gradul de anxietate

 Citatul săptămânii în traducerea lui Radu

„Gradul meu de anxietate este o măsură a distanței mele faţă de Dumnezeu”.

Anxietatea era stăpâna vieții mele. Fără o relație cu Dumnezeu, m-am confruntat singur cu viața și mă temeam constant de a nu-mi împlini nevoile sau de a pierde ceva pentru care luptasem cu atâta disperare. Trecutul a fost o sursă constantă de regret și rușine, iar viitorul a fost plin de nenumărate pericole necunoscute care cu siguranță mă vor copleși. Toate acestea făceau prezentul intolerabil.

Când am intrat în recuperare, am adus cu mine obsesia mea constantă pentru trecut și viitor în camere. Din fericire, sponsorul meu m-a învățat cum să trăiesc câte o zi pe rând și mi-a arătat că aici îl voi găsi pe Dumnezeu – astăzi, chiar aici, chiar acum. Mi-a spus că, dacă aș putea fi prezent și astfel să fiu în prezența lui Dumnezeu, neliniștea mea ar dispărea.

Acesta a fost un sfat simplu, dar nu atât de ușor de urmat. Totuși, cu cât am lucrat mai mult la practicarea lui, cu atât am găsit că este mai adevărat. De-a lungul anilor, am descoperit că, cu cât folosesc mai mult instrumentele programului – rugăciunea și meditația, a lua o pauză și solicitarea călăuzirii lui Dumnezeu și recunoscând în momentul în care Dumnezeu este aici – cu atât mă regăsesc mai mult în pacea și seninătatea prezenței lui Dumnezeu. Astăzi, folosesc gradul de anxietate pentru a-mi măsura distanța față de Dumnezeu."

Wisdom of the Rooms

"Fă lucrurile care îţi fac bine, nu lucrurile care îţi plac."

<< Eram într-o Întâlnire, acum câteva zile când un nou venit a primit o monedă de şapte zile de abstinenţă. Înainte de a se aşeza a mărturisit că avusese doisprezece ani abstinenţi, până a căzut. A recunoscut că a avut nevoie de cinci ani ca să poată face iar şapte zile, iar în decursul acestor cinci ani a trecut prin iad. Şi-a pierdut iarăşi casa, familia şi cariera, şi, aproape că şi-a pierdut şi viaţa. A spus că ştia despre Grupuri, despre Program, despre boală, dar nu a reuşit să îşi găsească dorinţa de a deveni iar abstinent.

După Întâlnire, l-am întrebat ce se întâmplase şi mi-a spus o poveste pe care o ştiam prea bine. După doisprezece ani de abstinenţă, viaţa era frumoasă. Avea o casă mare şi avea tot ce-şi putea dori. Era în vârful carierei sale, şi, încetul cu încetul, capcana succesului l-a acaparat. Dintr-o dată, golful cu prietenii a luat locul Întâlnirilor de duminică, şi, după o vreme, a încetat să-şi mai sune sponsorul, iar venitul la Grup s-a redus la o dată sau de două ori pe lună - până când nu a mai venit deloc.

Când am plecat acasă, eram incredibil de speriat. Viaţa mea decurgea, de asemenea, foarte bine şi se întâmpla uneori ca şi eu să stau acasă, să mă uit la un film la televizorul meu imens LCD, în loc să mă duc la Grup duminica. Nu ţineam minte când era ultima oară când vorbisem cu sponsorul meu, şi, nici nu eram sigur dacă mai am unul. Atunci am auzit citatul de azi: "Fă lucrurile care îţi fac bine, nu lucrurile care îţi plac." Am jurat atunci să mă reimplic şi să fiu mult mai conştiincios în ceea ce priveşte recuperarea mea. La urma urmei, mi-am amintit, nu trebuie să cazi ca să o iei de la capăt...>>

Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Keep it simple!

Motto:

... cand fac voia mea, ma doare!

"Este un Program simplu pentru oameni complicaţi."

<< Se spune că este un Program simplu care este, însă, foarte greu de urmat. Am auzit aceste lucruri la începutul abstinenţei mele, însă, când am citit Paşii, nu am înţeles de ce. Din contră, Programul părea simplu, iar eu i-am spus, foarte încrezător, sponsorului meu că o să termin toţi Paşii în câteva luni. Încă îmi amintesc zâmbetul lui când mi-a zis: "Hai să luăm fiecare zi la timpul ei." Când am început, în cele din urmă, să lucrez la Program, am înţeles ce a vrut să zică.

"Cum poate un Program atât de simplu să fie atât de greu de urmat?" am început imediat să mă întreb. Ceea ce am descoperit a fost că fiecare Pas îmi cerea să fac ceva ce nu mai făcusem până atunci - adică să-mi scot la iveală credinţele, să descopăr cum le distorsionam astfel încât să obţin ceea ce dorea mintea mea bolnavă, şi apoi să fac voinţa lui Dumnezeu, în loc de voinţa mea. Într-adevăr simplu, dar nu uşor de urmat!

După mai mulţi ani am descoperit că acest Program este mult mai uşor de urmat când/dacă nu-l mai fac atât de complicat. Şi modul în care îl complic este atunci când fac lucrurile după voia mea. Ştiu că este mult mai simplu când încerc să-mi descopăr adevăratele motivaţii, când încerc să fiu, într-adevăr, util şi cer să se îndeplinească voinţa lui Dumnezeu, şi nu a mea. Aceasta este, într-adevăr, calea mai uşoară şi mai simplă.

Astăzi, înţeleg de ce se spune că este un Program simplu pentru oameni complicaţi.>>

Sursa- Wisdom of the Rooms-Quote of the Week

Inca o zi

Știu cât de ușor ar fi pentru mine sa ridic primul pahar. Și boala mea, chiar încearcă să mă convingă ca m-aș putea descurca. "Au fost ani de când n-ai mai baut niciun strop", imi șoptește. "Poti bea în mod normal acum", zice.

Daca as gandi asa aș putea încheia punand mana pe pahar. Ma cunosc destul de bine să știu că mai am inca in mine adictia. Nu pot spune același lucru despre recuperare. In cazul în care nebunia alcoolului ar reveni, nu știu dacă aș mai putea să revin. 
De aceea ma rog la Dumnezeu în fiecare dimineață să mă țină abstinent încă o zi și sunt recunoscator seara pentru acest lucru.

Auzita la intalniri: 

"Nu ca o sa beau imi e frica, mi-e frica de faptul ca nu am sa gasesc drumul inapoi!"

"Totul, mereu."

"AA = Un Program de o mie de predări"

Am fost învăţat să nu fac nici un compromis şi să nu mă dau bătut niciodată. Să mă predau însemna să pierd, şi trebuia să evit acest lucru cu orice preţ. Ca atare, îmi trăiam viaţa prin intermediul ego-ului, şi credeam că pot să intimidez, să flatez şi să manipulez lucrurile astfel încât să obţin aproape tot ce îmi doresc. Şi, în cea mai mare măsură, a funcţionat - până când alcoolismul a preluat controlul. După ani în care am încercat să-mi controlez băutul, ajunsesem la fundul sacului. Trebuia fie să mă predau, fie să mor.

În Program, primul lucru pe care l-am învăţat a fost să mă predau. Era un lucru faţă de care eram foarte rezervat. Sponsorul meu mi-a spus că, dacă vreau să mă vindec de alcoolism, trebuie să-mi predau voinţa şi viaţa unei Puteri Superioare Mie însumi. Când l-am întrebat cum mama naibii pot eu să fac aşa ceva, mi-a zis că îmi va arăta, ajutându-mă să lucrez la Programul în Doisprezece Paşi. Mi-a mai spus şi că voi descoperi, că este un mod dea trăi mai uşor şi mai delicat. Când l-am întrebat ce altceva va trebui să predau şi cât de des, mi-a zis: "Totul, mereu."

Mi-a luat ani până am descoperit înţelepciunea acestei afirmaţii, aparent imposibile. Dar, cu cât o urmez mai îndeaproape, cu atât devine viaţa mea mai bună. Când am devenit abstinent, mi-am lăsat băutul, cariera, relaţiile... totul în mâinile Puterii Mele Superioare, şi toate au devenit mai bune. Astăzi, am descoperit că răspunsul este mereu acelaşi - oricând egoul meu devine insistent şi devin anxios, depresiv sau înspăimântat, mă întreb pentru ce altceva ar mai trebui să mă predau. Imediat cum fac acest lucru, situaţia devine mai bună şi redescopăr modul mai uşor şi mai delicat de a trăi.

Sursa- Wisdom Of The Rooms- Quote of The Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Inventar

Citatul săptămânii

"Toată durerea are valoare"

Când am venit la întâlniri, eram îngropat în ruşine. Fără alcoolul care-mi era scăparea, eram copleşit de remuşcările provenite de la faptele mele. Când am ajuns să fac Pasul Patru, eram disperat şi înfricoşat de ce aş fi putut găsi în abisul sinelui. Eram sigur că, odată ce aş fi descoperit cât de rău sunt cu adevărat, nimeni - nici măcar eu însumi - nu mă va accepta. Eram, cu siguranţă, într-un moment critic.

Pe măsură ce am început să-mi fac inventarele, însă, am descoperit altceva. Da, mă comportasem lamentabil şi luasem multe decizii egoiste, însă am învăţat că mare parte din comportamentul meu fusese condus de boala, numită alcoolism. Ce am descoperit a fost că nu faptele mele arată neapărat cine sunt, erau doar acţiunile mele. Şi, dacă sunt dispus să-mi asum răspunderea acestor fapte, să-mi îndrept greşelile, să-mi menţin abstinenţa, atunci pot să mă recuperez prin intermediul celor Doisprezece Paşi.

Pe măsură ce am continuat să-mi dezvălui, să-mi descopăr şi să-mi înlătur defectele de caracter, am aflat un lucru şi mai important. Am învăţat că toate experienţele mele - mai ales cele "rele", pentru care îmi e ruşine - se vor dovedi cele mai folositoare în a ajunge la inima celorlalţi şi în a-i ajuta. Am învăţat că durerea este, de multe ori, cheia care îmi permite să îi ajut pe alţii să treacă peste propria lor durere. Toate experienţele de care încercam să fug au valoare, iar în mâinile lui Dumnezeu, mă înzestrau pe mine în mod special să am grijă de fii Săi rătăciţi.

Astăzi, nu mai vreau să închid uşa trecutului, şi nici durerii.

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of The Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Citatul saptamanii

"Dacă am investit în rezultat, 

l-am ţinut pe Dumnezeu deoparte."

<<Eram un munte de încăpăţânare şi voinţă proprie înainte să ajung în recuperare. În majoritatea lucrurilor era fie în modul meu, fie nu mă mai interesa. Dacă nu puteam să fac lucrurile cum voiam eu, schimbam slujba, sau relaţia, sau plecam. Când plănuiam ceva, începeam cu rezultatul pe care-l doream, apoi depuneam efortul necesar pentru a mă asigura că-l obţin. Problema este că, de multe ori obţineam ce doream, însă se părea că era mereu fie insuficient, sau greşit, sau, până la urmă, se pare că nu era chiar ce doream.

Când am intrat în Program, am învăţat un mod cu totul nou de a trăi. Cea mai mare schimbare a fost să-mi las voinţa la o parte şi să întreb, în schimb, care este voinţa lui Dumnezeu pentru mine, apoi să încerc să o urmez. Acest lucru a fost mult mai dificil decât sună, pentru că tot ce ştiam era dependenţa de mine însumi. Rugându-mă, meditând şi bazându-mă pe sprijinul celorlalţi am putut să disting între dorinţele mele egoiste şi ceea ce ar dori Dumnezeu pentru mine.

Unul dintre cele mai sigure moduri pe care-l am de a testa dacă m-am predat cu adevărat voinţei lui Dumnezeu este să mă întreb cât de mult am investit în rezultat. Dacă am plănuit totul până la ultimul detaliu, atunci sunt destul de sigur că sunt încă plin de încăpăţânare şi voinţă proprie. Însă, dacă am întreprins acţiunile necesare, apoi m-am pregătit să fiu de ajutor, atunci sunt deschis pentru voinţa lui Dumnezeu. Şi până la urmă, dacă sunt cu adevărat deschis, descopăr că ceea ce are pregătit Dumnezeu pentru mine este mereu mai bine decât ce aş fi putut eu să doresc eu pentru mine.>>

Sursa- Wisdom Of The Rooms- Quote of The Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

PS:

In program am inteles ca ar fi mai bine sa fiu orientat pe 

"

calatorie

" si nu pe destinatie, sa ma concentrez pe "traseu" si nu pe rezultat.

"Uneori nu fac progrese, dar rezist."

Când am intrat în recuperare, erau multe zile în care aveam impresia că nu o să reuşesc. Îi vedeam pe alţii cum primesc monede şi cum îşi serbează anii de abstinenţă, în timp ce eu eram sigur că mâine voi fi beat. Când l-am cunoscut pe sponsorul meu, mi-a spus că, chiar dacă nu pot să văd progresele pe care le fac, alţii le văd. Când a văzut că nu sunt convins, m-a întrebat dacă nu am consumat alcool în ziua respectivă. I-am zis că nu, iar el mi-a zis că Programul funcţionează la mine, chiar dacă am impresia că nu-i aşa.

Pe măsură ce am făcut Paşii, am continuat să fiu neîncrezător în modul în care funcţionează Programul. Câteodată mă cuprindea un nor roz şi eram plin de speranţă şi gratitudine. Însă alteori simţeam că am coborât în cel mai întunecat iad şi că merg înapoi. În aceste perioade negre sponsorul mi-a spus că trebuie doar să rezist. "Nu bea astăzi şi îţi garantez că o să treacă", mi-a zis. Şi mereu mi-a trecut.

După mulţi ani de abstinenţă, încă am perioade în care am impresia că nu fac progresele pe care aş vrea să le fac. Ce am învăţat este că trebuie doar să rezist în aceste perioade. Am învăţat că soluţia este să rămân abstinent, să las lucrurile în voia lui Dumnezau, devenind recunoscător pentru ceea ce am şi deschis către voinţa Sa, pentru mine. De fiecare dată când fac acest lucru, îmi dau seama că rezistenţa face parte din procesul de învăţare şi mă conduce către progresul la care speram.

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of The Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Citatul saptamanii

Citatul săptămânii

6 August

"Ai grijă; Încă am un buton de auto-distrugere."

Eram un maestru al auto-sabotării şi al auto-distrugerii. Dacă lucrurile mergeau bine - sau ar fi putut să meargă bine - reuşeam să le ruinez. Petrecere surpriză pentru cineva apropiat? Deveneam irascibil la petrecere şi stricam totul. Am interviu pentru angajare la o slujbă bună, mâine dimineaţă? Dormeam, neîntors pâna târziu pentru că petrecuse prea mult în noaptea dinainte. Am distrus nenumărate oportunităţi şi am crezut că pedeapsa mea este Alcoolicii Anonimi.

Când aveam 90 de zile de abstinenţă şi trebuia să primesc moneda la întâlnirea de miercuri seara, am fugit pentru că nu mai aveau monede. Am plecat acasă şi am băut. Mi-am reproşat acest lucru timp de luni de zile şi, în cele din urmă, m-am târât înapoi după patru luni. Pe măsură ce lucram la Paşi, şi continuam să fac greşeli, supărarea mea s-a transformat în furie. Spre surprinderea mea am constatat că furia îmi era îndreptată spre interior, iar atunci am descoperit că principala caracteristică a alcoolismului este un sentiment profund de auto-dispreţ. De aceea putem să distrugem atâtea vieţi şi să bem până la moarte...

Mi-a luat mulţi ani să trec peste iluzia urii de alcoolic. Ceea ce am descoperit este că în centrul fiecăruia dintre noi nu este ura sau dezgustul, ci, în schimb, iubirea - iubirea lui Dumnezeu. Recuperarea înseamnă că reuşim să găsim această iubire şi învăţăm să ne ghidăm după ea, şi să o împărtăşim cu alţii. Ne bazăm pe Paşi pentru a creşte în ciuda impulsurilor distructive ale bolii, însă trebuie să rămânem conştienţi că boala nu dispare niciodată. Astăzi, încă am un buton de auto-distrugere, dar am şi o cale spre iubire şi însănătoşire.

Iar astăzi, datorită recuperării, am puterea de a alege iubirea lui Dumnezeu.

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of The Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Despre vointa

<< “Diferenta intre vointa proprie si vointa lui Dumnezeu este ca in cea proprie este usor la inceput si greu mai apoi, iar in vointa lui Dumnezeu la inceput este greu si devine apoi tot mai usor.” 

Un exemplu perfect care ilustreaza acest citat este insusi Programul AA. Vointa mea imi spunea ca este mult mai usor sa continui sa consum si sa fac ceea ce faceam, decat sa lucrez programul si pasii. Desigur, urmand vointa mea putea parea mai usor la inceput, dar vai, cat de grea a fost acea cale. Din contra, dorinta lui Dumnezeu pentru mine era sa ma recuperez si, desi a fost greu la inceput, viata mea este infinit mai buna si viata este intr-­adevar mai usoara. Principala problema cu vointa mea este ca e vorba in primul rand si mai ales despre mine. Sunt amagit sa cred ca daca am grija in primul rand de dorintele mele, apoi voi fi capabil sa ajut pe un altul ­ desigur de obicei imi dau seama ca dorintele mele sunt de ne­saturat si ma pierd repede in hatisul lor. Vointa lui Dumnezeu, pe de alta parte, este despre ajutorarea celorlalti si ceea ce este bine pentru toti cei din jur­ intregul tablou, din care eu sunt doar o parte. Desi cateodata mie mi se pare invers, aflu de fiecare data cand reusesc sa ma abandonez vointei lui Dumnezeu, ca dorintele si necesitatile mele reale se implinesc si se depasesc in moduri pe care nu mi le­-as fi putut imagina. Astazi imi este mai usor sa fac diferenta intre vointa proprie si cea a lui Dumnezeu, si din ce in ce mai mult suntcapabil sa fac alegerea corecta. Pana la urma este vorba de a ma simti confortabil in propria piele, si numai alegand vointa lui Dumnezeu am aceasta garantie. >>

Sursa: 

Wisdom of the Rooms

www.thewisdomoftherooms.com

Traducere: Radu

Citatul saptamanii

Citatul săptămânii

"Îmbunătăţeşte-ţi memoria- spune adevărul."

La finalul consumului meu compulsiv memoria mea s-a degradat din ce în ce mai mult. În primul rând, mintea mea era într-o mare ceaţă din cauză că era mereu încărcată sau pentru că îmi reveneam din amnezie. În plus, devenea din ce în ce mai greu să-mi amintesc ce poveste sau scuză inventasem recent sau ce şi cui am spus. Deoarece consumul meu devenise cel mai important lucru din viaţa mea, începusem să mint ca să-l protejez, şi cum marea majoritate a minciunilor şi poveştilor erau urmate de o beţie, nu reuşeam să fiu deloc coerent. Nu e de mirare că oamenii au încetat să mai fie în preajma mea.

Când am devenit abstinent şi mintea mea era mai limpede, am continuat să mint şi să inventez poveşti. Pe măsură ce lucram la Paşi am realizat că minţeam ca să-mi protejez egoul şi să obţin ceea ce vreau. Am descoperit repede adevărul în afirmaţia că `egocentrismul şi interesul de sine` sunt starea mea naturală ca alcoolic netratat. Au trecut multe inventare personale şi discuţii cu sponsorul meu până am fost pregătit să fiu onest. A mai trebuit să-mi dezvălui, să descopăr şi să îndepărtez o mulţime de defecte de caracter înainte ca să pot să mă însănătoşesc complet.

Astăzi viaţa mea este mult mai uşoară când, în mod implicit spun pur şi simplu adevărul. Nu mai simt nevoia de a apăra sau de a construi o poveste complicată pentru că am învăţat cum să fiu responsabil şi onest. Astăzi trec prin viaţă căutând moduri de a fi de ajutor, decât să trişez sau să înşel. Este un sentiment minunat să pot privi un om în ochi şi să simt că sunt şi eu om. Şi, cel mai important, memoria mea s-a îmbunătăţit pentru că acum spun adevărul.

Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe prietenii lui Bill

vreau sa pastrez ceea ce am !

„Recuperarea este educatie continuă,

fără examen de absolvire”

„Una dintre primele întrebări pe care le-am adresat sponsorului meu a fost pentru cât timp va trebui să merg la întâlniri. Trebuia să merg la întâlniri ȋn fiecare zi – 90 in 90- să iau hotărâri, să vin devreme ca să socializez, etc. neglijam unele lucruri acasă şi mă întrebam când as putea „absolvi”, ca să nu mai am nevoie de întruniri. El mi-a spus că atunci când ajung la momentul ȋn care îmi doresc să merg la întâlniri, atunci aş putea decide dacă să particip la ele sau nu.
Cu toate că nu avea nici un sens pentru mine- in secret nu credeam să ajung vreodată să îmi doresc să particip la întâlniri- am urmat indicația şi am continuat să vin. Pe măsură ce am aflat mai mult despre boala alcoolismului am învățat că nu voi putea vreodată să o vindec. Ceea ce pot avea este o grațiere zilnică de la nebunia unui prim pahar atâta vreme cât îmi mentin şi ȋmi fortific condiția spirituală. În fiecare noapte, atunci când dormeam, alcoolismul meu era ȋn debara făcând exerciții şi întărindu-se. Asta m-a speriat, asa că mi-am ținut angajamentele şi întrunirile.
Urmând sugestiile sponsorului meu, am reușit să obțin o abstinenţă de durată precum si multă pace şi seninătate in viața mea. Atunci când oameni „normali” mă întreabă de ce încă mă mai duc la întruniri, le explic că este ca şi cum o persoană ar fi supraponderală şi ieșită din formă. Când o astfel de persoana merge la sală, face exerciții şi mănâncă mai sănătos, are tendința să se faca bine. Ca să a rămână așa, treebuie să meargă ȋn continuare la sală si să mănânce sănătos. La fel şi pentru mine: daca vreau sa continui să mă recuperez, trebuie sa merg la întruniri şi să nu beau.
Astăzi, vreau să merg la întruniri pentru că vreau să păstrez ceea ce am.”

Traducere: Radu

Citatul saptamanii

„Formula eșecului: 

încearcă să mulțumești pe toată lumea”

Ajungeam să înnebunesc încercând să mulțumesc pe toată lumea. In lumea mea nebună de alcoolic, am învățat că dacă nu fac valuri şi sunt de acord cu toată lumea, atunci poate, pentru putina vreme va fi oarece pace. Dar nu dura mult. Repede trebuia să mă schimb, să mă adaptez, şi să mă predau din nou pentru a face pe placul atitudinii schimbatoare a altora. Era extenuant şi ȋn această vâltoare am pierdut sentimentul de sine.
Lucrând cei 12 Pasi, am descoperit si altceva: aveam o groază de resentimete. Mă consideram un tip agreabil, dar când am facut inventarul la Pasul 4 am aflat că atunci când eram de acord cu ceilalți, încercând să le fac pe plac, eram nesincer nu numai cu mine ci şi cu ceilalți. Uitându-mă la ce-mi revine mie din coloana a patra, mi-am dat seama că dacă vreau sa fiu fericit şi liber, de mine depinde schimbarea.
Să schimb felul cum interacționez cu ceilalți – ȋn mod special cu familia mea – a fost foarte incomod pentru o bună bucată de timp. Dintr-o dată nu mai eram de neglijat, şi când nu eram de acord ori refuzam să urmez ideile lor, am suferit mânia lor. Dar cel puțin nu m-am mai urât, şi nu am mai avut obișnuitele resentimente. După ani ȋn care am fost cinstit cu mine, mi-am reparat relația cu mine şi cu ceilalți. Astăzi, am relații foarte bune pentru că nu mai încerc să fac pe placul tuturor.
Si ca urmare, am o viață fericită, voioasă si liberă.”

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Citatul saptamanii

"Umilinţa este acceptarea noastră de către noi înşine."

Înainte credeam că umilinţa este pentru cei slabi. La şcoală, în afaceri, şi în viaţă, am fost învăţat să fiu competitiv şi să mă zbat ca să înving. Când eram beat, duceam acest lucru la nivelul următor, devenind agresiv şi căutând moduri de a-i domina pe ceilalţi - chiar dacă asta însemna să înşel, să fur şi să mint. Banii, avuţia şi faima - indiferent cum le obţineam - erau obiectivele mele, iar umilinţa nu era ceva ce aveam în vizor vreodată. Această alergare continuă după lucruri "exterioare", alimentată de boala alcoolismului, m-au pus în genunchi şi m-au adus în încăperile recuperării.

Când am devenit abstinent, am discutat mult despre predare, bunăvoinţă şi umilinţă. Egoul meu a luptat împotriva la tot, iar când încercam să capăt aceste trăsături de caracter, rebeliunea îmi sabota fiecare pas. Din fericire, am învăţat şi noi moduri de a înţelege aceste concepte. Am învăţat că atunci când cineva se predă, acesta "nu se mai luptă, lasă braţele jos şi se alătură echipei învingătoare". Şi atunci am învăţat adevărata definiţie a umilinţei.

Am învăţat că umilinţa nu înseamnă să gândesc mai rău despre mine, ci să mă gândesc mai puţin la mine. În timp ce lucram la Paşi, ajutându-i pe ceilalţi şi devenind mai apropriat de Puterea mea Superioară, am început să mă simt mai bine în pielea mea. Făcând inventarul moral de la Pasul Patru, apoi lucrând la Paşii Opt şi Nouă, mi-am iertat, în sfârşit greşelile din tinereţe. Am primit darul empatiei şi acceptării propriei mele persoane. Astăzi mă simt confortabil în pielea mea şi apreciez umilinţa ca un adevărat dar.

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe prietenii lui Bill

asemanarile si nu diferentele

Citatul săptămânii

"Toate nefericirile sunt rezultatul comparaţiilor."

Când eram în toiul bolii mele, aveam o viziune destul de eronată asupra lucrurilor. În loc să mă gândesc la lucrurile pe care le aveam, comparam mereu ce au alţii cu ce am eu. În timp ce conduceam pe Autostrada Pacific Coast, mă uitam la fiecare casă de pe Plaja Malibu şi îi invidiam şi îi priveam cu resentimente pe oamenii care aveau aşa vieţi minunate. La restaurante vedeam cupluri care savurează o cină romantică şi mă compătimeam singur la bar. Mă comparam mereu cu ce nu aveam, şi în acest fel, puţina fericire pe care o mai aveam, se strecura ca nisipul prin sită.

Înainte să ajung la prima Întrunire, cel mai bun prieten mi-a făcut o recomandare. Mi-a zis să caut asemănările şi nu diferenţele. Ştia cât de critic şi de convins sunt de ideile mele şi ştia că dacă îmi îndreptam mintea mea magnifică pe diferenţe, atunci, nu aş fi rămas. Acesta a fost un sfat de om înţelept. În timp ce căutam asemănările, am încetat să mă mai compar şi am început să simt că fac parte din grup. Odata ce am aflat că cei mai mulţi dintre noi se simteau inferiori, şi această comparaţie cu alţi oameni, locuri sau lucruri era doar un alt mod în care alcoolismul ne alimenta nemulțumirea, am găsit o soluţie.

Lista cu lucruri pentru care să fiu recunoscător este un instrument spiritual care este des folosit. Înţelegând că mintea mea caută automat tot ce-i mai rău, folosesc acel lucru pentru a reveni la sănătate mintală. Oricând mă simt inferior, sau când mă compar involuntar cu alţii, mă opresc şi fac, mental sau scris, o listă cu 25 de lucruri pentru care sunt recunoscător. Din aceasta fac parte sănătatea mea, abstinenţa mea, conştientizarea relaţiei cu Puterea Mea Superioară, frumoasa mea căsnicie şi toate celelalte lucruri, incluzând capacitatea de a visa şi de a avea obiective din nou. Când termin de făcut lista de binecuvântări, termin şi cu comparaţiile. Şi, odată ce am realizat cât de multe am, fericirea mi se întoarce.

Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

"Subrezim ceea ce exageram."

Citatul săptămânii

"Şubrezim ceea ce exagerăm."

Am obiceiul să exagerez lucrurile ca să am impactul maxim la tot ce încerc să spun. Acesta era un lucru deosebit de rău în perioada în care consumam alcool în exces. Iar şi iar începeam, împodobind ceea ce spuneam, la cât de rea este situaţia mea financiară, sau cât de rău am fost tratat de - completaţi dumneavoastră. Exageram orice pentru că eram sigur că nu mă asculţi sau că nu-ţi mai pasă deloc. Şi după ani de minciuni, de inventat poveşti, de exagerări, cine putea să te învinuiască?

Când am lăsat băutul deoparte şi am intrat în recuperare, am continuat să exagerez şi să inventez poveşti despre ceea ce mi se întâmplase. "Nu o să îţi vină să crezi", începeam de multe ori. "Dar cazul meu e special", era un răspuns frecvent. După o vreme sponsorul meu m-a pus să-mi fac un inventar al experienţelor mele, concentrându-mă pe partea pentru care eram răspunzător eu. Când am făcut acest lucru am văzut că importanţa exagerată pe care le-o acordam celorlalţi era mai mult responsabilitatea mea. Şi odată ce am devenit onest şi am început să-mi asum partea mea de vină, am simţit mai puţin nevoia de a exagera lucrurile. Oamenii au început să mă asculte şi să aibă încredere în mine din nou.

Astăzi, cum îmi reaminteşte, frecvent nevastă-mea, tot înclin să exagerez, pentru a sublinia cum oamenii, locurile şi lucrurile tot nu merg în direcţia dorită de mine. Însă am învăţat un lucru foarte important: când mă concentrez pe partea mea, şi-mi spun povestea onest şi cinstit, nu trebuie să-mi mai exagerez şi, drept urmare, să-mi şubrezesc povestea( foarte mult :-). Astăzi am parte de mai puţină dramă în viaţa mea pentru că nu mai minimizez rolul pe care-l am în cum se desfăşoară viaţa mea. Este suficient să spun adevărul şi să am grijă ca partea mea de adevăr să fie curată. Şi, când fac asta, nu am nici un motiv să exagerez - şi drept urmare să şubrezesc - povestea mea pentru a mă simţi bine.

Sursa -Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Citatul saptamanii

"Eşti dispus să fii uimit?"

Până la finalul băutului şi consumului meu de droguri, viaţa mea devenise foarte plictisitoare şi nu erau multe lucruri care să mă mai stimuleze. Toată existenţa mea fusese redusă la un singur lucru "să mă fac praf". Miracolul şi posibilităţile vieţii, bucuria şi speranţa adusă de noi prieteni, noi oportunităţi şi experienţe erau alungate de obsesia mea copleşitoare de a mă îneca în alcool. În timp ce mă afundam şi mai adânc în prăpastie, nu îmi mai păsa dacă trăiam sau nu. Ajunsesem la capătul puterilor.

Dar în momentul în care m-am predat şi am intrat în recuperare, am descoperit că, de fapt, sfârşitul mă aducea la un nou început - începutul unei vieţi în abstinenţă. Pe măsură ce lucram la Paşi, am descoperit că aceştia erau ca o scară cu care puteam să mă ridic din prăpastia sinelui. Cu fiecare Pas, am construit un pod înapoi spre alţi oameni, înapoi spre viaţa însăşi. În timp ce am învăţat să mă concentrez pe Puterea Mea Superioară şi pe a fi de folos celorlalţi, sentimentele de inutilitate şi auto-compătimire au dispărut şi eu am renăscut.

Programul Alcoolicilor Anonimi m-a trezit la o viaţă pe care nici nu mi-o imaginam. La început speram doar să nu mai beau, însă pe măsură ce am lucrat la cei Doisprezece Paşi, am primit mai mult decât aş fi putut să cer. Toate promisiunile s-au adeverit pentru mine şi mult mai mult de atât. Minunile şi speranţele s-au reîntors, iar eu mă trezesc în fiecare dimineaţă, asteptând cu nerăbdare să văd ce a plănuit Dumnezeu pentru mine. Am descoperit şi am valorificat oportunităţi care nici nu ştiam că există. Am avut experienţe minunate cum ar fi faptul că am cunoscut şi m-am însurat cu sufletul meu pereche, iar astăzi chiar trăiesc în pace şi seninătate.

Astăzi când aud un nou venit plângându-se de viaţa sa, îl ascult apoi îl întreb: "Eşti dispus să fii uimit?"

Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Citatul saptamânii

"Viaţa este atât de rea pe cât vreau eu să mi-o fac."

Înainte obişnuiam să îmi fac viaţa foarte grea. Mă trezeam de dimineaţă cu o atitudine proastă, şi începeam imediat să caut orice lucru care este în neregulă sau care poate să meargă prost. Îmi uram munca, dar mă simţeam prins în ea. Dacă intram într-o relaţie, abia aşteptam să scap de aceasta, iar, dacă rămâneam singur eram sigur că aşa voi rămâne mereu. Când prietenii au încercat să-mi arate alte opţiuni şi alte posibilităţi, dar eu găseam întotdeauna partea negativă. Viaţa mea era destul de rea, şi se pare, că eram hotărât să o fac să rămână în acest fel.
Când am ajuns la fundul sacului şi a trebuit să intru în Program, eram sigur că viaţa mea va ajunge din nou la un nivel minim. La început nu puteam să mă concentrez decât la oamenii care vorbeau despre problemele lor. Pe măsură ce am început lucru la Paşi, a început şi schimbarea mea. Destul de repede am început să ascult şi să găsesc soluţii, şi să le aplic în viaţa mea. Cu timpul, viaţa mea a început să se schimbe, dar, ce a făcut cea mai mare diferenţă, a fost că atitudinea mea s-a îmbunătăţit. Speranţa a revenit şi posibilităţile au început să apară, şi viaţa mea a devenit, de îndată, destul de bună. De fapt, chiar am început să-mi imaginez un viitor mult mai luminos.
Înainte să devin abstinent, credeam că sunt o grămadă de zile rele. Am auzit la o întâlnire că nu există zile rele – doar atitudini greşite în ceea ce priveşte acele zile. Cineva mi-a zis că, în oricare zi, există cineva care-şi cumpără un Bentley. Era o zi minunată pentru ea, şi mi-a spus că şi eu trăiesc, exact aceeaşi zi. Ce făcea diferenţa, era atitudinea. Astăzi am mijloacele de a-mi ajusta atitudinea şi ştiu cum să fiu recunoscător pentru tot ce am şi tot ceea ce poate exista. Ştiu că ziua de azi poate fi atât de bună pe cât vreau eu să mi-o fac.

Sursa- Wisdom of The Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Cu Puterea Superioara alaturi, problemele devin situatii.

"Dacă Dumnezeu este copilotul tău, fă schimb de locuri."

Înainte de Program, nici măcar nu-l lăsam pe Dumnezeu în avion. Eu eram pilot şi copilotul vieţii mele şi, alimentat de voinţă şi de căutarea de sine, îmi luam zborul şi intram în viaţa celorlalţi ca o tornadă. Gândurile mele erau toate despre cum pot să obţin, să iau sau cum pot să te controlez ca să obţin ceea ce vreau. Ce mi se părea straniu era că cu cât încercam mai tare, cu atât obţineam mai puţin ceea ce voiam.

Când am început să lucrez la Program, ideea de a-L pune pe Dumnezeu la cârma vieţii mele mi se părea de-a dreptul iresponsabilă. Alimentat de o multitudine de forme de frică egocentrică, nu-mi puteam imagina să renunţ la controlul vieţii mele. Trăiam încă cu intenţia că controlam nu numai gândurile şi acţiunile mele, dar şi rezultatele. Pentru mine, credinţa a venit greu. Elementul esenţial a fost bunavoinţa, şi, cu cât aveam mai multă credinţă, cu atât devenea mai bună viaţa mea.

Astăzi, unul din cele mai mari daruri pe care le-am primit este o viaţă de libertate adevărată ca rezultat al predării voinţei şi vieţii mele către o Putere Superioară. Din proprie experienţă, de fiecare dată, viaţa mea şi a celor din jurul meu, decurge mereu mai senin si devine mult mai buna, atunci când Dumnezeu este pilotul. În plus, este mult mai uşor să fii co-pilot, asta îţi spun cu siguranţă. Treaba mea este doar să mă îmbrac şi să îmi fac apariţia, iar Dumnezeu are grijă de restul. Şi are mereu.

Astăzi, dacă viaţa mea are mici turbulenţe, mă asigur că Dumnezeu nu este copilotul, iar dacă este, fac schimb de locuri!

Sursa- Wisdom of the Rooms- Quote of the Week

Preluare de pe Prietenii lui Bill

INCA

<< În anii de recuperare am învățat că nebând pot ajunge sa am o experiență spirituală. Și modul in care am făcut-o a fost prin lucrul cu cei Doisprezece pași ai programului. Prin aceasta, am dezvoltat o relație cu o Putere mai mare decât mine și ca rezultat omul care scrie acest lucru astăzi este un om foarte diferit de cel care se târa spre incaperile de intalnire cu ani în urmă. Secretul meu pentru recuperare este aceeași ca și al celorlalti - încă mai merg la întâlniri, încă lucrez Pasii si încă nu beau o zi, la un moment dat. >>

TWOTR