*In viziunea lui Bill*
131. Obstacole în
drumul nostru
Trăim într o lume înţesată de invidie.Într
un grad mai mic sau mai mare ,toată lumea este infectată de acest defect.Din
el, desigur, noi trebuie să obţinem o satisfacţie – mascată ,dar bine definită.Astfel,
de ce am mai consuma atâta timp dorind ceea ce nu avem, în loc să trudim pentru
acele lucruri,ori căutând cu mânie calităţi pe care nu le vom avea niciodată,în
loc să ne adaptăm realităţii şi s o acceptăm aşa cum este?
Oricare dintre noi şi ar dori să trăiască în
pace cu sine şi cu semenii săi.Ne am dori să ne asigurăm că îndurarea lui
Dumnezeu poate face pentru noi ceea ce noi nu putem face pentru sine.
Am văzut că defectele de caracter, bazate pe
miopia unor dorinţe nedemne, sunt obstacole care ne închid calea către aceste
obiective.Acum vedem clar că am avut pretenţii nerezonabile de la noi înşine
,de la noi înşine ,de la alţii şi de la Dumnezeu.
Doisprezece şi doisprezece.
*În viziunea lui Bill*
132. Verificarea
fulger
Un inventar fulger, făcut în mijlocul
tulburărilor ,poate fi de mare ajutor în calmarea emoţiilor furtunoase.Inventarul
fulger făcut azi îşi găseşte aplicaţii în situaţii care pot să apară în cursul
fiecărei zile .Rezolvarea dificultăţilor de lungă durată e bine să fie amânată
,dacă este posibil, pentru momente rezervate special acelui scop.
Inventarul fulger este destinat urcuşurilor
şi coborâşurilor de zi cu zi, în special acelora în care oamenii sau
evenimentele noi ne dezechilibrează şi ne fac să tindem spre greşeli.
Doisprezece şi
doisprezece.
*În viziunea lui
Bill*
133. Oamenii
privilegiaţi
Mi am dat seama că am trăit prea mult
singur, prea departe de prietenii mei , şi prea surd la acea voce interioară.În
loc să mă văd ca pe un simplu agent ce transmite mesajul, m am ocupat de mine
însumi ca un fondator al AA-ului.
Recunoştinţa ,în loc de satisfacţie
personală, recunoştinţa că am suferit odată durerile alcoolismului
,recunoştinţa că un miracol al recuperării a lucrat pentru mine de sus,
recunoştinţa că privilegiul de a i servi pe prietenii mei alcoolici, şi
recunoştinţa pentru acele relaţii frăţeşti care m au legat tot mai strâns de ei
într o camaraderie cum puţine societăţi umane au cunoscut vreodată.
Adevărat mi a spus un preot: *Neşansa
voastră s a transformat într un adevărat noroc.Voi, cei din AA, sunteţi oameni
privilegiaţi*.
Grapevine, iulie
1946.
*În viziunea lui
Bill*
134. Drepturile
individuale
Avem
convingerea că nu există pe acest pământ vreo comunitate care se îngrijeşte mai
mult de fiecare membru al său; cu siguranţă ,nu există o alta care să respecte
mai energic dreptul fiecărui membru de a gândi,vorbi şi acţiona după cum
doreşte. Nici un alt membru AA nu l poate obliga pe nici un alt membru să facă
ceva; nimeni nu poate fi pedepsit ori exclus. Cei 12 Paşi ai recuperării sunt
sugestii; nici una dintre cele 12 Tradiţii ,care garantează unitatea
Comunităţii , nu conţine nici măcar o interdicţie. Se repetă deseori:* Este bine să…*, dar
niciodată *Tu trebuie să….!*
Deşi este o tradiţie ca frăţia noastră să
nu constrângă pe nimeni, nu trebuie să presupunem nici măcar pentru o clipă că
nu avem nici o constrângere. De fapt, avem o constrângere enormă – de genul
aceleia care se află în sticle. Fostul nostru tiran ,Regele Alcool,este
întotdeauna pregătit să ne tragă înapoi spre el.
De aceea,eliberarea de alcool este cel
mai măreţ *trebuie* care se impune a fi atins, astfel ajungem grav bolnavi sau
murim.
- Doisprezece şi doisprezece
- Scrisoare ,1966.
*În viziunea lui Bill*
135. Victorie în
înfrângere
Fiind convins că niciodată nu voi fi în
rând cu lumea ,şi jurând că nu mă voi mulţumi cu o stare de mâna a doua
,simţeam că pur şi simplu trebuie să domin totul, şi am ales : muncă sau joc .De
îndată ce această formulă pentru traiul bun a început să se aplice, în
concordanţă cu opiniile mele de atunci despre succes, am devenit fericit până
la delir.
Dar când, ocazional, vreun proiect de al
meu eşua, mă umpleam de resentimente şi depresii care nu puteau fi tratate
decât prin următorul triumf. De aceea, foarte curând am ajuns să evaluez totul
în termenii victoriei sau înfrângerii - *totul sau nimic*.Singura satisfacţie
pe care o cunoşteam era să înving.
Numai prin înfrângerea totală suntem
capabili să facem primii paşi spre eliberare şi putere. Admiterea neputinţei
noastre personale se transformă,în sfârşit ,într o fundaţie solidă pe care pot
fi construite vieţi fericite şi pline de utilitate.
- Grapevine,ianuarie 1962
- Doisprezece şi doisprezece
*În viziunea lui
Bill*
136. Renunţarea la
defecte
Revenind la defectele pe care nu suntem încă
dispuşi să le abandonăm ,va fi nevoie să ştergem liniile adânci de demarcaţie
pe care ni le am tras. Poate ne vom vedea siliţi ,în unele cazuri, să spunem:
*Nu pot renunţa la asta încă…*,dar trebuie să nu mai spunem: *La asta nu voi
renunţa niciodată!*
În clipa în care spunem :*Nu,niciodată!*
mintea noastră se închide în faţa îndurării lui Dumnezeu. Amânarea este
periculoasă, iar răzvrătirea poate fi fatală. Este exact momentul în care
abandonăm obiectivele limitate şi ne îndreptăm către voia lui Dumnezeu pentru
noi.
Doisprezece şi
doisprezece.
*În viziunea lui
Bill*
137. Dincolo de
agnosticism
Noi, cei cu temperament agnostic ,am
descoperit că imdeiat ce eram capabili să dăm la o parte prejudecăţile şi să
manifestăm măcar bunăvoinţa de a crede într o Putere Superioară nouă înşine,
începeam să dobândim rezultate, chiar dacă era imposibil pentru vreunul din noi
să definească exact sau să înţeleagă acea Putere, care este Dumnezeu.
Mulţi nebăutori mă asigură că nu există loc
mai bun pentru om în univers decât acela al unui organism concurent, luptând pe
drumul prin viaţă ,doar ca în final să piară.Auzind aceasta, simt că încă
prefer să mă agăţ de aşa -numita iluzie a religiei, care , în propria mea
experienţă ,mi a dezvăluit cu totul altceva.
- Alcoolicii Anonimi
- Scrisoare,1946.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu