BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


*In viziunea lui Bill* - 1-68

  
*In  viziunea lui Bill*
1.Schimbarea personalitatii

       Deseori s a spus despre noi,cei din AA,ca suntem interesati doar de alcoolism.Asta nu e adevarat.A trebuit sa depasim problema bautului ca sa ramanem in viata.Dar oricine a cunoscut personalitatea alcoolicului *la prima mana*, nemijlocit, stie ca nici un *betiv* adevarat nu se opreste definitive din baut fara a se supune unei profunde schimbari de personalitate.

    Am crezut ca *imprejurarile* ne au condus la baut,dar cand am incercat sa le corectam si am descoperit ca nu le putem schimba pana la satisfacerea noastra totala,bautul nostru a scapat de sub control si am devenit alcoolici.Nu ne a trecut niciodata prin minte ca e nevoie sa ne schimbam pe noi insine pentru a face fata imprejurarilor ,oricare ar fi ele.

1.Scrisoare ,1940;
2.Doisprezece si doisprezece.
   
*In  viziunea lui Bill*

2. In mainile lui Dumnezeu

       Cand privim inapoi ,ne dam seama ca tot ce am primit de cand ne am pus existent in mainile lui Dumnezeu a fost mai bun decat orice ne am fi planuit noi pentru viitor.

      Depresia mea s a adancit insuportabil,mi s a parut ca am atins fundul sacului.Pentru moment ,ultimul vestigiu al mandriei mele incapatanate a fost invins.Dintr o data m am  gasit strigand:*Daca exista Dumnezeu,sa se arate acum!Sunt gata sa fac orice,orice!*
    Dintr o data,incaperea a fost cuprinsa de o lumina mare,alba.Mi se parea ,in ochii mintii,ca eram pe un munte si ca sulfa o boare,nu de aer,ci de spirit.Si apoi am fost coplesit de un sentiment de libertate.Incetul cu incetul,extazul s a potolit .Stateam intins pe pat,dar acum eram pe o alta lume,o lume noua a constiintei de sine.In si prin toata fiinta mea era o minunanta Prezenta,si am gandit in sinea mea:*Deci acesta este Dumnezeul predicatorilor!*

1.Alcoolicii Anonimi;
2.AA ajunge la maturitate.



*In  viziunea lui Bill*
3.Durere si progress

             Cu ani in urma obisnuiam sa compatimesc toate persoanele care sufera.Astazi compatimesc doar persoanele care sufera in ignoranta,care nu inteleg scopul si folosul final al durerii.

       Cineva a remarcat odata ca suferinta  este piatra de cacpatai a progresului spiritual.Noi,cei din AA,suntem din toata inima de aceeasi parere,intrucat stim ca durerile alcoolismului au trebuit sa preceada abstinenta noastra ,iar ravasirea emotional,seninatatea.

       Crede cu mai multa convingere.Tine ti fata ridicata spre Lumina,chiar daca pentru moment nu o vezi.
1.Scrisoare,1950;
2.Doisprezece si doisprezece;
3.Scrisoare,1950.




*In  viziunea lui Bill*
4.Putem alege?

        Niciodata nu trebuie sa ne lasam orbiti de filozofia superficial ca am fi victimele fara speranta ale mostenirii noastre genetice,ale experientei noastre de viata,si a tot ceea ce ne inconjoara,ca acestea sunt singurele forte care ne determina deciziile.Nu aceasta este calea spre libertate.Trebuie sa credem ca putem alege cu adevarat.

       Ca si alcoolici activi,ne am pierdut abilitatea de a alege daca sa bem sau nu.Eram victimele unei compulsii care parea sa decreteze ca trebuie sa continuam pana la propria noastra distrugere.
       Si totusi,in final,am facut alegeri care ne au adus recuperarea.Am ajuns la credinta ca,de unii singuri,eram neputinciosi in fata alcoolului.Aceasta a fost in mod sigur o alegere,si inca una dificila.Am ajuns la credinta ca doar o Putere Superioara noua insine ne poate reda sanatatea mintala atunci cand am inceput sa *avem bunavointa * sa punem in practica cei 12 Pasi AA.
      Pe scurt,am ales sa  *avem bunavointa*,si niciodata nu am facut o alegere mai buna.

1.Grapevine,noiembrie 1960;
2.Scrisoare,1966.

*In  viziunea lui Bill*

5.Mentinere si crestere

       Este evident ca o viata care este strabatuta de resentimente adanci conduce doar la inutilitate si nefericire.In modul in care ni le permitem pe acestea,risipim nebuneste orele care ar putea fi de nepretuit.Dar in cazul alcoolicului,a carui speranta este mentinerea si cresterea experientei sale spiritual,aceasta problema de revolta a resentimentelor este infinit mai grava.Pentru ca atunci ne deconectam de la lumina spiritualului.Nebunia alcoolului se intoarce si bem din nou.Iar,pentru noi,a bea inseamna a muri.Daca dorim sa traim,trebuie sa ne eliberam de furie.Temperamentul extrem si mania subita nu sunt pentru noi.Furia este luxul dubios al oamenilor normali,dar pentru noi,alcoolicii,este otrava.

Alcoolicii Anonimi
*Soare in nori*




*În  viziunea lui Bill*

7.Tărâmul spiritualului

            În timpurile străvechi , progresul material era dureros de încet , Spiritul cercetării ,investigatiei ştiinţifice moderne era necunoscut.
           În domeniul lumii materiale ,mintea oamenilor era hrănită de superstiţii ,tradiţii şi tot felul de idei fixe.Unii dintre contemporanii lui Columb considerau absurdă ideea pământului rotund.Alţii l au condamnat pe Galileo la moarte pe rug pentru erezii astronomice.
        Oare nu sunt unii dintre noi la fel de influenţaţi si nerezonabili în privinţa domeniului spiritualului ,precum erau strămoşii noştri în domeniul materiei?

       Am descoperit că Dumnezeu nu pune condiţii prea grele celor care Îl caută.Pentru noi,tărâmul spritualului este larg,spaţios,atotcuprinzător ,niciodată nu exclude şi niciodată nu interzice accesul celor care îl caută cu sinceritate .Este deschis,credem,pentru toţi oamenii .
Alcoolicii Anonimi

     




*În  viziunea lui Bill*

8. O viață nouă

     Este abstinența tot ceea ce așteptăm de la o trezire spirituală?Nu,abstinența este doar un început.Este doar primul cadou al primei treziri .Dacă vrem să primim mai multe cadouri,trezirea noastră trebuie să meargă înainte.Pe măsura ce înainteaza ,descoperim că,încetul cu încetul,putem renunța la viața noastra veche –cea care nu a funcționat- pentru o viață nouă care funcționează în orice condiții.
    Indiferent de succes sau eșec,indiferent de suferință sau fericire,indiferent de sănătate sau boală,sau chiar de moartea însași ,o viață nouă de nesfârșite posibilități poate fi trăită dacă avem bunăvoința să continuăm trezirea noastră ,prin practicarea celor 12 Pași AA.

Grapevine,decembrie 1957

      


      



*În viziunea lui Bill*

11.Cantitate sau calitate

   Referitor la această recădere –personal ,nu aș descuraja.Cred că investești prea multă suferință într o vinovăție care nu este necesară.Din anumite motive,Dumnezeu a așternut pentru unii din noi cărări mai dificile , și cred că acum pășești pe una din ele.
   Dumnezeu nu ne cere să fim încununați de succes.El ne cere doar să încercăm sa fim.Lucru pe care cu siguranță l ai făcut și încerci să il faci în continuare.Așa încât n aș sta deoparte de AA din cauza vreunui sentiment de descurajare sau rușine.Este doar locul în care trebuie să fii.De ce să nu încerci doar ca și membru?Sa știi că nu trebuie să cari în spatele tău tot AA-ul!
   Nu este vorba întotdeauna de cantitatea lucrurilor bune pe care le faci,mai contează și calitatea.
   Mai mult ca orice ,trăiește fiecare zi la timpul ei.

Scrisoare,1958

*În viziunea lui Bill*

12.Căutând aurul nebunilor

    Mândria este cauza principală a majoritații problemelor oamenilor,principala piedică a progresului.Mândria ne ademenește să ne cerem nouă și celorlalți lucruri care nu pot fi realizate fără pervertirea sau îndepărtarea de la instinctele lăsate de Dumnezeu.Când satisfacerea instinctelor noastre sexuale,sociale și de siguranță devin motivația principală a vieții noastre ,intră în scenă mândria ,pentru a justifica excesele noastre.
    Pot obține *smerenia zilei de astăzi* doar dacă pe de o parte evit mlaștina vinovăției și a revoltei,iar pe cealaltă parte,sa evit pamântul acela minunat,dar înșelător ,care este presărat cu monedele de aur ale mândriei nebunilor.Acesta este modul în care pot să găsesc și să ramân pe drumul principal al smereniei ,care este așezat între aceste două extreme.De aceea,un inventar făcut constant,care îmi indică dacă am derapat ,este întotdeauna binevenit.
1.Doisprezece și doisprezece
2.Grapevine,iunie 1961



  *În viziunea lui Bill*

13.Darul împărtășit

     AA-ul este mai mult decât un set de principii; este o comunitate de alcoolici în acțiune .Trebuie să ducem mai departe mesajul,astfel noi ne vom veșteji ,iar cei care ar trebui să primească mesajul pot muri.

   Credința este mai mult decât darul nostru cel mai mare ;împărtășirea cu ceilalți este responsabilitatea noastră principală.Fie ca noi,cei din AA,să căutăm întotdeauna înțelepciunea și bunăvoința prin care să împlinim imensa încredere cu care ne a investit Cel care împarte toate darurile perfecte.

1.Manualul de Servicii
2.Grapevine,aprilie 1961









*În viziunea lui Bill*

14.Problemele noilor veniți

     Tentația este de a deveni destul de posesivi cu noii veniți .Probabil că încercăm să le dăm sfaturi despre treburi de ale lor fără să avem competența necesară,sau chiar nu ar trebui să le dăm deloc.Când sfatul este respins ,suntem răniți sau mirați ,sau atunci când este acceptat,dar creează o confuzie și mai mare.

     Nu poți face un cal să bea apă dacă el încă mai dorește bere,sau este încă prea nebun să știe ce dorește cu adevărat.Pune o găleată cu apă lângă el,spune i cât este de bună si de ce,și lasă l singur.
    Dacă oamenii își doresc cu adevărat să se îmbete ,nu există,din câte știu până acuma,nici o modalitate de a i opri –așa ca dă le pace și lasă i să se îmbete.Dar totuși nu îi exclude de la găleata cu apă.

1.Doisprezece și doisprezece
2.Scrisoare,1942.




*În viziunea lui Bill*


15.Valori eterne

   Mulți oameni nu vor avea absolut nimic de a face cu valorile spirituale.Se spune despre perfecționiști că fie sunt plini de îngânfare pentru că iși imaginează că au atins țeluri imposibil de realizat ,fie sunt împotmoliți în autocondamnare pentru că nu le au făcut pe acestea.
  Totuși nu cred că ar trebui să fim de această părere .Nu este vina marilor idealuri că sunt folosite uneori greșit,și că devin scuze superficiale pentru vinovăție ,revoltă sau mândrie.Din contră,nu putem crește foarte mult decât încercând permanent să ne formăm o imagine despre ce anume sunt valorile spirituale eterne.

   Zi după zi ,încercăm să ne apropiem câte puțin de perfecțiunea Divină.Așa că nu este cazul să ne lăsăm consumați de o vinovăție mahmură dacă eșuăm să ne asemănăm Lui în realizare și imagine până joia viitoare.Perfecțiunea este ținta noastră spre care ,la ani-lumină distanță,ne atrage farul perfecțiunii Sale.

1.Grapevine,1961
2.Scrisoare,1966




*În viziunea lui Bill*

16. Niciodată, niciodată!

   Marea majoritate se simt mai siguri luând ca reper 24 de ore decât hotarârea că nu vor mai bea niciodată în viață.Majoritatea au încălcat prea multe asemenea hotarâri.Aici chiar că este vorba de o alegere personală ; fiecare membru AA deține privilegiul de a interpreta programul după bunul lui plac.
  Atiutudinea mea personală este că nu voi mai intenționa să beau niciodată .Asta este cumva diferit de a spune:nu voi mai bea niciodată.Ultima afirmație aduce uneori oamenii la necaz pentru că garantăm personal să facem ceea ce noi ,alcoolicii,nu putem face niciodată.Este prea mult un act de voință proprie ,care lasă prea puțin  spațiu ideii de bază,că Dumnezeu ne va elibera de obsesia băutului dacă urmăm programul AA.

Scrisoare,1949








*În viziunea lui Bill*

17. Spre onestitate

    Dorința perversă de a ascunde o motivație rea sub una bună străbate lumea intereselor umane de la vârf la bază.Acest mod viclean și alunecos de autojustiție poate sta la baza celei mai mărunte acțiuni ale noastre sau la baza celui mai mic gând al nostru.A învăța să identificăm, să admitem și să corectăm aceste defecte este esența clădirii caracterului și a traiului bun.
    Dezamăgirea celorlalți iși are rădăcina întotdeauna în dezamăgirea propriei noastre persoane.
    Cumva,a fi singur cu Dumnezeu nu pare atât de stânjenitor ca și a sta față în față cu o altă persoană.Pâna când nu ne asezăm și vorbim cu cineva cu voce tare despre lucruri pe care le –am ținut atât de mult timp ascunse ,bunăvoința noastră de a face curat în casă este,în mare, doar teoretică.Cand suntem onești cu o altă persoană, se confirmă onestitatea noastră față de noi și față de Dumnezeu.

1.Doisprezece și doisprezece
2.Grapevine,august 1961
3.Doisprezece și doisprezece



*În viziunea lui Bill*

18. Prieten și partener

   Dr.Bob a fost prietenul și partenerul meu constant în marea aventură a AA-ului.Ca medic și om deosebit ce era,a ales munca cu ceilalți ca vocație primordială in AA, și a atins un record pe care nimeni nu l va putea doborî ,în cantitatea și calitatea muncii sale.Asistat de incomparabila Soră Ignația la Spitalul Sf.Toma din Akron,el - fără plată- a tratat din punct de vedere medical și spiritual cinci mii de alcoolici în suferință.
  În tot stresul și toată încordarea din vremurile de pionierat ale AA-ului ,n-a existat niciodată vreun cuvânt urât printre noi.Iar acest lucru ,pot spune cu mâna pe inimă,i se datorează în întregime lui.

   Mi am luat rămas bun de la Dr.Bob ,știind că urma să treacă printr o operație dificilă.Mi a spus pe un ton aproape glumeț, având pe fața lui zâmbetul său cel vechi ,larg, *Ține minte Bill,nu strica treaba asta.Nu o complica!*Am plecat,incapabil să rostesc un cuvânt.Aceasta a fost ultima dată când l am văzut.
1.Scrisoare,1966
2.AA ajunge la maturitate

 


*În viziunea lui Bill*

19. Vinul succesului

     Problemele dezagreabile sau neașteptate nu sunt singurele lucruri care solicită auto-control.Trebuie să fim la fel de prudenți și când începem să acumulăm o anumită doză de importanță și de succes material.Căci nu există alți oameni care să-și iubească triumfurile personale mai mult decât ni le iubim noi; am băut din cupa succesului ca dintr un vin care reușea întotdeauna să ne aducă exaltarea.Când norocul momentului ne surâdea , plonjam în fantezii despre victorii și mai mărețe asupra oamenilor și situațiilor.Orbiți astfel de încrederea trufașă în forțele proprii, eram predispuși la a face grozăvii.
    Fiind acum abstinenți în AA și pentru că ne recâștigăm stima prietenilor și asociaților , descoperim că încă avem nevoie de o atitudine vigilentă.Ca o asigurare împotriva pornirii de a *ne da mari* ,ne putem verifica mereu,amintindu ne că astăzi suntem abstinenți numai prin îndurarea lui Dumnezeu,și că orice succes am înregistra noi ,este mai mult succesul Lui,decât al nostru.
Doisprezece și doisprezece




*În viziunea lui Bill*

20. Lumina de  la o rugăciune

      Doamne ,dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba ,curaj să schimb ceea ce pot și înțelepciunea să le deosebesc.

     Prețuim Rugaciunea noastră pentru Seninătate pentru a aduce o lumină nouă care poate disipa obiceiul vechi și aproape fatal de a ne păcăli pe noi înșine.
     În lumina acestei rugăciuni vedem că înfrângerea acceptată în mod corespunzător nu e necesar să fie un dezastru.Acum știm că nu trebuie să fugim și nici nu trebuie să încercăm să depășim problemele prin uz de forță, care nu va face decât să împingă obstacolele în fața noastră mai repede decât putem noi să le depășim.
Grapevine,martie 1962




*În viziunea lui Bill*


21. Din nou cetățeni

     Fiecare dintre noi, pe rând – adică membrul care obține cel mai mult din acest program- petrece mult timp cu munca în Pasul 12, în primii ani.Acesta a fost cazul meu, și probabil nu aș fi rămas abstinent cu mai puțină muncă.
     Tostuși , mai devreme sau mai târziu, majoritatea dintre noi suntem confruntați cu alte obligații- familia,prietenii și patria.După cum vă amintiți ,Pasul 12 se referă la practicarea acestor principii în toate domeniile vieții noastre.Prin urmare,cred că alegerea de a-ți face o slujbă din Pasul al 12 – lea se găsește în propria  ta conștiință.Nimeni nu iți poate spune sigur ce ar trebui să faci într o anumită circumstanță.
    Știu doar că la un anumit punct ar fi necesar să faci mai mult decât să transmiți mesajul AA altor alcoolici.În AA, ținta noastră nu este doar abstinența – încercăm din nou să devenim cetățeni ai lumii pe care noi am respins-o și a lumii care ,odată,ne a respins pe noi.Aceasta este demonstrația fundamentală a faptului că munca în Pasul 12 este un prim pas și nu un ultim pas.

Scrisoare,1959





*În viziunea lui Bill*

22.Frica pe post de treaptă

    Cel mai important catalizator al defectelor noastre a fost frica:în primul rând , frica de a nu a pierde cumva ceva ce se afla în posesia noastră, sau teama că s ar putea să nu reușim să obținem ceea ce ne doream.Trăind pe baza unor pretenții nesatisfăcute,eram într o stare continuă tulburare și frustrare.De aceea nu aveam cum să cunoaștem măcar un strop de pace până nu găseam o cale de reducere a acestor pretenții.

     În ciuda efectelor distructive , am descoperit că frica poate fi punctul de plecare pentru lucruri mai bune.Frica poate fi punctul de plecare pentru spre prudență și spre un respect decent față de ceilalți.Poate să arate calea spre dreptate ,ca și spre ură și cu cât avem mai mult respect și dreptate, cu atât mai mult putem începe să găsim iubirea care poate să îndure multe, și totodată este oferită necondiționat.Așa încât, frica nu trebuie să fie întotdeauna distructivă, pentru că lecțiile despre consecințele ei pot să ne conducă la valori pozitive.

1.Doisprezece și doisprezece
2.Grapevine,ianuarie 1962


*În viziunea lui Bill*

23. Toți credincioși

      Am descoperit că fuseserăm credincioși cu înclinații spre idolatrie.Ce fiori reci pe șira spinării ne mai aducea practica aceea de adorare a unor oameni ,sentimente,obiecte,bani și chiar de sine!
     Sau,din motive mai nobile, nu căzuserăm noi uneori în extaz în fața unui apus de soare,a mării,sau a unei flori?Cine dintre noi n a iubit ceva sau pe cineva?
   În fond, nu cumva formau toate acestea la un loc materialul din care era construită întreaga noastră viață?Nu determinaseră aceste sentimente, la urma urmelor, cursul întregii noastre existențe?
    Ne a fost imposibil să spunem că nu aveam capacitatea de a crede,de a iubi sau de a venera.Într un fel sau altul,trăiserăm pe baza unei credințe,mai mult decât orice altă bază.

Alcoolicii Anonimi.




*În viziunea lui Bill*


24. Asemănători când cărțile sunt făcute

    La început, au fost patru ani întregi înainte ca AA-ul să ofere abstinență permanentă măcar unei singure femei.Ca niște snobi, femeile au spus că ele sunt diferite;AA-ul nu poate fi pentru ele.Dar când comunicarea s a îmbunătățit , în marea majoritate datorită femeilor, tabloul s- a schimbat.
    Acest proces de identificare și transmitere a continuat.Pușcăriașul a spus că este diferit.Chiar mai tare a strigat mondenul sau vagabonzii din Park Avenue- la fel au făcut artiștii și profesioniștii ,bogații, săracii, credincioșii, ateii, indienii și eschimoșii ,veteranii de război și prizionerii.
    Dar ,în ziua de azi, toți aceștia și alte trupe, discută abstinenți despre cât de mult ne asemănăm  noi, alcoolicii, dacă admitem că în sfarșit cărțile au fost făcute.

Grapevine,octombrie 1959


*În vizunea lui Bill*

25. Nu putem sta liniștiți

            În primele zile din AA n am fost prea  preocupat de părțile din viața mea în care stăteam linștit.Alibiul meu întotdeauna la îndemână era:*În definitiv , sunt mult prea preocupat cu probleme mult mai importante*.Aceasta era rețeta mea aproape perfectă pentru comfort și complacere.

        Câți dintre noi și ar permite să declare, *Ei bine, sunt abstinent și sunt fericit.Ce aș putea să fac sau să imi doresc mai mult?Mi e bine așa cum sunt*.Știm că prețul unei asemenea automulțumiri este o inevitabilă alunecare înapoi, punctată uneori de o trezire foarte brutală.Trebuie să creștem ,altfel ne vom deteriora.Pentru noi, status quo-ul nu poate fi decât pentru astăzi, niciodată pentru mâine.Trebuie să ne schimbăm, nu putem sta liniștiți .

1. Grapevine,iunie 1961
2. Grapevine,februarie 1961

*În viziunea lui Bill*

26. Adevărata independență a spiritului

   Cu cât devenim mai binevoitori față de dependența de o Putere superioară, cu atât suntem – de fapt- mai independenți.Prin urmare, dependența – așa cum este ea practicată în AA – este cu adevărat o cale către câștigarea adevăratei independențe a spiritului.
   Să examinăm, pentru o clipă, ideea de dependență în viața de zi cu zi.La acest nivel descoperim cu uimire cât suntem de dependenți ,în realitate;și cât suntem de inconștienți de această dependență.Orice casă modernă este echipată cu instalații electrice pentru energie și lumină.Acceptând astfel dependența de acest miracol al științei , ne simțim mai independenți fizic.Și nu numai că suntem mai independenți , dar ne simțim mai confortabil, mai protejați.Energia electrică ajunge peste tot unde avem nevoie de ea.Credincioasă omului și fără să facă vreun zgomot, electricitatea – această stranie energie pe care puțini o înțeleg – ne satisface nevoi zilnice simple.
   Deși acceptăm de la sine aceste principii de dependență sănătoasă în mai multe aspecte ale vieții, de multe ori rezistăm, cu tenacitate, unor principii identice, necesar de aplicat pentru creșterea calității vieții noastre spirituale.Evident,nu vom cunoaște niciodată libertatea sub Dumnezeu până când nu vom căuta să aflăm voința Lui pentru noi.Alegerea ne aparține.

Doisprezece și doisprezece.


*În viziunea lui Bill*

27. Amânări zilnice

   Noi nu ne am vindecat de alcoolism.Tot ce avem în realitate este o grațiere zilnică , posibilă numai atunci când ne menținem într o formă spirituală bună.

   Noi, cei din AA ,avem nevoie de principii spirituale , intâi pentru că suntem datori, pentru că trebuie și în ultimul rând pentru că iubim viața pe care ne o oferă o asemenea supunere.Marea suferință și marea iubire sunt cei doi factori disciplinari din AA;nu avem nevoie de alții.

1.Alcoolicii Anonimi
2.Doisprezece și doisprezece







*În viziunea lui Bill*

28. Turbulenții pot fi profesori

     Puțini dintre noi mai sunt îngrijorați de ceea ce ar putea să facă un nou venit reputației și eficacității AA-ului.Cei care recad, cei care umblă cu cerșitul, cei care fac scandal, cei cu mintea sucită, cei care se revoltă împotriva programului, cei care folosesc numele AA –ului în afaceri- asemenea persoane rareori afectează pe termen lung grupul AA.
    Unii dintre aceștia au devenit membrii noștri cei mai respectați și iubiți.Unii au rămas să ne pună răbdarea la încercare, abstinenți cu toate acestea.Alții au intrat în derivă.Am început să i privim pe purtătorii de probleme nu ca și amenințări ,ci mai degrabă ca și profesori.Ei ne obligă să cultivăm răbdarea,toleranța și smerenia.Vedem în final că ei sunt doar niște oameni mai bolnavi decât noi ceilalți că noi cei care –i condamnăm suntem fariseii a căror falsă dreptate aduce grupului nostru cel mai grav prejudiciu spiritual.

Grapevine,august 1946







*În viziunea lui Bill*

29.Recunoștința trebuie să avanseze

Recunoștința trebuie să avanseze,mai degrabă decât să retogradeze.
Cu alte cuvinte ,dacă transmiți mesajul și altora, răsplătești cel mai bine ajutorul care ți a fost dat ție.

Practic ,fiecare membru AA declară că n a cunoscut satisfacție mai profundă, nici bucurie mai mare, decât cele aduse de un Pas 12 bine făcut.Să observăm cum bărbați și femei își deschid ochii cu mirare , pe când pășesc din întuneric în plină lumină ;să vedem cum se umple de sens și cum primește un scop viața acestor oameni ;să vedem familiile reunite;să l vedem pe alcoolicul marginalizat cum este reprimit ca om între oameni și, mai ales, să i observăm pe toți cum se deșteaptă la prezența unui Dumnezeu iubitor în viața lor – aceste lucruri constituie substanța a ceea ce obținem atunci când transmitem mesajul AA altui alcoolic.

1.Scrisoare,1959
2.Diosprezece și doisprezece






*În viziunea lui Bill*

30.Depășirea unei *beții uscate*

Uneori devenim depresivi.Se cuvine să știu cum este ,întrucât eu însămi am fost un campion al beției uscate.În timp ce motivele de suprafață erau doar o parte a tabloului-evenimente declanșatoare care precipitau depresia – cauzele de bază alunecaseră mult în adâncime .
Mental,îmi puteam accepta situația .Emoțional,nu puteam.
La aceste probleme,nu există răspunsuri oportune.Dar parte din răspuns stă,cu siguranță,în efortul constant de a practica toți cei 12 Pași.

Scrisoare,1954





*În viziunea lui Bill*

31.În rânduiala lui Dumnezeu


În rânduiala lui Dumnezeu,nimic nu se pierde.Prin eșec ,învățăm o lecție de smerenie ,care era probabil necesară, deși este dureroasă.

Nu ne am înțelepți de fiecare dată datorită virtuților noastre ; înțelegerea mai bună își are adesea rădăcinile în nebuniile noastre anterioare.Pentru că acestea au fost esența experienței noastre individuale ,ele sunt și esențaexperienței Comunității noastre.

1.Scrisoare,1942
2.Grapevine , noiembrie 1961









*În viziunea lui Bill*

32. Responsabilitate morală

Unii obiectează ferm față de poziția AA-ului care susține alcoolismul ca și boală.Prin aceasta,susțin ei, se pierde responsabilitatea morală a alcoolicului.Fiecare AA știe că modul acesta de a privi lucrurile este departe de adevăr .Nu folosim conceptul de boală pentru a absolvi membrii noștri de responsabilitate.Dimpotrivă, folosim faptul că este boală fatală pentru a plasa cea mai grea obligție morală pe celsuferind, obligația de a folosi cei 12 Pași pentru a se face bine.
În prima perioadă a băutului său, alcoolicul este cel mai adesea vinovat de iresponsabilitate.Dar, din momentul în care începe băutul compulsiv, nu prea poate să dea socoteală în totalitate pentru comportamentul său.În acea perioadă, el are o obsesie care îl condamnă la băut,și o sensibilitate fizică la alcool, care îi garantează nebunia finală și moartea.
Dar când devine conștient de boala lui,el este presat să accepte programul AA –ului de regenerare morală.
Discurs,1960



*În viziunea lui Bill*

33. Motivație pentru viață

   Descoperim că primim într adevăr ghidare pentru viața noastră exact în clipa în care încetăm să ne exprimăm propriile pretenții față de Dumnezeu de a ne da una sau alta, la comandă sau în ce condiții vrem noi.
   Cerem pur și simplu ca,pe parcursul zilei, Dumnezeu să ne dea darul de a întelege cât mai bine ce vrea El cu noi în acea zi , și binecuvântarea de a putea împlini acel lucru.
   Există o legătură directă între auto-examinare ,meditație și rugăciune .Luate separat, aceste practici pot aduce un mare beneficiu și multă ușurare .Dar când ele sunt legate logic și întrețesute ,rezultatul este un fundament de neclintit al vieții însăși.
Doisprezece și doisprezece







*În viziunea lui Bill*

34. *Nu se afiliază nici unei secte...*

   În timp ce AA-ul a înapoiat mii de creștini sărmani bisericilor lor, și a transformat atei și agnostici în credincioși, a mai făcut și buni AA din budiști, islamici și iudei.De exemplu, ne îndoiam foarte mult dacă prietenii noștri budiști din Japonia s ar fi alăturat vreodată societății noastre dacă AA ul s ar fi etichetat foarte riguros ca și o mișcare creștină.
  Te poți convinge ușor de toate acestea imaginându ți cum ar fi fost dacă AA ul ar fi pornit dintre budiști , și că ți s ar fi spus că până nu devii budist la rândul tău, nu poți să li te alături.În aceste circumstanțe ,tu fiind un alcoolic creștin,ai fi putut să ți întorci fața la perete și să mori.

Scrisoare,1954








*În viziunea lui Bill*

35. Suferința transformată

   AA ul nu este o poveste de succes în sensul obișnuit al cuvântului .Este o poveste de transformare a suferinței,prin îndurarea Divină,în progres spiritual.

   Pentru Dr.Bob ,tânjirea după alcool a fost un fenomen fizic evident,care i a transformat în iad o parte din primii ani de abstinență,vreme când doar transmitereamesajului zi șinoapte altor alcoolici i a putut aduce uitarea băuturii.Deși dificil să i te poți alătura în suferința fizică,totuși a însemnat mult pentru îndemnul lui susținut ,din care a rezultat formarea Grupului Numărul Unu din Akron.
  Eliberarea spirituală a lui Bob nu a venit ușor;a fost să fie dureros de înceată.A impus întotdeauna munca cea mai grea și vigilența cea mai ascuțită.

1.Scrisoare,1959
2.AA ajunge la maturitate

*În viziunea lui Bill*

36. Întâi smerenia

   În AA ,am dat peste mulți care gândiseră ca noi.Aceștia ne au ajutat să revenim la dimensiunea nostră normală.Prin exemplul lor,ne au arătat că smerenia și intelectul pot fi compatibile,cu condiția să plasăm smerenia pe primul loc.Când ne am apucat să procedăm asa ,am primit darul credinței,o credință care funcționează.Această credință este și la îndemâna ta.
   Înainte ,umilința nu însemnase decât umiliri impuse;acum, ajunge să fie ingredientul nutritiv al seninătății noastre.

Doisprezece și doisprezece







*În viziunea lui Bill*

37.O inimă plină și recunoscătoare

   Un exercițiu pe care l practic este să încerc un inventar complet al binecuvântărilor mele și acceptarea justă a înzestrărilor mele –atât cele lumești, cât și cele spirituale.Astfel, încerc să dobândesc o stare de recunoștință bucuroasă, care dacă este gândită și confirmată în mod repetat ,poate să înlocuiască în final tendința mea naturală de a mă autogratula pentru orice progres care mi a fost îngăduit să l fac într un domeniu .
  Încerc cu putere să mă agăț de adevărul că o inimă plină și recunoscătoare nu poate întreține orgolii mari.Dacă ești plin până la refuz de recunoștință,bataia inimii nu poate să dea decât iubire,trăirea cea mai rafinată pe care o putem cunoaște vreodată.

Grapevine,martie 1962




*În viziunea lui Bill*

38. Conducta spre Dumnezeu

   Cred neclintit în îndrumare și rugăciune.Dar sunt pe deplin conștient ,și smerit destul,sper, să văd că îndrumarea mea nu este infailibilă.
   În momentul în care îmi imaginez că am dat de o conductă liberă spre Dumnezeu, am devenit destul de egocentric ca să intru la belea.Nimeni nu poate pricinui mai mult necaz inutil decât un conducător la putere care crede că are răspunsurile direct de la Dumnezeu.

Scrisoare,1950







*În viziunea lui Bill*

39. Ocupându ne de resentimente

   Resentimentul  este cauza *numărul unu* a durerilor noastre.El devastează spiritul alcoolicului mai rău decât oricare altă stare psihică.Din el se nasc toate formele de boală spirituală , iar noi nu am fost bolnavi doar mintal și fizic,ci și spiritual.Odată ce a avut loc însănătoșirea spirituală,urmează refacerea mintală și cea fizică.
   Pentru a  ne putea ocupa de problema resentimentelor,le am așternut pe hârtie.Am făcut o listă cu oamenii,instituțiile sau principiile față de care simțeam mânie și ne am întrebat de unde venea acel sentiment.De cele mai multe ori, am descoperit că ne fuseseră rănite sau amenințate stima de sine buzunarul,ambițiile și relațiile personale(inclusiv cele sexuale).

  Supapa de siguranță în scrierea părții celei mai înfierbântate a unei scrisori –prevederea ca undeva imediată să fie coșul de hârtii.
1.Alcoolicii Anonimi
2.Scrisoare,1949






*În viziunea lui Bill*

40. Realizări materiale

   Nici un membru AA nu vrea să denigreze succesul material.Nici nu intrăm în dispută cu acei numeroși susținători pasionați ai convingerii că satisfacerea instinctelor primare ar fi obiectivul major al vieții.Dar suntem siguri că nu există pe lume o altă categorie umană care să fi făcut mai multe boacăne, încercând să trăiască după această formulă, decât alcoolicii.
  Am avut pretenții la mai mult decât ne era destinat,la capitolul siguranță,prestigiu,aventuri sentimentale.Și când se întâmpla să le obținem,beam ca să putem visa lucruri și mai mărețe .Când eram frustrați de ceva,chiar și numai parțial, beam ca să uităm complet de toate.
  În toate strădaniile acestea, din care atâtea erau bine intenționate, lipsa smereniei fusese un handicap paralizant pentru noi.Punctul nostru de vedere nu ne permitea nici o perspectivă asupra faptului că modelarea caracterului și valorile spirituale trebuie să se afle pe primul plan ,și că satisfacțiile materiale nu sunt scopul vieții.

Doisprezece și doisprezece




*În viziunea lui Bill*

41. Reguli ale comunitații?

   Prin 1943 sau 1944 ,Oficiul Birourilor Generale a cerut grupurilor să facă o listă cu regulile din comunitatea  lor și să le trimită la sediu.După sosirea lor, le am așternut pe hârtie pe toate laolaltă.O scurtă reflecție asupra acestor multe reguli ne a condus la o concluzie uimitoare.
   Dacă toate aceste edicte ar fi aplicate în toată comunitatea, în același timp, ar fi imposibil pentru un alcoolic să adere la ea, vreodată.Aproximativ nouă zecimi din vechii noștrii colegi nu ni s ar fi putut alătura niciodată!

   În cele din urmă ,experiența ne a învățat că a i  lua unui alcoolic orice șansă însemna uneori pronunțarea sentinței sale la moarte și,adesea, condamnarea la o mizerie fără sfârșit.Cine îndrăznea să fie judecătorul și călăul propriului frate bolnav?

1.Grapevine,august 1946
2.Doisprezece și doisprezece
*In viziunea lui Bill*

42.Încrederea de sine și voința

   Când am fost pentru prima dată îndemnați să ne recunoaștem înfrângerea, cei mai mulți dintre noi
ne am revoltat.Intrați în AA ,ne așteptam să ni se predea lecții de încredere de sine.Atunci,ni s a spus că, în ceea ce privește alcoolul ,încrederea de sine nu ne folosea la nimic, de fapt, ea era marele nostru handicap.

   Abia atunci când încercăm să ne punem voința în acord cu voia lui Dumnezeu începem să ne o folosim corect.Pentru fiecare dintre noi ,aceasta a fost o minunată revelație.Tot necazul nostru provenise din folosirea greșită a puterii voinței.Încercaserăm să ne bombardăm problemele cu ea, în loc să incercăm
s  o  armonizăm cu intențiile lui Dumnezeu în ceea ce ne privea.Sporirea posibilităților de a ne menține pe acest drum este scopul celor 12 Pași AA.

Doisprezece și doisprezece.


*În viziunea lui Bill*

43.Cât de mult anonimat?

   Ca o regulă generală, cel mai adesea noul venit voia ca familia lui să știe imediat ce încerca el să facă.A mai vrut să le o spună și altora care încercaseră să l  ajute-medicului,preotului,prietenilor apropiați.Pe măsură ce câștiga încredere ,simțea că era corect să explice noul său mod de viață patronului și asociaților din afaceri.
   Când apăreau ocazii de a fi de ajutor, găsea că i era ușor să vorbească despre AA aproape oricui.
Aceste dezvăluiri discrete l au ajutat să și piardă sentimentul de teamă față de stigmatul aplicat alcoolismului și l au făcut să răspândească vestea despre AA,în localitatea în care trăia.Mulți bărbați și femei au intrat în AA, ca urmare a unor asemenea conversații.Deși nu respectau strict litera anonimatului, astfel de comunicări erau în spiritul acestuia.
Doisprezece și doisprezece.




*În viziunea lui Bill*
44.Acceptarea zilnică
   Prea mult timp din viață mi l am petrecut stăruind asupra defectelor celorlalți.Acesta este unul dintre formele cele mai subtile și perverse ale autosatisfacerii, care ne permite nouă să rămânem confortabil de neatenți cu propriile noastre defecte.Prea des suntem auziți spunând *Dacă n ar fi problemele cu el (sau ea) ,ce fericit aș putea fi!*
 
Prima noastră problemă este să ne acceptăm circumstanțele prezente așa cum sunt ele,pe noi așa cum suntem,și pe oamenii din jurul nostru așa cum sunt ei.Aceasta înseamnă să adoptăm o smerenie reală, fără de care nu e posibilă nici o înaintare veritabilă.Iar și iar trebuie să ne întoarcem la acel punct de plecare nelăudabil.Acesta este un exercițiu de acceptare pe care îl putem exersa în mod benefic în fiecare zi a vieții noastre.
  Dacă evităm cu perseverență să transformăm aceste analize realiste asupra faptelor vieții în alibiuri lipsite de realitate,care susțin apatia și defetismul,ele pot fi o fundație sigură pe care se poate construi o sănătate emoțională sporită,și deci progresul spiritual.
1.Scrisoare,1966
2.Grapevine,martie 1962

*În viziunea lui Bill*

45.Camarazii noștri

   Astăzi ,marea majoritate dintre noi salută orice lumină nouă aruncată asupra misterioasei și deruntantei boli a alcoolismului.Salutăm cunoștințele noi și valoroase,indiferent dacă sursa lor este o eprubetă ,o canapea de psihiatru sau studii sociologice relevante.Suntem bucuroși de orice educație care informează cu acuratețe publicul și îi schimbă atitudinea seculară față de bețiv.
  Tot mai mult și mai mult îi  privim pe cei ce lucrează în domeniul vast al alcoolismului ca pe camarazii noștri  într un marș de la întuneric la lumină.Vedem că împreună putem realiza ceea ce n am putut realiza niciodată în izolare și rivalitate.
Grapevine,martie 1958




*În viziunea lui Bill*

46.Ambiție adevărată și falsă

      Am privit mult mai pătrunzător la noi și la cei din jurul nostru.Am văzut că fusesem bântuiți de frici nerezonabile sau anxietăți,care ne au făcut să ne transformăm viața într o cursă pentru câștigarea faimei ,banilor,și ceea ce credeam că era conducere.Așa încât mândria falsă a devenit reversul monedei falimentare cu inscripția *Frică* .Pur și simplu a trebuit să fim oamenii Numărul Unu pentru a ne putea acoperi inferioritățile din adâncime.
   Adevărata ambiție nu este ceea ce am crezut că ar fi.Adevărata ambiție este dorința profundă de a trăi folositor și a umbla smeriți sub îndurarea Divină.
Doisprezece și doisprezece.







*În viziunea lui Bill*

47.Să vezi și să nu crezi

  Credința aproape copilărească a fraților Wright că vor putea construi o mașină zburătoare a fost izvorulreușitei lor.Fără acea credință, nu s ar fi întâmplat nimic.
  Noi, agnosticii și ateii, ne cramponăm de ideea că propriile puteri ne ar fi suficiente.Atunci când alții ne au demonstrat cum se iese din impas cu ajutorul lui Dumnezeu, am început să ne simțim ca cei care garantaseră că frații Wright nu vor zbura niciodată.Am început să vedem un altfel de zbor, oameni care au înflorit deasupra problemelor lor.
Alcoolicii Anonimi.







*În viziunea lui Bill*
48.Trăiește în seninătate

   Când bețivul este în starea aprigă de mahmureală din cauza cantității mari băute ieri,n are cum să trăiască bine astăzi.Dar, există și un altfel de mahmureală,cea pe care o trăim toți ,fie beți, fie abstinenți-mahmureala sufletească.Ea este uneori rezultatul suitei de emoții negative de ieri, ori poate chiar de azi-mânia ,teama,gelozia și celelalte ca ele.
  Dacă vrem într adevăr să trăim senin astăzi și mâine ,cu siguranță avem nevoie de eliminarea acestui gen de mahmureli, însă nu înseamnă că ar fi necesare niște incursiuni morbide prin trecut.Necesare sunt doar recunoașterea și corectarea greșelilor –acum.
Doisprezece și doisprezece.

*În viziunea lui Bill*

49.Din înfrângere ...putere

  Dacă plănuim să ne lăsăm de băut ,nu trebuie să avem nici un fel de rețineri ,și nici un fel de intenții ascunse că într o bună zi vom deveni imuni la alcool.
  Acesta este un paradox al regenerării înAA: puterea răsărind din înfrângere totală și slăbiciune ,pierderea vieții trecute ca o condiție pentru găsirea uneia noi.
1.Alcoolicii Anonimi
2.AA ajunge la maturitate










*În viziunea lui Bill*

50.AA :anarhie benignă și democrație

   Când intrăm în AA , cunoaștem o mai mare libertate personală decât în oricare comunitate .Nu putem fi constrânși să facem nimic.În sensul acesta comunitatea noastră este o anarhie benignă.Cuvântul anarhie are un înțeles negativ pentru cei mai multți dintre noi.Dar cred că idealistul care a susținut conceptul pentru prima dată a simțit că, dacă oamenilor li s ar acorda libertate absolută și ar fi constrânși să nu se supună nimănui, s ar asocia voluntar în interesul comun.AA-ul este o asociere de tipul acela benign pe care la avut în vedere.
   Dar când a trebuit să trecem la acțiune – să funcționăm ca și grupuri- am descoperit că trebuie să devenim și o democrație.Când veteranii noștri s au retras ,am început să ne alegem servitorii de încredere prin vot majoritar.Fiecare grup a devenit în acest sens un centru principal de întrunire.Toate planurile pentru acțiunile grupului trebuiau să fie aprobate de amjoritate.Aceasta înseamnă că nici un individ nu se putea numi pe sine să acționeze pentru grupul său, sau pentru întregul AA.Nici dictatura, nici patriarhatul nu erau bune pentru noi.
AA ajunge la maturitate.





*În viziunea lui Bill*

51.Venirea credinței

   În cazul meu ,piatra de temelie a eliberării de frică este cea a credinței : o credință care, contrar tutroraparențelor din lume, m a motivat să cred că trăiesc într un univers care are sens.
  Pentru mine, aceasta înseamnă o credință în Creato rcare este în întregime putere, justiție și iubire: un Dumnezeu care mi a menitun scop, o semnificație și un destin pentru a crește ,oricât de puțin și ezitant ,spre propria Lui asemănare și imagine.Înainte de venirea credinței am trăit ca un extraterestru într un cosmos care părea, prea des, ostil și crud.În el nu putea să existe siguranța mea interioară.

 Când am fost pus îngenunchiat de alcool,am fost gata săcer darul credinței.Niciodată ,în ciuda durerilor și problemelor mele ,n am să mai trăiesc disperarea mea trecută.Am văzut universul luminat de iubirea lui Dumnezeu; nu mai eram singur.
1. Grapevine,ianuarie 1962
2. Scrisoare,1966




*În viziunea lui Bill*

52.În gardă față de o recădere

      Presupunând că nu reșim să atingem idealul ales și că ne poticnim, să însemne aceasta că ne vom îmbăta?Unii spun că da.Dar nu este întru totul adevărat.
    Totul depinde de noi și de motivațiile noastre.Dacă regretăm cele făcute și avem dorința onestă de a-L lăsa pe Dumnezeu să ne ducă spre locuri mai bune, avem convingerea că vom fi iertați și că ne am învățat minte.Dacă nu ne pare rău și comportamentul nostru continuă să rănească alțioameni, suntem cu siguranță pe drumul reîntoarcerii la băutură.Noi nu facem teorie.Toate acestea sunt fapte dovedite prin experiența noastră.
Alcoolicii Anonimi.



*În viziunea lui Bill*

53.Singuratici,dar nu singuri

     Ce se poate spune despre acei membri AA care,din diverse motive,nu pot avea o viață de familie?La început, mulți se simt singuri ,răniți, abandonați, în timp ce văd în jurullor atâta fericire familială a altor membri.Dacă pentru ei nu este posibilă o asemenea fericire, le poate oare oferi AA-ul alte satisfacții la fel de valoroase și durabile?
  Da- ori de câte ori se vor strădui să le găsească ,înconjurați de atâția prieteni AA,acești așa –ziși singuratici ne spun că nu se mai simt singuri.Alături de alți membri –bărbați și femei- ei se pot devota unui număr nelimitat de idei,de oameni,ori de proiecte constructive.Neconstrânși de obligații familiale ,pot participa la activități la care cei căsătoriți pot participa mai puțin sau deloc.Zi de zi,îi vedem în acțiune ,slujind AA-ul din belșug și fiind răsplătiți cu mari bucurii.
Doisprezece și doisprezece.

*În viziunea lui Bill*

54.Adâncindu ne în sine

     Este necesar să desprindem ,din examinarea relațiilor noastre personale, toate informațiile pe care le putem obține ,oricât de mici, despre sine și despre dificultățile noastre fundamentale.Fiindcă relațiile proaste cu alte ființe umane au fost aproape întotdeauna cauza imediată a nenorocirii noastre, inclusiv a alcoolismului, nici un alt teren nu poate fi mai propice investigației și mai bogat în informațiile care ne interesează.
  O reflectare calmă și înțeleaptă asupra relațiilor personale ne poate adânci cunoașterea de sine.Putem vedea bine în spatele defectelor noastre de suprafață, ca să le înțelegem pe cele din adâncime, defecte care au fost uneori responsabile pentru întreg tiparul viețiinoastre.Am descoperit că un examen amănunțit și profund este binefăcător și merită tot efortul.
Doisprezece și doisprezece.

*În viziunea lui Bill*
55.Căutând îndrumare

   Se presupune că omul gândește și acționează.În imaginea lui Dumnezeu,el nu a fost făcut să fie automat.
  Propria mea formulă în privința aceasta este următoarea:Prima dată, în fiecare situație gândește te pro și contra, rugându te în același timp să  nu fii influențat de considerații egoiste.Afirmă că dorești să faci voialui Dumnezeu.
  Apoi, dacă am pus problema în acest fel și nu am primit un răspuns concludent sau care să mă constrângă ,aștept în continuare îndrumarea, care îmi va veni fie printr un gând direct, fie prin alțioameni,ori prin circumstanțe .
  Dacă simt că nu pot aștepta, și tot nu primesc indicații clare, repet prima măsură de câteva ori ,încerc să aleg varianta cea maibună , și apoi trec la acțiune.Știu că dacă am greșit ,nu vor cădea cerurile.În orice caz, o lecție va fi învățată.
Scrisoare,1950


*În viziunea lui Bill*

56.Înfruntând critica

   Uneori simțim surpriză ,șoc, și furie când oamenii găsesc nod în papură AA-ului.Avem potențialul de a fi tulburați în asemenea măsură ,încât să nu putem beneficia de o critică constructivă.
  Acest soi de resentiment nu aduce prieteni și nu atinge scopuri constructive.Cu siguranță,acesta este un domeniu în care putem perfecționa.

  Este evident că armonia, siguranța și viitoarea eficiență a AA-ului va depinde în mare măsură de menținerea din partea noastră a unei desăvârșite atitudini nonagresive și pacifiste în toate relațiile noastre publice.Aceasta este o sarcină exigentă, fiindcă atunci când beam eram predispuși la furie, ostilitate, revoltă și agresiune.Și, deși acum suntem abstinenți ,vechile modele de comportament sunt încă cu noi într o anumită măsură, amenințând întotdeauna să exploreze din te miri ce.
  Dar acum știm acest lucru,și pentru aceasta mă simt încrezător că în comportamentul nostru în relații publice vom găsi întotdeauna eleganța de a exercita înfrânarea.
1.Grapevine,iulie 1965
2.Douăsprezece Concepte








*În viziunea lui Bill*

57.Mai bun decât aurul

  Ca și nou veniți, mulți dintre noi s au lăsat luați de valul spiritualității.Ca un căutător slab,cu o curea ponosită strânsă peste ultima fărâmă de mâncare, am văzut târnăcopul nostru găsind aurul.Bucuria eliberării noastre de o perioadă de viață plină de frustrări nu a cunoscut margini.
  Noul venit simte că a găsit ceva mai bun decât aurul.Poate că nu înțelege chiar de la început că abia dacă a zgâriat suprafața unei mine de aur, care va deveni profitabilă numai dacă va săpa în lungul filonului tot restul vieții,și numai dacă va da altora întregul produs.
Alcoolicii Anonimi.




*În viziunea lui Bill*

58.Indignare îndreptățită

  Valoarea pozitivă a unei indignări îndreptățite este pură teorie-în special pentru alcoolici.Ne lasă pe fiecare dintre noi descoperiți înfața raționalizării că putem fi oricât de furioși dorim ,cu condiția de a avea un motiv puternic.

   Atunci când nutream sentimente de ranchiună și sete de răzbunare pentru fiecare înfrângere ,ne loveam pe noi înșine cu biciul mâniei,cu care intenționam să i lovim pe alții.Am învățat că, dacă suntem cu adevărat într o criză de exasperare, este nevoie-înprimul rând –să potolim exasperarea ,indiferent de cine sau ce ne ar fi produs o.
1.Scrisoare,1954
2.Doisprezece și doisprezece

*În viziunea lui Bill*

59.Convingere și compromis

   O calificare necesară pentru un trai folositor este abilitatea de a da și a primi ,într un compromis agreabil.Compromisul este greu de realizat pentru noi, bețivanii lui *totul sau nimic*.Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că progresul este aproape întotdeauna caracterizat printr o serie de depășiri a compromiselor.
  Binențeles, compromisul nu este posibil întotdeauna, există circumstanțe în care trebuie săîndurăm convingerea cuiva până când problema este rezolvată.Pentru a decide când să accepți  compromisul și când nu,avem nevoie întotdeauna de cea mai atentă cântărire.
Douăsprezece concepte


*În viziunea lui Bill*

60. Doar puterea creierului?

    Intelectualului care se complace în auto-eficiență ,mulți AA îi pot spune :*Da, am fost ca tine- mult prea deștepți ca să ne facă asta vreun bine.Adoram să ni se admire precocitatea cu glas tare.Ne foloseam de educația primită ca să umflăm baloanele orgoliului , deși aveam grijă să nu se vadă.Nutream în taină sentimentul că puteam pluti deasupra restului lumii numai prin forța creieruluinostru.*
   Progresul științific ne spune că nu există nimic ce omul să nu poată face.Cunoașterea este atotputernică.Intelectul putea supune natura.De vreme ce eram mai sclipitori decât cei mai mulți semeni (așa credeam noi) ,era de- ajuns săgândim ca să culegem roadele oricărei victorii.Zeul intelectului a luat locul Dumnezeului părinților noștri.
  Dar Doamna Damigeană avea cu totul alte idei.Noi,care câștigaserăm atât de ușor totul, am ajuns să pierdem mereu.Am înțeles că ori ne revizuim poziția ,ori murim.
Doisprezece și doisprezece.


61.În rezolvarea fricii

   Într un fel sau altul ,frica ne a afectat aproape fiecare aspect al vieții noastre.Frica era  agentul coroziv nefast, care destrăma țesătura întregii noastre vieți.Ea a generat lanțuri de circumstanțe care ne auadus nenorociri pe care simțeam că nu le meritam.Dar oare nu declanșaserăm noi înșine dezastrul?
  Problema rezolvării fricii are două aspecte.Trebuie să încercăm să obținem o cât mai mare eliberare de fricile noastre.Apoi trebuie să găsim atât curajul ,cât și îndurarea să abordăm constructiv fricile care au rămas.
1.Alcoolicii Anonimi
2.Grapevine,ianuarie 1962


*În viziunea lui Bill*

62. O altfel de ușă rotativă

   Dacă un bețivan apare printre noi și ne spune că nu îi plac principiile, oamenii și gospodărirea serviciilor AA-ului,când ne declară că îi va fi mai bine altundeva- noi nu ne îngrijorăm.Îi spunem pur și simplu: *Poate că ești un caz cu adevărat diferit.De ce nu încerci altceva?*
  Dacă un membru AA declară că nu i place propriul grup, nu ne deranjează.Pur și simplu îi spunem: *De ce nu încerci altul?Sau pornește tu unul?*
  Pentru toți aceia ce vor să se separe de AA, le înmânăm o invitație agreabilă să o facă.Dacă pot să o ducă mai bine în alte moduri, suntem bucuroși.Dacă după o încercare nu o duc mai bine, știm că trebuie să înfrunte o alegere: Pot înnebuni sau muri, sau se pot întoarce în AA.Decizia le aparține în întregime.(De fapt, majoritatea dintre ei se întorc).
Doisprezece concepte.


*În viziunea lui Bill*

63. Eliberați din dependență

    Mi am pus întrebarea : *De ce nu pot cei 12 Pași să mă elibereze din această depresie insuportabilă?* Și imediat mi au căzut ochii pe rugăciunea Sf.Francis: *este mai bine să mângâi , decât să fii mângâiat*.
  Dintr o dată, mi amdat seama care ar putea fi răspunsul .Defectul meu de bază a fost întotdeauna dependența de oameni sau de circumstanțe care să mi aducă prestigiu, siguranță și încredere.Nereușind să dobândesc acestea în concordanță cu visele mele perfecționiste și a descrierii lor detaliate ,am luptat pentru ele.Și odată cu înfrângerea,a venit și depresia.
  Întărit de îndurarea găsită în rugăciune, a trebuit să mi exercit fiecare fărâmă de voințăși acțiune pentru a mi reteza aceste dependențe emoționale defectuoase de oameni și circumstanțe.Abia atunci am fost liber să iubesc așa cum a iubit Francisc.
Grapevine,ianuarie 1958



*În viziunea lui Bill*

64. Căutarea motivelor

   Unii dintre noi țineam morțiș că, pe când beam, n am făcut rău nimănui decât nouăînșine.Famiile noastre n au suferit , pentru că ne plăteam toate datoriile și nu beam decât rareori acasă.Asociații noștri n au suferit pentru că, de obicei, ne vedeam de treabă în afaceri.Reputația noastră nu suferise, pentru că puțini știau că beam.Cei care știau, ne asigurau câteodată de faptul că o beție zdravănă nu era decât o greșeală a unui om cumsecade .Atunci, ce rele să fi făcut?În nici uncaz mai multe decât ar putea repara câteva scuze, prezentate în treacăt.
  Această atitudine este, desigur ,rezultatul uitării intenționate.Este o atitudine pe care n o poate schimba decât o cercetare profundă și onestă a motivelor și acțiunilor noastre.
Doisprezece și  doisprezece.


*În viziunea lui Bill*

65.Creșterea prin Pasul Zece

  În următorii ani ,AA-ul va face,bineînțeles ,și greșeli.Experiența ne a arătat cănu trebuie să ne temem de ele,cucondiția să ne păstrăm bunăvoința de a ne recunoaște greșelile și de a le repara cu promptitudine.Creșterea noastră individuală a depins de acest proces sănătos de încercare și eșec.În același mod vom crește ca și comunitate.
  Să ne reamintim întotdeauna că o societate de femei șibărbați care nu își pot corecta liber greșelile proprii va cădea cu siguranță în ruină,dacă nu în colaps.Aceasta este pedeapsa universală pentru oprirea din creștere.Așa cum fiecare membru AA trebuie să și facă inventarul moral și să acționeze în consecință,la fel trebuie să procedeze și întreaga noastră comunitate,dacă vrem să supraviețuim și dacă vrem să servim bine și cu folos.
AA ajunge la maturitate



*În viziunea lui Bill*

66.Doar în caz de urgență?

    Indiferent dacă eram credincioși sau nu, încetul cu încetul ,am început să depășim ideea că Puterea noastră superioară ar fi un soi de apărător pe care l băgăm în teren doar în caz de urgență.Am fi proprii noștri stăpâni.
  Ideea că am fi stăpânii vieții noastre și că intervenția lui Dumnezeu ,din când în când ,ar fi suficientă, a început să se evaporeze.Mulți dintre cei care ne crezuserăm credincioși am văzut cât de limitată ne fusese credința.Refuzând să-L plasăm pe Dumnezeu pe primul loc,ne am privat de ajutorul Lui.
  Dar acum,apreciem bogăția de sensuri luminoase și promițătoare a cuvintelor:*Eu ,de capul meu, nu suntnimic,Tatăl este autorul*.
Doisprezece și doisprezece
*În viziunea lui Bill*

67.Mii de *fondatori*?

   Deși îi multțumesc lui Dumnezeu că am fost privilegiat să fiu unul din membrii timputii ai AA-ului , îmi doresc sincer să fie eliminat din vocabularul AA cuvântul fondator.
  Dacă stai să te gândești ,oricine a făcut vreun Pas 12 încununat de succes poate fi considerat fondatorul unei vieți noi pentru un alcoolic.

  AA-ul nu a fost inventat! Bazele lui au fost puse prin experiența și înțelepciunea multor mari prieteni.Noi,pur și simplu ,am împrumutat și adoptat ideile lor.

  Recunoscători ,am acceptat serviciile devotate a multor nealcolici.Ne datorăm viața bărbaților și femeilor din medicină și religie.Și,cel puțin pentru Dr.Bob și pentru mine, dacă nu ar fi fost soțiile noastre ,Anne și Lois,niciunul dintre noi nu ar fi trăit să vadă începutul AA-ului.
1.Scrisoare,1945
2.Scrisoare,1966
3.Scrisoare,1966
â

*În viziunea lui Bill*

68.Reînnoiește ți efortul

  Cu toate că știu cât de supărat și rănit ești după recăderea aceasta,te rog nu îți face griji pentru pierderea temporară a păcii tale interioare.Pe cât de calm posibil, doar reînnoiește ți efortul în programul AA,în special asupra părților care trebuie /necesită meditația și autoanaliza.
  Aș putea să îți sugerez să privești vinovăția excesivă ca pe ceea ce este cu adevărat?Nimic altceva decât o mândrie răsturnată.Un regret normal pentru ce s a întâmplat este de ajuns.Dar vinovăția –nu.
  La drept vorbind ,recăderea ar fi putut să apară și datorită aducerii la suprafață a unei stări de vinovăție față de așa zise greșeli morale.Desigur, trebuie să analizezi și această posibilitate.Chiar și așa, nu este cazul să te învinovățești de eșec; poți fi penalizat doar pentru refuzul de a încerca lucruri mai bune.
Scrisoare,1958









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu