele Lui, făcând lucrarea Lui, simțim curgerea Duhului Său în noi. Dumnezeu ne oferă ceea ce avem nevoie, când avem nevoie și cum avem nevoie. Harul Său este suficient și modul Său de viață abundent. Așa că îl împărtășim cu frații noștri căzuți și, în schimb, suntem binecuvântați cu un har care vindecă ceea ce dezvăluim.”

RECUNOSTINTA

 Un membru vechi a spus: „Recunoștința este un ecartament excelent prin care ne putem măsura recuperarea. Când ne pierdem recunoștința, am pierdut din vedere experiența Primului Pas, iar drumul pe care ne târâm către destinul nostru fericit devine într-adevăr laborios. Recunoștința este o treabă din interior. Deși participăm în lume, statutul nostru de alcoolici rămâne același indiferent de succesul sau eșecul pe care îl întâlnim în viață.

În recuperare, avem o singură responsabilitate: să rămânem treji și să ajutăm alți alcoolici să obțină sobrietate. Orice altceva este o obligație. Dacă nu reușim să ne îndeplinim responsabilitatea principală, nu vom mai fi în preajmă pentru a ne îndeplini obligațiile. Când ne pierdem dorința de a lucra cu ceilalți, ne-am pierdut recunoștința. Când ne pierdem recunoștința, am pierdut contactul conștient cu Dumnezeu. Fără această conexiune spirituală, voința de sine începe să alerge agresiv pe tot parcursul vieții noastre, iar acțiunile pe care le întreprindem dau naștere unui haos prea familiar.
Ne-am pierdut recunoștința și suntem, din nou, în robie cu ideile, emoțiile și atitudinile egoiste care aduc prima băutură mai aproape de buzele noastre. Fără recunoștință, dorințele noastre devin cereri neîmplinite care înfloresc în resentimente și începem să ne concentrăm asupra nedreptăților pe care alții ni le-au făcut și să căutăm răzbunare de la ei.
Când ne pierdem recunoștința, ne pierdem dorința de a ne îndrepta și căutăm din nou alinare în instinctele noastre pentru sex, societate și siguranță. Când ne pierdem recunoștința, nedreptățile pe care le-am făcut altora par justificate, iar egoismul, necinstea, resentimentele și frica ni se par destul de naturale.
Când ne pierdem recunoștința, decizia luată de a ne preda voința și viața lui Dumnezeu pare o sentință de probă, iar nebunia primei băuturi devine o opțiune atractivă. Ca atare, suntem conduși de frică, autocompătimire, deziluzie și căutare de sine. Noi călcăm pe degetele de la picioare ale semenilor noștri, iar ei se răzbună. Și încă o dată, ne regăsim în zborul plin de realitate, inadaptați la viață, și târându-ne mai aproape de porțile nebuniei și ale morții.
Un alcoolic recunoscător este cel care s-a predat de la modul de moarte al alcoolului, a acceptat modul de viață al lui Dumnezeu și a experimentat o schimbare psihică care le-a transformat gândurile, emoțiile și atitudinea din egocentric în centrat pe Dumnezeu. În această stare, tot ce avem este abundent. Recunoaștem că harul lui Dumnezeu este suficient prin practicarea programului AA în toate afacerile noastre.
Jugul lui este ușor și povara Lui este ușoară în comparație cu disfuncția pe care voința de sine o aduce în viața noastră. Când ne târâm drumul spre destinul nostru fericit, nu vrem doar ceea ce avem, ci mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a luat, ceea ce ne-a lăsat și ceea ce ne-a păzit.
Cu inima recunoscătoare, vom accepta fiecare zi ca pe un dar de la Dumnezeu, o plată excesivă pe care nu o meritam. Așadar, facem din fiecare zi un dar lui Dumnezeu prin practicarea principiilor spirituale în toate treburile noastre și împărțind harul Său din abundență cu cei bolnavi și alcoolici bolnavi. "

Actiunea

 ACȚIUNEA

Programul nu este un program de gânduri.

Este un program de acțiune care (revizuiește) sistemul de gândire.

Nu poți (revizui) sistemul de gândire cu sistemul de gândire. !

Sistemul de gândire este revizuit prin (acțiune).

Acesta este programul Alcoolicii Anonimi.

Pasul 1 si Pasul 2

„Dacă ești la fel de alcoolic ca și noi, credem că nu există o soluție de mijloc. Eram într-o poziție în care viața devenea imposibilă și, dacă am fi trecut în regiunea din care nu există întoarcere prin ajutorul uman, nu aveam decât două alternative: una era să mergem până la capătul amar, ștergând conștientizarea situației noastre intolerabile cât am putut mai bine”

Pasul unu.

„și cealaltă să acceptăm ajutor spiritual”.

Pasul doi.

Gândul predominant în AA astăzi este că ar fi bine să nu vorbești prea mult despre Dumnezeu, pentru că s-ar putea să-l alungi pe noul venit. Cartea Mare nu se deranjează să vorbească despre Dumnezeu. Cartea Mare ne spune că avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, una dintre cele două. Acestea se dovedesc a fi Pasul Unu și Pasul doi.

Un vechi sponsor m-a ajutat foarte mult în acest domeniu. El a spus,, nu trebuie să-ți faci griji că-l falungi pe noul venit vorbind despre Dumnezeu. El a spus, pentru că dacă o faci, atunci whisky-ul îl va aduce înapoi aici dacă trăiește suficient. Cred că undeva trebuie să ne confruntăm cu faptul că puterea umană nu rezolvă boala alcoolismului; că se realizează prin spiritualitate. Avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, Pasul Unu și Pasul doi. El va repeta asta iar și iar și iar pe măsură ce progresăm prin carte.

PREGATIREA PENTRU PASUL 3

Descrierea noastră despre alcoolic' (Aceasta este opinia doctorului),  '...capitolul pentru agnostici' ( Capitolul patru)  „...și aventurile noastre personale înainte și după” (Aceasta este povestea lui Bill și mai multe despre alcoolism.)  '...AU FOST CONCEPUTE SA VA VANDA trei idei pertinente:'

(a) Că ești alcoolic și NU îți poți gestiona propria VIAȚĂ.' Pasul unu.

„(b) Probabil că nicio putere umană nu îți poate alina alcoolismul.” Pasul doi.

 „(c) Că Dumnezeu POATE ȘI VREA.” Acesta este încă Pasul doi.

„Fiind convinși, eram la Pasul Trei, și anume că am decis să ne predăm voința și viața noastră către Dumnezeu așa cum L-am înțeles. Ce vrem să spunem prin asta și ce facem?

Puteți vedea claritatea Cărții Mari. Primele patru capitole și Opinia doctorului au fost concepute pentru a vă vinde ABC-urile care sunt primii doi pași. Dacă ai primii doi Pași, suntem convinși că suntem la Pasul Trei. Dar dacă nu ai primii doi Pași, nu poți începe pasul trei. Acesta este motivul pentru care nu putem începe cu capitolul cinci.

Cartea Mare conține doar Pașii Trei până la Doisprezece. Cartea Mare nu ne spune cum să lucrăm Pașii Unu și Doi. Singurii Pași de acțiune, singurii Pași de lucru sunt de la Trei la Doisprezece. Pasul trei este primul pas din carte. Se bazează pe concluziile primilor doi pași. Deci trebuie să ai aceste două concluzii. Tu doar... ai citit primele capitole și ai ajuns la două concluzii.
     Unu: că ești neputincios.
     Și Doi: că există o Putere.
     Apoi puteți începe programul „Alcoolicii Anonimi”, care începe la Pasul Trei.

Simt nevoia sa repet:

Numărul unu: suntem neputincioși, lipsa de putere, problema, alergia fizică și obsesia psihică. 

Și doi: soluția este puterea, puterea comunității și Puterea experienței spirituale. 

„Nu aveam decât două alternative: 

- una era să mergem pe vechiul drum până la capătul amar, ignorându-ne total conştiinţa care ne spunea că situaţia era de netolerat, (alegem problema - Pasul 1 - rămânem neputincioși)

- iar cealaltă, să acceptăm ajutor spiritual”. (alegem soluția - Pasul 2) (pag. 25)

Lucrurile pe care le facem care ne permit să acceptăm ajutorul spiritual sunt principiile cuprinse în cei 12 pași. Acesta este motivul pentru care a trebuit să facem Pașii Alcoolicilor Anonimi pentru a ne recupera din boala alcoolismului.

Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism şi a trăi o viaţă bazată pe principii spirituale. (pg 44)

Nu este o decizie grea, pentru că nu sunt decât două căi de urmat. Dacă am avea zece ar fi o decizie grea, dar nu există decât două lucruri pe care le putem face.

O decizie, două variante:

pasul 1 - neadmiterea neputinței = MOARTE alcoolica

pasul 2 - admiterea unei puteri superioare = VIAȚĂ spirituală

„Prima cerință este să fim convinși că orice viață bazată pe voință proprie poate fi cu greu un succes. Cu toate acestea, aproape întotdeauna suntem în coliziune cu ceva sau cu cineva, chiar dacă motivele noastre sunt bune.

  Acest lucru numit voință proprie. Înainte de a ne pierde voința proprie, Bill ne-a spus în povestea sa: „Simplu, dar nu ușor... A însemnat distrugerea egocentrismului.” 

Trebuie să luăm o decizie de a renunța la această voință proprie. Acesta este un lucru foarte dificil. Nu este un lucru ușor. Un alcoolic este un exemplu extrem de voință proprie. Și aceasta este rădăcina problemei noastre. 

 

    

Pasul 3 disecat pentru intelegere

 Pasul trei pare a fi un pas atât de ușor de făcut, doar luați o decizie. Și este un pas ușor dacă te-ai pregătit bine în pasul doi. Cum vă puteți preda voința și viețile voastre în grija lui Dumnezeu, dacă nu îl înțelegeți pe Dumnezeu sau dacă înțelegerea se bazează pe calități negative? Răspunsul simplu este că nu poți, dar majoritatea oamenilor nu realizează acest lucru.

Există cinci părți la pasul trei. 

1. AM HOTARAT

Prima parte „Am luat o decizie” ce înseamnă asta? Cu siguranță implică acțiuni suplimentare. Dacă gândul meu nu este urmat de acțiune, atunci nu a fost o decizie, a fost doar o idee bună. O decizie trebuie urmată cu acțiuni pentru a îndeplini gândul. Decizia este sămânța și acțiunea este nevoia de a-i permite să înflorească. Aici acțiunea este pur și simplu de a continua cu pașii.

2. SA NE LASAM VOINTA

A doua parte a acestui pas „a ne lăsa voința” ce înseamnă asta? Am întrebat atât de mulți oameni de-a lungul anilor ce înseamnă asta și cel puțin jumătate dintre ei habar nu au. Cum ai putea să fi făcut acest pas dacă nici măcar nu știi care sunt aceste lucruri pe care le laşi? Cu alte cuvinte, nu poți preda ceva în grija lui Dumnezeu dacă nu știi ce este.

Voința noastră este gândurile noastre. Voința este aparatul meu de gândire. Voința este mintea mea. Voința este lucrul care îmi spune ce să fac.

3. SI VIATA

Partea a treia a acestui pas este „și viaţa noastră” ce este exact asta? Viața noastră este acțiunea noastră. După cum voința este partea mentală (GANDURILE), așa și viața este partea fizică (ACTIUNILE).

Viața mea nu este altceva decât acțiunile mele. Viața mea de astăzi este totalul cumulat al tuturor acțiunilor pe care le-am întreprins de-a lungul vieții mele. Ele au stabilit care este viața mea acum. 

Cu o gândire greșită și decizii proaste și acțiuni proaste, viața mea a fost întotdeauna încurcată. Dar dacă Dumnezeu îmi conduce gândirea și dacă deciziile mele devin mai bune, iar acțiunile mele devin mai bune, atunci viața mea va deveni mai bună. Cred că asta este tot ceea ce încerc cu adevărat să-mi amintesc că am făcut la pasul trei, este să predau acest aparat de gândire lui Dumnezeu .

În acest pas, iau decizia de a preda. Nu voi preda în sine, dar voi decide să încerc să predau. 

4. IN GRIJA

A patra parte a acestui pas; „în grija” este cuvântul care este atât de important. Aceasta este probabil partea cea mai trecută cu vederea parte a pasului. Nu-mi predau cu adevărat gândurile și acțiunile mele lui Dumnezeu. Sunt ale mele pe care trebuie să le gândesc și să le fac pentru mine, dar pot primi asistență dacă cer.

Un exemplu care îmi place este dacă conduc un BMW și mașina mea are nevoie de reparații, nu o duc la orive atelier, nu am incredere, o duc la reprezentanta producătorului - BMW. Dar când îmi iau ei mașina, nu le-o dau lor, o las în grija lor. Mașina este încă a mea.

Dumnezeu mi-a dat viață. Până când este gata să mă cheme acasă, e viața mea. Deci, atunci când viața mea are nevoie de reparații, cine e cel mai bine s-o facă? Îmi las viața în grija lui Dumnezeu.

Nimic din acest pas nu ne scutește de responsabilitatea de a acționa, dimpotrivă. Facem tot ce putem, ne verificăm motivele și lăsăm rezultatele acțiunilor noastre în grija lui Dumnezeu. Ceea ce facem aici este să încercăm să ieșim din a ne concentra pe rezultat. Treaba noastră este să facem lucrarea, iar rezultatele sunt treaba lui Dumnezeu.

5. UNUI DUMNEZEU ASA CUM SI-L INCHIPUIA FIECARE DINTRE NOI

În cele din urmă scrie; „Dumnezeu așa cum L-am înțeles noi.” Dacă observi că cuvântul am înțeles este trecut. Aceasta înseamnă că înțelegerea a început înainte de acest pas. A început la pasul doi.

La pagina 60, imediat după A,B,C (Cele 3 idei pertinente) scrie: „Fiind convinși, eram la Pasul Trei, și anume că am decis să ne predăm voința și viața noastră către Dumnezeu așa cum L-am înțeles. Ce vrem să spunem prin asta și ce facem?” Apoi la pagina 63 al 2-lea paragraf se spune din nou; „Acum eram la Pasul Trei.”

Întrebarea este atunci care dintre ele este corectă? De ce ne spune dacă suntem convinși că suntem la pasul trei și trei pagini mai târziu spune că suntem acum la pasul trei? Te-ai întrebat sau ai vorbit vreodată despre asta?

Prima propoziție a ultimului paragraf de la pagina 60 ne oferă un indiciu de ce.

„Prima cerință este să fim convinși că orice viață bazată pe voință proprie poate fi cu greu un succes.” Să fim sinceri aici, cine dintre noi a fost vreodată convins în acest moment că orice viață bazată pe voință proprie cu greu poate fi un succes? Desigur, mulți dintre noi am fost atât de bătuți de soartă când am ajuns aici, încât eram în cel mai bun caz „destul de siguri”, dar nu chiar convinși. Nimeni nu e. Nu sunt suficient de convins încât să nu mai încerc să controlez lucrurile.

Uită-te la ce scrie în continuare; „Pe această bază, suntem aproape întotdeauna în coliziune cu ceva sau cu cineva, chiar dacă motivele noastre sunt bune.” Întrebarea bună pe care să ți-o pui ar fi „Sunt mereu în coliziune cu ceva sau cu cineva?” Dacă răspunsul este afirmativ, atunci „pe această bază” nu suntem convinși, deoarece avem încă un grad bun de voință proprie.

Restul acestui paragraf și următoarele două pagini întregi 61 și 62 vorbesc despre acest egoism (Un alcoolic este un exemplu extrem de voință proprie) și ne oferă exemple grozave pe care să le analizăm. Propoziție după propoziție, cuvintele aruncă acasă adevărul dur despre cine și cum suntem. Egoist, interesat de sine, controlant, necinstit, egocentric, dacă acesta este foarte mult din cine ești, nu ești încă la pasul trei.

La pagina 62 ne spune; „Mai presus de orice, noi alcoolicii trebuie să scăpăm de acest egoism. Trebuie, sau ne ucide! Dumnezeu face asta posibil. Și adesea nu pare nicio modalitate de a scăpa complet de ego fără ajutorul Lui.” Vedeți că ne pregătim să ne predăm gândurile și acțiunile în grija lui Dumnezeu, dar nu fiți confuzi - nu am făcut-o încă. „Trebuia să avem ajutorul lui Dumnezeu.”

Ultimul paragraf de la pagina 62; „Acesta este cum și de ce. În primul rând, a trebuit să renunțăm să ne jucăm pe Dumnezeu.” De ce trebuie să renunțăm să ne jucăm cu Dumnezeu? „Nu a funcționat.” Pe lângă faptul că nu funcționează, trebuie să înțelegem că, dacă avem cu adevărat nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să încetăm să ne acționăm ca și cum am fi Dumnezeu. „În continuare, am decis că, de acum încolo, în această dramă a vieții, Dumnezeu va fi Directorul nostru.” Ce înseamnă ca Dumnezeu să fie Directorul meu? (Observați litera D majusculă) Înseamnă că îi voi permite lui Dumnezeu să-mi conducă viața. Și cum fac asta? Întorcându-mi gândurile și acțiunile în grija lui Dumnezeu. Următoarea propoziție mă ajută să ajung acolo.

Jumătatea de jos a paginii 60 și paginile 61 și 62 sunt exemple grozave de voință proprie și control de sine. Aceste pagini te vor ajuta să fii convins că orice viață bazată pe voință proprie cu greu ar putea fi un succes. Găsiți exemplele din propria viață care coincid cu cele date. Esența acestui pas este să înveți cum să ieși din a fi centrat pe rezultat și să devii mai centrat pe Dumnezeu, mai centrat pe alții și mai puțin egocentric.

Pasul trei este un început și este un proces de predare. Modul în care luăm acțiunile de a ne preda viața în grija lui Dumnezeu este de fapt în Pașii Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă. Acesta este modul în care ne predăm. Există o decizie de a efectua acele acțiuni. iar decizia este o alegere.

Iau decizia de a mă angaja lui Dumnezeu și că voi continua cu pașii.

A.A. L-A ÎNVĂȚAT SĂ GESTIONEZE SOBRIETATEA

 Cu voia lui Dumnezeu, noi, membrii A.A., s-ar putea să nu mai fim nevoiți niciodată să ne confruntăm cu consumul de alcool, dar trebuie să ne confruntăm cu sobrietatea în fiecare zi. Cum facem asta? Învățând - prin practicarea celor Doisprezece Pași și prin împărtășirea experiențelor la întâlniri - cum să facem față problemelor pe care căutăm să le rezolvăm cu alcoolul, pe vremea când beam.

De exemplu, ni se spune în A.A. că nu ne putem permite resentimente și autocompătimire, așa că învățăm să evităm aceste atitudini mentale purulente. În mod similar, ne eliberăm de vinovăție și remușcări pe măsură ce „curățăm gunoiul” din mintea noastră prin intermediul celui de-al Patrulea și al Cincilea Pas al programului nostru de recuperare. Învățăm cum să nivelăm schimbările emoționale care ne-au băgat în probleme atât când eram în sus, cât și când eram în jos.

Suntem învățați să facem diferenta între dorințele noastre (care nu sunt niciodată satisfăcute) și nevoile noastre (care sunt întotdeauna satisfăcute). Ne lepădăm de poverile trecutului și de anxietățile viitorului, pe măsură ce începem să trăim în prezent, zi de zi. Ni se acordă „seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba” —și astfel pierdem rapiditatea mâniei și sensibilitatea la critică.

Mai presus de toate, respingem fanteziile și acceptăm realitatea. Cu cât beam mai mult, cu atât fanteziam mai mult totul. Îmi imaginam că mă răzbun pentru răni și respingeri. În mintea mea, am jucat și am reluat scene în care eram smuls in mod magic din barul unde stăteam și beam o băutură și eram instantaneu înălțat într-o anumită poziție de putere și prestigiu. Trăiam într-o lume de vis.

A.A. m-a condus ușor din această fantezie pentru a îmbrățișa realitatea cu brațele deschise. Și am găsit-o frumoasă! Căci, în sfârșit, eram împăcat cu mine însumi. Și cu ceilalți. Și cu Dumnezeu.

BIG BOOK, pag. 559

A.A. L-A ÎNVĂȚAT SĂ GESTIONEZE SOBRIETATEA

„Cu voia lui Dumnezeu, poate că nu va trebui niciodată să ne confruntăm cu băutura, dar trebuie să ne confruntăm cu sobrietatea în fiecare zi.”

PAGINA 17 - Comunitatea Alcoolicilor Anonimi

 Dacă am finalizat Povestea lui Bill, am pus bazele. Știm exact care este problema. Aceasta este finalizarea secțiunii referitoare la problemă a cărții. Acum că știm problema putem lua acele informații și trecem la: care este soluția? Când mergi la medic, primul lucru pe care îl face medicul este să afle: care este problema? El pune un diagnostic. Atunci poate scrie o rețetă. Nu poate scrie o rețetă până nu află: care este problema?

La pagina 17 din cap. Exista o solutie începe să se scrie rețeta pentru alcoolismul nostru.

     Am spus că suntem neputincioși și, evident, puterea ar fi soluția. Din moment ce nu putem... să facem nimic în privința corpului, putem lucra doar în minte, spune că credem că acea Putere va trebui să lucreze mai degrabă în minte decât în ​​corp. Așa că acum că vedem că avem o alergie fizică și o obsesie mentală, credem că răspunsul este puterea care lucrează în minte. Prin urmare, am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne poate reda sanatatea mentala. 

Pe măsură ce citim Povestea lui Bill, cu siguranță ne-am identificat cu Bill. Cu siguranță l-am văzut pe Bill recuperându-se de boala. Procesul de recuperare pe care l-a folosit este încă neclar în mintea noastră până în acest moment. Nu suntem cu adevărat siguri ce s-a întâmplat acolo. Dar capitolul doi ne va arăta exact ce sa întâmplat cu Bill. O să facă asta spunându-ne: există o soluție. Va descrie nu numai ce sa întâmplat cu Bill, ci și ce sa întâmplat cu mulți alți oameni.

Alin. 1: „NOI, DIN ALCOOLICII ANONIMI, cunoaștem mii de bărbați și femei care au fost cândva la fel de fără speranță ca Bill. Aproape toți s-au recuperat. Au rezolvat problema băuturii.
     La început, cei care s-au recuperat au fost Bill și Ebby. Ei au fost Comunitatea acelor zile, la început, doi oameni. Dar acum vom vorbi despre mii de oameni. Același lucru a avut loc în viața lor. Aflăm exact ce a avut loc.
Alin. 2) „Suntem americani obișnuiți. Toate secțiunile acestei țări și multe dintre ocupațiile sale sunt reprezentate, precum și multe medii politice, economice, sociale și religioase. '
     Vorbește despre comunitatea Alcoolicilor Anonimi așa cum există astăzi sau la momentul în care a fost scrisă această carte. Fellowship este alcătuit din oameni din multe secțiuni diferite ale țării. Este alcătuit din diferite ocupații. Avem medii politice diferite. Avem medii economice diferite. Avem medii sociale diferite. Avem medii religioase diferite. Alcoolicii Anonimi este probabil cel mai amestecat grup de oameni din lume. Poți vedea oameni cu tot felul de medii sociale, de la cel mai înalt la cel mai de jos, tot felul de ocupații, tot felul de religii. 

Suntem atât de diferiți. De obicei, oamenii care se adună - ca și cum ar avea aceeași religie, sau au același mediu politic, același mediu social - au ceva în comun. Nu avem niciunul dintre aceste lucruri în comun. În mod normal suntem oameni care nu fi trebuit să fim niciodată împreună.
      (p. 17. alin. 2) „Dar există între noi o părtășie, o prietenie și o înțelegere care este de nedescris minunat.”
     Bill folosește această pildă a părtășiei ca și cum, a spus el, suntem ca pasagerii pe un vas de linie grozav. În 1939 aceea a fost modalitatea de a călători în Europa. Aceasta a fost o ilustrare foarte potrivită, deoarece calea de a călători în Europa era pe marile transatlantice.
     (p. 17, par. 2)„Suntem ca pasagerii unui mare vas de linie în clipa e după salvarea din naufragiu, când camaraderia, bucuria și democrația pătrund pe vas de la timonă la masa căpitanului.”
     Pe aceste mari nave maritime erau tot felul de oameni acolo, dar acești oameni erau diferiţi. Era un drum lung de la masa Căpitanului până la timonier (mediu social, bani etc). De fapt, acești doi bărbați nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată în călătoria lor. Așa cum nu ar fi trebuit să ne întâlnim noi niciodată în călătoria vieții. Nu avem nimic în comun, nimic din lucrurile obișnuite. Dar în timpul acelei nopți - și vorbesc despre Titanic tot timpul - când au lovit acel aisberg, când au căzut peste bord, când au lovit apa aceea, acești doi oameni aveau ceva în comun. Au avut o problemă comună. 

Aceasta este frumusețea părtășiei Alcoolicilor Anonimi. Deși nu ar fi trebuit să ne întâlnim niciodată, venim din medii atât de diverse. Am fost aruncați împreună în acelaşi loc. Singurul lucru pe care îl avem în comun este că suferim de boala alcoolismului. Cam asta e singurul lucru. Este singurul lucru pe care îl avem în comun. Aceasta este ceea ce ne leagă. Suferința și problemele sunt legături grozave.
      (p. 17, par. 2) „Spre deosebire de sentimentele pasagerilor navei, totuși, bucuria noastră de a scăpa de dezastru nu se potolește pe măsură ce mergem pe drumul nostru individual”.
     Sunt sigur că în noaptea aceea, odată ce pasagerii navei au fost salvați și s-au întors la uscat, tipul de la timonă probabil a spus, tipul ăsta este prea mare pentru mine. Nu trebuie să mă prostesc cu el. Și sunt sigur că tipul de la masa Căpitanului a spus, nu ar trebui să mă asociez cu acest tip. S-au întors la vechile vieți, pentru că dezastrul lor se terminase. Dar noi vom fi mereu alcoolici.
      (p. 17. alin. 2) „... bucuria noastră nu se potolește pe măsură ce mergem pe căile noastre individuale. Sentimentul de a fi împărtășit un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă.
     Părtășia Alcoolicilor Anonimi este un lucru puternic. Amintiți-vă că am spus în Primul Pas că suntem neputincioși. Deci, una dintre soluțiile la alcoolism este puterea care se află în comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Un nou alcoolic vine printre o grămadă de oameni care s-au recuperat din același lucru pe care îl are el, activ în viața lui. Vede cu ochii lui. Există multă putere în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, doar în părtășia în sine. Dar Bill spune că nu este suficient. Acesta este doar un element din cimentul care ne leagă.
    În 1939, nu puteau să prevadă. Această carte a fost de fapt scrisă înaintea comunității Alcoolicilor Anonimi, pentru că nu aveau decât o sută. Au fost foarte norocoși într-un fel. Nu puteau merge la nouăzeci de întâlniri în nouăzeci de zile. Nu aveau atât de multe. Poți să fii cu adevărat agățat de părtășie, mergi doar la întâlniri, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri. Dar cartea spune că întâlnirile, părtășia nu sunt suficiente. 
Nici participarea la întâlnirile AA nu te va face un membru treaz al Alcoolicii Anonimi. Bill spune, asta nu este suficient.
(p. 17, par. 2-3) „Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.
     „Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună.”
     Am descoperit soluția comună. Nu numai că avem aceeași problemă, dar ceea ce ne leagă astăzi aici este că avem aceeași soluție comună. Mai târziu în Cartea Mare ne va spune că soluția comună este o experiență spirituală vitală, (p. 27, par. 5) care face ca modificări de personalitate suficiente pentru a se recupera. (Anexa II p. 569, alin. 1, în ediția a treia) Chiar pe această pagină ne-a vorbit despre Putere. El a spus că eram neputincioși deja în primul capitol și The Doctor's Opinion. Pe această pagină ne spune - credem că scrie rețeta. Pentru a depăși această neputință, credem că puterea părtășiei și Puterea experienței spirituale vor ajuta individul să depăşească neputința față de alcool. Acestea sunt cele două elemente. Părtășia, da, trebuie să avem părtășia, dar adevărata Putere este în experiența spirituală, care este soluția comună la alcoolism.

Asta reiese când face afirmația că: (p. 17, par. 2-3) „Sentimentul de a fi împărtășit într-un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă. Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.
     „Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună. Avem o cale de ieșire asupra căreia putem fi absolut de acord și asupra căreia ne putem alătura într-o acțiune frățească și armonioasă. Aceasta este vestea minunată pe care această carte o poartă celor care suferă de alcoolism.
     Avertizându-ne că, deși părtășia este un lucru puternic, asta în sine nu este suficient. Vom avea nevoie, de asemenea, de Puterea care vine din soluție - soluție comună. Cred că una dintre cele mai mari tragedii din lume de astăzi este că avem literalmente milioane de oameni care vin la comunitatea Alcoolicilor Anonimi și care nu fac altceva decât să se bucure de părtășie. Nu fac nimic în privința soluției comune.
     Țineţi minte, dr. Silkworth ne-a spus că va trebui să ne schimbăm. A spus că vom avea nevoie de o schimbare psihică. (p. xxvii, par. 1-2) Părtășia nu va aduce acest lucru. Schimbarea psihică se realizează prin soluția comună. Acolo ne schimbăm atitudinile mentale și viziunea asupra vieții. (p. 84, par. 1) Acolo învățăm să trăim și să fim treji și pașnici și fericiți și senini în același timp.
     Văd oameni care vin la AA și nu fac altceva decât părtășie și nu se schimbă. Le este frică. Ei rămân supărați. Ei rămân iritați. Ei rămân neliniștiți și nemulțumiți. Aceeași veche rușine, frică, vinovăție și remușcare le mănâncă și după un timp dispar.
     „Unde s-a dus John?” Ei bine, n-ai auzit, John s-a întors acolo și bea din nou. Sau John a fost ucis într-o epavă de mașină sâmbătă noaptea trecută. Sau John s-a împușcat săptămâna trecută. Aceasta este responsabilitatea noastră, membrii mai în vârstă, de a face acest lucru clar pentru fiecare nou venit care intră pe ușa unei întâlniri a Alcoolicilor Anonimi că există două părți ale soluției. Una este această părtășie extraordinară și este grozavă. Nu cred că am putea supraviețui fără ea. Dar cealaltă este soluția comună, experiența spirituală vitală (p. 27, par. 5) care va fi adusă de trusa simplă de instrumente spirituale puse la picioarele noastre. (pag. 25, alin. 2)

     Cât de importantă era această pagină! 
     Lucrul care ne leagă împreună și lucrul pe care îl avem în comun și nu trebuie să uităm niciodată acest lucru este părtășia noastră care vine din boala alcoolismului, evadarea noastră din dezastrul comun. Este atât de puternic și atât de important. Ne place atât de mult și avem tendința să uităm că asta este doar o parte din cimentul puternic. Acesta este doar un element. Celălalt element - constă în soluția comună.
     
     Prima jumătate a capitolului Exista o soluţie vorbeşte despre noi, cei care alcătuim această părtășie. Vorbeşte despre alcoolic. Explică de ce doar părtășia nu este suficientă.
     Ultima jumătate a capitolului ne va explica apoi care este soluția reală. Cartea nu ne lasă niciodată atârnați nicăieri. Nu face niciodată o declarație pe care să nu explice în continuare. Bill ne arăta în prima jumătate a acestui capitol de ce trebuie să adoptăm soluția care se află în ultima jumătate a acestui capitol.
     Privind această primă pagină a capitolului doi am putut vedea diagnosticul de alcoolism în Opinia medicului. Aici pe pagina (șaptesprezece) vedem soluția. Vedem că nu se află doar în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, ci și în soluția comună. 

Pasul 4 din Big Book disecat (1)

 (p. 63, alin. 4; p. 64, alin. 1) „În continuare ne-am lansat într-un curs de acțiune viguroasă, al cărui prim pas este o curățenie personală, pe care mulți dintre noi nu le încercasem niciodată. Deși decizia noastră a fost un pas vital și crucial...

Pasul trei a fost un pas vital și crucial.

(p. 64, alin. 1) „... ar putea avea puțin efect permanent dacă nu este urmat imediat de un efort neobosit de a face față și de a scăpa de lucrurile din noi înșine, care ne blocaseră.

Am luat decizia de a ne preda voința și viețile noastre în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem. Dacă nu lucrăm pentru a elimina lucrurile care ne blochează în legătură cu Dumnezeu, nu putem pune în aplicare acea decizie. Este evident. Pasul trei este foarte vital. Pasul patru este în întregime despre identificarea acelor lucruri care ne blochează de la acea decizie. Mințile noastre sunt pline de resentimente. Mintea noastră este plină de temeri. Mințile noastre sunt pline de conflict. Deși am luat o decizie, cum poate Dumnezeu să conducă o astfel de minte? Așa că trebuie să trecem la treabă, să curățăm lucrurile care ne blochează de la decizia pe care am luat-o în Pasul Trei.

(pag. 64, alin. 1) „Lichiorul nostru nu era decât un simptom. Așa că a trebuit să luăm în considerare cauzele și condițiile”

Acum începem să luăm măsuri pentru a duce la îndeplinire decizia de la Pasul Trei Foarte important este elementul de timp pentru lucrul Pasului patru.

S-a spus că decizia noastră a fost un pas vital și crucial, dar nu a avut un efect permanent, cu excepția cazului în care a fost urmată IMEDIAT de un efort neobosit de a face față și de a scăpa de lucrurile din interiorul nostru care ne blocau. Oamenii continuă să înttrebe cât de mult ar trebui să aștept înainte de a face pasul patru. Conform cărții, pasul 4 se lucrează imediat după ce facem pasul trei. Există un motiv pentru asta.