BIG BOOK - INTRODUCERE

ALCOOLICII ANONIMI

O relatare a modului în care multe mii de bărbaţi şi femei s-au restabilit de pe urma alcoolismului

Prima ediţie în limba română

1

CUPRINS

Cuvânt introductiv la ediţia în limba română ............................................................ 3

Prefaţă...................................................................................................................... 4

Cuvânt introductiv la prima ediţie.............................................................................. 5

Cuvânt introductiv la a doua ediţie............................................................................ 6

Cuvânt introductiv la a treia ediţie ............................................................................ 9

Opinia unui medic .................................................................................................. 10

1. Povestea lui Bill.................................................................................................. 14

2. Există o soluţie ................................................................................................... 22

3. Alte date privind alcoolismul............................................................................... 28

4. Noi, agnosticii..................................................................................................... 35

5. Cum funcţionează metoda noastră .................................................................... 41

6. Transpunerea în fapte ........................................................................................ 48

7. Întrajutorarea...................................................................................................... 56

8. Pentru soţiile alcoolicilor .................................................................................... 63

9. Viaţa familiei de acum înainte............................................................................. 71

10. Pentru patroni .................................................................................................. 78

11. O imagine a viitorului dumneavoastră .............................................................. 85

12. Coşmarul doctorului Bob ................................................................................. 92

ANEXE.................................................................................................................... 97

I. Tradiţia A.A.......................................................................................................... 97

Cele douăsprezece tradiţii ..................................................................................... 97

Cele douăsprezece tradiţii (forma lungă) ............................................................... 98

II. Experienţa spirituală......................................................................................... 100

III. Părerea medicilor despre A.A.......................................................................... 101

IV. Premiul Lasker ................................................................................................ 102

V. Părerea clericilor despre A.A. .......................................................................... 102

VI. Cum se poate lua legătura cu A.A.-ul.............................................................. 103

2

ALCOOLICII ANONIMI sunt o comunitate de bărbaţi şi femei, care îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului.

Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. A.A.-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere; ne finanţăm prin contribuţiile noastre.

A.A.-ul nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; nu doreşte să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză.

Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.

© A.A. Grapevine

3

CUVÂNT INTRODUCTIV LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Cartea pe care o ţineţi acum în mână, publicată în original în 1939, pe când numărul membrilor A.A. se ridica abia la vreo sută, a fost tradusă de atunci în treizeci şi nouă de limbi.

La începutul anului 2000 (termenul stabilit pentru publicarea prezentei ediţii), numărul total al membrilor Comunităţii A.A. din întreaga lume era estimat la peste două milioane, cu 98.000 de grupuri, în 150 de ţări. Această traducere conţine textul de bază al programului A.A. de restabilire din boala alcoolismului, program al cărui mesaj a rămas neschimbat de peste cinci decade. Deşi anumite informaţii şi expresii care apar în text reflectă realităţile istorice şi sociale din Statele Unite de acum o jumătate de secol, esenţa programului A.A. rămâne, se pare, remarcabil de limpede în traduceri; principiile sale fundamentale, indiferent de limba în care sunt exprimate, sunt aplicate cu succes de către persoane de ambele sexe, de toate vârstele şi de toate naţionalităţile, pe întregul glob. Diferenţele lingvistice, precum şi cele de ocupaţie, de clasă socială, sex sau rasă, care ridică de multe ori bariere formidabile în alte sfere de activitate umană, par a nu prezenta nici un obstacol în calea transmiterii mesajului A.A., un mesaj bazat pe experienţa comună în suferinţă; acest mesaj izvorăşte dintr-o comunitate a iubirii care nu ţine cont de deosebirile legate fie de obârşie, fie de situaţia socială sau materială.

4

PREFAŢĂ

Aceasta este a treia ediţie a cărţii Alcoolicii Anonimi. Prima ediţie a apărut în aprilie 1939. În următorii şaisprezece ani, au fost puse în circulaţie peste 300.000 de exemplare. A doua ediţie, publicată în 1955, a atins un număr total de 1.150.000 de exemplare.

Deoarece această carte a devenit textul de bază al Comunităţii A.A. şi a ajutat un număr atât de mare de alcoolici, bărbaţi şi femei, să-şi refacă sănătatea, trăim sentimentul sincer că este de dorit să nu facem schimbări radicale în textul iniţial. Prin urmare, prima porţiune a volumului de faţă, care descrie programul A.A. de recuperare, a fost lăsată neatinsă în cursul revizuirilor făcute atât pentru a doua, cât şi pentru a treia ediţie. Secţiunea intitulată Opinia unui medic este reprodusă aici exact aşa cum a fost scrisă în 1939, de către Dr. William D. Silkworth, medic, marele binefăcător al Societăţii noastre, acum decedat.

A doua ediţie a adăugat anexele, cele Douăsprezece Tradiţii şi informaţiile despre cum se poate lua legătura cu A.A.-ul. Dar schimbarea majoră a fost cea din secţiunea povestirilor personale, care a fost extinsă pentru a arăta creşterea Comunităţii. Povestea lui Bill, Coşmarul lui Dr. Bob şi încă o povestire personală din prima ediţie au rămas intacte. Altele câteva au fost reactualizate. Au fost adăugate treizeci de povestiri noi. Toate au fost grupate în trei părţi, sub titlurile care apar şi în a treia ediţie.

Partea I (Pionierii A.A.-ului) este neschimbată. Trei dintre povestirile Părţii a Ii-a (Ei sau oprit la timp) au fost păstrate din ediţia a doua; s-au adăugat opt povestiri noi. În Partea a IlI-a (Ei au pierdut aproape totul), trei povestiri au fost reţinute din ediţia anterioară iar cinci sunt noi.*

Toate schimbările efectuate în "cartea cea mare" (Big Book, în original, cum este poreclit acest volum, cu drag, de către membrii A.A.), au avut un singur scop, acela de a-i reprezenta pe membrii Comunităţii Alcoolicilor Anonimi cu acurateţe sporită, făcând astfel mesajul A.A. accesibil unui număr mai mare de alcoolici. Dacă aveţi o problemă cu băutul, sperăm că poate vă veţi opri din când în când din lectura cărţii, gândind: "Da, asta mi s-a întâmplat mie"; sau, mai important: "Da, aşa m-am simţit eu" sau, cel mai important: "Da, cred că programul acesta poate funcţiona şi în cazul meu".

* Povestirile personale menţionate aici, ale membrilor A.A. americani, nu sunt incluse în această traducere.

[Nota trad.]

5 

CUVÂNT INTRODUCTIV LA PRIMA EDIŢIE

Acesta este cuvântul introductiv aşa cum a apărut în cea dintâi tipărire a primei ediţii, în 1939.

Noi, cei din Comunitatea Alcoolicilor Anonimi, suntem peste o sută de bărbaţi şi femei care ne-am recuperat dintr-o stare mintală şi fizică ce păruse fără speranţă. Principalul scop al cărţii de faţă este acela de a arăta altor alcoolici cum anume ne-am refăcut sănătatea. Sperăm că aceste pagini se vor dovedi atât de convingătoare, încât nu vor fi necesare confirmări suplimentare. Credem că relatarea experienţei noastre va ajuta la o mai bună înţelegere a alcoolicului, deoarece mulţi oameni nu sesizează faptul că alcoolicul este o persoană foarte bolnavă. Şi apoi, suntem siguri că modul nostru de viaţă este în avantajul tuturor.

Este important să rămânem anonimi, din cauză că suntem prea puţini în prezent, pentru a face faţă numărului copleşitor de solicitări care ar putea veni, după publicarea acestei cărţi.

Cum majoritatea dintre noi suntem oameni de afaceri sau de alte profesiuni, nu ne-am putea achita de obligaţiile de serviciu, într-o asemenea eventualitate de suprasolicitare. Am dori să se înţeleagă faptul că munca dedicată alcoolicilor este desfăşurată în timpul nostru liber. Îi îndemnăm pe toţi cei din A.A. care scriu sau vorbesc public despre alcoolism, să nu-şi menţioneze numele, ci să se prezinte ca: "membri ai Comunităţii Alcoolicilor Anonimi." De asemenea, insistăm cu seriozitate ca presa să ne respecte această rugăminte, deoarece altfel se vor crea mari obstacole în munca noastră de întrajutorare.

Noi nu suntem o organizaţie în sensul tradiţional al cuvântului. Nu pretindem nici un fel de cotizaţii sau taxe. Singura cerinţă pentru a fi membru este o dorinţă onestă de a înceta băutul. Comunitatea noastră nu este înrudită cu nici o religie, sectă sau confesiune, nici nu se opune vreunei organizaţii, credinţe sau instituţii. Pur şi simplu, dorim să-i ajutăm pe cei afectaţi de alcoolism.

Vom citi întotdeauna cu mare interes scrisorile de la cei care obţin rezultatele dorite cu ajutorul acestei cărţi, mai ales de la aceia care au început întrajutorarea cu alţi alcoolici. Nu dorim nimic altceva, decât să le fim de ajutor celor care suferă de alcoolism.

Suntem bucuroşi să răspundem solicitărilor de informaţii suplimentare, venite din partea societăţilor ştiinţifice, medicale şi religioase.

Alcoolicii Anonimi.

6

CUVÂNT INTRODUCTIV LA A DOUA EDIŢIE

Cifrele statistice din acest cuvânt introductiv descriu Comunitatea A.A. în 1955

Primul cuvânt introductiv la această carte a fost scris în 1939. De atunci, s-a produs un miracol de proporţii. Cu ocazia primei tipăriri, ne exprimam speranţa ca "fiecare alcoolic care călătoreşte să poată găsi Comunitatea Alcoolicilor Anonimi, când ajunge la destinaţie". Textul nostru mai spunea: "grupuri de doi, trei sau cinci de-ai noştri au apărut deja în alte localităţi".

Au trecut şaisprezece ani de la prima tipărire a acestei cărţi, până la apariţia celei de-a doua ediţii, în 1955. În acest scurt interval, Comunitatea Alcoolicilor Anonimi a crescut la 6.000 de grupuri, cuprinzând cu mult peste 150.000 de alcoolici recuperaţi.

Se pot găsi grupuri A.A. În fiecare din Statele Unite şi în toate provinciile Canadei.

A.A.-ul înfloreşte în Marea Bri-tanie, în ţările scandinave, în Africa de Sud, în America de Sud, în Mexic, Alaska, Australia şi Hawai.* în total, A.A.-ul cunoaşte începuturi promiţătoare în vreo cincizeci de ţări şi posesiuni ale Statelor Unite. El prinde viaţă acum şi în Asia. Mulţi dintre prietenii noştri ne încurajează, spunând că acesta nu este decât începutul, un început de bun augur, pentru un mare viitor.

Scânteia din care s-a născut primul grup A.A. s-a produs la Akron, Ohio, în iunie 1935, în cursul unei discuţii dintre un agent de bursă din New York şi un medic din Akron. Cu şase luni mai înainte, agentul de bursă fusese eliberat din obsesia de a bea, printr-o bruscă experienţă spirituală, survenită în urma întâlnirii cu un prieten alcoolic, care fusese în contact cu grupurile Oxford** din acele zile. Agentul fusese ajutat în New \brk într-o foarte mare măsură şi de (acum răposatul) Dr. William D. Silkworth, un specialist în alcoolism, considerat în prezent de către membrii A.A. drept un sfânt al lumii medicale. El este autorul istorisirii despre începuturile A.A.-ului, pe care o puteţi citi în paginile următoare. De la el, agentul de bursă îşi însuşise adevărul legat de natura gravă a alcoolismului. Deşi nu putea accepta toate principiile grupurilor Oxford, omul nostru s-a convins de faptul că era nevoie de un inventar moral şi de o confesiune în legătură cu defectele de personalitate; s-a convins de nevoia de a repara relele făcute, de a-i ajuta pe alţii, precum şi de a crede în Dumnezeu şi a depinde de El.

Înainte de călătoria sa la Akron, trudise la ajutarea multor alcoolici, bazându-se pe teoria că doar un alcoolic poate ajuta un alt alcoolic. Dar nu reuşise nimic altceva, decât să-şi menţină propria abstinenţă. A plecat la Akron pentru negocieri într-o afacere, dar afacerea a eşuat, ceea ce l-a lăsat cu marea teamă că ar putea reîncepe să bea. Brusc, şi-a dat seama că, pentru a se salva, trebuia să ducă mesajul său altui alcoolic, care s-a dovedit a fi medicul din Akron.

Acest medic încercase în repetate rânduri să-şi rezolve problema alcoolismului pe căi spirituale - fără succes. Dar atunci când agentul de bursă i-a reprodus cuvintele lui Dr. Silkworth cu privire la natura disperată a condiţiei alcoolismului, medicul a început din nou

* în 1955, Alaska si Hawai erau doar teritorii ale S.U.A. [Nota trad.]

** Grupurile Oxford, o organizaţie fondată la Universitatea Oxford în 1921, adeptă a "moralităţii absolute"; ca mişcare religioasă de temperanţă, avea un spectru foarte larg de preocupări în scopul salvării tuturor celor vinovaţi de orice fel de păcate. Co-fondatorii A.A.-ului au îmbrăţişat câteva dintre punctele spirituale prescrise în doctrina grupurilor Oxford si au avut fericita inspiraţie de a limita scopul A.A.-ului strict la ajutarea alcoolicilor să ajungă la abstinenţă si să şi-o menţină. [Nota trad.]

7

căutarea remediului spiritual pentru boala sa, de data aceasta cu o bunăvoinţă pe care nu o mai avusese niciodată înainte. A ajuns la abstinenţă şi nu a mai băut niciodată, până la moarte, în 1950.

Aceasta părea să dovedească faptul că un alcoolic putea influenţa un alt alcoolic într-un mod în care nici un nealcoolic nu o putea face. Era clar şi că perseverenţa alcoolicilor în munca de întrajutorare era vitală pentru recuperarea permanentă a sănătăţii.

În consecinţă, cei doi au pornit la treabă, aproape cu frenezie, lucrând cu alcoolicii care soseau la Spitalul Municipal din Akron. Primul lor caz, unul disperat, s-a restabilit imediat, a devenit membrul A.A. numărul trei şi nu a mai băut niciodată. Activitatea desfăşurată în Akron a continuat toată vara lui 1935. Au fost multe eşecuri, dar a existat şi câte un succes încurajator, din când în când.

Înainte de reîntorcerea Ia New York a agentului de bursă, în toamna anului 1935, primul grup A.A. se formase de fapt, fără ca cineva să-şi dea seama de aceasta, la vremea respectivă.

Spre sfârşitul anului 1937, numărul membrilor cu o perioadă substanţială de abstinenţă fericită era suficient de mare, pentru a-i convinge pe cei din grup că în întunecata lume a alcoolicilor pătrunsese o lumină nouă.

Un al doilea mic grup s-a format imediat la New York, urmat în 1937 de al treilea, la Cleveland. Şi, în diferite localităţi, existau şi alţi alcoolici care veniseră în contact cu ideile de bază circulate în Akron şi New York şi care încercau să formeze grupuri A.A. În oraşele respective.

Sosise vremea, cum credeau acele grupuri, ca mesajul şi experienţa lor de excepţie să fie aduse la cunoştinţa lumii. Hotărârea lor fermă a dat roade în primăvara lui 1939, prin publicarea acestui volum. La vremea aceea, existau aproximativ o sută de membri, bărbaţi şi femei. Tânăra societate, care nu avusese nici un nume, a început acum să fie numită Alcoolicii Anonimi, după titlul propriei sale cărţi. Perioada de tatonări a luat sfârşit şi A.A.-ul a intrat într-o nouă fază din etapa sa de pionierat.

Odată cu apariţia noii cărţi, au început să se petreacă multe lucruri. Dr. Harry Emerson Fosdick, preot de marcă, a revizuit cartea şi a aprobat-o. În toamna anului 1939, Fulton Oursler, pe atunci editor al revistei Liberty, a tipărit un articol intitulat "Alcoolicii şi Dumnezeu". Aceasta a adus micului birou din New York, abia înfiinţat, o avalanşă de 800 de solicitări frenetice. S-a răspuns amănunţit la toate scrisorile; au fost expediate broşuri şi cărţi.

Acei membri ai grupurilor existente care făceau călătorii ca oameni de afaceri, erau puşi în legătură cu posibilii începători. S-au format noi grupuri şi s-a descoperit, spre surprinderea tuturor, că mesajul A.A. putea fi transmis prin scrisori, la fel de bine ca prin viu grai. La sfârşitul anului 1939, se estima că 800 de alcoolici erau pe drumul recuperării.

În primăvara lui 1940, John Rockefeller, Jr. a dat o cină pentru mulţi dintre prietenii săi, la care a invitat câţiva membri A.A., să-şi spună povestea. Vestea s-a răspândit pe calea undelor; cererile pentru informaţii au inundat din nou micul birou şi mulţi oameni şi-au cumpărat din librării cartea Alcoolicii Anonimi. Până în martie 1941, numărul membrilor a urcat vertiginos la cifra de 2.000.

Apoi, Jack Alexander a scris un articol senzaţional în Sa-turday Evening Post. Articolul descria A.A.-ul cu o asemenea forţă în faţa marelui public, încât alcoolicii care aveau nevoie de ajutor ne-au potopit pur şi simplu. La sfârşitul anului 1941, A.A.-ul număra 8.000 de membri. Comunitatea noastră se afla în plină creştere. A.A.-ul devenise o instituţie naţională.

Societatea noastră a intrat apoi în perioada de adolescenţă, perioadă plină de temeri şi frământări. Testul la care era supusă consta din întrebările următoare:

Oare vor putea aceşti alcoolici, atât de numeroşi - şi care, până mai ieri, trăiseră în haos - să se întrunească şi să lucreze cu succes împreună? Oare vor exista certuri pe tema condiţiilor de aderare, de conducere şi de bani? Oare vor exista lupte pentru putere şi prestigiu? Oare vor exista schisme care să sfâşie A.A.-ul? Curând, Alcoolicii Anonimi s-au

8

pomenit bombardaţi cu astfel de probleme, din toate părţile şi în fiecare grup. Dar, din această experienţă înspăimântătoare şi, la început, plină de dezbinări, a crescut convingerea că ei vor supravieţui numai împreună, pentru că altfel vor muri separat. Trebuia să ne unificăm fraternitatea, dacă nu voiam să dispărem de pe scena lumii.

Tot aşa precum descoperiserăm principiile după care putea trăi fiecare alcoolic, individual, trebuia să dezvoltăm principii pe baza cărora să poată supravieţui şi funcţiona eficient grupurile A.A., precum şi Comunitatea A.A., ca întreg.

Consideram că nici un alcoolic, bărbat sau femeie, nu putea fi exclus din societatea noastră; că liderii noştri puteau servi A.A.-ul, fără să-l guverneze; că fiecare grup urma să fie autonom şi că nu vor exista nici un fel de categorii de terapeuţi A.A. Urma să nu existe nici un fel de taxe sau cotizaţii; cheltuielile aveau să fie acoperite prin contribuţiile benevole ale membrilor. Organizarea avea să fie minimală, chiar şi în cadrul centrelor noastre de servicii.

Relaţiile noastre cu publicul urmau să se bazeze mai degrabă pe atracţie, decât pe reclamă. S-a decis că era nevoie ca toţi membrii să-şi păstreze anonimatul la nivel de presă, radio, T.V. şi film. Şi, sub nici o formă, nu ne puteam permite să sprijinim vreo cauză, să creăm alianţe sau să intrăm în controverse publice.

La un loc, cele de mai sus constituie substanţa celor Douăsprezece Tradiţii ale A.A.-ului, care sunt prezentate integral în Anexa 1. Deşi nici unul dintre aceste principii nu are forţă de regulă sau lege, ele au devenit atât de larg acceptate până în 1950, încât şi-au primit confirmarea la prima noastră conferinţă internaţională, ţinută la Cleveland. În prezent, remarcabila unitate a membrilor A.A. este unul dintre bunurile cele mai de preţ ale Societăţii noastre.

In paralel cu alinarea durerilor interne, de adolescenţă, s-a accelerat şi procesul de acceptare a A.A.-ului de către marele public, din două cauze principale, şi anume, numărul mare de însănătoşiri şi familiile reunite. Acestea au făcut impresie pretutindeni. Dintre alcoolicii care au încercat A.A.-ul cu adevărat, 50% au devenit imediat abstinenţi şi au rămas aşa; 25% au ajuns la abstinenţă după câteva recidive, iar dintre ceilalţi, aceia care au continuat să frecventeze A.A.-ul, şi-au ameliorat situaţia considerabil. Alte mii de alcoolici au participat la câteva întruniri şi au decis că nu voiau programul.

Dar un număr mare dintre ei (cam doi din trei) au început să revină, cu vremea. Acceptarea atât de largă a A.A.-ului se explică şi prin intervenţiile prietenilor noştri - prieteni din lumea medicală, clericală şi a presei, împreună cu nenumăraţi alţii, care au devenit susţinătorii noştri competenţi şi tenace. Fără un asemenea ajutor, A.A.-ul ar fi progresat infinit mai încet. Ceva mai încolo în această carte, puteţi citi câteva exemple de modul în care a fost recomandat A.A.-ul de către cei dintâi prieteni din lumea medicală şi cea clericală.

Alcoolicii Anonimi nu constituie o organizaţie religioasă. A.A.-ul nu îmbrăţişează nici un punct de vedere medical specific, deşi cooperăm intensiv cu medicii, precum şi cu reprezentanţi ai clerului.

Fiindcă alcoolul nu-şi alege victimele, noi reprezentăm un eşantion complex din toate categoriile de locuitori ai Americii de Nord. Acelaşi fenomen de egalitate democratică se face cunoscut şi în alte ţări de pe glob. Dacă e să ne considerăm apartenenţa religioasă, în A.A. suntem la un loc catolici, protestanţi, evrei, hinduşi şi un mic număr de musulmani şi de budişti. Peste 15% dintre noi sunt femei.

În prezent, numărul membrilor A.A. creşte într-un ritm de aproximativ şapte procente pe an. Până acum, abia dacă am atins problema totală a celor câteva milioane de alcoolici activi sau potenţiali. După toate probabilităţile, nu vom putea niciodată atinge mai mult decât o importantă parte a problemei alcoolismului. Nu avem nici un monopol asupra terapiei necesare alcoolicului. Dar trăim puternic cu speranţa că cei care nu au găsit până acum nici un răspuns, vor începe să găsească unul în paginile acestei cărţi şi ni se vor alătura de îndată, pe drumul către o libertate de o factură cu totul nouă.

9

CUVÂNT INTRODUCTIV LA A TREIA EDIŢIE

In martie 1976, când se tipărea actuala ediţie, numărul total al membrilor A.A. din lume era estimat la peste un milion, în aproape 28.000 de grupuri, cu întruniri în peste 90 de ţări. (1)

Sondajul efectuat în grupuri din Statele Unite şi Canada, indică faptul că A.A.-ul nu numai că întinde mâna unui număr din ce în ce mai mare de oameni, dar şi că o face într-o sferă mereu crescândă. Femeile constituie acum o pătrime din numărul membrilor; printre membrii mai noi, proporţia este de aproape o treime. Şapte procente din membrii sondaţi au sub treizeci de ani - şi printre ei, mulţi sunt adolescenţi.(2)

Principiile de bază ale programului A.A. sunt eficace, se pare, indiferent de stilul de viaţă al individului şi acest program a făcut recuperarea posibilă, indiferent de naţionalitatea oamenilor. Cei Doisprezece Paşi care însumează programul, se pot numi The Twelve Steps într-o ţară sau Ies Douze Etapes ori los Doce Pasos în alta, dar ei trasează exact acelaşi drum al recuperării pe care l-au deschis cei dintâi membri ai Alcoolicilor Anonimi. În ciuda creşterii în număr şi anvergură, această Comunitate rămâne, în esenţa sa, simplă şi de la om la om. În fiecare zi, undeva în lume, recuperarea începe când un alcoolic vorbeşte altui alcoolic, împărtăşind experienţă, putere şi speranţă.

(1) In 1999, peste 98.000 de grupuri A.A., cu activitate în aproximativ 150 de ţări.

(2) In 1999, o treime erau femei; cam o optime, sub 30 de ani.

10