„Am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne poate readuce la minte.”
Al doilea pas este necesar dacă ne așteptăm să obținem orice fel de recuperare continuă. Primul Pas ne lasă cu nevoia de a crede în ceva care ne poate ajuta cu neputința, inutilitatea și neputința noastră.
Primul Pas a lăsat un vid în viețile noastre. Trebuie să găsim ceva care să umple acel gol. Acesta este scopul celui de-al Doilea Pas.
Unii dintre noi nu au luat acest pas în serios la început; am trecut peste ea cu un minim de îngrijorare, doar ca să constatăm că următorii pași nu vor funcționa până nu vom lucra pe acesta. Chiar și atunci când am recunoscut că avem nevoie de ajutor pentru problema noastră cu drogurile, mulți dintre noi nu ar recunoaște nevoia de credință și minte.
Avem o boală: progresivă, incurabilă și fatală. Într-un fel sau altul am ieșit și ne-am cumpărat distrugerea conform planului de timp! Cu toții, de la drogatul care smulge poșete până la bătrânele dulci care lovesc doi sau trei doctori pentru prescripții legale, avem un lucru în comun: căutăm distrugerea noastră pungă pe rând, câteva pastile pe rând sau o sticlă. la un moment dat până murim. Aceasta este cel puțin o parte din nebunia dependenței. Prețul poate părea mai mare pentru dependentul care se prostituează pentru o soluție decât pentru dependentul care doar minte un medic, dar în cele din urmă ambii plătesc cu viața. Nebunia înseamnă să repeți aceleași greșeli și să te aștepți la rezultate diferite.
Mulți dintre noi realizăm când ajungem la Program că ne-am întors din nou la folosire, chiar dacă știam că ne distrugem viețile făcând asta. Nebunia este folosirea zi de zi știind că numai distrugerea fizică și mentală vine atunci când o facem. Cea mai evidentă nebunie a bolii dependenței este obsesia de a consuma droguri.
Pune-ți această întrebare: cred că ar fi o nebunie să te apropii de cineva și să-i spui: „Pot, te rog, să fac un atac de cord sau un accident mortal?” Dacă sunteți de acord că acesta ar fi un lucru nebunesc, nu ar trebui să aveți nicio problemă cu al doilea pas.
Primul lucru pe care îl facem în acest program este să nu mai folosim. În acest moment începem să simțim durerea de a trăi fără droguri sau ceva care să le înlocuiască. Această durere ne obligă să căutăm o Putere mai mare decât noi înșine, care ne poate ușura obsesia de a folosi.
Procesul de a ajunge să credem este ceva pe care se pare că îl experimentăm în moduri similare. Un lucru care ne-a lipsit celor mai mulți dintre noi a fost o relație de lucru cu o Putere Superioară. Începem să dezvoltăm această relație pur și simplu admitând posibilitatea unei Puteri mai mari decât noi înșine. Cei mai mulți dintre noi nu au probleme să admitem că dependența a devenit o forță distructivă în viața noastră. Cele mai bune eforturi ale noastre au avut ca rezultat o distrugere și o disperare din ce în ce mai mari. La un moment dat ne-am dat seama că avem nevoie de ajutorul unei Puteri mai mari decât dependența noastră. Înțelegerea noastră a unei Puteri Superioare depinde de noi. Nimeni nu va decide pentru noi. Îi putem numi grupul, programul sau îl putem numi Dumnezeu. Singurele linii directoare sugerate sunt ca această Putere să fie iubitoare, grijulie și mai mare decât noi înșine. Nu trebuie să fim religioși pentru a accepta această idee. Ideea este că ne deschidem mintea pentru a crede. S-ar putea să avem dificultăți cu asta, dar păstrând mintea deschisă, mai devreme sau mai târziu, găsim ajutorul de care avem nevoie.
Am vorbit și i-am ascultat pe alții. Am văzut alți oameni recuperându-se și ne-au spus ce funcționează pentru ei. Am început să vedem dovezi ale unei Puteri care nu puteau fi pe deplin explicate. Confruntați cu aceste dovezi, am început să acceptăm existența unei Puteri mai mari decât noi înșine. Putem folosi această Putere înainte de a începe să o înțelegem.
Pe măsură ce vedem „coincidențe” și miracole care se întâmplă în viața noastră, acceptarea noastră devine încredere. Credem să ne simțim confortabil cu Puterea noastră Superioară ca sursă de putere. Pe măsură ce învățăm să avem încredere în această Putere, începem să ne depășim temerile de viață.
Procesul de a ajunge la credință este o restabilire la sănătatea mentală. Forța de a trece la acțiune vine din această credință. Trebuie să acceptăm acest pas pentru a ne porni pe drumul spre recuperare. Când credința noastră a crescut, suntem pregătiți pentru Pasul Trei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu