BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


BIG BOOK - Capitolul 8 PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR

 Capitolul 8

PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR (15)

Cu puţine excepţii, până aici în cartea noastră, a fost vorba despre bărbaţi. Dar aceleaşi

lucruri sunt valabile şi în privinţa femeilor. Activitatea noastră de întrajutorare cu femei

alcoolice este în creştere. Ni s-a dovedit faptul că femeile îşi recâştigă sănătatea la fel de

prompt ca şi bărbaţii, dacă ne urmează sugestiile.

Fiecare persoană care bea îi implică în problema sa pe cei apropiaţi, precum soţia care

tremură de frica următoarei beţii şi părinţii care îşi văd copilul prăpădindu-se.

Printre noi, se află soţii, rude şi prieteni a căror problemă s-a rezolvat, dar şi unii dintre

cei care nu au găsit încă o soluţie fericită. Dorim ca soţiile Alcoolicilor Anonimi să comunice

cu soţiile bărbaţilor care beau prea mult. Ceea ce au ele de spus este valabil pentru oricine este

legat, prin rudenie sau sentimente, de un alcoolic.

Ca soţii ale Alcoolicilor Anonimi, dorim să fiţi convinse că puţini vă înţeleg aşa cum vă

înţelegem noi. Dorim să analizăm greşelile pe care le-am făcut şi să vă asigurăm că nici o

situaţie nu este atât de dificilă şi nici o nefericire atât de mare, încât să nu poată fi biruite.

Fără nici o îndoială, nu ne-a fost uşor. Am trăit timp îndelungat cu mândria rănită, în

frustrare, auto-compătimire, confuzie şi teamă. Ele nu au fost o companie plăcută. Am

cunoscut sentimentul dulceag de milă, dar şi resentimentele amare. Unele dintre noi treceam

dintr-o extremă psihică într-alta, sperând mereu că, într-o zi, cel drag va redeveni el însuşi.

Din loialitate şi din dorinţa de a ne vedea soţii iar cu fruntea sus, ca alţi bărbaţi, am creat

multe situaţii penibile. Da, am fost generoase şi ne-am sacrificat. Dar am minţit de

nenumărate ori, ca să ne protejăm nouă mândria şi soţilor reputaţia. Ne-am rugat, am

implorat, am avut răbdare; am lovit cu răutate; am fugit de acasă; am fost isterice; am fost

îngrozite. Am încercat să stoarcem milă de la alţii. Ne-am răzbunat, prin relaţii amoroase cu

alţi bărbaţi.

De multe ori seara, căminele noastre deveneau teren de bătălie. Dimineaţa următoare ne

sărutam şi ne împăcăm. Prietenii ne sfătuiau să dăm papucii soţilor noştri şi am făcut şi acest

gest, convinse că pentru totdeauna - numai ca să-i primim înapoi în scurt timp, sperând,

sperând mereu. Ei jurau solemn că s-au lăsat definitiv de băut; îi credeam, când nimeni nu mai

putea sau nu mai voia să-i creadă. Apoi, după câteva zile, săptămâni sau luni, o luau iar de la

început.

Rareori primeam vizite, neştiind niciodată cum sau când o să apară capul familiei.

Acceptam foarte puţine invitaţii sociale. Am ajuns să trăim aproape singure. Când eram

invitaţi undeva, soţii ni se îmbătau din sticlele ascunse prin buzunare şi ieşirea în oraş era

ratată. Sau, dacă se abţineau de la băutură, atitudinea lor de martiri făcea să piară buna

dispoziţie a tuturor.

Securitatea financiară era inexistentă. Fie că serviciul le era mereu periclitat, fie că-l

pierduseră. Nici măcar o maşină blindată n-ar mai fi putut aduce acasă plicul cu salariul.

Contul din bancă se topea precum zăpada în iunie.

(15) Scris în 1939, când existau puţine femei în A.A., acest capitol porneşte de la premisa că alcoolicul din casă este de obicei soţul. Dar multe dintre sugestiile oferite aici pot fi adaptate pentru a folosi persoanei care trăieşte cu o femeie alcoolică, indiferent dacă aceasta mai bea sau se reface prin A.A. O sursă suplimentară de ajutor este menţionată la sfârşitul acestui capitol.

64

Uneori erau la mijloc alte femei. Ce sfâşietoare descoperire! Cu ce cruzime ni se spunea

că noi nu-i înţelegeam cum îi înţelegeau ele!

Veneau pe capul nostru perceptorii, şerifii, şoferii de taxi furioşi, poliţia, vagabonzii,

amicii şi chiar duduile aduse sub acoperişul nostru şi soţii ne reproşau că eram atât de

neprimitoare. Ne făceau "pisăloage nesuferite" şi "scârbe". Ne învinovăţeau de stricarea bunei

lor dispoziţii. A doua zi erau din nou ei înşişi, iar noi îi iertam şi încercam să uităm.

Am încercat să menţinem iubirea copiilor pentru tata. Celor mai mici le spuneam că

tăticu' era bolnav, fără să ştim cât de aproape eram de adevăr. Tăticu' lovea copiii, spărgea

uşile, făcea cioburi bibelouri dragi, smulgea din loc clapele pianului. În toiul unor astfel de

scandaluri, pleca de acasă trântind uşa şi strigând că se duce să trăiască pentru totdeauna cu

cealaltă femeie. Disperate, beam. Ne făceam criţă. Rezultatul neaşteptat era că soţilor părea să

le placă.

Unele dintre noi am divorţat, ne-am luat copiii şi ne-am mutat la părinţi, în timp ce

socrii ne criticau ca pe nişte dezertoare. Dar, cele mai multe dintre noi nu am divorţat şi am tot

amânat plecarea. Până la urmă, ne-am căutat serviciu, pentru că mizeria era prea

ameninţătoare.

Când beţiile au început să devină tot mai frecvente, am cerut sfatul medicilor.

Simptomele fizice şi mintale alarmante, tenebrele din ce în ce mai adânci de remuşcări,

deprimare şi de crize de inferioritate care puseseră stăpânire pe soţii noştri dragi ne îngrozeau

şi ne înnebuneau. Ca vitele înhămate la roata de ocnă, trăgeam răbdătoare, cu multă trudă şi

ne prăbuşeam extenuate după fiecare efort inutil de a atinge pământ tare sub picioare. Cele

mai multe dintre noi am rămas alături de ei până în ultimul stadiu, acela al internărilor la

sanatoriu ori prin spitale sau chiar al condamnărilor la închisoare. Uneori am avut de a face cu

zbierete delirante si cu accese de nebunie. Moartea a dat adesea târcoale.

Natural, în asemenea condiţii, am făcut multe greşeli. Unele au fost cauzate de

necunoaşterea bolii alcoolismului, deşi uneori trăiam cu vaga impresie că aveam de a face cu

oameni bolnavi. Dacă am fi cunoscut pe deplin natura bolii, poate că ne-am fi purtat altfel.

Cum era posibil ca nişte bărbaţi care îşi iubeau soţiile şi copiii, să fie atât de necugetaţi,

de împietriţi, de cruzi? Asemenea oameni nu puteau iubi, gândeam noi. Şi, chiar când eram

cel mai convinse că ei nu aveau inimă, ne copleşeau pe neaşteptate cu promisiuni şi atenţii. O

vreme, erau iarăşi blânzi şi tandri, numai ca să aibă ce să distrugă din nou curând. Dacă îi

întrebam de ce s-au apucat iar de băut, găseau o scuză prostească sau nu găseau nici una. Cât

de derutant era totul, ce dezolant! Oare ne-am înşelat chiar aşa de tare în privinţa lor, când neam

căsătorit? Când beau, deveneau nişte străini. Uneori păreau înconjuraţi de un zid invizibil,

de nepătruns.

Iar dacă nu-şi iubeau familia, cum puteau fi atât de orbi în privinţa propriei lor

persoane? Ce se întâmplase cu raţiunea lor, cu bunul simţ, cu puterea voinţei? Cum de nu

vedeau că se distrugeau cu băutura? Cum se putea să fie de acord cu noi când le arătam toate

pericolele la care se expuneau bând, ca imediat după aceea să se îmbete iar?

Acestea sunt câteva dintre întrebările cu care se frământă femeile căsătorite cu alcoolici.

Sperăm că prezenta carte a adus câteva răspunsuri.

Poate că soţul dumneavoastră trăieşte de câtva timp în acea lume stranie a

alcoolismului, în care totul este deformat şi exagerat. Ştiţi că partea bună din el vă iubeşte cu

adevărat. Desigur există nepotriviri de caracter între soţ şi soţie, dar de cele mai multe ori,

soţul alcoolic este neiubitor şi urâcios numai în aparenţă; de obicei, el spune şi face lucruri

îngrozitoare din cauză că are mintea chinuită de boală. Astăzi, majoritatea dintre bărbaţii

noştri sunt nişte soţi şi taţi mai buni decât oricând înainte.

Încercaţi să nu vă condamnaţi soţul alcoolic, indiferent de ce spune sau face. El nu este

decât un om foarte bolnav şi, boala aceasta îl face nerezonabil. Trataţi-l, dacă puteţi, ca şi cum

ar avea pneumonie. Când vă irită rău de tot, amintiţi-vă că e un om foarte grav bolnav.

65

La cele spuse mai sus există o excepţie. Suntem conştiente de faptul că unii bărbaţi sunt

mânaţi de intenţii foarte rele şi că nici toată răbdarea din lume nu ar putea schimba situaţia.

Alcoolicul cu un astfel de temperament poate folosi acest capitol ca armă cu care să vă

lovească. Nu-i permiteţi această libertate. Dacă aveţi certitudinea că face parte din această

categorie, poate că este preferabil să-l părăsiţi. Trebuie oare să-l lăsaţi să vă distrugă viaţa,

dumneavoastră şi a copiilor, mai ales când are la îndemână o metodă pentru a înceta băutul şi

maltratările, dacă ar vrea cu adevărat să-şi dea silinţa?

Problema cu care vă luptaţi se încadrează într-una dintre următoarele patru categorii:

1. Poate că soţul dumneavoastră nu este decât un băutor înrăit. Fie că bea constant, fie că bea

în cantităţi mari, o face numai la anumite ocazii. Probabil cheltuieşte prea mult pe băutură.

Poate că alcoolul îi vlăguieşte mintea şi trupul, deşi el nu este conştient de acest fenomen.

Uneori vă face de ocară, pe dumneavoastră şi pe prietenii săi. Este convins că poate bea cu

măsură, că băutura nu-i face nici un rău, că îi este indispensabilă în afaceri. Probabil că s-ar

considera insultat, dacă cineva i-ar spune că este alcoolic. Lumea este plină de oameni ca

el. Unii reuşesc să se astâmpere sau să înceteze băutul definitiv, alţii nu. Dintre cei care

continuă să bea, mulţi vor deveni cu adevărat alcoolici, după o vreme.

2. Soţul dumneavoastră dovedeşte lipsă de autocontrol, pentru că este incapabil să se lase de

băut chiar şi atunci când vrea. Adesea devine insuportabil când bea. Recunoaşte că aşa stau

lucrurile, dar este convins că data viitoare n-o să se mai întâmple. A început, cu sau fără

cooperarea dumneavoastră, să caute metode de a bea cu măsură sau de a se abţine. Probabil

că prietenii au început să-l părăsească şi are probleme la serviciu. Din când în când este

îngrijorat şi devine conştient de faptul că nu poate bea ca alţi oameni. Bea uneori de

dimineaţă şi apoi şi în cursul zilei, ca să-şi poată stăpâni nervozitatea. Este chinuit de

remuşcări după ce bea mult şi vă spune că vrea să înceteze. Dar, de cum îi trece răul,

începe să se gândească din nou la o cale de a bea cu măsură data viitoare. Credem că un

asemenea om este în pericol, pentru că are semnele distinctive ale alcoolicului adevărat.

Poate că îşi vede încă de afaceri cum trebuie şi este departe de a fi distrus totul. Cum se

spune adesea printre noi, "el vrea să vrea să înceteze băutul".

3. Omul acesta a ajuns mult mai rău decât cel din a doua categorie, deşi a fost ca el, până nu

demult. Prietenii l-au abandonat, căsnicia este aproape ratată şi nu se poate ţine de serviciu.

Probabil că a fost deja nevoie să chemaţi doctorul şi a început ostenitorul tur al spitalelor şi

sanatoriilor. Recunoaşte că nu poate bea ca alţi oameni, dar nu înţelege de ce. Se agaţă de

ideea că tot va mai putea găsi o cale de a bea normal. Poate că a ajuns la stadiul în care

doreşte cu disperare să înceteze băutul, dar nu poate. Cazul lui mai prezintă câteva întrebări

la care vom încerca să răspundem pentru folosul dumneavoastră. Există încă speranţe mari

într-un asemenea caz.

4. Poate că soţul dumneavoastră v-a adus la disperare. A fost internat de nenumărate ori. Este

violent sau pare de-a dreptul nebun când bea. Uneori, bea chiar pe drumul de la spital spre

casă. Probabil că a trecut deja printr-un delirium tremens iar medicii vă sfătuiesc să-l

internaţi definitiv. Poate că este deja internat la azil. Dar nici această imagine nu este chiar

aşa de sumbră cum pare. Soţii multora dintre noi au ajuns atât de departe. Şi totuşi, s-au făcut

bine.

Să ne întoarcem acum la soţul din prima categorie. Oricât de ciudat ar părea, se ajunge

greu la un capăt cu el. îi place să bea pentru că băutura îi stimulează imaginaţia şi se simte

mai aproape de prieteni când bea cu ei. Poate că şi dumneavoastră vă cade bine un păhărel în

compania lui, atunci când nu bea prea mult. Aţi petrecut multe seri fericite împreună,

tăifăsuind şi bând la gura sobei. Poate că amândurora vă plac acele petreceri care nu sunt

plictisitoare tocmai pentru că se serveşte băutură. Şi nouă ne-au căzut bine asemenea seri de

amuzament. Ştim ce efect benefic are alcoolul asupra relaţiilor sociale. Unele dintre noi, dar nu în

unanimitate, credem chiar că băutura îşi are şi partea ei bună, când este consumată rezonabil.

ALCOOLICII ANONIMI

66

Cel dintâi principiu al succesului este să nu vă înfuriaţi niciodată. Chiar dacă soţul

devine atât de insuportabil încât trebuie să plecaţi de acasă pentru o vreme, faceţi-o fără

ranchiună. Răbdarea şi calmul vă sunt indispensabile.

Următoarea sugestie este aceea că ar fi bine să nu-i spuneţi niciodată ce să facă în

legătură cu băutul. Dacă îi intră în cap că îl cicăliţi sau că vreţi să-i stricaţi buna dispoziţie,

şansa de a realiza ceva vi se reduce la zero. Va fi pentru el o scuză, ca să bea mai mult. Vă va

spune că este un neînţeles şi apoi vor veni serile în care veţi fi mereu singură. îşi va căuta pe

cineva care să-l consoleze - şi nu întotdeauna un alt bărbat.

Luaţi hotărârea de a nu lăsa ca băutul soţului să vă ruineze relaţiile cu copiii şi prietenii.

Ei au nevoie de compania şi ajutorul dumneavoastră. Chiar dacă soţul bea, viaţa vă poate

rămâne plină şi utilă. Noi cunoaştem femei care şi-au păstrat curajul şi fericirea, chiar şi în

asemenea condiţii. Nu vă irosiţi vlaga în încercări de îndreptare a soţului. Cu toate eforturile,

s-ar putea să nu vă stea în puteri s-o faceţi.

Ştim că asemenea sugestii sunt uneori greu de urmat. Dar vă veţi scuti de multe dureri

de inimă, dacă veţi reuşi să le luaţi în considerare. Şi se prea poate ca soţul să vă aprecieze

răbdarea şi înţelepciunea. O asemenea atitudine poate crea baza unei discuţii prieteneşti în

legătură cu băutul său. Lăsaţi-l pe el să deschidă subiectul. Feriţi-vă de a-l critica într-o

asemenea discuţie. încercaţi să vă puneţi în locul lui. Dovediţi-i că vreţi să-l ajutaţi, nu să-l

criticaţi.

Când se iveşte o asemenea discuţie, îi puteţi sugera să citească această carte sau cel

puţin capitolul despre alcoolism.

Spuneţi-i că îngrijorarea dumneavoastră este mai mult ca sigur neîntemeiată; că sunteţi

convinsă că el ştie mai bine despre ce este vorba; că este bine ca fiecare om care bea să

înţeleagă clar ce riscuri îşi asumă atunci când bea prea mult. Arătaţi-i că aveţi încredere în

puterea sa de a lăsa băutura de-o parte sau de a bea cu măsură. Spuneţi-i că nu vreţi să-i luaţi

plăcerile, ci doar ca el să-şi îngrijească sănătatea. Poate veţi reuşi astfel să-i stârniţi interesul

pentru înţelegerea alcoolismului.

Probabil că unii dintre cunoscuţii lui sunt alcoolici. Sugeraţi-i să vă ocupaţi împreună de

acei oameni. Băutorilor le place să ajute alţi băutori. Poate că soţul va vrea să stea de vorbă cu

unul dintre ei.

Dacă metoda aceasta nu pare să dea roade, este mai bine să renunţaţi la subiect, dar să

ştiţi că, după o asemenea discuţie prietenească, îl va redeschide el însuşi mai târziu. Va trebui

să aveţi răbdare şi să aşteptaţi, dar merită. între timp, încercaţi s-o ajutaţi pe soţia altui băutor

serios. Dacă acţionaţi pe baza acestor principii, se prea poate ca soţul dumneavoastră să

înceteze băutul sau să revină la băutul moderat.

Presupunând că soţul se află în a doua categorie, principiile de mai sus rămân valabile,

cu deosebirea că, după proxima beţie, îl veţi întreba dacă ar vrea să se lase de băut cu

adevărat. Nu-i cereţi s-o facă de dragul dumneavoastră sau al nimănui altcuiva. întrebaţi-l

doar dacă ar vrea. Şi s-ar putea să vrea.

Arătaţi-i această carte şi spuneţi-i ce aţi aflat despre alcoolism. Să înţeleagă faptul că

autorii cărţii, fiind ei înşişi alcoolici, ştiu despre ce vorbesc. Spuneţi-i câte ceva despre

povestirile citite. Dacă se sfieşte de subiectul remediului spiritual, spuneţi-i să arunce o privire

asupra capitolului despre alcoolism. Poate că atunci i se va stârni interesul pentru continuarea

lecturii.

Dacă este entuziasmat de ideile acestea, cooperarea dumneavoastră va fi foarte

importantă pentru el.

Dacă reacţionează cu răceală sau crede că nu este alcoolic, vă sugerăm să-l lăsaţi în

pace. Nu-l împingeţi de la spate să urmeze programul. Sămânţa a fost plantată în spiritul lui.

Ştie că mii de bărbaţi în situaţia lui s-au făcut bine. Dar nu-i reamintiţi aceste lucruri imediat

după ce-a băut, pentru că se va mânia. Mai devreme sau mai târziu, îl veţi găsi recitind cartea,

Cap.8. PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR

67

din scoarţă în scoarţă. Lăsaţi-l să se împotmolească de suficiente ori în băutură şi să se

convingă singur că trebuie să facă ceva; cu cât îl zoriţi mai mult, cu atât se va îndepărta mai

mult momentul însănătoşirii.

Dacă soţul este din categoria a treia, s-ar putea să aveţi noroc. Sunteţi deja sigură că

vrea să înceteze băutul, deci vă puteţi duce la el cu această carte, bucuroasă de parcă aţi fi

găsit o comoară în fundul grădinii. Poate că nu vă va împărtăşi entuziasmul, dar vă garantăm

că va citi cartea, ba mai mult, poate va începe programul imediat. Oricum, nu va trebui să

aşteptaţi prea mult. Nu-l presaţi. Lăsaţi-l să decidă singur. Rămâneţi în toane bune, cât durează

următoarea serie de beţii. Nu vorbiţi despre situaţia lui sau despre această carte, decât

dacă aduce el vorba.

În unele cazuri, este mai bine ca cineva din afara familiei să-i prezinte cartea. O astfel

de persoană ar putea avea mai mult spor în a-l stimula să acţioneze, fără să-i trezească

ostilitatea.

Dacă soţul este un om normal în celelalte privinţe, aveţi multe şanse cu el, în acest stadiu.

S-ar putea crede că bărbaţii din a patra categorie nu mai au nici o şansă, dar nu este aşa.

Mulţi dintre membrii Alcoolicilor Anonimi au fost din această categorie. Nimeni nu-şi mai

făcea speranţe în legătură cu ei; înfrângerea părea sigură. Şi totuşi, însănătoşirea lor a fost

spectaculoasă şi în forţă.

Există excepţii. Unii sunt atât de rău distruşi de alcool, încât nu se mai pot opri din băut.

În unele cazuri, alcoolismul este complicat de alte boli. Un medic sau un psihiatru competent

vă poate spune dacă sunt complicaţii de o natură serioasă.

În orice caz, încercaţi să-l faceţi să citească această carte. Poate va reacţiona cu

entuziasm. Dacă este internat deja la cronici, dar atât doctorul lui cât şi dumneavoastră sunteţi

convinşi că este sincer dornic să se refacă, daţi-i o şansă de a încerca metoda noastră - desigur,

în cazul în care medicul nu consideră că pacientul este într-o stare total ieşită din comun sau

chiar periculoasă.

Facem această recomandare destul de încrezătoare în ceea ce spunem. Alcoolicii

Anonimi lucrează de ani de zile cu alcoolici internaţi la cronici. De la publicarea acestei cărţi,

A.A.-ul a ajutat la externarea din aziluri psihiatrice şi spitale de toate felurile a mii de

alcoolici. Majoritatea nu au mai fost internaţi niciodată. Puterea lui Dumnezeu pătrunde

adânc!

Dacă situaţia dumneavoastră este diametral opusă celei de mai sus, probabil că soţul

este în libertate, dar ar trebui internat. Unii oameni nu pot sau nu vor să se facă bine de pe

urma alcoolismului. Considerăm că li se face un bine dacă sunt internaţi, când devin prea

periculoşi. Dar este bine să fie întotdeauna consultat mai întâi un medic competent. Soţiile şi

copiii acestor oameni trec Prin suferinţe oribile, dar nu mai mari decât suferinţa alcoolicilor înşişi.

În unele cazuri, viaţa trebuie luată de la început. Cunoaştem femei care au făcut-o. Dacă

se adoptă un mod de viaţă spiritual, drumul este mai puţin anevoios.

Dacă aveţi un soţ care bea, probabil că vă îngrijorează ce gândesc oamenii şi vă e

groază să daţi ochii cu prietenii. Vă închideţi din ce în ce mai mult în sine şi sunteţi convinsă

că toata lumea vorbeşte despre cum stau lucrurile în căminul dumneavoastră. Ocoliţi subiectul

băutului chiar şi când vorbiţi cu propriii părinţi. Nu ştiţi ce să le spuneţi copiilor. Când soţul

este într-un hal fără de hal, deveniţi o pustnică înspăimântată şi vă doriţi ca telefonul să nu fi

fost inventat.

Considerăm că această stânjeneală este în cea mai mare parte nejustificată. Nu este

nevoie să discutaţi cu lux de amănunte situaţia soţului, dar vă puteţi informa discret prietenii

cu privire la natura bolii lui, având mare grijă să nu-l puneţi în situaţii neplăcute şi să nu-i

faceţi vreun rău.

Dacă le explicaţi cu grijă unor asemenea persoane că soţul dumneavoastră este bolnav,

creaţi o atmosferă nouă. Barierele care se ridicaseră între prieteni şi dumneavoastră vor

dispărea, odată cu creşterea sentimentelor lor de înţelegere şi simpatie. Nu vă veţi mai simţi

ALCOOLICII ANONIMI

68

jenată, nici obligată să vă scuzaţi mereu soţul, ca şi când ar fi lipsit de voinţă, când în realitate

el este un om de caracter.

Curajul dumneavoastră de o natură nouă, firea dumneavoastră bună şi stăpânirea de sine

vor face minuni în societate.

Acelaşi principiu se aplică şi în faţa copiilor. Este bine să nu vă amestecaţi în certurile

dintre ei şi tatăl lor când bea, decât dacă trebuie să-i protejaţi când este violent. Folosiţi-vă

întreaga energie pentru a promova o cât mai bună înţelegere a situaţiei. Atunci, acea tensiune

teribilă, tipică familiilor cu băutori-problemă, va descreşte în intensitate.

Deseori v-aţi simţit obligată să spuneţi patronului şi prietenilor soţului că era bolnav,

când, în realitate, el era beat. Evitaţi cât se poate să răspundeţi la întrebările pe această temă.

Lăsaţi-l pe el să se explice, ori de câte ori este posibil. Din dorinţa de a-l proteja, nu trebuie să

ajungeţi să recurgeţi la minciuni în faţa unor oameni care au dreptul să ştie unde este el şi ce

face. Când e treaz şi în toane bune, discutaţi problema cu el. întrebaţi-l ce vrea el să faceţi data

viitoare când vă va pune în acea postură. Dar aveţi grijă să nu manifestaţi ranchiună pentru

ultima dată când a făcut-o.

Mai există o teamă care vă poate paraliza, aceea că soţul îşi va pierde postul. Vă gândiţi

la ce dezonoare şi ce vremuri grele vă aşteaptă, pe dumneavoastră şi pe copii şi s-ar putea

chiar să treceţi prin aşa ceva. Poate aţi mai trecut prin acea experienţă, chiar de multe ori.

Dacă se mai repetă, priviţi-o într-o lumină nouă. Poate că va fi o binecuvântare! Poate că este

ceea ce-l va convinge pe soţ că vrea să înceteze băutul pentru totdeauna. Iar dumneavoastră

ştiţi acum că poate s-o facă dacă vrea! în nenumărate cazuri, această aparentă calamitate s-a

dovedit a fi un avantaj, ea deschizând cărarea care ducea spre descoperirea lui Dumnezeu.

După cum am mai spus, viaţa este mai bună, când este trăită pe un plan spiritual. Dacă

Dumnezeu poate rezolva dilema veche de când lumea a alcoolismului, vă poate rezolva şi

dumneavoastră problemele.

Ca soţii de alcoolici, am descoperit că, fiind şi noi oameni, am suferit şi noi de trufie, de

autocompătimire, de vanitate şi de toate celelalte trăsături care definesc o persoană

egocentrică; ba am fost - de multe ori - şi egoiste şi lipsite de onestitate. Când soţii noştri au

început să aplice principii spirituale în viaţa lor, am început să vedem că ele erau de dorit şi în

ceea ce ne privea pe noi.

La început, o parte dintre noi crezuserăm că ne puteam lipsi de acel ajutor. Ne

consideram femei cumsecade, în general, capabile de a fi mai drăguţe dacă soţii încetau

băutul. Dar ideea că eram prea bune ca să avem nevoie de Dumnezeu a fost o idee ridicolă.

Acum, încercăm să aplicăm principii spirituale în toate domeniile vieţii şi descoperim că

astfel se rezolvă şi problemele noastre; frica se risipeşte şi nu mai cunoaştem îngrijorarea şi

orgoliul rănit, ceea ce este un lucru minunat. Vă îndemnăm să încercaţi programul nostru,

deoarece nimic nu-i va fi mai de ajutor soţului dumneavoastră, decât o atitudine radical

schimbată faţă de el iar Dumnezeu vă va arăta cum să vi-o însuşiţi. Urmaţi aceeaşi cale cu

soţul dumneavoastră, dacă este posibil.

Desigur, veţi fi foarte fericită, dacă veţi găsi o soluţie, împreună cu soţul, la problema

gravă a alcoolismului. însă nu toate problemele vi se vor rezolva peste noapte. Sămânţa a

început să încolţească într-un sol nou, dar creşterea este abia la început. Cu toată fericirea nou

găsită, vor mai fi urcuşuri şi coborâşuri. Multe dintre vechile probleme vor continua să existe

şi este normal să fie aşa.

Şi dumneavoastră şi soţul veţi trece prin multe încercări la capitolul încrederii şi

sincerităţii. Este bine să le priviţi ca parte din educaţia dumneavoastră de viaţă. Veţi face

greşeli, dar dacă sunteţi de bună credinţă, ele nu vă vor zădărnici eforturile, dimpotrivă le veţi

putea transforma într-un capital util. Cu depăşirea fiecărei dificultăţi, modul de viată vi se va

îmbunătăţi din ce în ce mai mult.

Printre obstacolele peste care veţi da se află iritarea, sentimentele rănite şi

resentimentele. Soţul va fi uneori nerezonabil şi vă va veni să-l criticaţi. Dintr-un norişor de la

Cap.8. PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR

69

orizontul căsniciei dumneavoastră, se pot aduna nori grei care ascund trăsnetele certurilor.

Aceste disensiuni familiale sunt deosebit de periculoase, în special pentru soţul

dumneavoastră. Va trebui adesea să căraţi povara evitării lor sau a ţinerii lor sub control. Să

nu uitaţi niciodată că resentimentul este un risc mortal pentru alcoolici. Nu vrem să spunem că

trebuie să fiţi de acord de fiecare dată cu soţul, atunci când există o diferenţă onestă de opinii.

Aveţi doar grijă să nu vă exprimaţi dezaprobarea prin critici sau cu ură.

Amândoi veţi constata că este mai uşor să treceţi peste marile dificultăţi, decât peste

cele mărunte. De aceea, la prima discuţie înfierbântată care se va ivi, indiferent pe ce temă,

amintiţi-vă că amândoi aveţi privilegiul de a fi primul care să spună, zâmbind: "Nu vreau să

ne certăm! Iartă-mă, prea m-am tulburat. Hai să amânăm discuţia pe mai târziu". Dacă soţul

încearcă să trăiască pe baze spirituale, va face şi el tot ce-i stă în puteri pentru a evita

conflictele şi disputele.

El ştie că vă datorează multe şi că simpla menţinere a abstinentei nu este suficientă ca

să-si achite datoriile. Se străduieşte să repare ce-a stricat, dar nu vă aşteptaţi la prea multe.

Obiceiurile lui de gândire şi acţiune sunt vechi, fiind acumulate în decursul multor ani.

Cuvintele de ordine pentru dumneavoastră acum sunt răbdare, toleranţă, înţelegere şi iubire.

Fie ca ceea ce spuneţi şi faceţi să fie o demonstraţie a acestor noţiuni. Atunci, ele se vor răsfrânge

şi dinspre el spre dumneavoastră. Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască, este regula

zilei. Dacă amândoi dovediţi bunăvoinţa de a vă îndrepta propriile greşeli, vor rămâne foarte

puţine motive pentru critici de ambele părţi.

Noi, femeile, ne-am format un portret al bărbatului ideal, pe care l-am dori întruchipat

în soţii noştri. Este cât se poate de firesc, deci, să gândim că ei se vor ridica la înălţimea acelui

nepreţuit ideal, acum că s-a rezolvat problema băutului. Dar aşa ceva nu prea este posibil,

pentru simplul motiv că soţul se află, ca şi dumneavoastră, abia la începutul maturizării. Aveţi

răbdare.

Un alt sentiment preconceput poate fi acela de resentimente faţă de faptul că iubirea şi

loialitatea pe care le-am pus la bătaie nu i-au putut vindeca pe soţii noştri de alcoolism.

Detestăm gândul că din conţinutul unei cărţi sau din efortul unui alt alcoolic, s-a realizat în

doar câteva săptămâni ceea ce ne zbătuserăm noi să realizăm, fără succes, timp de ani de zile.

Acestea sunt momentele în care uităm că alcoolismul este o boală asupra căreia noi nu avem

nici o putere. Soţul va fi primul care va recunoaşte că numai devotamentul şi grija

dumneavoastră l-au ţinut până a putut avea o experienţă spirituală; că, fără dumneavoastră, sar

fi prăbuşit demult. Atunci când vi se strecoară în suflet resentimentele, opriţi-vă o clipă şi

număraţi de câte ori aţi fost binecuvântată: la urma urmelor, familia este iar împreună,

alcoolul nu mai este o problemă iar dumneavoastră, împreună cu soţul, construiţi un viitor la

care nici n-aţi îndrăznit să visaţi.

O altă dificultate de semnalat este aceea că s-ar putea să deveniţi geloasă din cauza

atenţiei pe care o acordă el din abundenţă alcoolicilor. V-a fost atâta timp dor de compania lui

iar acum el petrece ceasuri îndelungi ajutând alţi bărbaţi şi familiile acestora. Consideraţi că

acum ar trebui să vă aparţină în exclusivitate. însă adevărul este că îi face bine să-i ajute pe

alţi alcoolici, pentru că numai aşa îşi poate păstra propria abstinenţă. Uneori, această muncă

de întrajutorare îl captivează atât de mult, încât neglijează tot restul. Casa vi se umple de

străini, dintre care unii vă sunt antipatici iar soţul este deosebit de interesat de problemele

acestora, dar este indiferent la ale dumneavoastră. Nu va ajuta la nimic dacă i-o spuneţi de la

obraz sau dacă îl presaţi să vă acorde mai multă atenţie. Considerăm că este o mare greşeală

să încercaţi să-i stăviliţi entuziasmul pentru întrajutorarea cu alţi alcoolici. Ar fi bine, atât cât

vă stă în puteri, să vă alăturaţi lui în ceea ce face. Vă sugerăm să vă gândiţi la soţiile noilor săi

prieteni alcoolici, care au nevoie de sfaturile şi iubirea cuiva care a trecut prin ce-aţi trecut

dumneavoastră.

Poate că este adevărat că aţi trăit în izolare timp îndelungat, deoarece băutul soţului o

izolează în multe cazuri şi pe soţie. Prin urmare, poate că aveţi tot aşa de mare nevoie de ceva

nou care să vă intereseze, de o cauză nobilă pentru care să simţiţi că se merită să trăiţi, precum

ALCOOLICII ANONIMI

70

are şi el. Cooperând, în loc să vă plângeţi, veţi descoperi că entuziasmul lui excesiv se va mai

tempera. În amândoi se va trezi un nou simţ al responsabilităţii faţă de alţii.

Este important ca amândoi să vă gândiţi mai mult la cum să contribuiţi la viaţă şi nu la

câte aţi putea obţine de la ea. Inevitabil, dacă veţi proceda aşa, viaţa vă va fi mai împlinită, cu

mult mai bună decât cea din trecut.

Se mai poate întâmpla, ca după un start cinstit pe noul drum, soţul să vă

descumpănească total, venind acasă beat, tocmai când lucrurile mergeau deosebit de bine.

Dacă sunteţi convinsă că vrea să termine cu băutul, nu este nevoie să vă alarmaţi. Deşi este

infinit mai bine să nu recidiveze niciodată, după cum s-a dovedit a fi cu mulţi dintre soţii

noştri, o recidivă prinde bine în unele cazuri. Soţul va vedea imediat că va trebui să-şi

sporească eforturile în activităţile spirituale, dacă are de gând să supravieţuiască. Nu este

nevoie să-i reamintiţi deficienţa spirituală de care suferă, pentru că o ştie el prea bine.

încurajaţi-l şi întrebaţi-l cu ce l-aţi putea ajuta mai mult.

Cel mai mic semn de frică sau de intoleranţă îi poate micşora şansele de însănătoşire.

într-un moment de slăbiciune, îşi poate găsi una dintre acele puerile scuze pentru a bea, ca de

pildă faptul că vă sunt antipatici prietenii lui.

Nu încercăm absolut niciodată să aranjăm treburile în viaţa soţului cu scopul de a-l scuti

de tentaţii. El va sesiza chiar şi cea mai mică încercare de-a dumneavoastră de a-i aranja

întâlnirile şi afacerile aşa ca să nu fie tentat la băutură. Daţi-i libertate deplină, să vină şi să

plece după cum doreşte. Este un lucru foarte important. Dacă se îmbată, nu vă blamaţi.

Dumnezeu i-a luat sau nu i-a luat problema băutului. Dacă nu i-a luat-o, este bine s-o aflaţi

imediat, pentru că astfel o puteţi amândoi lua iar de la baza lucrurilor. Pentru a preveni o

repetare a recidivei, puneţi problema aceasta în mâinile lui Dumnezeu, exact aşa cum faceţi cu

toate celelalte.

Suntem conştiente de faptul că v-am dat multe sfaturi şi repere de urmat. Poate vi s-a

părut că v-am ţinut prelegeri. Regretăm dacă v-am lăsat cu această impresie, pentru că nici noi

nu ne prea dăm în vânt după cei care ne ţin teorii. însă cele relatate aici se bazează pe

experienţa noastră, din care o parte a fost dureroasă. A trebuit să aflăm aceste lucruri cu preţul

unor grele încercări. De aceea dorim atât de mult să înţelegeţi ce se petrece. Astfel veţi putea

evita dificultăţile care nu sunt necesare.16

Deci, dumneavoastră, care citiţi aceste rânduri şi care poate veţi fi curând alături de noi,

vă spunem: "Mult succes şi să vă ajute Dumnezeu!"

16 Comunitatea Grupurilor Familiale Al-Anon a fost formată la aproximativ treisprezece ani după redactarea

acestui capitol. Deşi funcţionează complet separat de Alcoolicii Anonimi, Al-Anon-ul foloseşte principiile

generale ale programului A.A., ca un ghid pentru soţi, soţii, rude, prieteni şi alte persoane apropiate

alcoolicilor. Paginile anterioare, (deşi se adresează numai soţiilor) indică acele probleme cu care se confruntă

şi toţi ceilalţi. Alateen, comunitatea pentru adolescenţii care au părinţi alcoolici, este o parte a Al-Anon-ului.

Dacă nu există nici un grup Al-Anon în zona în care trăiţi, puteţi obţine informaţii suplimentare despre

Grupurile Familiale Al-Anon şi Alateen scriind pe adresa: World Service Office, 1600 Corporate Landing

Parkway, Virginia Beach, VA 23456

71


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu