Eram deprimat și anxios. Simțeam un gol sufletesc. Orice mi-ar fi oferit lumea exterioară, în interiorul meu ceva era pustiu. Aveam tot ce îmi trebuia, dar parcă nimic din exteriorul meu nu reușea să mă umple. Lipsea ceva.
Aveam necazuri în relaţiile personale, nu ne puteam controla natura emotivă, eram pradă mizeriei şi depresiei, mă simţeam inutil, eram torturat de frică, eram nefericit.
Nu știam că toate astea vin din boala spirituală. și cum am tratat toate aceste probleme omenești? Cu alcool. Am turnat alcool în mine să amorțesc durerea. și alcoolul a făcut pentru mine ce eu nu puteam face pentru sine. Din timid mă făcea vorbăreț, din retras, sociabil, mă dezinhiba, mă detensiona. Mă scotea din realitate și credeam că sunt fericit.
Nu mi-am dat seama când am trecut pragul. Și m-am îmbolnavit, dar nu știam că sunt bolnav. Mai întâi mental și apoi fizic. Ăsta este alcoolismul. Într-o stare jalnică fizică și mentală am ajuns la spital. La detox.
La a treia internare am cunoscut AA-ul. M-am refăcut fizic și cu ajutorul Comunității și programului m-am refăcut mental. Dar golul sufletesc parcă mai era încă acolo. Lipsea ceva. Înainte, ușurare și confort îmi dădea alcoolul. Dar acum nu mai puteam pune alcool în corpul meu (admisesem neputința de la Pasul 1) pentru că asta ar fi activat alergia, acea poftă nebună de mai mult, craving-ul.
Am pus în schimb în mine din ce în ce mai mult Puterea Superioară pe care o cunoscusem la Pasul 3, pentru că promisiunea de la Pasul 2 (că o Putere mai mare decât mine îmi va reda sănătatea mentală) se împlinise. Și PS a făcut pentru mine ceea ce eu nu am putut face pentru sine.
Dar PS nu a intrat în mine ușor. Cu alcoolul era simplu, întindeam mâna și apucam sticla. Cu PS puteam să dau cu mâna prin aer oricât, Nu era ceva palpabil. Există, dar nu o poți apuca și s-o torni în tine.
Am ajuns să îl cunosc pe Dumnezeu, cum?!, cunoscându-mă pe mine prin Pașii 4-9. Am înțeles mai întâi cine sunt eu în raport cu mine însumi și cu ceilalți. Am înțeles că omul, doar cunoscându-se pe sine poate spulbera toate fricile, conștientizând că este o ființă spirituală care are o experiență umană.
Iadul începe cu neidentificarea cu eul nostru real și cu Dumnezeu. iar Raiul începe cu identificarea. Iarăși, Cum? Prin pracica Paților 10 și 11. AUTOEXAMINAREA, MEDITAȚIA și RUGĂCIUNEA au întărit contactul meu conștient cu Dumnezeu, cu ființa spirituală care sunt. Este o lucrare zilnică pentru tot restul vieții. Pentru că doar printr-o creștere spirituală continuă pot păstra ce am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu