Capitolul 8
PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR (15)
Cu puţine excepţii, până aici în cartea noastră, a fost vorba despre bărbaţi. Dar aceleaşi
lucruri sunt valabile şi în privinţa femeilor. Activitatea noastră de întrajutorare cu femei
alcoolice este în creştere. Ni s-a dovedit faptul că femeile îşi recâştigă sănătatea la fel de
prompt ca şi bărbaţii, dacă ne urmează sugestiile.
Fiecare persoană care bea îi implică în problema sa pe cei apropiaţi, precum soţia care
tremură de frica următoarei beţii şi părinţii care îşi văd copilul prăpădindu-se.
Printre noi, se află soţii, rude şi prieteni a căror problemă s-a rezolvat, dar şi unii dintre
cei care nu au găsit încă o soluţie fericită. Dorim ca soţiile Alcoolicilor Anonimi să comunice
cu soţiile bărbaţilor care beau prea mult. Ceea ce au ele de spus este valabil pentru oricine este
legat, prin rudenie sau sentimente, de un alcoolic.
Ca soţii ale Alcoolicilor Anonimi, dorim să fiţi convinse că puţini vă înţeleg aşa cum vă
înţelegem noi. Dorim să analizăm greşelile pe care le-am făcut şi să vă asigurăm că nici o
situaţie nu este atât de dificilă şi nici o nefericire atât de mare, încât să nu poată fi biruite.
Fără nici o îndoială, nu ne-a fost uşor. Am trăit timp îndelungat cu mândria rănită, în
frustrare, auto-compătimire, confuzie şi teamă. Ele nu au fost o companie plăcută. Am
cunoscut sentimentul dulceag de milă, dar şi resentimentele amare. Unele dintre noi treceam
dintr-o extremă psihică într-alta, sperând mereu că, într-o zi, cel drag va redeveni el însuşi.
Din loialitate şi din dorinţa de a ne vedea soţii iar cu fruntea sus, ca alţi bărbaţi, am creat
multe situaţii penibile. Da, am fost generoase şi ne-am sacrificat. Dar am minţit de
nenumărate ori, ca să ne protejăm nouă mândria şi soţilor reputaţia. Ne-am rugat, am
implorat, am avut răbdare; am lovit cu răutate; am fugit de acasă; am fost isterice; am fost
îngrozite. Am încercat să stoarcem milă de la alţii. Ne-am răzbunat, prin relaţii amoroase cu
alţi bărbaţi.
De multe ori seara, căminele noastre deveneau teren de bătălie. Dimineaţa următoare ne
sărutam şi ne împăcăm. Prietenii ne sfătuiau să dăm papucii soţilor noştri şi am făcut şi acest
gest, convinse că pentru totdeauna - numai ca să-i primim înapoi în scurt timp, sperând,
sperând mereu. Ei jurau solemn că s-au lăsat definitiv de băut; îi credeam, când nimeni nu mai
putea sau nu mai voia să-i creadă. Apoi, după câteva zile, săptămâni sau luni, o luau iar de la
început.
Rareori primeam vizite, neştiind niciodată cum sau când o să apară capul familiei.
Acceptam foarte puţine invitaţii sociale. Am ajuns să trăim aproape singure. Când eram
invitaţi undeva, soţii ni se îmbătau din sticlele ascunse prin buzunare şi ieşirea în oraş era
ratată. Sau, dacă se abţineau de la băutură, atitudinea lor de martiri făcea să piară buna
dispoziţie a tuturor.
Securitatea financiară era inexistentă. Fie că serviciul le era mereu periclitat, fie că-l
pierduseră. Nici măcar o maşină blindată n-ar mai fi putut aduce acasă plicul cu salariul.
Contul din bancă se topea precum zăpada în iunie.
(15) Scris în 1939, când existau puţine femei în A.A., acest capitol porneşte de la premisa că alcoolicul din casă este de obicei soţul. Dar multe dintre sugestiile oferite aici pot fi adaptate pentru a folosi persoanei care trăieşte cu o femeie alcoolică, indiferent dacă aceasta mai bea sau se reface prin A.A. O sursă suplimentară de ajutor este menţionată la sfârşitul acestui capitol.
64
Uneori erau la mijloc alte femei. Ce sfâşietoare descoperire! Cu ce cruzime ni se spunea
că noi nu-i înţelegeam cum îi înţelegeau ele!
Veneau pe capul nostru perceptorii, şerifii, şoferii de taxi furioşi, poliţia, vagabonzii,
amicii şi chiar duduile aduse sub acoperişul nostru şi soţii ne reproşau că eram atât de
neprimitoare. Ne făceau "pisăloage nesuferite" şi "scârbe". Ne învinovăţeau de stricarea bunei
lor dispoziţii. A doua zi erau din nou ei înşişi, iar noi îi iertam şi încercam să uităm.
Am încercat să menţinem iubirea copiilor pentru tata. Celor mai mici le spuneam că
tăticu' era bolnav, fără să ştim cât de aproape eram de adevăr. Tăticu' lovea copiii, spărgea
uşile, făcea cioburi bibelouri dragi, smulgea din loc clapele pianului. În toiul unor astfel de
scandaluri, pleca de acasă trântind uşa şi strigând că se duce să trăiască pentru totdeauna cu
cealaltă femeie. Disperate, beam. Ne făceam criţă. Rezultatul neaşteptat era că soţilor părea să
le placă.
Unele dintre noi am divorţat, ne-am luat copiii şi ne-am mutat la părinţi, în timp ce
socrii ne criticau ca pe nişte dezertoare. Dar, cele mai multe dintre noi nu am divorţat şi am tot
amânat plecarea. Până la urmă, ne-am căutat serviciu, pentru că mizeria era prea
ameninţătoare.
Când beţiile au început să devină tot mai frecvente, am cerut sfatul medicilor.
Simptomele fizice şi mintale alarmante, tenebrele din ce în ce mai adânci de remuşcări,
deprimare şi de crize de inferioritate care puseseră stăpânire pe soţii noştri dragi ne îngrozeau
şi ne înnebuneau. Ca vitele înhămate la roata de ocnă, trăgeam răbdătoare, cu multă trudă şi
ne prăbuşeam extenuate după fiecare efort inutil de a atinge pământ tare sub picioare. Cele
mai multe dintre noi am rămas alături de ei până în ultimul stadiu, acela al internărilor la
sanatoriu ori prin spitale sau chiar al condamnărilor la închisoare. Uneori am avut de a face cu
zbierete delirante si cu accese de nebunie. Moartea a dat adesea târcoale.
Natural, în asemenea condiţii, am făcut multe greşeli. Unele au fost cauzate de
necunoaşterea bolii alcoolismului, deşi uneori trăiam cu vaga impresie că aveam de a face cu
oameni bolnavi. Dacă am fi cunoscut pe deplin natura bolii, poate că ne-am fi purtat altfel.
Cum era posibil ca nişte bărbaţi care îşi iubeau soţiile şi copiii, să fie atât de necugetaţi,
de împietriţi, de cruzi? Asemenea oameni nu puteau iubi, gândeam noi. Şi, chiar când eram
cel mai convinse că ei nu aveau inimă, ne copleşeau pe neaşteptate cu promisiuni şi atenţii. O
vreme, erau iarăşi blânzi şi tandri, numai ca să aibă ce să distrugă din nou curând. Dacă îi
întrebam de ce s-au apucat iar de băut, găseau o scuză prostească sau nu găseau nici una. Cât
de derutant era totul, ce dezolant! Oare ne-am înşelat chiar aşa de tare în privinţa lor, când neam
căsătorit? Când beau, deveneau nişte străini. Uneori păreau înconjuraţi de un zid invizibil,
de nepătruns.
Iar dacă nu-şi iubeau familia, cum puteau fi atât de orbi în privinţa propriei lor
persoane? Ce se întâmplase cu raţiunea lor, cu bunul simţ, cu puterea voinţei? Cum de nu
vedeau că se distrugeau cu băutura? Cum se putea să fie de acord cu noi când le arătam toate
pericolele la care se expuneau bând, ca imediat după aceea să se îmbete iar?
Acestea sunt câteva dintre întrebările cu care se frământă femeile căsătorite cu alcoolici.
Sperăm că prezenta carte a adus câteva răspunsuri.
Poate că soţul dumneavoastră trăieşte de câtva timp în acea lume stranie a
alcoolismului, în care totul este deformat şi exagerat. Ştiţi că partea bună din el vă iubeşte cu
adevărat. Desigur există nepotriviri de caracter între soţ şi soţie, dar de cele mai multe ori,
soţul alcoolic este neiubitor şi urâcios numai în aparenţă; de obicei, el spune şi face lucruri
îngrozitoare din cauză că are mintea chinuită de boală. Astăzi, majoritatea dintre bărbaţii
noştri sunt nişte soţi şi taţi mai buni decât oricând înainte.
Încercaţi să nu vă condamnaţi soţul alcoolic, indiferent de ce spune sau face. El nu este
decât un om foarte bolnav şi, boala aceasta îl face nerezonabil. Trataţi-l, dacă puteţi, ca şi cum
ar avea pneumonie. Când vă irită rău de tot, amintiţi-vă că e un om foarte grav bolnav.
65
La cele spuse mai sus există o excepţie. Suntem conştiente de faptul că unii bărbaţi sunt
mânaţi de intenţii foarte rele şi că nici toată răbdarea din lume nu ar putea schimba situaţia.
Alcoolicul cu un astfel de temperament poate folosi acest capitol ca armă cu care să vă
lovească. Nu-i permiteţi această libertate. Dacă aveţi certitudinea că face parte din această
categorie, poate că este preferabil să-l părăsiţi. Trebuie oare să-l lăsaţi să vă distrugă viaţa,
dumneavoastră şi a copiilor, mai ales când are la îndemână o metodă pentru a înceta băutul şi
maltratările, dacă ar vrea cu adevărat să-şi dea silinţa?
Problema cu care vă luptaţi se încadrează într-una dintre următoarele patru categorii:
1. Poate că soţul dumneavoastră nu este decât un băutor înrăit. Fie că bea constant, fie că bea
în cantităţi mari, o face numai la anumite ocazii. Probabil cheltuieşte prea mult pe băutură.
Poate că alcoolul îi vlăguieşte mintea şi trupul, deşi el nu este conştient de acest fenomen.
Uneori vă face de ocară, pe dumneavoastră şi pe prietenii săi. Este convins că poate bea cu
măsură, că băutura nu-i face nici un rău, că îi este indispensabilă în afaceri. Probabil că s-ar
considera insultat, dacă cineva i-ar spune că este alcoolic. Lumea este plină de oameni ca
el. Unii reuşesc să se astâmpere sau să înceteze băutul definitiv, alţii nu. Dintre cei care
continuă să bea, mulţi vor deveni cu adevărat alcoolici, după o vreme.
2. Soţul dumneavoastră dovedeşte lipsă de autocontrol, pentru că este incapabil să se lase de
băut chiar şi atunci când vrea. Adesea devine insuportabil când bea. Recunoaşte că aşa stau
lucrurile, dar este convins că data viitoare n-o să se mai întâmple. A început, cu sau fără
cooperarea dumneavoastră, să caute metode de a bea cu măsură sau de a se abţine. Probabil
că prietenii au început să-l părăsească şi are probleme la serviciu. Din când în când este
îngrijorat şi devine conştient de faptul că nu poate bea ca alţi oameni. Bea uneori de
dimineaţă şi apoi şi în cursul zilei, ca să-şi poată stăpâni nervozitatea. Este chinuit de
remuşcări după ce bea mult şi vă spune că vrea să înceteze. Dar, de cum îi trece răul,
începe să se gândească din nou la o cale de a bea cu măsură data viitoare. Credem că un
asemenea om este în pericol, pentru că are semnele distinctive ale alcoolicului adevărat.
Poate că îşi vede încă de afaceri cum trebuie şi este departe de a fi distrus totul. Cum se
spune adesea printre noi, "el vrea să vrea să înceteze băutul".
3. Omul acesta a ajuns mult mai rău decât cel din a doua categorie, deşi a fost ca el, până nu
demult. Prietenii l-au abandonat, căsnicia este aproape ratată şi nu se poate ţine de serviciu.
Probabil că a fost deja nevoie să chemaţi doctorul şi a început ostenitorul tur al spitalelor şi
sanatoriilor. Recunoaşte că nu poate bea ca alţi oameni, dar nu înţelege de ce. Se agaţă de
ideea că tot va mai putea găsi o cale de a bea normal. Poate că a ajuns la stadiul în care
doreşte cu disperare să înceteze băutul, dar nu poate. Cazul lui mai prezintă câteva întrebări
la care vom încerca să răspundem pentru folosul dumneavoastră. Există încă speranţe mari
într-un asemenea caz.
4. Poate că soţul dumneavoastră v-a adus la disperare. A fost internat de nenumărate ori. Este
violent sau pare de-a dreptul nebun când bea. Uneori, bea chiar pe drumul de la spital spre
casă. Probabil că a trecut deja printr-un delirium tremens iar medicii vă sfătuiesc să-l
internaţi definitiv. Poate că este deja internat la azil. Dar nici această imagine nu este chiar
aşa de sumbră cum pare. Soţii multora dintre noi au ajuns atât de departe. Şi totuşi, s-au făcut
bine.
Să ne întoarcem acum la soţul din prima categorie. Oricât de ciudat ar părea, se ajunge
greu la un capăt cu el. îi place să bea pentru că băutura îi stimulează imaginaţia şi se simte
mai aproape de prieteni când bea cu ei. Poate că şi dumneavoastră vă cade bine un păhărel în
compania lui, atunci când nu bea prea mult. Aţi petrecut multe seri fericite împreună,
tăifăsuind şi bând la gura sobei. Poate că amândurora vă plac acele petreceri care nu sunt
plictisitoare tocmai pentru că se serveşte băutură. Şi nouă ne-au căzut bine asemenea seri de
amuzament. Ştim ce efect benefic are alcoolul asupra relaţiilor sociale. Unele dintre noi, dar nu în
unanimitate, credem chiar că băutura îşi are şi partea ei bună, când este consumată rezonabil.
ALCOOLICII ANONIMI
66
Cel dintâi principiu al succesului este să nu vă înfuriaţi niciodată. Chiar dacă soţul
devine atât de insuportabil încât trebuie să plecaţi de acasă pentru o vreme, faceţi-o fără
ranchiună. Răbdarea şi calmul vă sunt indispensabile.
Următoarea sugestie este aceea că ar fi bine să nu-i spuneţi niciodată ce să facă în
legătură cu băutul. Dacă îi intră în cap că îl cicăliţi sau că vreţi să-i stricaţi buna dispoziţie,
şansa de a realiza ceva vi se reduce la zero. Va fi pentru el o scuză, ca să bea mai mult. Vă va
spune că este un neînţeles şi apoi vor veni serile în care veţi fi mereu singură. îşi va căuta pe
cineva care să-l consoleze - şi nu întotdeauna un alt bărbat.
Luaţi hotărârea de a nu lăsa ca băutul soţului să vă ruineze relaţiile cu copiii şi prietenii.
Ei au nevoie de compania şi ajutorul dumneavoastră. Chiar dacă soţul bea, viaţa vă poate
rămâne plină şi utilă. Noi cunoaştem femei care şi-au păstrat curajul şi fericirea, chiar şi în
asemenea condiţii. Nu vă irosiţi vlaga în încercări de îndreptare a soţului. Cu toate eforturile,
s-ar putea să nu vă stea în puteri s-o faceţi.
Ştim că asemenea sugestii sunt uneori greu de urmat. Dar vă veţi scuti de multe dureri
de inimă, dacă veţi reuşi să le luaţi în considerare. Şi se prea poate ca soţul să vă aprecieze
răbdarea şi înţelepciunea. O asemenea atitudine poate crea baza unei discuţii prieteneşti în
legătură cu băutul său. Lăsaţi-l pe el să deschidă subiectul. Feriţi-vă de a-l critica într-o
asemenea discuţie. încercaţi să vă puneţi în locul lui. Dovediţi-i că vreţi să-l ajutaţi, nu să-l
criticaţi.
Când se iveşte o asemenea discuţie, îi puteţi sugera să citească această carte sau cel
puţin capitolul despre alcoolism.
Spuneţi-i că îngrijorarea dumneavoastră este mai mult ca sigur neîntemeiată; că sunteţi
convinsă că el ştie mai bine despre ce este vorba; că este bine ca fiecare om care bea să
înţeleagă clar ce riscuri îşi asumă atunci când bea prea mult. Arătaţi-i că aveţi încredere în
puterea sa de a lăsa băutura de-o parte sau de a bea cu măsură. Spuneţi-i că nu vreţi să-i luaţi
plăcerile, ci doar ca el să-şi îngrijească sănătatea. Poate veţi reuşi astfel să-i stârniţi interesul
pentru înţelegerea alcoolismului.
Probabil că unii dintre cunoscuţii lui sunt alcoolici. Sugeraţi-i să vă ocupaţi împreună de
acei oameni. Băutorilor le place să ajute alţi băutori. Poate că soţul va vrea să stea de vorbă cu
unul dintre ei.
Dacă metoda aceasta nu pare să dea roade, este mai bine să renunţaţi la subiect, dar să
ştiţi că, după o asemenea discuţie prietenească, îl va redeschide el însuşi mai târziu. Va trebui
să aveţi răbdare şi să aşteptaţi, dar merită. între timp, încercaţi s-o ajutaţi pe soţia altui băutor
serios. Dacă acţionaţi pe baza acestor principii, se prea poate ca soţul dumneavoastră să
înceteze băutul sau să revină la băutul moderat.
Presupunând că soţul se află în a doua categorie, principiile de mai sus rămân valabile,
cu deosebirea că, după proxima beţie, îl veţi întreba dacă ar vrea să se lase de băut cu
adevărat. Nu-i cereţi s-o facă de dragul dumneavoastră sau al nimănui altcuiva. întrebaţi-l
doar dacă ar vrea. Şi s-ar putea să vrea.
Arătaţi-i această carte şi spuneţi-i ce aţi aflat despre alcoolism. Să înţeleagă faptul că
autorii cărţii, fiind ei înşişi alcoolici, ştiu despre ce vorbesc. Spuneţi-i câte ceva despre
povestirile citite. Dacă se sfieşte de subiectul remediului spiritual, spuneţi-i să arunce o privire
asupra capitolului despre alcoolism. Poate că atunci i se va stârni interesul pentru continuarea
lecturii.
Dacă este entuziasmat de ideile acestea, cooperarea dumneavoastră va fi foarte
importantă pentru el.
Dacă reacţionează cu răceală sau crede că nu este alcoolic, vă sugerăm să-l lăsaţi în
pace. Nu-l împingeţi de la spate să urmeze programul. Sămânţa a fost plantată în spiritul lui.
Ştie că mii de bărbaţi în situaţia lui s-au făcut bine. Dar nu-i reamintiţi aceste lucruri imediat
după ce-a băut, pentru că se va mânia. Mai devreme sau mai târziu, îl veţi găsi recitind cartea,
Cap.8. PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR
67
din scoarţă în scoarţă. Lăsaţi-l să se împotmolească de suficiente ori în băutură şi să se
convingă singur că trebuie să facă ceva; cu cât îl zoriţi mai mult, cu atât se va îndepărta mai
mult momentul însănătoşirii.
Dacă soţul este din categoria a treia, s-ar putea să aveţi noroc. Sunteţi deja sigură că
vrea să înceteze băutul, deci vă puteţi duce la el cu această carte, bucuroasă de parcă aţi fi
găsit o comoară în fundul grădinii. Poate că nu vă va împărtăşi entuziasmul, dar vă garantăm
că va citi cartea, ba mai mult, poate va începe programul imediat. Oricum, nu va trebui să
aşteptaţi prea mult. Nu-l presaţi. Lăsaţi-l să decidă singur. Rămâneţi în toane bune, cât durează
următoarea serie de beţii. Nu vorbiţi despre situaţia lui sau despre această carte, decât
dacă aduce el vorba.
În unele cazuri, este mai bine ca cineva din afara familiei să-i prezinte cartea. O astfel
de persoană ar putea avea mai mult spor în a-l stimula să acţioneze, fără să-i trezească
ostilitatea.
Dacă soţul este un om normal în celelalte privinţe, aveţi multe şanse cu el, în acest stadiu.
S-ar putea crede că bărbaţii din a patra categorie nu mai au nici o şansă, dar nu este aşa.
Mulţi dintre membrii Alcoolicilor Anonimi au fost din această categorie. Nimeni nu-şi mai
făcea speranţe în legătură cu ei; înfrângerea părea sigură. Şi totuşi, însănătoşirea lor a fost
spectaculoasă şi în forţă.
Există excepţii. Unii sunt atât de rău distruşi de alcool, încât nu se mai pot opri din băut.
În unele cazuri, alcoolismul este complicat de alte boli. Un medic sau un psihiatru competent
vă poate spune dacă sunt complicaţii de o natură serioasă.
În orice caz, încercaţi să-l faceţi să citească această carte. Poate va reacţiona cu
entuziasm. Dacă este internat deja la cronici, dar atât doctorul lui cât şi dumneavoastră sunteţi
convinşi că este sincer dornic să se refacă, daţi-i o şansă de a încerca metoda noastră - desigur,
în cazul în care medicul nu consideră că pacientul este într-o stare total ieşită din comun sau
chiar periculoasă.
Facem această recomandare destul de încrezătoare în ceea ce spunem. Alcoolicii
Anonimi lucrează de ani de zile cu alcoolici internaţi la cronici. De la publicarea acestei cărţi,
A.A.-ul a ajutat la externarea din aziluri psihiatrice şi spitale de toate felurile a mii de
alcoolici. Majoritatea nu au mai fost internaţi niciodată. Puterea lui Dumnezeu pătrunde
adânc!
Dacă situaţia dumneavoastră este diametral opusă celei de mai sus, probabil că soţul
este în libertate, dar ar trebui internat. Unii oameni nu pot sau nu vor să se facă bine de pe
urma alcoolismului. Considerăm că li se face un bine dacă sunt internaţi, când devin prea
periculoşi. Dar este bine să fie întotdeauna consultat mai întâi un medic competent. Soţiile şi
copiii acestor oameni trec Prin suferinţe oribile, dar nu mai mari decât suferinţa alcoolicilor înşişi.
În unele cazuri, viaţa trebuie luată de la început. Cunoaştem femei care au făcut-o. Dacă
se adoptă un mod de viaţă spiritual, drumul este mai puţin anevoios.
Dacă aveţi un soţ care bea, probabil că vă îngrijorează ce gândesc oamenii şi vă e
groază să daţi ochii cu prietenii. Vă închideţi din ce în ce mai mult în sine şi sunteţi convinsă
că toata lumea vorbeşte despre cum stau lucrurile în căminul dumneavoastră. Ocoliţi subiectul
băutului chiar şi când vorbiţi cu propriii părinţi. Nu ştiţi ce să le spuneţi copiilor. Când soţul
este într-un hal fără de hal, deveniţi o pustnică înspăimântată şi vă doriţi ca telefonul să nu fi
fost inventat.
Considerăm că această stânjeneală este în cea mai mare parte nejustificată. Nu este
nevoie să discutaţi cu lux de amănunte situaţia soţului, dar vă puteţi informa discret prietenii
cu privire la natura bolii lui, având mare grijă să nu-l puneţi în situaţii neplăcute şi să nu-i
faceţi vreun rău.
Dacă le explicaţi cu grijă unor asemenea persoane că soţul dumneavoastră este bolnav,
creaţi o atmosferă nouă. Barierele care se ridicaseră între prieteni şi dumneavoastră vor
dispărea, odată cu creşterea sentimentelor lor de înţelegere şi simpatie. Nu vă veţi mai simţi
ALCOOLICII ANONIMI
68
jenată, nici obligată să vă scuzaţi mereu soţul, ca şi când ar fi lipsit de voinţă, când în realitate
el este un om de caracter.
Curajul dumneavoastră de o natură nouă, firea dumneavoastră bună şi stăpânirea de sine
vor face minuni în societate.
Acelaşi principiu se aplică şi în faţa copiilor. Este bine să nu vă amestecaţi în certurile
dintre ei şi tatăl lor când bea, decât dacă trebuie să-i protejaţi când este violent. Folosiţi-vă
întreaga energie pentru a promova o cât mai bună înţelegere a situaţiei. Atunci, acea tensiune
teribilă, tipică familiilor cu băutori-problemă, va descreşte în intensitate.
Deseori v-aţi simţit obligată să spuneţi patronului şi prietenilor soţului că era bolnav,
când, în realitate, el era beat. Evitaţi cât se poate să răspundeţi la întrebările pe această temă.
Lăsaţi-l pe el să se explice, ori de câte ori este posibil. Din dorinţa de a-l proteja, nu trebuie să
ajungeţi să recurgeţi la minciuni în faţa unor oameni care au dreptul să ştie unde este el şi ce
face. Când e treaz şi în toane bune, discutaţi problema cu el. întrebaţi-l ce vrea el să faceţi data
viitoare când vă va pune în acea postură. Dar aveţi grijă să nu manifestaţi ranchiună pentru
ultima dată când a făcut-o.
Mai există o teamă care vă poate paraliza, aceea că soţul îşi va pierde postul. Vă gândiţi
la ce dezonoare şi ce vremuri grele vă aşteaptă, pe dumneavoastră şi pe copii şi s-ar putea
chiar să treceţi prin aşa ceva. Poate aţi mai trecut prin acea experienţă, chiar de multe ori.
Dacă se mai repetă, priviţi-o într-o lumină nouă. Poate că va fi o binecuvântare! Poate că este
ceea ce-l va convinge pe soţ că vrea să înceteze băutul pentru totdeauna. Iar dumneavoastră
ştiţi acum că poate s-o facă dacă vrea! în nenumărate cazuri, această aparentă calamitate s-a
dovedit a fi un avantaj, ea deschizând cărarea care ducea spre descoperirea lui Dumnezeu.
După cum am mai spus, viaţa este mai bună, când este trăită pe un plan spiritual. Dacă
Dumnezeu poate rezolva dilema veche de când lumea a alcoolismului, vă poate rezolva şi
dumneavoastră problemele.
Ca soţii de alcoolici, am descoperit că, fiind şi noi oameni, am suferit şi noi de trufie, de
autocompătimire, de vanitate şi de toate celelalte trăsături care definesc o persoană
egocentrică; ba am fost - de multe ori - şi egoiste şi lipsite de onestitate. Când soţii noştri au
început să aplice principii spirituale în viaţa lor, am început să vedem că ele erau de dorit şi în
ceea ce ne privea pe noi.
La început, o parte dintre noi crezuserăm că ne puteam lipsi de acel ajutor. Ne
consideram femei cumsecade, în general, capabile de a fi mai drăguţe dacă soţii încetau
băutul. Dar ideea că eram prea bune ca să avem nevoie de Dumnezeu a fost o idee ridicolă.
Acum, încercăm să aplicăm principii spirituale în toate domeniile vieţii şi descoperim că
astfel se rezolvă şi problemele noastre; frica se risipeşte şi nu mai cunoaştem îngrijorarea şi
orgoliul rănit, ceea ce este un lucru minunat. Vă îndemnăm să încercaţi programul nostru,
deoarece nimic nu-i va fi mai de ajutor soţului dumneavoastră, decât o atitudine radical
schimbată faţă de el iar Dumnezeu vă va arăta cum să vi-o însuşiţi. Urmaţi aceeaşi cale cu
soţul dumneavoastră, dacă este posibil.
Desigur, veţi fi foarte fericită, dacă veţi găsi o soluţie, împreună cu soţul, la problema
gravă a alcoolismului. însă nu toate problemele vi se vor rezolva peste noapte. Sămânţa a
început să încolţească într-un sol nou, dar creşterea este abia la început. Cu toată fericirea nou
găsită, vor mai fi urcuşuri şi coborâşuri. Multe dintre vechile probleme vor continua să existe
şi este normal să fie aşa.
Şi dumneavoastră şi soţul veţi trece prin multe încercări la capitolul încrederii şi
sincerităţii. Este bine să le priviţi ca parte din educaţia dumneavoastră de viaţă. Veţi face
greşeli, dar dacă sunteţi de bună credinţă, ele nu vă vor zădărnici eforturile, dimpotrivă le veţi
putea transforma într-un capital util. Cu depăşirea fiecărei dificultăţi, modul de viată vi se va
îmbunătăţi din ce în ce mai mult.
Printre obstacolele peste care veţi da se află iritarea, sentimentele rănite şi
resentimentele. Soţul va fi uneori nerezonabil şi vă va veni să-l criticaţi. Dintr-un norişor de la
Cap.8. PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR
69
orizontul căsniciei dumneavoastră, se pot aduna nori grei care ascund trăsnetele certurilor.
Aceste disensiuni familiale sunt deosebit de periculoase, în special pentru soţul
dumneavoastră. Va trebui adesea să căraţi povara evitării lor sau a ţinerii lor sub control. Să
nu uitaţi niciodată că resentimentul este un risc mortal pentru alcoolici. Nu vrem să spunem că
trebuie să fiţi de acord de fiecare dată cu soţul, atunci când există o diferenţă onestă de opinii.
Aveţi doar grijă să nu vă exprimaţi dezaprobarea prin critici sau cu ură.
Amândoi veţi constata că este mai uşor să treceţi peste marile dificultăţi, decât peste
cele mărunte. De aceea, la prima discuţie înfierbântată care se va ivi, indiferent pe ce temă,
amintiţi-vă că amândoi aveţi privilegiul de a fi primul care să spună, zâmbind: "Nu vreau să
ne certăm! Iartă-mă, prea m-am tulburat. Hai să amânăm discuţia pe mai târziu". Dacă soţul
încearcă să trăiască pe baze spirituale, va face şi el tot ce-i stă în puteri pentru a evita
conflictele şi disputele.
El ştie că vă datorează multe şi că simpla menţinere a abstinentei nu este suficientă ca
să-si achite datoriile. Se străduieşte să repare ce-a stricat, dar nu vă aşteptaţi la prea multe.
Obiceiurile lui de gândire şi acţiune sunt vechi, fiind acumulate în decursul multor ani.
Cuvintele de ordine pentru dumneavoastră acum sunt răbdare, toleranţă, înţelegere şi iubire.
Fie ca ceea ce spuneţi şi faceţi să fie o demonstraţie a acestor noţiuni. Atunci, ele se vor răsfrânge
şi dinspre el spre dumneavoastră. Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască, este regula
zilei. Dacă amândoi dovediţi bunăvoinţa de a vă îndrepta propriile greşeli, vor rămâne foarte
puţine motive pentru critici de ambele părţi.
Noi, femeile, ne-am format un portret al bărbatului ideal, pe care l-am dori întruchipat
în soţii noştri. Este cât se poate de firesc, deci, să gândim că ei se vor ridica la înălţimea acelui
nepreţuit ideal, acum că s-a rezolvat problema băutului. Dar aşa ceva nu prea este posibil,
pentru simplul motiv că soţul se află, ca şi dumneavoastră, abia la începutul maturizării. Aveţi
răbdare.
Un alt sentiment preconceput poate fi acela de resentimente faţă de faptul că iubirea şi
loialitatea pe care le-am pus la bătaie nu i-au putut vindeca pe soţii noştri de alcoolism.
Detestăm gândul că din conţinutul unei cărţi sau din efortul unui alt alcoolic, s-a realizat în
doar câteva săptămâni ceea ce ne zbătuserăm noi să realizăm, fără succes, timp de ani de zile.
Acestea sunt momentele în care uităm că alcoolismul este o boală asupra căreia noi nu avem
nici o putere. Soţul va fi primul care va recunoaşte că numai devotamentul şi grija
dumneavoastră l-au ţinut până a putut avea o experienţă spirituală; că, fără dumneavoastră, sar
fi prăbuşit demult. Atunci când vi se strecoară în suflet resentimentele, opriţi-vă o clipă şi
număraţi de câte ori aţi fost binecuvântată: la urma urmelor, familia este iar împreună,
alcoolul nu mai este o problemă iar dumneavoastră, împreună cu soţul, construiţi un viitor la
care nici n-aţi îndrăznit să visaţi.
O altă dificultate de semnalat este aceea că s-ar putea să deveniţi geloasă din cauza
atenţiei pe care o acordă el din abundenţă alcoolicilor. V-a fost atâta timp dor de compania lui
iar acum el petrece ceasuri îndelungi ajutând alţi bărbaţi şi familiile acestora. Consideraţi că
acum ar trebui să vă aparţină în exclusivitate. însă adevărul este că îi face bine să-i ajute pe
alţi alcoolici, pentru că numai aşa îşi poate păstra propria abstinenţă. Uneori, această muncă
de întrajutorare îl captivează atât de mult, încât neglijează tot restul. Casa vi se umple de
străini, dintre care unii vă sunt antipatici iar soţul este deosebit de interesat de problemele
acestora, dar este indiferent la ale dumneavoastră. Nu va ajuta la nimic dacă i-o spuneţi de la
obraz sau dacă îl presaţi să vă acorde mai multă atenţie. Considerăm că este o mare greşeală
să încercaţi să-i stăviliţi entuziasmul pentru întrajutorarea cu alţi alcoolici. Ar fi bine, atât cât
vă stă în puteri, să vă alăturaţi lui în ceea ce face. Vă sugerăm să vă gândiţi la soţiile noilor săi
prieteni alcoolici, care au nevoie de sfaturile şi iubirea cuiva care a trecut prin ce-aţi trecut
dumneavoastră.
Poate că este adevărat că aţi trăit în izolare timp îndelungat, deoarece băutul soţului o
izolează în multe cazuri şi pe soţie. Prin urmare, poate că aveţi tot aşa de mare nevoie de ceva
nou care să vă intereseze, de o cauză nobilă pentru care să simţiţi că se merită să trăiţi, precum
ALCOOLICII ANONIMI
70
are şi el. Cooperând, în loc să vă plângeţi, veţi descoperi că entuziasmul lui excesiv se va mai
tempera. În amândoi se va trezi un nou simţ al responsabilităţii faţă de alţii.
Este important ca amândoi să vă gândiţi mai mult la cum să contribuiţi la viaţă şi nu la
câte aţi putea obţine de la ea. Inevitabil, dacă veţi proceda aşa, viaţa vă va fi mai împlinită, cu
mult mai bună decât cea din trecut.
Se mai poate întâmpla, ca după un start cinstit pe noul drum, soţul să vă
descumpănească total, venind acasă beat, tocmai când lucrurile mergeau deosebit de bine.
Dacă sunteţi convinsă că vrea să termine cu băutul, nu este nevoie să vă alarmaţi. Deşi este
infinit mai bine să nu recidiveze niciodată, după cum s-a dovedit a fi cu mulţi dintre soţii
noştri, o recidivă prinde bine în unele cazuri. Soţul va vedea imediat că va trebui să-şi
sporească eforturile în activităţile spirituale, dacă are de gând să supravieţuiască. Nu este
nevoie să-i reamintiţi deficienţa spirituală de care suferă, pentru că o ştie el prea bine.
încurajaţi-l şi întrebaţi-l cu ce l-aţi putea ajuta mai mult.
Cel mai mic semn de frică sau de intoleranţă îi poate micşora şansele de însănătoşire.
într-un moment de slăbiciune, îşi poate găsi una dintre acele puerile scuze pentru a bea, ca de
pildă faptul că vă sunt antipatici prietenii lui.
Nu încercăm absolut niciodată să aranjăm treburile în viaţa soţului cu scopul de a-l scuti
de tentaţii. El va sesiza chiar şi cea mai mică încercare de-a dumneavoastră de a-i aranja
întâlnirile şi afacerile aşa ca să nu fie tentat la băutură. Daţi-i libertate deplină, să vină şi să
plece după cum doreşte. Este un lucru foarte important. Dacă se îmbată, nu vă blamaţi.
Dumnezeu i-a luat sau nu i-a luat problema băutului. Dacă nu i-a luat-o, este bine s-o aflaţi
imediat, pentru că astfel o puteţi amândoi lua iar de la baza lucrurilor. Pentru a preveni o
repetare a recidivei, puneţi problema aceasta în mâinile lui Dumnezeu, exact aşa cum faceţi cu
toate celelalte.
Suntem conştiente de faptul că v-am dat multe sfaturi şi repere de urmat. Poate vi s-a
părut că v-am ţinut prelegeri. Regretăm dacă v-am lăsat cu această impresie, pentru că nici noi
nu ne prea dăm în vânt după cei care ne ţin teorii. însă cele relatate aici se bazează pe
experienţa noastră, din care o parte a fost dureroasă. A trebuit să aflăm aceste lucruri cu preţul
unor grele încercări. De aceea dorim atât de mult să înţelegeţi ce se petrece. Astfel veţi putea
evita dificultăţile care nu sunt necesare.16
Deci, dumneavoastră, care citiţi aceste rânduri şi care poate veţi fi curând alături de noi,
vă spunem: "Mult succes şi să vă ajute Dumnezeu!"
16 Comunitatea Grupurilor Familiale Al-Anon a fost formată la aproximativ treisprezece ani după redactarea
acestui capitol. Deşi funcţionează complet separat de Alcoolicii Anonimi, Al-Anon-ul foloseşte principiile
generale ale programului A.A., ca un ghid pentru soţi, soţii, rude, prieteni şi alte persoane apropiate
alcoolicilor. Paginile anterioare, (deşi se adresează numai soţiilor) indică acele probleme cu care se confruntă
şi toţi ceilalţi. Alateen, comunitatea pentru adolescenţii care au părinţi alcoolici, este o parte a Al-Anon-ului.
Dacă nu există nici un grup Al-Anon în zona în care trăiţi, puteţi obţine informaţii suplimentare despre
Grupurile Familiale Al-Anon şi Alateen scriind pe adresa: World Service Office, 1600 Corporate Landing
Parkway, Virginia Beach, VA 23456
71
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu