abc-urile

 

Se vor face referiri la manuscrisul original așa cum l-a scris Bill în prima seară.

Bill a spus că după o perioadă de rugăciune și meditație în acea noapte, a ridicat creionul. A spus că părea că creionul are o minte proprie. A început să scrie. În aproximativ douăzeci până la treizeci de minute, el a scris acest lucru, capitolul Cum funcționează. Va fi puțin diferit de ceea ce este în cartea de acum. Acesta este Cum funcționează, manuscrisul original, înainte ca ceilalți membri să îl citească.

Descrierea noastră despre alcoolic'

Aceasta este opinia doctorului,

 '...capitolul pentru agnostici'

 Capitolul patru.

 „...și aventurile noastre personale înainte și după”

Aceasta este povestea lui Bill și mai multe despre alcoolism.

 '...AU FOST CONCEPUTE SA VA VANDA trei idei pertinente:'

(a) Că ești alcoolic și NU îți poți gestiona propria VIAȚĂ.'

Pasul unu.

„(b) Probabil că nicio putere umană nu îți poate alina alcoolismul.”

Pasul doi.

 

„(c) Că Dumnezeu POATE ȘI VREA.”

Acesta este încă Pasul doi.

 

Și mare atenție ce scrie Bill în manuscris:

„DACĂ NU SUNTEȚI CONVINS DE ACESTE PROBLEME VITALE, TREBUIE SĂ RECITIȚI CARTEA PÂNĂ ÎN ACEST PUNCT SAU SĂ O ARUNCAȚI”.

Puteți vedea claritatea Cărții Mari în manuscris față de cartea noastră. El spune că în primele patru capitole și Opinia doctorului, capitolul despre agnostic, aventurile noastre înainte și după, Povestea lui Bill, că aceste capitole anterioare au fost concepute pentru a vă vinde ABC-urile care sunt primii doi pași. Dacă ai primii doi Pași, atunci spune el, chiar în următorul paragraf, suntem convinși că suntem la Pasul Trei. Dar dacă nu ai primii doi Pași, zice el, recitește cartea și fă-i sau aruncă cartea. Pentru că nu poți începe pasul trei. Acesta este motivul pentru care nu putem începe cu capitolul cinci.

 Cartea Mare conține doar Pașii Trei până la Doisprezece. Cartea Mare nu ne spune cum să lucrăm Pașii Unu și Doi. Singurii Pași de acțiune, singurii Pași de lucru sunt de la Trei la Doisprezece. Pasul trei este primul pas din carte. Se bazează pe concluziile primilor doi pași. Deci trebuie să ai aceste două concluzii. Tu doar... ai citit primele capitole și ai ajuns la două concluzii.

     Unu: că ești neputincios.
     Și Doi: că există o Putere.
     Apoi puteți începe programul „Alcoolicii Anonimi”, care începe la Pasul Trei.

Am ajuns sa credem

  Capitolul 4 NOI AGNOSTICII

Pasul 2 – Ne vom ocupa de AM AJUNS SĂ CREDEM

În capitolul Noi agnosticii este o mică grădiniță spirituală. Ne va ajuta să înțelegem unde suntem și unde ar trebui să fim. Îmi va arăta o modalitate simplă de a ajunge dintr-un loc în altul. O să-mi schimbe complet înțelegerea despre acest Dumnezeu pe care l-am înțeles absolut greșit înainte de a veni la AA.

 „În capitolele precedente ați învățat ceva despre alcoolism. Sperăm că am clarificat distincția dintre alcoolic și nonalcoolic. 

În primul paragraf, Bill ne pune două întrebări:

1. Când vrei sincer, este adevărat că nu poți renunța complet? (Aceasta este obsesia .)

2. Când bei, ai puțin control asupra cantității pe care o iei? (Aceasta este alergia .)

Dacă răspunsul tău sincer la întrebări este „DA”, atunci probabil că ești alcoolic. Nu trebuie să ne punem nimic mai mult decât acele două (2) întrebări pentru a determina dacă suntem sau nu alcoolici.

„Dacă acesta este cazul, atunci s-ar putea să suferi de o boală (pasul 1) pe care doar o experiență spirituală (pasul 2) o va învinge”.

(Se repetă iar și iar pentru a face să se înțeleagă anumite puncte. Pașii unu și doi.)

O asemenea experienţă poate părea ceva imposibil cuiva care se crede ateu sau agnostic, dar continuând în starea în care se afla, omul se îndreaptă sigur spre dezastru, mai ales dacă este un alcoolic din categoria celor fără speranţă.

Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism ...Pasul unu. „sau a trăi pe o bază spirituală...” Pasul doi.

 

Această carte îmi oferă o nouă înțelegere a lui Dumnezeu. Dacă suntem atei sau suntem agnostici, întrebarea devine, cum ajungem de la acea stare la starea de a fi credincios adevărat? Cartea îmi va spune exact cum să o fac într-un mod foarte simplu. 

Dacă am fi putut face asta prin propria noastră voință, prin propria noastră morală, prin propriile noastre filozofii, nu am fi devenit niciodată membri ai Alcoolicilor Anonimi. 

Cartea îmi va spune care este problema mea reală. Am crezut tot timpul că băutura. Dar cartea spune: „Lipsa de putere, asta a fost dilema noastră. Trebuia să găsim o putere prin care să putem trăi și ea trebuia să fie o Putere mai mare decât noi înșine. Evident. Dar unde și cum să găsim această Putere?

 Ei bine, exact despre asta este vorba în această carte. Obiectivul său principal este să vă permită să găsiți o Putere mai mare decât dvs., care vă va rezolva problema.'

Nu spune care te va ajuta să o rezolvi. Nu spune care vă va permite să o rezolvi. Se spune, care vă va rezolva problema. Până în acest moment, am privit sobrietatea și nu băutura ca fiind lucrul principal. Această pagină spune că nu despre asta este vorba. S-a spus că scopul principal al acestei cărți este să-mi permită să găsesc o Putere mai mare decât mine, care să-mi rezolve problema.

  Destul de interesant, am terminat de vorbit despre alcool. Cartea nu mai vorbește despre alcool. (problema) De pe această pagină se concentrează pe un singur lucru și doar pe un singur lucru. Cum găsești acea Putere? (soluția) Îmi va arăta o procedură foarte simplă de urmat în găsirea acelei Puteri. (programul practic de acțiune) 

„Nu trebuia să ne punem decât o singură întrebare scurtă. „Cred acum...?”
         Dacă ești agnostic, deja crezi. Dacă ești ateu, trebuie să devii dispus să crezi. Aceasta este povestea. (Poți fi chiar credincios, dar cartea îmi oferă o nouă înțelegere a lui Dumnezeu).

Piatra de temelie este a crede. A crede este piatra de temelie a tot ceea ce facem.  „A crede este locul de unde începem. Nu trebuie să avem credință. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să credem (sau să fim dispuși să credem). 

Dacă știu că de ce am nevoie este Puterea și dacă știu că găsirea Puterii poate începe pur și simplu cu credință, atunci mai este doar un lucru pe care trebuie să îl știu cu adevărat pentru a obține acea Putere. A afla unde este acea Putere. 

     Cred că motivul pentru care nu l-am găsit niciodată pe Dumnezeu este că nu știam unde să caut.  Cartea îmi va spune exact unde să-L găsesc pe Dumnezeu.

 

Ne vom uita la un exemplu despre ceea ce se poate realiza prin credință.   

CRISTOFOR COLUMB

Când Columb și-a făcut mica călătorie, nu a mers pe încredere. Nimeni nu făcuse niciodată această călătorie înainte. El a mers strict pe a crede (credință).

Dacă suntem dispuși să facem ceva, având la bază o totală bunăvoință (pasul 1) și dacă credem că putem face (pasul 2), atunci am început drumul spre recuperare (pasii 3 - 12), putând construi ceea ce am vazut la cei care s-au recuperat.

Columb este unul dintre cele mai mari exemple de ceea ce poți face pe baza credinței, dacă ești dispus să schimbi ceva.

Columb a urmat o mică formulă. Veți dori să notați aceste cuvinte cheie în formulă. A urmat o mică formulă pe care lumea a știut-o dintotdeauna. Că, dacă vrei să schimbi ceva, există anumite lucruri care trebuie să aibă loc.

Și primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a schimba ceva este să fii dispus să faci asta. Circumstanțele sunt cele care ne fac dispus. Încercarea de a găsi noua rută comercială către Indiile de Est este ceea ce l-a făcut dispus la schimbare.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l faci pentru a schimba ceva este să crezi că poți face acest lucru. Când a spus: „Cred că lumea este în jurul ei nu este plat, cred că poți ajunge în Est navigând spre Vest.” Dar credința lui nu i-a fost de folos, pentru era încă cu picioarele pe malul oceanului în ziua în care și-a exprimat această credință.

Câteva zile, săptămâni, luni, ani mai târziu a făcut al treilea lucru, a luat o decizie. A spus că mă duc să aflu dacă chestia asta este rotundă sau plată și dacă poți ajunge cu adevărat la est navigând spre vest. Dar nici decizia lui nu i-a fost de folos la nimic, pentru că este încă pe malul oceanului în ziua în care a exprimat acea decizie.

Câteva zile, săptămâni, luni, ani mai târziu, a făcut următorul lucru pe care trebuie să-l faci, a trecut la acțiune.

Nu poți începe cu credință. Singurul lucru pe care îl poți face este

să începi cu a crede (pasul 2)

să iei decizia (pasul 3)

să treci la acțiune (Pașii 4-11)

să obții rezultatele și apoi veți avea credință.

 

Primul lucru pe care trebuie să îl facem pentru a ne recupera din alcoolism este să fim dispuși să ne schimbăm. Și asta ne dă pasul 1: bunăvoința. Ori de câte ori putem vedea că ceea ce facem nu va mai funcționa, atunci devenim dispuși să ne schimbăm.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem este să credem că putem face acest lucru, iar acesta este Pasul 2.

Dar această credință nu ne va fi de folos dacă nu luăm o decizie în acest sens. Și acesta este Pasul 3.

Iar decizia nu ne va fi de folos dacă nu trecem la acțiune. Și aceștia sunt Pașii 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11.

Ca rezultat al acțiunii, atunci vom obține și rezultate (prima parte a pasului 12) Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași...

Acum avem credință. Acum avem cunoștințe. Nu doar credem.

Cum devine un alcoolic dispus să se schimbe?

Foarte simplu, să bea mult alcool, să ajungă la fundul sacului. Și când ai băut suficient, pur și simplu nu mai suporti, atunci devii dispus să te schimbi.

Abia atunci putem începe să vă ajutăm. Vă ajutăm să ajungeți să credeți, să decideți, să acționați și să aveți o trezire spirituală.

Cei 12 pași se bazează pe aceeași formulă identică pe care Columb și orice altă ființă umană au folosit-o vreodată pentru a schimba ceva.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a ne recupera de la alcoolism este să fim dispuși să ne schimbăm , și asta ne oferă Pasul 1 ; vointa . _ De îndată ce putem vedea că ceea ce facem nu va mai funcționa, atunci devenim dispuși să ne schimbăm. Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem este să credem că putem; acesta este Pasul 2. Dar această credință nu ne va face bine dacă nu luăm o decizie în acest sens; acesta este Pasul 3 . Cu toate acestea, acea decizie nu ne va ajuta de nimic dacă nu luăm acțiunea , și acesta este pașii 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11. Rezultatul acțiunii esteși noi vom obține rezultate , așa cum se spune în prima parte a Pasului 12; „După ce am avut o trezire spirituală , ca rezultat al acestor pași…” Acum avem credință. Acum avem cunoștințe. Nu mai credem doar .

 

Viata a devenit imposibil de gestionat

  

Pasul 1 - Viața mea a devenit imposibil de gestionat - De mine!

Există o cratimă la pasul unu. Se separă cele 2 părți ale primului pas. Faptul că viața noastră este imposibil de gestionat este al doilea lucru pe care trebuie să-l recunosc în primul pas. Eu a trebuit să recunosc că a fost greu de gestionat de către mine. Conducându-mi viaţa după mintea mea am făcut-o imposibil de gestionat. De asemenea, a trebuit să recunosc că nu va fi niciodată ușor de gestionat de mine - vreodată!

Un vorbitor a spus că alcoolicii mor pe cratimă. S-ar putea să existe mult adevăr în această afirmație. Ce înseamnă pentru mine să spun că viața mea este imposibil de gestionat? Primul lucru pe care nu am reușit să îl gestionez a fost să nu beau. După ce am luat prima băutură, efectele alcoolului mi-au făcut viața imposibil de gestionat, dar despre ceea ce vorbesc autorii la primul pas este despre viața mea în abstinență. Mulți nou-veniți confundă imposibilitatea de a gestiona viața cu consecințele băutului. Acest lucru este adevărat într-o anumită măsură, dar boala alcoolismului este atunci când cineva este abstinent. Pentru că nu aș putea trăi sobru. Trăind sobru, separat de Dumnezeu, conducând spectacolul, eram în conflict cu toată lumea și cu orice. Eram furios și temător și am luat măsuri care mi-au făcut rău mie și celorlalți. După cum se menționează în Opinia doctorului, alcoolicul devine iritabil, neliniștit, și nemulțumit și caută ușurarea și confortul alcoolului. Apoi ciclul se repetă iar și iar. 

Vorbim despre atingerea fundului sacului. Atingerea fundului sacului nu este legată de circumstanțele externe. Este atunci când nu mai pot nega sinelui meu cel mai profund că am o stare sterilă și fără speranță. Nu am puterea de a-mi schimba circumstanțele. Am nevoie de ajutor și îmi amintesc momentul în care m-am pus în genunchi și i-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute.

Rădăcina problemei mele este egoismul meu. Încercarea de a-mi gestiona viața pe baza voinței proprii nu poate avea niciodată succes! Trebuie să renunț și să recunosc cu adevărat asta pentru sinele meu cel mai profund. Pentru totdeauna. Trebuie să fac primul pas 100 la sută! In fiecare zi.

Thoughts on Recovery – Step One – My life has become unmanageable – By me!

Încă o dată:

Pasul 1 

(1) TREBUIE făcut.

(NU este o SUGESTIE! ; trebuie = nu e opţional)

(2) 100 la sută! 

(nu pe bucăţi şi atent la lipsa de onestitate faţă de sine)

(3) In fiecare zi.

(pentru că nu sunt alcoolic din două în două zile!)

Despre sanatatea mintala

 Înțelegerea termenului de nebunie în spiritul Cărții mari este importantă în primul rând pentru a preveni teama noului venit. Auzim tot timpul oameni care au fost în preajma AA de ceva vreme și povestesc despre frica pe care au simțit-o când erau noi și au văzut cuvântul nebunie în al doilea pas. Auzim iar și iar că noului venit i s-a blocat acceptarea primului pas, într-o măsură sau alta, pentru că ar implica că erau nebuni. Înlăturarea acestor temeri în noul venit ar fi în sine suficientă pentru a justifica un studiu și o explicație a cuvântul nebunie.

Un alt beneficiu evident al înțelegerii termenului de nebunie este acela de a înțelege mai bine Cartea Mare. Acest lucru ne ajută să înțelegem și să lucrăm mai bine pașii Alcoolicilor Anonimi. Acest lucru este valabil mai ales pentru pașii unu, doi și trei. Cu lucrul mai bine la pași probabilitatea recuperării noastre crește și calitatea recuperării noastre este îmbunătățită.

Câteva comentarii direct legate de „nebunie”. Iată mai jos pașii de la 1 la 3 în forma lor cea mai elementară și cum cunoștințele noastre despre „nebunie” ne ajută să înțelegem și să lucrăm acești pași.

PASUL 1: Problema - Neputința - Gândire disproporționată sau nebunie

PASUL 2: Soluția - O putere mai mare - Gândire proporționată sau sănătate mentală

PASUL 3: Decizia între pasul 1 și 2 - O decizie între nebunie și sănătate

La pasul trei ni se cere să alegem între pasul unu și pasul doi. Aceasta este la fel cu a face o alegere între starea noastră de neputință față de alcool și a accepta o putere mai mare decât noi înșine, care ne va rezolva problema. Este o alegere între sănătate mentală și nebunie. Acest lucru este, de asemenea, același cu alegerea între a trăi în problemă (pasul unu) și a trăi în soluție (pasul doi) despre care vorbim atât de des în întâlniri.

Anatomia neputinței noastre față de alcool este simplă. Obsesia ne garantează că vom avea un moment de gândire disproporționată când vom decide să bem. Alergia ne face imposibil să renunțăm la băutură odată ce am început.

Dacă nu putem prezice/prevedea când vom începe, din cauza obsesiei, și dacă nu putem prezice când ne vom opri, din cauza alergiei, atunci suntem neputincioși față de alcool.

Evident, dacă nu începem niciodată să bem nu ar trebui să ne facem griji cu privire la alergia care ne face să continuăm să bem odată ce am început. Asa că întreaga cheie a alcoolismului nostru se află în timpul în care obsesia noastră pentru alcool este atât de puternică încât ne controlează mintea. Timpul chiar dinaintea primei băuturi.

De aceea principalul obiectiv al studiului din cartea mare (cap. Mai multe despre alcoolism) este nebunia primei băuturi. Aici nebunia și neputința față de alcool sunt același lucru.

Insanity of Alcoholism - Just Love Audio

Predarea

 Cuvântul „predare” nu apare nicăieri în cele două texte de bază ale noastre, Cartea Mare și 12&12. Termenul a fost evitat în primul rând din cauza asocierii sale negative cu Oxford Group. Au existat două motive pentru aceasta. În primul rând, grupul avea o cerință de membru în care trebuia să se facă o „predare” într-un genunchi în fața altor membri. Actul era o constrângere și pentru mulți alcoolici a reprezentat unul dintre cele mai inacceptabile aspecte ale religiei. Acesta este unul dintre factorii care au dus în cele din urmă la ruptura cu grupul Oxford și formarea AA.

Al doilea motiv a fost acela că, la momentul scrierii Marii Cărți, Oxford Group fusese prins de o serioasă controversă politică care a implicat Europa în al doilea război mondial. Folosirea unui bine-cunoscut termen Oxford Group în carte ar fi putut atrage AA în acea controversă. Mai mult, într-un timp de război - care în câteva luni avea să prindă și SUA - ideea de predare părea să fie complet deplasată.

Cu toate acestea, pe măsură ce războiul și Oxford Group au dispărut în memorie, a devenit în siguranță utilizarea termenului din nou. Astfel, vom găsi până la 21 de pagini de intrări indexate ca „predare” în As Bill Sees It (În viziunea lui Bill), publicat în 1967. În Reflections, publicat în 1990, vom găsi opt astfel de pagini. Cu toate acestea, aceste schimbări ulterioare, predarea nu a devenit niciodată un cuvânt familiar în AA și este rar folosit în camere. Mai mult, a devenit confundat cu acceptarea, care a fost uneori folosită pentru a o înlocui. Cazul este diferit în celelalte Comunităţi inspirate de AA, care au folosit în mod deschis predarea încă de la începuturile lor.

Cele mai multe idei din În viziunea lui Bill provin din Cartea Mare și din 12&12, și doar una (din „AA Today”), menționează cuvântul direct. Cu toate acestea, ele arată clar cât de centrală este ideea predării în Pași și în întregul program de recuperare. Într-adevăr, este o disciplină spirituală fundamentală, la fel cum smerenia, cu care este strâns legată, este o virtute spirituală fundamentală. Cele două principii sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Umilința este măsura corectiva a mândriei, iar mândria este defectul pe care noi alcoolicii trebuie să îl predăm cel mai mult. Este chiar inima bolii noastre a egoismului și egocentrismului și a voia proprie prin care tindem să ne trăim viața.

De vreme ce se intersectează cu ego-ul nostru, ambii termeni sunt foarte neplăcuţi. Miroase a slăbiciune și nimeni, cu atât mai puțin un alcoolic, nu vrea să recunoască slăbiciunea. Predarea în special sună a lașitate și înfrângere. Nu renunțați niciodată, suntem frecvent sfătuiți. Nu renunța. Nu te preda niciodată.

Toate acestea militează împotriva dezvoltării oricărei înțelegeri rezonabile a principiului și a posibilității de a-l practica în timp ce lucrăm pașii. Totuși, așa cum am citit într-una dintre ideile din În viziunea lui Bill (p.242), AA a fost fondată pe ideea de predare. A apărut din dovezile că doar o experiență spirituală transformatoare ne-ar putea elibera de alcoolismul nostru și că, așa cum a învățat Bill W. de la William James, o astfel de experiență a fost aproape întotdeauna bazată pe calamitate și prăbușire. Înfrângerea a dus la predare, iar predarea a deschis ușa schimbării.

Așa cum am citit în Pasul 12, toți Pașii sunt direcționați către realizarea unei astfel de experiențe spirituale sau trezire. Prin urmare, predarea este esențială pentru toți Paşii. Toţi Paşii implică o predare a mândriei noastre și a defectelor de caracter și emoția care se învârte în jurul ei. Acest lucru ia diferite forme în pași diferiți, așa cum se poate vedea aruncând o privire rapidă asupra fiecăruia.

La Pasul 1, ne predăm lupta pentru putere și control, mai întâi asupra sticlei și progresiv pe restul vieții noastre. A recunoaște că suntem neputincioși în privința alcoolului înseamnă a recunoaște că nu ne putem controla consumul. Din cauza faptului că băutul nostru a ieșit din sub control, viețile noastre s-au îndepărtat de sub control și au devenit de necontrolat. Alcoolul ne-a bătut. A ne preda înseamnă a ne admite și a accepta înfrângerea, a arunca prosopul și a nu mai lupta. Când o facem, lupta noastră s-a încheiat.

În Pasul 2 renunțăm la vechile idei, prejudecăți și vanităţi care ne împiedică să căutăm ajutorul unei Puteri mai mari decât noi și să credem că ne poate readuce la sănătate și ne poate reîntregi.

În Pasul 3 ne predăm voința și viața noastră acelei Puteri sau, după cum spune Pasul, folosind o frază alternativă, ne întoarcem către Puterea superioară. Aici ne este prezentat ideea de a preda ceva cuiva și că acel cineva este întotdeauna acea Putere Superioară, pe care ajungem să o înțelegem ca un Dumnezeu grijuliu și iubitor. Nu ne predăm niciodată altcuiva, nici unei ființe umane și nici unei instituții.

În Pasul 4 renunțăm la furia și resentimentele pe care le putem adăposti încă împotriva celor pe care percepem că ne-au rănit în trecut și care ne pot împiedica să ne examinăm propriile defecte și răul pe care l-am cauzat. Este posibil să trebuiască să predăm și alte defecte, cum ar fi frica egocentrică care ne poate împiedica să cercetăm anumite aspecte ale trecutului nostru sau lipsa de onestitate care ne poate împiedica să căutăm adevărul deplin despre noi înșine.

La Pasul 5 este posibil să trebuiască să predăm mândria și frica egocentrică care ne poate împiedica să fim cu totul cinstiți și să admitem natura exactă a greșelilor noastre, în special unei alte ființe umane. Aici mândria, frica și lipsa de onestitate pot interacționa cu un sentiment distorsionat de vinovăție și de rușine sau doar o jenă simplă.

La Pasul 6, predăm toată rezistența și ne abandonăm procesului de a renunța la toate defectele noastre de caracter, astfel încât Dumnezeu să poată să le îndepărteze. Facem acest lucru o zi și câte un defect pe rând. Deși pot exista momente în care este posibil să nu fim complet gata să renunțăm la un anumit defect, spune 12&12 (p.69), cheia este să nu alunecăm înapoi în vechea noastră atitudine de rebeliune, voie proprie, sfidare și pretenție şi să spunem că nu vom renunța niciodată la defect. A te preda aici înseamnă a rămâne deschis și receptiv la proces.

În Pasul 7 ne predăm mândria noastră pentru toate manifestările sale și îi cerem cu umilință lui Dumnezeu să înlăture toate defectele noastre, continuând procesul de predare pe care l-am început în Pasul 6.

În Pasul 8 renunțăm la orice mânie sau resentimente pe care le putem încă păstra și orice neiertare pe care o putem încă adăposti, pe măsură ce devenim dispuși să facem reparaţii tuturor celor pe care i-am rănit, inclusiv celor care ar fi putut să ne facă rău.

În Pasul 9 predăm orice defect persistent sau dorință care ar putea împiedica un act complet de reparaţie. Acestea pot include mândrie, frică, necinste, nesinceritate, un sentiment distorsionat de rușine sau jenă și vinovăție.

La Pasul 10 continuăm să ne predăm defectele pe măsură ce le descoperim zilnic și practicăm actele de predare din Pașii 5 până la 9, după cum ar putea necesita detaliile situației.

În Pasul 11 ​​ne predăm în totalitate voiei lui Dumnezeu pentru noi, așa cum este revelat prin contactul conștient în rugăciune și meditație, îndeplinind la cel mai înalt nivel predarea intenționată în Pasul 3.

În Pasul 12 ne extindem predarea către toate domeniile vieții noastre, pe măsură ce practicăm principiile programului în toate domeniile vieţii noastre, într-o zi și într-o situație pe rând.

Dacă avem probleme cu ideea de predare, s-ar putea să ne ajute să reflectăm la faptul că o facem tot timpul. Când păstrăm resentimente împotriva cuiva, ne predăm unui defect de caracter și unei emoții bolnave. Alegerea este între a renunța la resentimente și a ceda în faţa resentimentor, lăsându-le să apară şi să rămână.

Ne confruntăm frecvent cu o astfel de alegere: să ne predăm unui defect din noi sau să predăm acel defect, să cedăm pentru o formă sau alta a bolii noastre sau să renunțăm la ea, să ne ținem de ea sau să o lăsăm să plece. Putem ceda furiei, fricii, necinstei, intoleranței și pasiunilor și dorințelor noastre egocentrice sau le putem răsturna.

O formă de predare ne perpetuează boala și ne ține în robia conflictelor și a disputelor; cealaltă ne eliberează să trăim în pace cu noi înșine și cu ceilalți.

The Discipline of Surrender

Comunitatea AA

 Cartea Mare p. xvii, rândul 27 „Societatea născută (această echipă de bețivi a grupului Oxford), „... care fusese fără nume acum a început să se numească Alcoolici Anonimi, după titlul propriei cărți...”

Deci avem doi Alcoolici Anonimi, nu-i așa. Avem o carte intitulată „Alcoolicii Anonimi”, apoi avem o Comunitate (o s-o numim fellowship = părtăşie) intitulată „Alcoolicii Anonimi”. Doi A.A. avem şi astăzi. Și acest lucru este foarte important pentru noi. Acest grup de oameni care fuseseră fără nume, erau cunoscuți ca Echipa de Bețivi ai Grupurilor Oxford, a scris o carte și în acea carte și-au pus programul de recuperare și au numit cartea „Alcoolicii Anonimi”. Și după ce cartea a fost publicaă au decis să se numească „Alcoolicii Anonimi”.

În 1939,

(100 oameni)

programul din cartea „Alcoolicii Anonimi” = programul din Comunitatea AA

erau exact la fel. Cartea a început apoi să fie difuzată în Statele Unite și prima persoană din California a primit o copie a aceastei cărţi. 

CITEŞTE-O

STUDIAZ-O

FĂ CE SPUNE

RECUPEREAZĂ-TE         =         recâştigă sănătatea mintală şi fizică

A început un grup numit „Alcoolicii Anonimi”.

Prima persoană din Arkansas a primit o copie a acestei cărți. 

CITEŞTE-O

STUDIAZ-O

FĂ CE SPUNE

RECUPEREAZĂ-TE         =         recâştigă sănătatea mentală şi fizică

A început un grup numit „Alcoolicii Anonimi”. 

Creșterea comunităţii a început să vină din cartea Alcoolicii Anonimi. Pe măsură ce comunitatea a început să crească și să devină din ce în ce mai mare și mai mare, ei au început să observe ceva ce primii 100 nu au avut. Au început să observe marea putere a unei comunități de oameni care scăpaseră dintr-o problemă comună. Primii o sută nu au avut asta; aveau doar o sută de oameni punct.

Pe măsură ce Comunitatea  a crescut și a devenit din ce în ce mai mare și mai mare, au început să experimenteze puterea comunității, dar apoi au început să pună la îndoială necesitatea severității programului din carte. Și au spus

        Vrei să spui că într-adevăr trebuie să predăm TOATĂ voința și viața noastră în grija lui Dumnezeu, așa cum îl înțelegem?

                Putem să-i încredințăm băutul și să păstrăm restul?

        Vrei să spui că va trebui să împărtășim TOATĂ povestea vieții noastre cu o altă ființă umană?

                La naiba, Dumnezeu știe deja despre asta, noi știm despre asta, de ce să spui altcuiva?

        Vrei să spui că trebuie ca Dumnezeu să ne îndepărteze TOATE defectele de caracter?

                La naiba, nu vom mai avea nicio personalitate dacă face asta!

        Vrei să spui că trebuie să facem reparații pentru TOȚI acei oameni pe care i-am rănit?

        Și au început să spună lucruri precum, poate că nu trebuie să facem toate astea.

        Poate aș putea să iau o parte din ea și să las o parte din ea?

        Poate o putem face în stil a la carte? Luăm ceea ce vrem și lăsăm ceea ce nu vrem?

Cam pe atunci a venit și marea apariție a centrelor de tratament. Nu înțelegeți greșit, nu are nimeni nimic împotriva centrelor de tratament. Ele servesc unui scop demn. Dar în centrele de tratament oamenii încep să audă un alt tip de cuvinte și o altă limbă. Ei încep să intre într-o chestie de terapie de grup și încep să stea în jurul meselor și să vorbească despre problemele lor și încep să dezvolte termeni precum familia disfuncțională. Și încep să folosească cuvinte precum dependență chimică și au început să vorbească despre alții și au început să discute despre relații semnificative și au început să vorbească despre sexul disfuncțional și au început să vorbească despre asta și despre ailaltă. Și programul în centrul de tratament nu a fost ca programul din carte, „Alcoolicii Anonimi”. Ei bine, bineînțeles că oamenii noi din centrele de tratament au venit la A.A. și au vrut să vorbească despre ceea ce știau să vorbească despre ceea ce au învățat în alte locuri.

Programul din carte, „Alcoolicii Anonimi”      =

  =       Programul din Comunitate, „Alcoolicii Anonimi”

=                           (milioane de oameni)

Dar încet, încet, programul în Comunitate a început să se schimbe. Și pe măsură ce anii au trecut, a început să se schimbe tot mai mult și din ce în ce mai mult, până azi când uneori mergi la o întâlnire A.A. și dacă nu ai citit preambulul înainte de întâlnire, tu nu ai ști la ce fel de întâlnire ești, pentru că ei vorbesc despre orice, cu excepția alcoolismului și a recuperării din el. parcă ar fi întâlniri de depresie de grup. Intri acolo simțindu-te destul de bine. La jumătatea întâlnirii cu tine poate să-ți explodeze creierul... la naiba, nici măcar nu merită să mai trăiești.

Nu despre programul din comunitatea Alcoolicilor Anonimi de astăzi vom vorbi.

Vom vorbi despre programul din cartea „Alcoolicii Anonimi” pe care primii o sută l-au folosit, care nu a fost schimbat niciodată.

Programul din Comunitate s-a schimbat cu siguranță.

Programul din carte nu s-a schimbat niciodată.

Cele trei iluzii din Big Book

 "Problema principală a alcoolicului", citim în "Big Book", "este centrată în minte". De ce este așa? În primul rând, alcoolicul se hrănește cu iluzia că, în ciuda evidenței, într-o zi el sau ea ar putea să-și controleze băutul și să se bucure de băutură din nou. În al doilea rând, există iluzia că el sau ea este ca și alte persoane sau va fi o zi. Și, în al treilea rând, există iluzia că el sau ea ar putea să "smulgă satisfacția și fericirea din viață, numai daca ar dirija-o el/ea bine" .

Nu va veni o zi când vom putea să ne controlam și să ne bucurăm de băut, nu suntem ca alți oameni și viața noastră nu poate fi gestionată de noi. Acceptarea acestor fapte ale vieții noastre, împreună cu inventarul personal amanuntit, rugăciunea, meditația și serviciul altruist în slujba altora, ne permite totuși să trăim vieți împlinite și senine, conștiente de Dumnezeu.

Există "trei iluzii" menționate în mod special în "Big Book". Prima "iluzie" se referă la prima parte a Pasului Unu (că suntem "neputincioși față de alcool"), a doua "iluzie" este despre ambele părți ale primului pas, în timp ce a treia "iluzie" se referă la a doua parte a Primul pas (că viețile noastre au devenit, sunt și rămân "de necontrolat"). O înțelegere a tuturor celor trei iluzii este critică dacă vrem să mergem mai departe și să lucrăm eficient ceilalți pași.

Prima "iluzie" se găsește în primul paragraf din capitolul intitulat "Alte date privind alcoolismul", în care citim: "Majoritatea dintre noi nu am vrut sa recunoastem ca sintem intr-adevar alcoolici. Nimanui nu-i convine sa admita ca este diferit fizic si mental de cei din jurul sau. De aceea nu e de mirare ca viata noastra in timpul când beam a fost caracterizată de nenumarate incercari ratate de a demonstra ca noi putem bea ca si ceilalti oameni. Cea mai puternica obsesie a unui om care bea anormal este iluzia ca intr-o zi, intr-un fel sau altul va putea sa controleze si sa simta placerea bautului. Este de-a dreptul uimitor cum persista aceasta iluzie. Ea ii urmareste pe multi până la portile azilurilor sau ale cimitirelor". 
Pentru adevăratul alcoolic, această iluzie poate împiedica în întregime toate încercările de recuperare și se poate dovedi fatală dacă victima acestei iluzii nu este în stare să-și depășească pofta de alcool.

În Prefața la Big Book Opinia unui medic, citim: "... cred că acțiunea alcoolului asupra alcoolicilor cronici este o manifestare a unei alergii, că fenomenul de nevoie aprigă de alcool este limitat la această categorie și nu apare niciodată la băutorii normali, temperați. Aceste persoane alergice nu pot folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nicio formă și, odată ce și-au format obiceiul de a bea și descoperă că nu se mai pot dezvăța, odată ce și-au pierdut încrederea în sine și in lucrurile omenești, problemele lor se acumulează și devin uimitor de greu de rezolvat." 
Un alcoolic "nu poate folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nici o formă." Iluzia că el sau ea poate controla din nou și să se bucure de băut trebuie să fie astfel complet distrusă. 

Nu te pierde în amăgirea că într-o zi poți bea din nou ca în vremurile vechi. Vei relua băutul de acolo de unde l-ai lăsat!!!

A doua "iluzie" este prezentată în al doilea paragraf din capitolul "Alte date privind alcoolismul". Citim: Am învățat că trebuie să recunoaștem pina in adincul sufletului nostru că suntem alcoolici. Acesta este primul pas spre revenirea la sanatate. Trebuie sa distrugem iluzia ca sintem ca ceilalti oameni sau ca am putea fi. " 

Această a doua "iluzie" este relevantă atât pentru prima, cât și pentru cea de-a doua jumătate a pasului unu. Există o veche zicală în A.A. că odată ce un castravete devine un murat, nu poate deveni niciodată un castravete din nou. Acest lucru este ilustrat de povestea (pag. 31) omului care a renunțat la băut la vârsta de treizeci de ani, doar să se pensioneze și să înceapă să bea iar la vârsta de cincizeci de ani. În două luni a fost internat pentru alcoolism. Povestea lui ilustrează modul în care alergia fizică nu dispare niciodată și, așa cum se pare, din experiența noastră, obsesia netratată pentru alcool doar se înrăutățește în timp, nu se îmbunătățește.

A treia "iluzie" se găsește în descrierea alcoolicului ca "actor" (pag. 58 din "Big Book"). Citim: "Care este oare problema sa cea mai mare? Nu cumva caută să iși satisfacă propriile interese, chiar și atunci când încearcă să fie bun cu ceilalți? Nu e el oare victima iluziei că ar putea smulge satisfactia si fericirea suprema a vietii, numai de-ar dirija-o el bine?" 

Până nu ne debarasăm de prima  "iluzie", nu putem să rămânem abstinenți. 
Până nu distrugem cea de-a doua "iluzie", putem să rămânem abstinenți, dar vom rămâne prinși în interiorul nebuniei vechilor noastre moduri de gândire. 
Până nu scăpăm de a treia iluzie, aceea de a controla incontrolabilul, nu vom cunoaște seninătatea abstinenței. 
Dar, odată ce acceptăm și vedem dincolo de cele trei "iluzii", vom putea să trăim ceea ce Bill W. descrie ca "the Sunlight of the Spirit". Ne vom fi recuperat dintr-o "stare mentală și trupească aparent fără speranță".

Programul Big Book vs Programul Comunitatii

 De la sugestia făcută de „The Grapevine” la sfârșitul anilor ’60 conform căreia întâlnirile „Open Discussion” (Discuții deschise) ar putea fi o idee bună, a existat o schimbare în mesajul prezentat în săli de la un accent pe Programul Alcoolicilor Anonimi la „terapie de grup” în care oricine și toată lumea are privilegiul de a vorbi despre orice ar putea avea în minte. Rezultatul a fost o scădere severă a ratei de succes a alcoolicilor care găsesc o recuperare de durată.

Auzim o mulțime de lucruri spuse în întâlniri care nu pot fi conciliate cu programul descris în Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi. Iată o listă a opiniilor, perspectivelor și sloganurilor pe care le auzim adesea în camere și ce are de spus textul nostru original Big Book of Alcoholics Anonymous (ediția a IV-a) despre asta.

„Suntem cu toții la doar o distanță de braț de o băutură”

Pagina 84, paragraful 4, „Și am încetat să ne luptăm cu orice sau cu cineva – chiar și cu alcoolul. Căci până în acest moment sănătatea mintală va fi revenit. Rareori ne va interesa alcoolul. Dacă suntem tentați, ne dăm înapoi ca de la o flacără fierbinte. Reacționăm în mod normal și sănătos și vom descoperi că acest lucru s-a întâmplat automat. Vom vedea că noua noastră atitudine față de băutură ne-a fost dată fără nici un gând sau efort din partea noastră. Doar vine! Acesta este miracolul. Nu ne luptăm cu ea, nici nu evităm ispita. Ne simțim ca și cum fost plasați într-o poziție de neutralitate – în siguranță și protejați. Nici măcar nu ne-am jurat. În schimb, problema a fost eliminată. Nu există pentru noi”

„Nu bea și mergi la întâlniri.”

Pagina 34, paragraful 2: „Mulți dintre noi am simțit că avem destul caracter. Era o dorință extraordinară de a înceta pentru totdeauna. Cu toate acestea, ni s-a părut imposibil. Aceasta este trăsătura derutantă a alcoolismului așa cum îl știm noi – această incapacitate totală de a-l lăsa în pace, indiferent cât de mare ar fi necesitatea sau dorința.”

Pagina 34, paragraful 3: „Dacă o astfel de persoană poate renunța pe o bază non-spirituală depinde de măsura în care și-a pierdut deja puterea de a alege dacă va bea sau nu”.

Pagina 17, paragraful 2: „Spre deosebire de sentimentele pasagerilor navei, totuși, bucuria noastră de a scăpa de dezastru nu se potolește pe măsură ce mergem pe drumul nostru individual. Sentimentul de a fi împărtășit într-un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă. Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.”

„AA este singura modalitate de a rămâne treaz.”

Pagina 95, paragraful 4: „Dacă el crede că poate face treaba într-un alt mod sau preferă o altă abordare spirituală, încurajează-l să-și urmeze propria conștiință. Nu avem monopol asupra lui Dumnezeu; avem doar o abordare care a funcționat pentru noi.”

„Trebuie să fii bun cu tine însuți”

Pagina 74, paragraful 2: „Regula este că trebuie să fim duri cu noi înșine, dar întotdeauna să fim atenți la ceilalți.”

„Ia ce vrei și lasă restul”

Pagina 17, paragraful 3: „Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună. Avem o cale de ieșire asupra căreia putem fi absolut de acord și asupra căreia ne putem alătura într-o acțiune frățească și armonioasă. Aceasta este vestea minunată pe care această carte o poartă celor care suferă de alcoolism.”

„Puterea ta Superioară poate fi orice vrei tu să fie; un mâner, o cutie Dr. Pepper, un bec, orice lucru vechi.”

Pagina 59, Pasul 2: „Am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne poate reda sanatatea mentala.” (Un mâner de ușă?)

Pagina 45: Paragraf: 2: „Lipsa de putere, asta a fost dilema noastră. Trebuia să găsim o Putere prin care să putem trăi și trebuia să fie o Putere mai mare decât noi înșine.” (O cutie de Dr. Pepper?)

Pagina 25: Paragraful 3: „Marele fapt este acesta și nimic mai puțin: că am avut experiențe spirituale profunde și eficiente* care ne-au revoluționat întreaga atitudine față de viață, față de semeni și față de universul lui Dumnezeu. Faptul central al vieții noastre astăzi este siguranța absolută că Creatorul nostru a intrat în inimile noastre și trăiește într-un mod care este într-adevăr miraculos. El a început să realizeze acele lucruri pentru noi pe care nu le-am putea face niciodată singuri.” (Un bec?)

„Stai departe de relații pentru primul an!”

Pagină. 69, paragraful 1: „Nu vrem să fim arbitrii comportamentului sexual al nimănui”.

Pagina 69, paragraful 3: „În meditație, Îl întrebăm pe Dumnezeu ce ar trebui să facem cu privire la fiecare problemă specifică. Răspunsul corect va veni dacă vrem.”

Pagina 69, paragraful 4: „Numai Dumnezeu poate judeca situația noastră sexuală.”

Pagina 69-70: „Consilierea cu alte persoane este adesea de dorit, dar lăsăm pe Dumnezeu să fie judecătorul final.”

Pagina 70, paragraful 2: „Ne rugăm cu stăruință pentru idealul potrivit, pentru îndrumări în fiecare situație îndoielnică, pentru sănătate mentală și pentru puterea de a face ceea ce trebuie.”

„Asigură-te că ai pus ceva bun despre tine în inventarul de la pasul 4.”

Pagina 64 paragraful 3 „În primul rând, am căutat defectele machiajului nostru care ne-au cauzat eșecul.”

Page 67 paragraful 3 „Inventarul era al nostru, nu al celuilalt. Când ne-am văzut defectele, le-am enumerat.”

Pagina 71 paragraful 1 „Dacă ai luat deja o decizie și ai făcut un inventar al handicapurilor tale mai mari, ai făcut un început bun.”

That Ain't in the Big Book!