PREAMBUL

Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească în urma alcoolismului.

Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. A.A. nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţăm prin propriile contribuţii.

A.A. nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii, ei nu doresc să se angajeze în nici o controversă, nu sprijină şi nu contestă nici o cauză.

Alcoolicii Anonimi au un singur scop primordial, acela de a rămâne abstinenţi şi de a transmite mesajul alcoolicilor care mai suferă.

CUM FUNCŢIONEAZĂ METODA NOASTRĂ

Rareori am văzut să dea greş cineva, dacă a urmat temeinic acest drum împreună cu noi. Cei care nu se fac bine sunt oameni care nu pot sau nu vor să se adapteze total acestui program simplu. Ei sunt de obicei bărbaţi şi femei incapabili, prin natura lor, să fie oneşti cu ei înşişi. Există asemenea nefericiţi. Nu este vina lor, se pare că s-au născut aşa. Firea lor nu le permite să înţeleagă şi să pună în aplicare un mod de viaţă care să nu se abată de la onestitate. Şansele lor de reuşită sunt reduse la jumătate sau mai puţin. Mai există şi aceia care suferă de grave tulburări emoţionale sau mintale, dar mulţi dintre ei se fac bine dacă au capacitatea de a fi oneşti.

Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie – într-un mod general – cum am fost, ce ni s-a întâmplat şi cum suntem acum. Dacă v-aţi hotărât că vreţi ceea ce avem noi şi dacă vreţi să faceţi tot ceea ce este nevoie ca să obţineţi acel ceva, atunci înseamnă că sunteţi pregătiţi să parcurgeţi anumite etape.

În faţa unora dintre acestea noi am ezitat, am crezut că vom putea găsi o metodă mai uşoară, mai blândă. Dar nu am găsit. Vă rugăm din tot sufletul să nu vă temeţi şi să fiţi dispus pentru ceva profund de la bun început. Unii dintre noi am încercat să ne agăţăm de vechile noastre idei dar rezultatul a fost nul până nu ne-am abandonat fără rezerve. Nu uitaţi că avem de-a face cu alcoolul care este puternic, derutant, viclean. Fără ajutor este prea mult pentru noi. Dar există Cineva care are toată puterea şi acel Cineva este Dumnezeu. Fie-vă dat să-L descoperiţi acum.

Jumătăţile de măsură nu ne-au adus nimic. Ne găseam la o răscruce a vieţii. I-am cerut ocrotirea şi ajutorul şi ne-am abandonat Lui pe de-antregul.

Iată paşii pe care i-am făcut şi care sunt sugeraţi ca program de însănătoşire:

1. Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului – că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.

2. Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.

3. Am hotărât să ne lăsăm voinţa si viața în grija unui Dumnezeu - aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi.

4. Am făcut, fără teamă, un inventar moral amănunţit al propriei persoane.

5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi altei fiinţe umane, natura exactă a greşelilor noastre.

6. Am consimţit fără rezerve, ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.

7. Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile.

8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.

9. Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.

10. Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.

11. Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu – aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ce ne priveşte şi să ne dea puterea să o împlinim.

12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

²    ²    ²

Mulţi dintre noi au exclamat: “E prea greu! Nu o să reuşesc!” Nu vă descurajaţi. Nu suntem nişte sfinţi. Ceea ce contează este faptul că suntem dispuşi să progresăm pe baza acestor principii spirituale. Mai degrabă vorbim despre progres spiritual decât despre perfecţiune spirituală.

Modul în care descriem alcoolicul, capitolul consacrat agnosticilor, întâmplările de dinainte şi de după restabilirea sănătăţii fac să iasă în evidenţă trei lucruri importante:

a)            Eram alcoolici şi nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră;

b)           Probabil că nici o putere omenească nu ne-ar fi putut vindeca alcoolismul;

c)            Dumnezeu – aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi, ar putea să o facă, dacă L-am căuta.

IERI, AZI, MÂINE

Există două zile cu care nu are rost să ne batem capul, două zile în care nu au de ce să încapă teama şi îndoiala.

Una dintre aceste zile este cea de IERI, cu greşelile şi grijile ei, cu gafele şi defectele ei, cu durerile şi suferinţele ei. Ziua de IERI nu o mai putem răscumpăra cu toţi banii din lume. Nu mai putem desface absolut nimic din ceea ce am făcut, nu mai putem şterge o iotă din cele rostite. Ziua de IERI a trecut.

Cealaltă zi cu care nu are rost să ne batem capul este cea de MÂINE, cu posibilele ei adversităţi şi poveri, cu promisiunile ei mari şi realizări mici. Şi ziua de MÂINE este în afara puterii noastre de control. Soarele zilei de MÂINE va răsări fie în toată splendoarea lui, fie după o mască de nori, dar va răsări. Până atunci însă, nu putem miza pe ziua de MÂINE, pentru că ea nu s-a născut încă.

Astfel, rămâne o singură zi, cea de AZI.

Orice om poate duce bătălia unei singure zile. Numai atunci când tu şi eu adunăm poverile celor două eternităţi, IERI şi MÂINE, numai atunci ne prăbuşim sub greutate. Nu experienţa zilei de AZI îi înnebuneşte pe oameni, ci remuşcarea sau amărăciunea faţă de ceva întâmplat IERI sau groaza faţă de ceea ce poate aduce MÂINE.

De aceea, haideţi să trăim fiecare zi la timpul ei! 

PROMISIUNILE PROGRAMULUI AA

Dacă suntem serioși și meticuloși în eforturile noastre, vom fi uimiți de rezultate chiar înainte de a ajunge la jumătatea drumului.

Vom cunoaște o nouă libertate și o nouă fericire.

Nu vom regreta trecutul și nu vom dori să zăvorâm ușa dinspre el.

Vom înțelege cuvântul seninătate și vom cunoaște pacea.

Nu contează cât de jos am ajuns; vom vedea cât de mult vor putea beneficia alții de experiența noastră.

Sentimentul de inutilitate și auto-compătimire vor dispărea.

Vom lăsa de o parte interesele egoiste și ne vom interesa mai mult de soarta semenilor.

Nu ne vom mai framânta cu gânduri legate de propria persoană.

Atitudinea față de viață și unghiul din care o privim se vor schimba radical.

Teama de oameni și insecuritatea financiară ne vor părăsi.

Intuiția ne va dirija în situații care odinioară ne derutau.

Brusc, vom constata că Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi nu am putea face pentru sine.

Sunt acestea promisiuni extravagante? Credem că nu. Ele se împlinesc zi de zi, în cazul nostru uneori mai repede, alteori mai încet. Ele se concretizează întotdeauna, dacă facem efortul necesar.

PARADOXURILE AA-ului

Ne predăm, ca să învingem. La prima vedere, a te preda nu prea seamănă cu a învinge. Dar așa funcționează metoda AA. Abia am ajuns la fundul sacului, într-un anume aspect al vieții noastre și ne-am izbit de un zid de care nu mai putem trece; abia după ce am atins capătul disperării și ne-am predat – abia atunci am putut realiza abstinența împlinită, care ne-a fost imposibilă întotdeauna înainte. Noi trebuie - și de fapt așa și facem – să ne predăm, ca să învingem.

Dăruim, ca să păstrăm. Pare absurd și imposibil. Cum poți păstra ceva ce dai? Dar, pentru a păstra ceea ce ne oferă AA-ul, trebuie să transmitem altora acest program fără să așteptăm în schimb nici o recompensă, indiferent de ce natură ar fi ea. Dacă credem că nu ne putem permite să dăruim ceea ce ni s-a dat gratis și cu generozitate în AA, atunci putem să ne pregătim liniștiți pentru următoarea beție ... Se va întâmpla curând. Trebuie să dăruim abstinența, ca să ne-o putem păstra.

Suferim, ca să ne facem bine. Nu există nici un mod de a scăpa de teribila suferință a regretelor, rușinii, stânjenelii care ne copleșesc la începutul însănătoșirii noastre. Nu s-a descoperit nici un remediu pentru răul sevrajului, pentru tremurături. Durerea este mare, dar pentru noi este necesară. Suferim, ca să ne însănătoșim.

Murim, ca să trăim. Acesta este un paradox foarte frumos. Prin practicarea celor 12 Pași AA, vechea noastră viață, condusă de o gândire tulbure și întortocheată, moare treptat cu tot ce ține de ea. Iar noi dobândim un mod de viață nou, superior. Pe măsură ce scăpăm de defecte, murim într-o viață și ne naștem într-alta. Când începem programul AA, murim ca să trăim.

CELE DOUĂSPREZECE TRADIŢII ALE ALCOOLICILOR ANONIMI

1. Este necesar ca prosperitatea noastră comună să se afle pe primul loc; restabilirea personală depinde de unitatea Comunitătii AA.

2. Întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o autoritate fundamentală: un Dumnezeu al iubirii aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup.

3. Singura cerinţă pentru a deveni membru AA este dorinţa de a înceta băutul.

4. Este bine ca fiecare grup să fie autonom în toate privinţele, cu excepţia chestiunilor care afectează alte grupuri sau AA în ansamblu.

5. Nici un grup nu are alt scop primordial unic decât sa transmită mesajul sau alcoolicului care mai suferă.

6. Este foarte necesar ca nici un grup AA să nu sprijine, să nu finanţeze şi să nu intituleze ca AA nici un alt organism, înrudit sau nu cu Alcoolicii Anonimi, ca nu cumva problemele de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru primordial.

7. Este bine ca fiecare grup AA să se autofinanţeze după nevoi şi să refuze contribuţii din afară.

8. Este important ca Alcoolicii Anonimi să rămână mereu neprofesionişti, dar centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat.

9. Este bine ca AA, ca şi comunitate, să nu aibă o organizare strictă vreodată, dar putem constitui consilii sau comitete de servicii direct responsabile faţă de cei în slujba cărora se află.

10. Comunitatea AA nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele AA să nu fie amestecat niciodată în controverse publice.

11. Politica noastră de relaţii publice se bazează mai degrabă pe atragere decât pe reclamă; ne este întotdeauna necesară păstrarea anonimatului personal la nivel de presă, radio, film, TV.

12. Anonimatul este baza spirituală a tuturor tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat să plasăm principiile deasupra personalitaţilor.

DOAR PENTRU AZI

1. Azi voi încerca să trăiesc doar în intervalul zilei prezente şi să nu mă frământ cu toate problemele vieţii mele deodată. Pot face în douăsprezece ore, ceva care, dacă aş simţi că trebuie făcut o viaţă întreagă m-ar îngrozi.

2. Azi voi fi fericit. Aceasta înseamnă să consider ca fiind adevărat ceea ce spunea Abraham Lincoln şi anume că “majoritatea oamenilor sunt atât de fericiţi cât se hotărăsc ei să fie”.

3. Azi mă voi adapta la ceea ce este şi nu voi încerca să adaptez totul la propriile mele dorinţe. Îmi voi lua “norocul” aşa cum vine el şi mă voi potrivi pe mine însumi lui.

4. Azi voi încerca să imi dezvolt mintea. Voi studia, voi învăţa ceva util, nu imi voi lăsa mintea să lenevească, voi citi ceva care cere efort, gândire şi concentrare.

5. Azi imi voi exersa sufletul în trei moduri. Voi face cuiva un bine şi nu voi lăsa să se afle cine i l-a făcut – dar nu contează dacă cineva ştie totuşi. Voi face cel puţin două lucruri de care nu am chef – doar ca exerciţiu. Nu voi arăta nimănui că sufăr, chiar dacă cineva mă va răni – azi nu voi arăta aceasta.

6. Azi voi fi agreabil. Voi arăta cât pot de bine, mă voi îmbrăca aşa cum se cuvine, voi vorbi pe un ton potolit, mă voi purta curtenitor, nu voi critica nici un strop şi nu voi încerca să îndrept pe nimeni altul decât pe mine.

7. Azi voi avea un program. Poate că nu o să îl urmez punct cu punct, dar mi-l voi face. Mă voi salva în faţa a două molime: pripeala şi nehotărârea.

8. Azi voi căuta să fiu singur o jumătate de oră, să mă relaxez. În acest interval, cândva în cursul zilei, voi încerca să arunc o privire realistă asupra vieţii mele.

9. Azi nu îmi va fi frică. Mai ales, nu mă voi teme să savurez ceea ce este frumos  şi să cred că ceea ce dau eu celorlalţi, voi primi la rândul meu.