*In viziunea lui Bill* - 131-137

*In viziunea lui Bill*

131. Obstacole în drumul nostru

    Trăim într o lume înţesată de invidie.Într un grad mai mic sau mai mare ,toată lumea este infectată de acest defect.Din el, desigur, noi trebuie să obţinem o satisfacţie – mascată ,dar bine definită.Astfel, de ce am mai consuma atâta timp dorind ceea ce nu avem, în loc să trudim pentru acele lucruri,ori căutând cu mânie calităţi pe care nu le vom avea niciodată,în loc să ne adaptăm realităţii şi s o acceptăm aşa cum este?

  Oricare dintre noi şi ar dori să trăiască în pace cu sine şi cu semenii săi.Ne am dori să ne asigurăm că îndurarea lui Dumnezeu poate face pentru noi ceea ce noi nu putem face pentru sine.

   Am văzut că defectele de caracter, bazate pe miopia unor dorinţe nedemne, sunt obstacole care ne închid calea către aceste obiective.Acum vedem clar că am avut pretenţii nerezonabile de la noi înşine ,de la noi înşine ,de la alţii şi de la Dumnezeu.

Doisprezece şi doisprezece.

*În viziunea lui Bill*

132. Verificarea fulger

   Un inventar fulger, făcut în mijlocul tulburărilor ,poate fi de mare ajutor în calmarea emoţiilor furtunoase.Inventarul fulger făcut azi îşi găseşte aplicaţii în situaţii care pot să apară în cursul fiecărei zile .Rezolvarea dificultăţilor de lungă durată e bine să fie amânată ,dacă este posibil, pentru momente rezervate special acelui scop.

   Inventarul fulger este destinat urcuşurilor şi coborâşurilor de zi cu zi, în special acelora în care oamenii sau evenimentele noi ne dezechilibrează şi ne fac să tindem spre greşeli.

   

Doisprezece şi doisprezece.

*În viziunea lui Bill*

133. Oamenii privilegiaţi

     Mi am dat seama că am trăit prea mult singur, prea departe de prietenii mei , şi prea surd la acea voce interioară.În loc să mă văd ca pe un simplu agent ce transmite mesajul, m am ocupat de mine însumi ca un fondator al AA-ului.

     Recunoştinţa ,în loc de satisfacţie personală, recunoştinţa că am suferit odată durerile alcoolismului ,recunoştinţa că un miracol al recuperării a lucrat pentru mine de sus, recunoştinţa că privilegiul de a i servi pe prietenii mei alcoolici, şi recunoştinţa pentru acele relaţii frăţeşti care m au legat tot mai strâns de ei într o camaraderie cum puţine societăţi umane au cunoscut vreodată.

    Adevărat mi a spus un preot: *Neşansa voastră s a transformat într un adevărat noroc.Voi, cei din AA, sunteţi oameni privilegiaţi*.

Grapevine, iulie 1946.

*În viziunea lui Bill*

134. Drepturile individuale

     Avem convingerea că nu există pe acest pământ vreo comunitate care se îngrijeşte mai mult de fiecare membru al său; cu siguranţă ,nu există o alta care să respecte mai energic dreptul fiecărui membru de a gândi,vorbi şi acţiona după cum doreşte. Nici un alt membru AA nu l poate obliga pe nici un alt membru să facă ceva; nimeni nu poate fi pedepsit ori exclus. Cei 12 Paşi ai recuperării sunt sugestii; nici una dintre cele 12 Tradiţii ,care garantează unitatea Comunităţii , nu conţine nici măcar o interdicţie.  Se repetă deseori:* Este bine să…*, dar niciodată *Tu trebuie să….!*

     Deşi este o tradiţie ca frăţia noastră să nu constrângă pe nimeni, nu trebuie să presupunem nici măcar pentru o clipă că nu avem nici o constrângere. De fapt, avem o constrângere enormă – de genul aceleia care se află în sticle. Fostul nostru tiran ,Regele Alcool,este întotdeauna pregătit să ne tragă înapoi spre el.

      De aceea,eliberarea de alcool este cel mai măreţ *trebuie* care se impune a fi atins, astfel ajungem grav bolnavi sau murim.

1. Doisprezece şi doisprezece
2. Scrisoare ,1966.

*În viziunea lui Bill*

135. Victorie în înfrângere

    Fiind convins că niciodată nu voi fi în rând cu lumea ,şi jurând că nu mă voi mulţumi cu o stare de mâna a doua ,simţeam că pur şi simplu trebuie să domin totul, şi am ales : muncă sau joc .De îndată ce această formulă pentru traiul bun a început să se aplice, în concordanţă cu opiniile mele de atunci despre succes, am devenit fericit până la delir.

    Dar când, ocazional, vreun proiect de al meu eşua, mă umpleam de resentimente şi depresii care nu puteau fi tratate decât prin următorul triumf. De aceea, foarte curând am ajuns să evaluez totul în termenii victoriei sau înfrângerii - *totul sau nimic*.Singura satisfacţie pe care o cunoşteam era să înving.

 

     Numai prin înfrângerea totală suntem capabili să facem primii paşi spre eliberare şi putere. Admiterea neputinţei noastre personale se transformă,în sfârşit ,într o fundaţie solidă pe care pot fi construite vieţi fericite şi pline de utilitate.

1. Grapevine,ianuarie 1962
2. Doisprezece şi doisprezece

*În viziunea lui Bill*

136. Renunţarea la defecte

   Revenind la defectele pe care nu suntem încă dispuşi să le abandonăm ,va fi nevoie să ştergem liniile adânci de demarcaţie pe care ni le am tras. Poate ne vom vedea siliţi ,în unele cazuri, să spunem: *Nu pot renunţa la asta încă…*,dar trebuie să nu mai spunem: *La asta nu voi renunţa niciodată!*

  În clipa în care spunem :*Nu,niciodată!* mintea noastră se închide în faţa îndurării lui Dumnezeu. Amânarea este periculoasă, iar răzvrătirea poate fi fatală. Este exact momentul în care abandonăm obiectivele limitate şi ne îndreptăm către voia lui Dumnezeu pentru noi.

Doisprezece şi doisprezece.

*În viziunea lui Bill*

137. Dincolo de agnosticism

   Noi, cei cu temperament agnostic ,am descoperit că imdeiat ce eram capabili să dăm la o parte prejudecăţile şi să manifestăm măcar bunăvoinţa de a crede într o Putere Superioară nouă înşine, începeam să dobândim rezultate, chiar dacă era imposibil pentru vreunul din noi să definească exact sau să înţeleagă acea Putere, care este Dumnezeu.

  Mulţi nebăutori mă asigură că nu există loc mai bun pentru om în univers decât acela al unui organism concurent, luptând pe drumul prin viaţă ,doar ca în final să piară.Auzind aceasta, simt că încă prefer să mă agăţ de aşa -numita iluzie a religiei, care , în propria mea experienţă ,mi a dezvăluit cu totul altceva.

1. Alcoolicii Anonimi
2. Scrisoare,1946.