Indepartarea defectelor de caracter

  

pasii uitati

 Poveștile lui Mary (vezi Drop the Rock)  și Mike (Ingredientul de baza al umilintei) sunt ilustrații bune pentru o mai bună înțelegere a lucrului la Paşii 6 şi 7.

Primii cinci pași au furnizat fundamentul pentru recuperare. Următorii doi pași încep soluția activă, de zi cu zi, eliminând ceea ce ne blochează din utilitatea noastră pentru alți oameni și pentru puterea noastră superioară și mai ales (și în cele din urmă) ceea ce ne blochează pe noi înșine.

Există patru motive de bază pentru care nu vom fi „pe deplin pregătiți” să lucrăm pașii șase și șapte. 

- Primul este o decizie conștientă că nu vom renunța niciodată la un anume defect de caracter. 

- Următorul, acuzăm de defectele noastre pe alții: oameni, situații sau instituții. 

- În al treilea rând, raționalizăm. Capacitatea noastră de raționalizare este nelimitată. Înainte de recuperare, am petrecut ani în asta - ridicând bariere împotriva realităților neplăcute. 

- În cele din urmă, este negarea: suntem total inconștienți de propria noastră contribuție la problemele noastre.

Ordinea celor Doisprezece Pași are loc dintr-un motiv. Nu este de mare folos în a face reparaţii la pașii opt și nouă, dacă nu există niciun semn al bunăvoinţei noastre de a ne schimba făcând pașii șase și şapte. De câte ori în dependența activă nu am spus că ne pare rău fără nici cea mai mică intenție de a ne schimba comportamentul ca să nu mai trebuiască să spunem că ne pare rău din nou? Lucrul la Paşii 8 şi 9 este lipsit de consistenţă dacă nu începem să lucrăm la pasul 6 cu smerenia ca îndrumător. „Promisiunile” din Cartea Mare (pag. 83 și 84) vin după discutarea pașilor opt și nouă.

Să ne uităm la cuvintele lui Sam Shoemaker pentru a câștiga câteva claritate asupra a ceea ce ne cer pașii șase și șapte. Sam era duhovnicul episcopal care conducea Biserica Calvarului și Misiunea unde mai întâi Ebby T. și apoi Bill W. (cofondatorul AA și autorul principal al cărții mari) și-au început recuperarea.

Bill W. îl creditează pe Shoemaker ca fiind cel care i-a transmis la începuturile AA „cheile spirituale” care alcătuiesc Programul și cei doisprezece pași.

Shoemaker a scris despre necesitatea de a face predări zilnice. Da, al șaselea pas este și despre predare, la fel ca al treilea. Dar Shoemaker a subliniat foarte clar un punct: predăm din noi înșine în aceeaşi măsură în care primeşte Dumnezeu aşa cum l-am înțeles. Cu alte cuvinte, progresul nostru spiritual este direct proporţional cu cât renunţăm la bagajul pe care îl cărăm (aruncarea stâncii noastre). Suntem foarte norocoși că toate defectele noastre nu ni se dezvăluie dintr-o dată. Recuperarea funcționează pe o înţelegere zilnică despre ce putem face pentru a elimina ceea ce ne blochează. Avem nevoie de o conștientizare zilnică că defectele noastre de caracter sunt opuse principiilor Programului nostru.

Shoemaker a transmis primilor AA şi ideea că Dumnezeu dezvăluie cât de mult adevăr poți trăi. Această afirmație ne duce direct la pagina 164 din Cartea Mare unde scrie: „Răspunsurile vor veni, dacă propria ta casă este în regulă ”. Pasul 6 ne ajută să facem asta. Unii au numit pașii șase și șapte „pașii uitați”, pentru că nu se vorbește atât de mult despre ei. Alții au numit acești pași cei mai importanți. Poate întregul program este despre Șase și Șapte.

Lucrând Paşii 6 şi 7 suntem mai puțin probabil într-o recuperare în care rămânem blocaţi în modele de comportament vechi, neproductive, negative. Obținem mai multă înțelegere cu privire la modul în care toți pașii, deși ordonați dintr-un motiv, trebuie lucrați împreună. Acest lucru ne împiedică să cădem în capcana înțelegerii  Programului doar la nivel de suficient să ne simţim mizerabil, dar nu suficient pentru a ne face fericiți. De exemplu, unii dintre noi ar putea cădea în capcana gândirii că sistemul de sprijin al comunităţii (întâlnirile) este întregul program de acțiune.

Acțiunea pașilor 6 şi 7 culminează cu aruncarea pietroiului (gunoiului, bagajului negativ, modului vechi de a simţi, gândi şi acţiona, comportamentelor vechi) - toate acele încăpățânate, acaparatoare, stupide metehne care se țin blocaţi în vechile tipare de comportament, de gândire și de sentimente care ne-au făcut rău nouă înşine şi altora şi care sunt dăunătoare progresului nostru în recuperare.

Pentru o altă perspectivă, să ne întoarcem la Shoemaker, care avea convingerea că progresul în viața spirituală se bazează pe privirea noastră spre interior și în sus, nu în exterior și în jos.

Din

Drop the Rock - Removing Character Defects - Steps Six and Seven 

Second Edition, Bill P. Todd W. Sara S