*In viziunea lui Bill*
1.Schimbarea personalitatii
Deseori s a spus despre
noi,cei din AA,ca suntem interesati doar de alcoolism.Asta nu e adevarat.A
trebuit sa depasim problema bautului ca sa ramanem in viata.Dar oricine a
cunoscut personalitatea alcoolicului *la prima mana*, nemijlocit, stie ca nici
un *betiv* adevarat nu se opreste definitive din baut fara a se supune unei
profunde schimbari de personalitate.
Am crezut ca *imprejurarile* ne au condus
la baut,dar cand am incercat sa le corectam si am descoperit ca nu le putem
schimba pana la satisfacerea noastra totala,bautul nostru a scapat de sub
control si am devenit alcoolici.Nu ne a trecut niciodata prin minte ca e nevoie
sa ne schimbam pe noi insine pentru a face fata imprejurarilor ,oricare ar fi
ele.
1.Scrisoare ,1940;
2.Doisprezece si doisprezece.
*In viziunea lui Bill*
2. In mainile lui Dumnezeu
Cand privim inapoi ,ne dam seama ca tot ce am primit de cand ne am pus
existent in mainile lui Dumnezeu a fost mai bun decat orice ne am fi planuit
noi pentru viitor.
Depresia mea s a adancit insuportabil,mi
s a parut ca am atins fundul sacului.Pentru moment ,ultimul vestigiu al
mandriei mele incapatanate a fost invins.Dintr o data m am gasit strigand:*Daca exista Dumnezeu,sa se
arate acum!Sunt gata sa fac orice,orice!*
Dintr o data,incaperea a fost cuprinsa de o
lumina mare,alba.Mi se parea ,in ochii mintii,ca eram pe un munte si ca sulfa o
boare,nu de aer,ci de spirit.Si apoi am fost coplesit de un sentiment de
libertate.Incetul cu incetul,extazul s a potolit .Stateam intins pe pat,dar
acum eram pe o alta lume,o lume noua a constiintei de sine.In si prin toata
fiinta mea era o minunanta Prezenta,si am gandit in sinea mea:*Deci acesta este
Dumnezeul predicatorilor!*
1.Alcoolicii Anonimi;
2.AA ajunge la maturitate.
*In viziunea lui Bill*
3.Durere si progress
Cu ani in urma obisnuiam sa compatimesc toate persoanele care
sufera.Astazi compatimesc doar persoanele care sufera in ignoranta,care nu
inteleg scopul si folosul final al durerii.
Cineva a remarcat odata ca
suferinta este piatra de cacpatai a
progresului spiritual.Noi,cei din AA,suntem din toata inima de aceeasi
parere,intrucat stim ca durerile alcoolismului au trebuit sa preceada
abstinenta noastra ,iar ravasirea emotional,seninatatea.
Crede cu mai multa convingere.Tine ti
fata ridicata spre Lumina,chiar daca pentru moment nu o vezi.
1.Scrisoare,1950;
2.Doisprezece si doisprezece;
3.Scrisoare,1950.
*In viziunea lui Bill*
4.Putem alege?
Niciodata nu trebuie sa ne lasam orbiti
de filozofia superficial ca am fi victimele fara speranta ale mostenirii
noastre genetice,ale experientei noastre de viata,si a tot ceea ce ne
inconjoara,ca acestea sunt singurele forte care ne determina deciziile.Nu
aceasta este calea spre libertate.Trebuie sa credem ca putem alege cu adevarat.
Ca si alcoolici activi,ne am pierdut
abilitatea de a alege daca sa bem sau nu.Eram victimele unei compulsii care
parea sa decreteze ca trebuie sa continuam pana la propria noastra distrugere.
Si totusi,in final,am facut alegeri care
ne au adus recuperarea.Am ajuns la credinta ca,de unii singuri,eram
neputinciosi in fata alcoolului.Aceasta a fost in mod sigur o alegere,si inca
una dificila.Am ajuns la credinta ca doar o Putere Superioara noua insine ne
poate reda sanatatea mintala atunci cand am inceput sa *avem bunavointa * sa
punem in practica cei 12 Pasi AA.
Pe scurt,am ales sa *avem bunavointa*,si niciodata nu am facut o
alegere mai buna.
1.Grapevine,noiembrie 1960;
2.Scrisoare,1966.
*In viziunea lui Bill*
5.Mentinere si crestere
Este evident ca o viata care este
strabatuta de resentimente adanci conduce doar la inutilitate si nefericire.In modul
in care ni le permitem pe acestea,risipim nebuneste orele care ar putea fi de
nepretuit.Dar in cazul alcoolicului,a carui speranta este mentinerea si
cresterea experientei sale spiritual,aceasta problema de revolta a
resentimentelor este infinit mai grava.Pentru ca atunci ne deconectam de la
lumina spiritualului.Nebunia alcoolului se intoarce si bem din nou.Iar,pentru
noi,a bea inseamna a muri.Daca dorim sa traim,trebuie sa ne eliberam de
furie.Temperamentul extrem si mania subita nu sunt pentru noi.Furia este luxul
dubios al oamenilor normali,dar pentru noi,alcoolicii,este otrava.
Alcoolicii Anonimi
*Soare in nori*
*În viziunea lui Bill*
7.Tărâmul spiritualului
În timpurile străvechi , progresul material era dureros de încet , Spiritul
cercetării ,investigatiei ştiinţifice moderne era necunoscut.
În domeniul lumii materiale ,mintea
oamenilor era hrănită de superstiţii ,tradiţii şi tot felul de idei fixe.Unii
dintre contemporanii lui Columb considerau absurdă ideea pământului
rotund.Alţii l au condamnat pe Galileo la moarte pe rug pentru erezii
astronomice.
Oare nu sunt unii dintre noi la fel de
influenţaţi si nerezonabili în privinţa domeniului spiritualului ,precum erau
strămoşii noştri în domeniul materiei?
Am descoperit că Dumnezeu nu pune
condiţii prea grele celor care Îl caută.Pentru noi,tărâmul spritualului este
larg,spaţios,atotcuprinzător ,niciodată nu exclude şi niciodată nu interzice
accesul celor care îl caută cu sinceritate .Este deschis,credem,pentru toţi
oamenii .
Alcoolicii Anonimi
*În viziunea lui Bill*
8. O viață nouă
Este abstinența tot ceea ce
așteptăm de la o trezire spirituală?Nu,abstinența este doar un început.Este
doar primul cadou al primei treziri .Dacă vrem să primim mai multe
cadouri,trezirea noastră trebuie să meargă înainte.Pe măsura ce înainteaza
,descoperim că,încetul cu încetul,putem renunța la viața noastra veche –cea
care nu a funcționat- pentru o viață nouă care funcționează în orice condiții.
Indiferent de succes sau
eșec,indiferent de suferință sau fericire,indiferent de sănătate sau boală,sau
chiar de moartea însași ,o viață nouă de nesfârșite posibilități poate fi
trăită dacă avem bunăvoința să continuăm trezirea noastră ,prin practicarea
celor 12 Pași AA.
Grapevine,decembrie 1957
*În viziunea lui Bill*
11.Cantitate sau calitate
Referitor la această recădere –personal ,nu
aș descuraja.Cred că investești prea multă suferință într o vinovăție care nu
este necesară.Din anumite motive,Dumnezeu a așternut pentru unii din noi cărări
mai dificile , și cred că acum pășești pe una din ele.
Dumnezeu nu ne cere să fim încununați de
succes.El ne cere doar să încercăm sa fim.Lucru pe care cu siguranță l ai făcut
și încerci să il faci în continuare.Așa încât n aș sta deoparte de AA din cauza
vreunui sentiment de descurajare sau rușine.Este doar locul în care trebuie să
fii.De ce să nu încerci doar ca și membru?Sa știi că nu trebuie să cari în
spatele tău tot AA-ul!
Nu este vorba întotdeauna de cantitatea
lucrurilor bune pe care le faci,mai contează și calitatea.
Mai mult ca orice ,trăiește fiecare zi la
timpul ei.
Scrisoare,1958
*În viziunea lui Bill*
12.Căutând aurul nebunilor
Mândria este cauza principală a majoritații
problemelor oamenilor,principala piedică a progresului.Mândria ne ademenește să
ne cerem nouă și celorlalți lucruri care nu pot fi realizate fără pervertirea
sau îndepărtarea de la instinctele lăsate de Dumnezeu.Când satisfacerea
instinctelor noastre sexuale,sociale și de siguranță devin motivația principală
a vieții noastre ,intră în scenă mândria ,pentru a justifica excesele noastre.
Pot obține *smerenia zilei de astăzi* doar
dacă pe de o parte evit mlaștina vinovăției și a revoltei,iar pe cealaltă
parte,sa evit pamântul acela minunat,dar înșelător ,care este presărat cu
monedele de aur ale mândriei nebunilor.Acesta este modul în care pot să găsesc
și să ramân pe drumul principal al smereniei ,care este așezat între aceste
două extreme.De aceea,un inventar făcut constant,care îmi indică dacă am
derapat ,este întotdeauna binevenit.
1.Doisprezece și doisprezece
2.Grapevine,iunie 1961
*În viziunea lui Bill*
13.Darul împărtășit
AA-ul
este mai mult decât un set de principii; este o comunitate de alcoolici în
acțiune .Trebuie să ducem mai departe mesajul,astfel noi ne vom veșteji ,iar
cei care ar trebui să primească mesajul pot muri.
Credința este mai mult decât darul nostru cel
mai mare ;împărtășirea cu ceilalți este responsabilitatea noastră
principală.Fie ca noi,cei din AA,să căutăm întotdeauna înțelepciunea și
bunăvoința prin care să împlinim imensa încredere cu care ne a investit Cel
care împarte toate darurile perfecte.
1.Manualul de Servicii
2.Grapevine,aprilie 1961
*În viziunea lui Bill*
14.Problemele noilor veniți
Tentația este de a deveni destul de posesivi cu noii veniți .Probabil că
încercăm să le dăm sfaturi despre treburi de ale lor fără să avem competența
necesară,sau chiar nu ar trebui să le dăm deloc.Când sfatul este respins
,suntem răniți sau mirați ,sau atunci când este acceptat,dar creează o confuzie
și mai mare.
Nu poți face un cal să bea apă dacă el încă mai dorește bere,sau este
încă prea nebun să știe ce dorește cu adevărat.Pune o găleată cu apă lângă
el,spune i cât este de bună si de ce,și lasă l singur.
Dacă oamenii își doresc cu adevărat să se îmbete ,nu există,din câte
știu până acuma,nici o modalitate de a i opri –așa ca dă le pace și lasă i să
se îmbete.Dar totuși nu îi exclude de la găleata cu apă.
1.Doisprezece și doisprezece
2.Scrisoare,1942.
*În viziunea lui Bill*
15.Valori
eterne
Mulți oameni nu vor avea absolut nimic de a
face cu valorile spirituale.Se spune despre perfecționiști că fie sunt plini de
îngânfare pentru că iși imaginează că au atins țeluri imposibil de realizat
,fie sunt împotmoliți în autocondamnare pentru că nu le au făcut pe acestea.
Totuși nu cred că ar trebui să fim de această
părere .Nu este vina marilor idealuri că sunt folosite uneori greșit,și că
devin scuze superficiale pentru vinovăție ,revoltă sau mândrie.Din contră,nu
putem crește foarte mult decât încercând permanent să ne formăm o imagine despre
ce anume sunt valorile spirituale eterne.
Zi după zi ,încercăm să ne apropiem câte
puțin de perfecțiunea Divină.Așa că nu este cazul să ne lăsăm consumați de o
vinovăție mahmură dacă eșuăm să ne asemănăm Lui în realizare și imagine până
joia viitoare.Perfecțiunea este ținta noastră spre care ,la ani-lumină
distanță,ne atrage farul perfecțiunii Sale.
1.Grapevine,1961
2.Scrisoare,1966
*În
viziunea lui Bill*
16. Niciodată,
niciodată!
Marea majoritate se simt mai siguri luând ca
reper 24 de ore decât hotarârea că nu vor mai bea niciodată în
viață.Majoritatea au încălcat prea multe asemenea hotarâri.Aici chiar că este
vorba de o alegere personală ; fiecare membru AA deține privilegiul de a
interpreta programul după bunul lui plac.
Atiutudinea mea personală este că nu voi mai
intenționa să beau niciodată .Asta este cumva diferit de a spune:nu voi mai bea
niciodată.Ultima afirmație aduce uneori oamenii la necaz pentru că garantăm
personal să facem ceea ce noi ,alcoolicii,nu putem face niciodată.Este prea
mult un act de voință proprie ,care lasă prea puțin spațiu ideii de bază,că Dumnezeu ne va
elibera de obsesia băutului dacă urmăm programul AA.
Scrisoare,1949
*În
viziunea lui Bill*
17. Spre
onestitate
Dorința perversă de a ascunde o motivație
rea sub una bună străbate lumea intereselor umane de la vârf la bază.Acest mod
viclean și alunecos de autojustiție poate sta la baza celei mai mărunte acțiuni
ale noastre sau la baza celui mai mic gând al nostru.A învăța să identificăm,
să admitem și să corectăm aceste defecte este esența clădirii caracterului și a
traiului bun.
Dezamăgirea celorlalți iși are rădăcina
întotdeauna în dezamăgirea propriei noastre persoane.
Cumva,a fi singur cu Dumnezeu nu pare atât
de stânjenitor ca și a sta față în față cu o altă persoană.Pâna când nu ne
asezăm și vorbim cu cineva cu voce tare despre lucruri pe care le –am ținut
atât de mult timp ascunse ,bunăvoința noastră de a face curat în casă este,în
mare, doar teoretică.Cand suntem onești cu o altă persoană, se confirmă
onestitatea noastră față de noi și față de Dumnezeu.
1.Doisprezece
și doisprezece
2.Grapevine,august
1961
3.Doisprezece
și doisprezece
*În viziunea lui Bill*
18. Prieten și partener
Dr.Bob a fost prietenul și partenerul meu constant în marea aventură a
AA-ului.Ca medic și om deosebit ce era,a ales munca cu ceilalți ca vocație
primordială in AA, și a atins un record pe care nimeni nu l va putea doborî ,în
cantitatea și calitatea muncii sale.Asistat de incomparabila Soră Ignația la
Spitalul Sf.Toma din Akron,el - fără plată- a tratat din punct de vedere
medical și spiritual cinci mii de alcoolici în suferință.
În tot stresul și toată încordarea
din vremurile de pionierat ale AA-ului ,n-a existat niciodată vreun cuvânt urât
printre noi.Iar acest lucru ,pot spune cu mâna pe inimă,i se
datorează în întregime lui.
Mi am luat rămas bun de la Dr.Bob ,știind că urma să treacă printr o
operație dificilă.Mi a spus pe un ton aproape glumeț, având pe fața lui
zâmbetul său cel vechi ,larg, *Ține minte Bill,nu strica treaba asta.Nu o
complica!*Am plecat,incapabil să rostesc un cuvânt.Aceasta a fost ultima dată
când l am văzut.
1.Scrisoare,1966
2.AA ajunge la maturitate
*În viziunea lui Bill*
19. Vinul
succesului
Problemele dezagreabile sau neașteptate nu
sunt singurele lucruri care solicită auto-control.Trebuie să fim la fel de
prudenți și când începem să acumulăm o anumită doză de importanță și de succes
material.Căci nu există alți oameni care să-și iubească triumfurile personale
mai mult decât ni le iubim noi; am băut din cupa succesului ca dintr un vin
care reușea întotdeauna să ne aducă exaltarea.Când norocul momentului ne
surâdea , plonjam în fantezii despre victorii și mai mărețe asupra oamenilor și
situațiilor.Orbiți astfel de încrederea trufașă în forțele proprii, eram
predispuși la a face grozăvii.
Fiind acum abstinenți în AA și pentru că ne
recâștigăm stima prietenilor și asociaților , descoperim că încă avem nevoie de
o atitudine vigilentă.Ca o asigurare împotriva pornirii de a *ne da mari* ,ne
putem verifica mereu,amintindu ne că astăzi suntem abstinenți numai prin
îndurarea lui Dumnezeu,și că orice succes am înregistra noi ,este mai mult
succesul Lui,decât al nostru.
Doisprezece
și doisprezece
*În
viziunea lui Bill*
20. Lumina
de la o rugăciune
Doamne ,dă-mi seninătatea să accept ceea
ce nu pot schimba ,curaj să schimb ceea ce pot și înțelepciunea să le
deosebesc.
Prețuim Rugaciunea noastră pentru
Seninătate pentru a aduce o lumină nouă care poate disipa obiceiul vechi și
aproape fatal de a ne păcăli pe noi înșine.
În lumina acestei rugăciuni vedem că
înfrângerea acceptată în mod corespunzător nu e necesar să fie un dezastru.Acum
știm că nu trebuie să fugim și nici nu trebuie să încercăm să depășim
problemele prin uz de forță, care nu va face decât să împingă obstacolele în
fața noastră mai repede decât putem noi să le depășim.
Grapevine,martie
1962
*În
viziunea lui Bill*
21. Din nou
cetățeni
Fiecare dintre noi, pe rând – adică
membrul care obține cel mai mult din acest program- petrece mult timp cu munca
în Pasul 12, în primii ani.Acesta a fost cazul meu, și probabil nu aș fi rămas
abstinent cu mai puțină muncă.
Tostuși , mai devreme sau mai târziu,
majoritatea dintre noi suntem confruntați cu alte obligații- familia,prietenii
și patria.După cum vă amintiți ,Pasul 12 se referă la practicarea acestor
principii în toate domeniile vieții noastre.Prin urmare,cred că alegerea de
a-ți face o slujbă din Pasul al 12 – lea se găsește în propria ta conștiință.Nimeni nu iți poate spune sigur
ce ar trebui să faci într o anumită circumstanță.
Știu doar că la un anumit punct ar fi
necesar să faci mai mult decât să transmiți mesajul AA altor alcoolici.În AA,
ținta noastră nu este doar abstinența – încercăm din nou să devenim cetățeni ai
lumii pe care noi am respins-o și a lumii care ,odată,ne a respins pe
noi.Aceasta este demonstrația fundamentală a faptului că munca în Pasul 12 este
un prim pas și nu un ultim pas.
Scrisoare,1959
*În
viziunea lui Bill*
22.Frica pe
post de treaptă
Cel mai important catalizator al defectelor
noastre a fost frica:în primul rând , frica de a nu a pierde cumva ceva ce se
afla în posesia noastră, sau teama că s ar putea să nu reușim să obținem ceea
ce ne doream.Trăind pe baza unor pretenții nesatisfăcute,eram într o stare
continuă tulburare și frustrare.De aceea nu aveam cum să cunoaștem măcar un
strop de pace până nu găseam o cale de reducere a acestor pretenții.
În ciuda efectelor distructive , am descoperit
că frica poate fi punctul de plecare pentru lucruri mai bune.Frica poate fi
punctul de plecare pentru spre prudență și spre un respect decent față de
ceilalți.Poate să arate calea spre dreptate ,ca și spre ură și cu cât avem mai
mult respect și dreptate, cu atât mai mult putem începe să găsim iubirea care
poate să îndure multe, și totodată este oferită necondiționat.Așa încât, frica
nu trebuie să fie întotdeauna distructivă, pentru că lecțiile despre
consecințele ei pot să ne conducă la valori pozitive.
1.Doisprezece
și doisprezece
2.Grapevine,ianuarie
1962
*În
viziunea lui Bill*
23. Toți
credincioși
Am descoperit că fuseserăm credincioși cu
înclinații spre idolatrie.Ce fiori reci pe șira spinării ne mai aducea practica
aceea de adorare a unor oameni ,sentimente,obiecte,bani și chiar de sine!
Sau,din motive mai nobile, nu căzuserăm
noi uneori în extaz în fața unui apus de soare,a mării,sau a unei flori?Cine
dintre noi n a iubit ceva sau pe cineva?
În fond, nu cumva formau toate acestea la un
loc materialul din care era construită întreaga noastră viață?Nu determinaseră
aceste sentimente, la urma urmelor, cursul întregii noastre existențe?
Ne a fost imposibil să spunem că nu aveam
capacitatea de a crede,de a iubi sau de a venera.Într un fel sau
altul,trăiserăm pe baza unei credințe,mai mult decât orice altă bază.
Alcoolicii
Anonimi.
*În
viziunea lui Bill*
24.
Asemănători când cărțile sunt făcute
La început, au fost patru ani întregi
înainte ca AA-ul să ofere abstinență permanentă măcar unei singure femei.Ca
niște snobi, femeile au spus că ele sunt diferite;AA-ul nu poate fi pentru
ele.Dar când comunicarea s a îmbunătățit , în marea majoritate datorită
femeilor, tabloul s- a schimbat.
Acest proces de identificare și transmitere
a continuat.Pușcăriașul a spus că este diferit.Chiar mai tare a strigat
mondenul sau vagabonzii din Park Avenue- la fel au făcut artiștii și
profesioniștii ,bogații, săracii, credincioșii, ateii, indienii și eschimoșii
,veteranii de război și prizionerii.
Dar ,în ziua de azi, toți aceștia și alte
trupe, discută abstinenți despre cât de mult ne asemănăm noi, alcoolicii, dacă admitem că în sfarșit
cărțile au fost făcute.
Grapevine,octombrie
1959
*În vizunea
lui Bill*
25. Nu
putem sta liniștiți
În primele zile din AA n am fost
prea preocupat de părțile din viața mea
în care stăteam linștit.Alibiul meu întotdeauna la îndemână era:*În definitiv ,
sunt mult prea preocupat cu probleme mult mai importante*.Aceasta era rețeta
mea aproape perfectă pentru comfort și complacere.
Câți dintre noi și ar permite să
declare, *Ei bine, sunt abstinent și sunt fericit.Ce aș putea să fac sau să imi
doresc mai mult?Mi e bine așa cum sunt*.Știm că prețul unei asemenea
automulțumiri este o inevitabilă alunecare înapoi, punctată uneori de o trezire
foarte brutală.Trebuie să creștem ,altfel ne vom deteriora.Pentru noi, status
quo-ul nu poate fi decât pentru astăzi, niciodată pentru mâine.Trebuie să ne
schimbăm, nu putem sta liniștiți .
1.
Grapevine,iunie 1961
2.
Grapevine,februarie 1961
*În
viziunea lui Bill*
26.
Adevărata independență a spiritului
Cu cât devenim mai binevoitori față de
dependența de o Putere superioară, cu atât suntem – de fapt- mai
independenți.Prin urmare, dependența – așa cum este ea practicată în AA – este
cu adevărat o cale către câștigarea adevăratei independențe a spiritului.
Să examinăm, pentru o clipă, ideea de
dependență în viața de zi cu zi.La acest nivel descoperim cu uimire cât suntem
de dependenți ,în realitate;și cât suntem de inconștienți de această dependență.Orice
casă modernă este echipată cu instalații electrice pentru energie și lumină.Acceptând
astfel dependența de acest miracol al științei , ne simțim mai independenți
fizic.Și nu numai că suntem mai independenți , dar ne simțim mai confortabil,
mai protejați.Energia electrică ajunge peste tot unde avem nevoie de
ea.Credincioasă omului și fără să facă vreun zgomot, electricitatea – această
stranie energie pe care puțini o înțeleg – ne satisface nevoi zilnice simple.
Deși acceptăm de la sine aceste principii de
dependență sănătoasă în mai multe aspecte ale vieții, de multe ori rezistăm, cu
tenacitate, unor principii identice, necesar de aplicat pentru creșterea
calității vieții noastre spirituale.Evident,nu vom cunoaște niciodată
libertatea sub Dumnezeu până când nu vom căuta să aflăm voința Lui pentru noi.Alegerea
ne aparține.
Doisprezece
și doisprezece.
*În
viziunea lui Bill*
27. Amânări
zilnice
Noi nu ne am vindecat de alcoolism.Tot ce
avem în realitate este o grațiere zilnică , posibilă numai atunci când ne
menținem într o formă spirituală bună.
Noi, cei din AA ,avem nevoie de principii
spirituale , intâi pentru că suntem datori, pentru că trebuie și în ultimul
rând pentru că iubim viața pe care ne o oferă o asemenea supunere.Marea
suferință și marea iubire sunt cei doi factori disciplinari din AA;nu avem
nevoie de alții.
1.Alcoolicii
Anonimi
2.Doisprezece
și doisprezece
*În
viziunea lui Bill*
28.
Turbulenții pot fi profesori
Puțini dintre noi mai sunt îngrijorați de
ceea ce ar putea să facă un nou venit reputației și eficacității AA-ului.Cei
care recad, cei care umblă cu cerșitul, cei care fac scandal, cei cu mintea
sucită, cei care se revoltă împotriva programului, cei care folosesc numele AA
–ului în afaceri- asemenea persoane rareori afectează pe termen lung grupul AA.
Unii dintre aceștia au devenit membrii
noștri cei mai respectați și iubiți.Unii au rămas să ne pună răbdarea la
încercare, abstinenți cu toate acestea.Alții au intrat în derivă.Am început să
i privim pe purtătorii de probleme nu ca și amenințări ,ci mai degrabă ca și
profesori.Ei ne obligă să cultivăm răbdarea,toleranța și smerenia.Vedem în
final că ei sunt doar niște oameni mai bolnavi decât noi ceilalți că noi cei
care –i condamnăm suntem fariseii a căror falsă dreptate aduce grupului nostru
cel mai grav prejudiciu spiritual.
Grapevine,august
1946
*În
viziunea lui Bill*
29.Recunoștința
trebuie să avanseze
Recunoștința
trebuie să avanseze,mai degrabă decât să retogradeze.
Cu alte
cuvinte ,dacă transmiți mesajul și altora, răsplătești cel mai bine ajutorul
care ți a fost dat ție.
Practic
,fiecare membru AA declară că n a cunoscut satisfacție mai profundă, nici
bucurie mai mare, decât cele aduse de un Pas 12 bine făcut.Să observăm cum
bărbați și femei își deschid ochii cu mirare , pe când pășesc din întuneric în
plină lumină ;să vedem cum se umple de sens și cum primește un scop viața
acestor oameni ;să vedem familiile
reunite;să l vedem pe alcoolicul marginalizat cum este reprimit ca om între
oameni și, mai ales, să i observăm pe toți cum se deșteaptă la prezența unui
Dumnezeu iubitor în viața lor – aceste lucruri constituie substanța a ceea ce
obținem atunci când transmitem mesajul AA altui alcoolic.
1.Scrisoare,1959
2.Diosprezece și doisprezece
*În
viziunea lui Bill*
30.Depășirea
unei *beții uscate*
Uneori
devenim depresivi.Se cuvine să știu cum este ,întrucât eu însămi am fost un
campion al beției uscate.În timp ce motivele de suprafață erau doar o parte a
tabloului-evenimente declanșatoare care precipitau depresia – cauzele de bază
alunecaseră mult în adâncime .
Mental,îmi
puteam accepta situația .Emoțional,nu puteam.
La aceste
probleme,nu există răspunsuri oportune.Dar parte din răspuns stă,cu
siguranță,în efortul constant de a practica toți cei 12 Pași.
Scrisoare,1954
*În
viziunea lui Bill*
31.În
rânduiala lui Dumnezeu
În
rânduiala lui Dumnezeu,nimic nu se pierde.Prin eșec ,învățăm o lecție de
smerenie ,care era probabil necesară, deși este dureroasă.
Nu ne am
înțelepți de fiecare dată datorită virtuților noastre ; înțelegerea mai bună
își are adesea rădăcinile în nebuniile noastre anterioare.Pentru că acestea au
fost esența experienței noastre individuale ,ele sunt și esențaexperienței
Comunității noastre.
1.Scrisoare,1942
2.Grapevine
, noiembrie 1961
*În
viziunea lui Bill*
32.
Responsabilitate morală
Unii
obiectează ferm față de poziția AA-ului care susține alcoolismul ca și
boală.Prin aceasta,susțin ei, se pierde responsabilitatea morală a
alcoolicului.Fiecare AA știe că modul acesta de a privi lucrurile este departe
de adevăr .Nu folosim conceptul de boală pentru a absolvi membrii noștri de
responsabilitate.Dimpotrivă, folosim faptul că este boală fatală pentru a plasa
cea mai grea obligție morală pe celsuferind, obligația de a folosi cei 12 Pași
pentru a se face bine.
În prima
perioadă a băutului său, alcoolicul este cel mai adesea vinovat de
iresponsabilitate.Dar, din momentul în care începe băutul compulsiv, nu prea
poate să dea socoteală în totalitate pentru comportamentul său.În acea
perioadă, el are o obsesie care îl condamnă la băut,și o sensibilitate fizică
la alcool, care îi garantează nebunia finală și moartea.
Dar când
devine conștient de boala lui,el este presat să accepte programul AA –ului de
regenerare morală.
Discurs,1960
*În
viziunea lui Bill*
33. Motivație
pentru viață
Descoperim că primim într adevăr ghidare
pentru viața noastră exact în clipa în care încetăm să ne exprimăm propriile
pretenții față de Dumnezeu de a ne da una sau alta, la comandă sau în ce
condiții vrem noi.
Cerem pur și simplu ca,pe parcursul zilei,
Dumnezeu să ne dea darul de a întelege cât mai bine ce vrea El cu noi în acea
zi , și binecuvântarea de a putea împlini acel lucru.
Există o legătură directă între
auto-examinare ,meditație și rugăciune .Luate separat, aceste practici pot
aduce un mare beneficiu și multă ușurare .Dar când ele sunt legate logic și
întrețesute ,rezultatul este un fundament de neclintit al vieții însăși.
Doisprezece
și doisprezece
*În
viziunea lui Bill*
34. *Nu se
afiliază nici unei secte...*
În timp ce AA-ul a înapoiat mii de creștini
sărmani bisericilor lor, și a transformat atei și agnostici în credincioși, a
mai făcut și buni AA din budiști, islamici și iudei.De exemplu, ne îndoiam
foarte mult dacă prietenii noștri budiști din Japonia s ar fi alăturat vreodată
societății noastre dacă AA ul s ar fi etichetat foarte riguros ca și o mișcare
creștină.
Te poți convinge ușor de toate acestea
imaginându ți cum ar fi fost dacă AA ul ar fi pornit dintre budiști , și că ți
s ar fi spus că până nu devii budist la rândul tău, nu poți să li te alături.În
aceste circumstanțe ,tu fiind un alcoolic creștin,ai fi putut să ți întorci
fața la perete și să mori.
Scrisoare,1954
*În
viziunea lui Bill*
35.
Suferința transformată
AA ul nu este o poveste de succes în sensul
obișnuit al cuvântului .Este o poveste de transformare a suferinței,prin
îndurarea Divină,în progres spiritual.
Pentru Dr.Bob ,tânjirea după alcool a fost
un fenomen fizic evident,care i a transformat în iad o parte din primii ani de
abstinență,vreme când doar transmitereamesajului zi șinoapte altor alcoolici i
a putut aduce uitarea băuturii.Deși dificil să i te poți alătura în suferința
fizică,totuși a însemnat mult pentru îndemnul lui susținut ,din care a rezultat
formarea Grupului Numărul Unu din Akron.
Eliberarea spirituală a lui Bob nu a venit
ușor;a fost să fie dureros de înceată.A impus întotdeauna munca cea mai
grea și vigilența cea mai ascuțită.
1.Scrisoare,1959
2.AA ajunge
la maturitate
36. Întâi
smerenia
În AA ,am dat peste mulți care gândiseră ca
noi.Aceștia ne au ajutat să revenim la dimensiunea nostră normală.Prin exemplul
lor,ne au arătat că smerenia și intelectul pot fi compatibile,cu condiția să
plasăm smerenia pe primul loc.Când ne am apucat să procedăm asa ,am primit
darul credinței,o credință care funcționează.Această credință este și la
îndemâna ta.
Înainte ,umilința nu însemnase decât umiliri
impuse;acum, ajunge să fie ingredientul nutritiv al seninătății noastre.
Doisprezece
și doisprezece
37.O inimă
plină și recunoscătoare
Un exercițiu pe care l practic este să
încerc un inventar complet al binecuvântărilor mele și acceptarea justă a
înzestrărilor mele –atât cele lumești, cât și cele spirituale.Astfel, încerc să
dobândesc o stare de recunoștință bucuroasă, care dacă este gândită și
confirmată în mod repetat ,poate să înlocuiască în final tendința mea naturală
de a mă autogratula pentru orice progres care mi a fost îngăduit să l fac într
un domeniu .
Încerc cu putere să mă agăț de adevărul că o
inimă plină și recunoscătoare nu poate întreține orgolii mari.Dacă ești plin
până la refuz de recunoștință,bataia inimii nu poate să dea decât
iubire,trăirea cea mai rafinată pe care o putem cunoaște vreodată.
Grapevine,martie
1962
38.
Conducta spre Dumnezeu
Cred neclintit în îndrumare și rugăciune.Dar
sunt pe deplin conștient ,și smerit destul,sper, să văd că îndrumarea mea nu
este infailibilă.
În momentul în care îmi imaginez că am dat
de o conductă liberă spre Dumnezeu, am devenit destul de egocentric ca să intru
la belea.Nimeni nu poate pricinui mai mult necaz inutil decât un conducător la
putere care crede că are răspunsurile direct de la Dumnezeu.
Scrisoare,1950
39.
Ocupându ne de resentimente
Resentimentul este cauza *numărul unu* a durerilor noastre.El
devastează spiritul alcoolicului mai rău decât oricare altă stare psihică.Din
el se nasc toate formele de boală spirituală , iar noi nu am fost bolnavi doar
mintal și fizic,ci și spiritual.Odată ce a avut loc însănătoșirea
spirituală,urmează refacerea mintală și cea fizică.
Pentru a
ne putea ocupa de problema resentimentelor,le am așternut pe hârtie.Am
făcut o listă cu oamenii,instituțiile sau principiile față de care simțeam
mânie și ne am întrebat de unde venea acel sentiment.De cele mai multe ori, am
descoperit că ne fuseseră rănite sau amenințate stima de sine
buzunarul,ambițiile și relațiile personale(inclusiv cele sexuale).
Supapa de siguranță în scrierea părții celei mai înfierbântate a unei
scrisori –prevederea ca undeva imediată să fie
coșul de hârtii.
1.Alcoolicii
Anonimi
2.Scrisoare,1949
40.
Realizări materiale
Nici un membru AA nu vrea să denigreze
succesul material.Nici nu intrăm în dispută cu acei numeroși susținători
pasionați ai convingerii că satisfacerea instinctelor primare ar fi obiectivul
major al vieții.Dar suntem siguri că nu există pe lume o altă categorie umană
care să fi făcut mai multe boacăne, încercând să trăiască după această formulă,
decât alcoolicii.
Am avut pretenții la mai mult decât ne era
destinat,la capitolul siguranță,prestigiu,aventuri sentimentale.Și când se
întâmpla să le obținem,beam ca să putem visa lucruri și mai mărețe .Când eram
frustrați de ceva,chiar și numai parțial, beam ca să uităm complet de toate.
În toate strădaniile acestea, din care atâtea
erau bine intenționate, lipsa smereniei fusese un handicap paralizant pentru
noi.Punctul nostru de vedere nu ne permitea nici o perspectivă asupra faptului
că modelarea caracterului și valorile spirituale trebuie să se afle pe primul
plan ,și că satisfacțiile materiale nu sunt scopul vieții.
Doisprezece
și doisprezece
41. Reguli
ale comunitații?
Prin 1943 sau 1944 ,Oficiul Birourilor
Generale a cerut grupurilor să facă o listă cu regulile din comunitatea lor și să le trimită la sediu.După sosirea
lor, le am așternut pe hârtie pe toate laolaltă.O scurtă reflecție asupra
acestor multe reguli ne a condus la o concluzie uimitoare.
Dacă toate aceste edicte ar fi aplicate în
toată comunitatea, în același timp, ar fi imposibil pentru un alcoolic să adere
la ea, vreodată.Aproximativ nouă zecimi din vechii noștrii colegi nu ni s ar fi
putut alătura niciodată!
În cele din urmă ,experiența ne a învățat că
a i lua unui alcoolic orice șansă
însemna uneori pronunțarea sentinței sale la moarte și,adesea, condamnarea la o
mizerie fără sfârșit.Cine îndrăznea să fie judecătorul și călăul propriului
frate bolnav?
1.Grapevine,august
1946
2.Doisprezece
și doisprezece
42.Încrederea
de sine și voința
Când am fost pentru prima dată îndemnați să
ne recunoaștem înfrângerea, cei mai mulți dintre noi
ne am
revoltat.Intrați în AA ,ne așteptam să ni se predea lecții de încredere de
sine.Atunci,ni s a spus că, în ceea ce privește alcoolul ,încrederea de sine nu
ne folosea la nimic, de fapt, ea era marele nostru handicap.
Abia atunci când încercăm să ne punem voința
în acord cu voia lui Dumnezeu începem să ne o folosim corect.Pentru fiecare
dintre noi ,aceasta a fost o minunată revelație.Tot necazul nostru provenise
din folosirea greșită a puterii voinței.Încercaserăm să ne bombardăm problemele
cu ea, în loc să incercăm
s o
armonizăm cu intențiile lui Dumnezeu în ceea ce ne privea.Sporirea
posibilităților de a ne menține pe acest drum este scopul celor 12 Pași AA.
Doisprezece
și doisprezece.
43.Cât de
mult anonimat?
Ca o regulă generală, cel mai adesea noul
venit voia ca familia lui să știe imediat ce încerca el să facă.A mai vrut să
le o spună și altora care încercaseră să l
ajute-medicului,preotului,prietenilor apropiați.Pe măsură ce câștiga
încredere ,simțea că era corect să explice noul său mod de viață patronului și
asociaților din afaceri.
Când apăreau ocazii de a fi de ajutor, găsea
că i era ușor să vorbească despre AA aproape oricui.
Aceste
dezvăluiri discrete l au ajutat să și piardă sentimentul de teamă față de
stigmatul aplicat alcoolismului și l au făcut să răspândească vestea despre
AA,în localitatea în care trăia.Mulți bărbați și femei au intrat în AA, ca
urmare a unor asemenea conversații.Deși nu respectau strict litera
anonimatului, astfel de comunicări erau în spiritul acestuia.
Doisprezece
și doisprezece.
*În viziunea lui Bill*
44.Acceptarea
zilnică
Prea mult timp din viață mi l am petrecut
stăruind asupra defectelor celorlalți.Acesta este unul dintre formele cele mai
subtile și perverse ale autosatisfacerii, care ne permite nouă să rămânem
confortabil de neatenți cu propriile noastre defecte.Prea des suntem auziți
spunând *Dacă n ar fi problemele cu el (sau ea) ,ce fericit aș putea fi!*
Prima
noastră problemă este să ne acceptăm circumstanțele prezente așa cum sunt
ele,pe noi așa cum suntem,și pe oamenii din jurul nostru așa cum sunt
ei.Aceasta înseamnă să adoptăm o smerenie reală, fără de care nu e posibilă
nici o înaintare veritabilă.Iar și iar trebuie să ne întoarcem la acel punct de
plecare nelăudabil.Acesta este un exercițiu de acceptare pe care îl putem
exersa în mod benefic în fiecare zi a vieții noastre.
Dacă evităm cu perseverență să transformăm
aceste analize realiste asupra faptelor vieții în alibiuri lipsite de
realitate,care susțin apatia și defetismul,ele pot fi o fundație sigură pe care
se poate construi o sănătate emoțională sporită,și deci progresul spiritual.
1.Scrisoare,1966
2.Grapevine,martie
1962
*În
viziunea lui Bill*
45.Camarazii
noștri
Astăzi ,marea majoritate dintre noi salută
orice lumină nouă aruncată asupra misterioasei și deruntantei boli a
alcoolismului.Salutăm cunoștințele noi și valoroase,indiferent dacă sursa lor
este o eprubetă ,o canapea de psihiatru sau studii sociologice relevante.Suntem
bucuroși de orice educație care informează cu acuratețe publicul și îi schimbă
atitudinea seculară față de bețiv.
Tot mai mult și mai mult îi privim pe cei ce lucrează în domeniul vast al
alcoolismului ca pe camarazii noștri într
un marș de la întuneric la lumină.Vedem că împreună putem realiza ceea ce n am
putut realiza niciodată în izolare și rivalitate.
Grapevine,martie
1958
*În
viziunea lui Bill*
46.Ambiție
adevărată și falsă
Am privit mult mai pătrunzător la noi și la
cei din jurul nostru.Am văzut că fusesem bântuiți de frici nerezonabile sau
anxietăți,care ne au făcut să ne transformăm viața într o cursă pentru
câștigarea faimei ,banilor,și ceea ce credeam că era conducere.Așa încât
mândria falsă a devenit reversul monedei falimentare cu inscripția *Frică* .Pur
și simplu a trebuit să fim oamenii Numărul Unu pentru a ne putea acoperi
inferioritățile din adâncime.
Adevărata ambiție nu este ceea ce am crezut
că ar fi.Adevărata ambiție este dorința profundă de a trăi folositor și a umbla
smeriți sub îndurarea Divină.
Doisprezece
și doisprezece.
*În viziunea lui Bill*
47.Să vezi
și să nu crezi
Credința aproape copilărească a fraților
Wright că vor putea construi o mașină zburătoare a fost izvorulreușitei
lor.Fără acea credință, nu s ar fi întâmplat nimic.
Noi, agnosticii și ateii, ne cramponăm de
ideea că propriile puteri ne ar fi suficiente.Atunci când alții ne au
demonstrat cum se iese din impas cu ajutorul lui Dumnezeu, am început să ne
simțim ca cei care garantaseră că frații Wright nu vor zbura niciodată.Am
început să vedem un altfel de zbor, oameni care au înflorit deasupra problemelor
lor.
Alcoolicii
Anonimi.
*În
viziunea lui Bill*
48.Trăiește
în seninătate
Când bețivul este în starea aprigă de
mahmureală din cauza cantității mari băute ieri,n are cum să trăiască bine
astăzi.Dar, există și un altfel de mahmureală,cea pe care o trăim toți ,fie
beți, fie abstinenți-mahmureala sufletească.Ea este uneori rezultatul suitei de
emoții negative de ieri, ori poate chiar de azi-mânia ,teama,gelozia și
celelalte ca ele.
Dacă vrem într adevăr să trăim senin astăzi
și mâine ,cu siguranță avem nevoie de eliminarea acestui gen de mahmureli, însă
nu înseamnă că ar fi necesare niște incursiuni morbide prin trecut.Necesare
sunt doar recunoașterea și corectarea greșelilor –acum.
Doisprezece
și doisprezece.
*În
viziunea lui Bill*
49.Din
înfrângere ...putere
Dacă plănuim să ne lăsăm de băut ,nu trebuie
să avem nici un fel de rețineri ,și nici un fel de intenții ascunse că într o
bună zi vom deveni imuni la alcool.
Acesta este un paradox al regenerării înAA:
puterea răsărind din înfrângere totală și slăbiciune ,pierderea vieții trecute
ca o condiție pentru găsirea uneia noi.
1.Alcoolicii
Anonimi
2.AA ajunge
la maturitate
*În
viziunea lui Bill*
50.AA
:anarhie benignă și democrație
Când intrăm în AA , cunoaștem o mai mare
libertate personală decât în oricare comunitate .Nu putem fi constrânși să
facem nimic.În sensul acesta comunitatea noastră este o anarhie
benignă.Cuvântul anarhie are un înțeles negativ pentru cei mai multți dintre
noi.Dar cred că idealistul care a susținut conceptul pentru prima dată a simțit
că, dacă oamenilor li s ar acorda libertate absolută și ar fi constrânși să nu
se supună nimănui, s ar asocia voluntar în interesul comun.AA-ul este o
asociere de tipul acela benign pe care la avut în vedere.
Dar când a trebuit să trecem la acțiune – să
funcționăm ca și grupuri- am descoperit că trebuie să devenim și o
democrație.Când veteranii noștri s au retras ,am început să ne alegem
servitorii de încredere prin vot majoritar.Fiecare grup a devenit în acest sens
un centru principal de întrunire.Toate planurile pentru acțiunile grupului
trebuiau să fie aprobate de amjoritate.Aceasta înseamnă că nici un individ nu
se putea numi pe sine să acționeze pentru grupul său, sau pentru întregul
AA.Nici dictatura, nici patriarhatul nu erau bune pentru noi.
AA ajunge
la maturitate.
*În
viziunea lui Bill*
51.Venirea
credinței
În cazul meu ,piatra de temelie a eliberării
de frică este cea a credinței : o credință care, contrar tutroraparențelor din
lume, m a motivat să cred că trăiesc într un univers care are sens.
Pentru mine, aceasta înseamnă o credință în
Creato rcare este în întregime putere, justiție și iubire: un Dumnezeu care mi a menitun scop, o semnificație
și un destin pentru a crește ,oricât de puțin și ezitant ,spre propria Lui
asemănare și imagine.Înainte de venirea credinței am trăit ca un extraterestru
într un cosmos care părea, prea des, ostil și crud.În
el nu putea să existe siguranța mea interioară.
Când am fost pus îngenunchiat de alcool,am
fost gata săcer darul credinței.Niciodată ,în ciuda durerilor și problemelor
mele ,n am să mai trăiesc disperarea mea trecută.Am văzut universul luminat de
iubirea lui Dumnezeu; nu mai eram singur.
1. Grapevine,ianuarie
1962
2.
Scrisoare,1966
*În
viziunea lui Bill*
52.În gardă
față de o recădere
Presupunând că nu reșim să atingem
idealul ales și că ne poticnim, să însemne aceasta că ne vom îmbăta?Unii spun
că da.Dar nu este întru totul adevărat.
Totul depinde de noi și de motivațiile
noastre.Dacă regretăm cele făcute și avem dorința onestă de a-L lăsa pe
Dumnezeu să ne ducă spre locuri mai bune, avem convingerea că vom fi iertați și
că ne am învățat minte.Dacă nu ne pare rău și comportamentul nostru continuă să
rănească alțioameni, suntem cu siguranță pe drumul reîntoarcerii la băutură.Noi
nu facem teorie.Toate acestea sunt fapte dovedite prin experiența noastră.
Alcoolicii
Anonimi.
*În
viziunea lui Bill*
53.Singuratici,dar
nu singuri
Ce se poate spune despre acei membri AA
care,din diverse motive,nu pot avea o viață de familie?La început, mulți se
simt singuri ,răniți, abandonați, în timp ce văd în jurullor atâta fericire
familială a altor membri.Dacă pentru ei nu este posibilă o asemenea fericire,
le poate oare oferi AA-ul alte satisfacții la fel de valoroase și durabile?
Da- ori de câte ori se vor strădui să le
găsească ,înconjurați de atâția prieteni AA,acești așa –ziși singuratici ne
spun că nu se mai simt singuri.Alături de alți membri –bărbați și femei- ei se
pot devota unui număr nelimitat de idei,de oameni,ori de proiecte
constructive.Neconstrânși de obligații familiale ,pot participa la activități
la care cei căsătoriți pot participa mai puțin sau deloc.Zi de zi,îi vedem în
acțiune ,slujind AA-ul din belșug și fiind răsplătiți cu mari bucurii.
Doisprezece
și doisprezece.
54.Adâncindu
ne în sine
Este necesar să desprindem ,din examinarea
relațiilor noastre personale, toate informațiile pe care le putem obține ,oricât
de mici, despre sine și despre dificultățile noastre fundamentale.Fiindcă
relațiile proaste cu alte ființe umane au fost aproape întotdeauna cauza
imediată a nenorocirii noastre, inclusiv a alcoolismului, nici un alt teren nu
poate fi mai propice investigației și mai bogat în informațiile care ne
interesează.
O reflectare calmă și înțeleaptă asupra
relațiilor personale ne poate adânci cunoașterea de sine.Putem vedea bine în
spatele defectelor noastre de suprafață, ca să le înțelegem pe cele din
adâncime, defecte care au fost uneori responsabile pentru întreg tiparul
viețiinoastre.Am descoperit că un examen amănunțit și profund este binefăcător
și merită tot efortul.
Doisprezece
și doisprezece.
*În
viziunea lui Bill*
55.Căutând
îndrumare
Se presupune că omul gândește și
acționează.În imaginea lui Dumnezeu,el nu a fost făcut să fie automat.
Propria mea formulă în privința aceasta este
următoarea:Prima dată, în fiecare situație gândește te pro și contra, rugându
te în același timp să nu fii influențat
de considerații egoiste.Afirmă că dorești să faci voialui Dumnezeu.
Apoi, dacă am pus problema în acest fel și nu
am primit un răspuns concludent sau care să mă constrângă ,aștept în continuare
îndrumarea, care îmi va veni fie printr un gând direct, fie prin alțioameni,ori
prin circumstanțe .
Dacă simt că nu pot aștepta, și tot nu
primesc indicații clare, repet prima măsură de câteva ori ,încerc să aleg
varianta cea maibună , și apoi trec la acțiune.Știu că dacă am greșit ,nu vor
cădea cerurile.În orice caz, o lecție va fi învățată.
Scrisoare,1950
*În
viziunea lui Bill*
56.Înfruntând
critica
Uneori simțim surpriză ,șoc, și furie când
oamenii găsesc nod în papură AA-ului.Avem potențialul de a fi tulburați în
asemenea măsură ,încât să nu putem beneficia de o critică constructivă.
Acest soi de resentiment nu aduce prieteni și
nu atinge scopuri constructive.Cu siguranță,acesta este un domeniu în care
putem perfecționa.
Este evident că armonia, siguranța și viitoarea
eficiență a AA-ului va depinde în mare măsură de menținerea din partea noastră
a unei desăvârșite atitudini nonagresive și pacifiste în toate relațiile
noastre publice.Aceasta este o sarcină exigentă, fiindcă atunci când beam eram
predispuși la furie, ostilitate, revoltă și agresiune.Și, deși acum suntem
abstinenți ,vechile modele de comportament sunt încă cu noi într o anumită
măsură, amenințând întotdeauna să exploreze din te miri ce.
Dar acum știm acest lucru,și pentru aceasta
mă simt încrezător că în comportamentul nostru în relații publice vom găsi
întotdeauna eleganța de a exercita înfrânarea.
1.Grapevine,iulie
1965
2.Douăsprezece
Concepte
*În
viziunea lui Bill*
57.Mai bun
decât aurul
Ca și nou veniți, mulți dintre noi s au lăsat
luați de valul spiritualității.Ca un căutător slab,cu o curea ponosită strânsă peste
ultima fărâmă de mâncare, am văzut târnăcopul nostru găsind aurul.Bucuria
eliberării noastre de o perioadă de viață plină de frustrări nu a cunoscut
margini.
Noul venit simte că a găsit ceva mai bun
decât aurul.Poate că nu înțelege chiar de la început că abia dacă a zgâriat
suprafața unei mine de aur, care va deveni profitabilă numai dacă va săpa în
lungul filonului tot restul vieții,și numai dacă va da altora întregul produs.
Alcoolicii
Anonimi.
*În
viziunea lui Bill*
58.Indignare
îndreptățită
Valoarea pozitivă a unei indignări
îndreptățite este pură teorie-în special pentru alcoolici.Ne lasă pe fiecare
dintre noi descoperiți înfața raționalizării că putem fi oricât de furioși
dorim ,cu condiția de a avea un motiv puternic.
Atunci când nutream sentimente de ranchiună
și sete de răzbunare pentru fiecare înfrângere ,ne loveam pe noi înșine cu
biciul mâniei,cu care intenționam să i lovim pe alții.Am învățat că, dacă
suntem cu adevărat într o criză de exasperare, este nevoie-înprimul rând –să
potolim exasperarea ,indiferent de cine sau ce ne ar fi produs o.
1.Scrisoare,1954
2.Doisprezece
și doisprezece
*În viziunea
lui Bill*
59.Convingere
și compromis
O calificare necesară pentru un trai
folositor este abilitatea de a da și a primi ,într un compromis
agreabil.Compromisul este greu de realizat pentru noi, bețivanii lui *totul sau
nimic*.Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că progresul
este aproape întotdeauna caracterizat printr o serie de depășiri a
compromiselor.
Binențeles, compromisul nu este posibil
întotdeauna, există circumstanțe în care trebuie săîndurăm convingerea cuiva
până când problema este rezolvată.Pentru a decide când să accepți compromisul și când nu,avem nevoie
întotdeauna de cea mai atentă cântărire.
Douăsprezece
concepte
*În
viziunea lui Bill*
60. Doar
puterea creierului?
Intelectualului care se complace în
auto-eficiență ,mulți AA îi pot spune :*Da, am fost ca tine- mult prea deștepți
ca să ne facă asta vreun bine.Adoram să ni se admire precocitatea cu glas
tare.Ne foloseam de educația primită ca să umflăm baloanele orgoliului , deși
aveam grijă să nu se vadă.Nutream în taină sentimentul că puteam pluti deasupra
restului lumii numai prin forța creieruluinostru.*
Progresul științific ne spune că nu există
nimic ce omul să nu poată face.Cunoașterea este atotputernică.Intelectul putea
supune natura.De vreme ce eram mai sclipitori decât cei mai mulți semeni (așa
credeam noi) ,era de- ajuns săgândim ca să culegem roadele oricărei
victorii.Zeul intelectului a luat locul Dumnezeului părinților noștri.
Dar Doamna Damigeană avea cu totul alte
idei.Noi,care câștigaserăm atât de ușor totul, am ajuns să pierdem mereu.Am
înțeles că ori ne revizuim poziția ,ori murim.
Doisprezece
și doisprezece.
61.În
rezolvarea fricii
Într un fel sau altul ,frica ne a afectat
aproape fiecare aspect al vieții noastre.Frica era agentul coroziv nefast, care destrăma țesătura
întregii noastre vieți.Ea a generat lanțuri de circumstanțe care ne auadus
nenorociri pe care simțeam că nu le meritam.Dar oare nu declanșaserăm noi
înșine dezastrul?
Problema rezolvării fricii are două
aspecte.Trebuie să încercăm să obținem o cât mai mare eliberare de fricile
noastre.Apoi trebuie să găsim atât curajul ,cât și îndurarea să abordăm
constructiv fricile care au rămas.
1.Alcoolicii
Anonimi
2.Grapevine,ianuarie
1962
*În
viziunea lui Bill*
62. O
altfel de ușă rotativă
Dacă un bețivan apare printre noi și ne
spune că nu îi plac principiile, oamenii și gospodărirea serviciilor
AA-ului,când ne declară că îi va fi mai bine altundeva- noi nu ne îngrijorăm.Îi
spunem pur și simplu: *Poate că ești un caz cu adevărat diferit.De ce nu
încerci altceva?*
Dacă un membru AA declară că nu i place
propriul grup, nu ne deranjează.Pur și simplu îi spunem: *De ce nu încerci
altul?Sau pornește tu unul?*
Pentru toți aceia ce vor să se separe de AA,
le înmânăm o invitație agreabilă să o facă.Dacă pot să o ducă mai bine în alte
moduri, suntem bucuroși.Dacă după o încercare nu o duc mai bine, știm că
trebuie să înfrunte o alegere: Pot înnebuni sau muri, sau se pot întoarce în
AA.Decizia le aparține în întregime.(De fapt, majoritatea dintre ei se întorc).
Doisprezece
concepte.
*În
viziunea lui Bill*
63.
Eliberați din dependență
Mi am pus întrebarea : *De ce nu pot cei 12
Pași să mă elibereze din această depresie insuportabilă?* Și imediat mi au
căzut ochii pe rugăciunea Sf.Francis: *este mai bine să mângâi , decât să fii
mângâiat*.
Dintr o dată, mi amdat seama care ar putea fi
răspunsul .Defectul meu de bază a fost întotdeauna dependența de oameni sau de
circumstanțe care să mi aducă prestigiu, siguranță și încredere.Nereușind să
dobândesc acestea în concordanță cu visele mele perfecționiste și a descrierii
lor detaliate ,am luptat pentru ele.Și odată cu înfrângerea,a venit și
depresia.
Întărit de îndurarea găsită în rugăciune, a
trebuit să mi exercit fiecare fărâmă de voințăși acțiune pentru a mi reteza
aceste dependențe emoționale defectuoase de oameni și circumstanțe.Abia atunci
am fost liber să iubesc așa cum a iubit Francisc.
Grapevine,ianuarie
1958
*În
viziunea lui Bill*
64.
Căutarea motivelor
Unii dintre noi țineam morțiș că, pe când
beam, n am făcut rău nimănui decât nouăînșine.Famiile noastre n au suferit ,
pentru că ne plăteam toate datoriile și nu beam decât rareori acasă.Asociații
noștri n au suferit pentru că, de obicei, ne vedeam de treabă în
afaceri.Reputația noastră nu suferise, pentru că puțini știau că beam.Cei care
știau, ne asigurau câteodată de faptul că o beție zdravănă nu era decât o
greșeală a unui om cumsecade .Atunci, ce rele să fi făcut?În nici uncaz mai
multe decât ar putea repara câteva scuze, prezentate în treacăt.
Această atitudine este, desigur ,rezultatul
uitării intenționate.Este o atitudine pe care n o poate schimba decât o
cercetare profundă și onestă a motivelor și acțiunilor noastre.
Doisprezece
și doisprezece.
*În
viziunea lui Bill*
65.Creșterea
prin Pasul Zece
În următorii ani ,AA-ul va face,bineînțeles
,și greșeli.Experiența ne a arătat cănu trebuie să ne temem de ele,cucondiția
să ne păstrăm bunăvoința de a ne recunoaște greșelile și de a le repara cu
promptitudine.Creșterea noastră individuală a depins de acest proces sănătos de
încercare și eșec.În același mod vom crește ca și comunitate.
Să ne reamintim întotdeauna că o societate de
femei șibărbați care nu își pot corecta liber greșelile proprii va cădea cu
siguranță în ruină,dacă nu în colaps.Aceasta este pedeapsa universală pentru
oprirea din creștere.Așa cum fiecare membru AA trebuie să și facă inventarul
moral și să acționeze în consecință,la fel trebuie să procedeze și întreaga
noastră comunitate,dacă vrem să supraviețuim și dacă vrem să servim bine și cu
folos.
AA ajunge
la maturitate
*În
viziunea lui Bill*
66.Doar în
caz de urgență?
Indiferent dacă eram credincioși sau nu,
încetul cu încetul ,am început să depășim ideea că Puterea noastră superioară
ar fi un soi de apărător pe care l băgăm în teren doar în caz de urgență.Am fi
proprii noștri stăpâni.
Ideea că am fi stăpânii vieții noastre și că
intervenția lui Dumnezeu ,din când în când ,ar fi suficientă, a început să se
evaporeze.Mulți dintre cei care ne crezuserăm credincioși am văzut cât de
limitată ne fusese credința.Refuzând să-L plasăm pe Dumnezeu pe primul loc,ne
am privat de ajutorul Lui.
Dar acum,apreciem bogăția de sensuri
luminoase și promițătoare a cuvintelor:*Eu ,de capul meu, nu suntnimic,Tatăl
este autorul*.
Doisprezece
și doisprezece
*În
viziunea lui Bill*
67.Mii de
*fondatori*?
Deși îi multțumesc lui Dumnezeu că am fost
privilegiat să fiu unul din membrii timputii ai AA-ului , îmi doresc sincer să
fie eliminat din vocabularul AA cuvântul fondator.
Dacă stai să te gândești ,oricine a făcut
vreun Pas 12 încununat de succes poate fi considerat fondatorul unei vieți noi
pentru un alcoolic.
AA-ul nu a fost inventat! Bazele lui au fost
puse prin experiența și înțelepciunea multor mari prieteni.Noi,pur și simplu
,am împrumutat și adoptat ideile lor.
Recunoscători ,am acceptat serviciile
devotate a multor nealcolici.Ne datorăm viața bărbaților și femeilor din
medicină și religie.Și,cel puțin pentru Dr.Bob și pentru mine, dacă nu ar fi
fost soțiile noastre ,Anne și Lois,niciunul dintre noi nu ar fi trăit să vadă
începutul AA-ului.
1.Scrisoare,1945
2.Scrisoare,1966
3.Scrisoare,1966
*În
viziunea lui Bill*
68.Reînnoiește
ți efortul
Cu toate că știu cât de supărat și rănit ești
după recăderea aceasta,te rog nu îți face griji pentru pierderea temporară a
păcii tale interioare.Pe cât de calm posibil, doar reînnoiește ți efortul în
programul AA,în special asupra părților care trebuie /necesită meditația și
autoanaliza.
Aș putea să îți sugerez să privești vinovăția
excesivă ca pe ceea ce este cu adevărat?Nimic altceva decât o mândrie
răsturnată.Un regret normal pentru ce s a întâmplat este de ajuns.Dar vinovăția
–nu.
La drept vorbind ,recăderea ar fi putut să
apară și datorită aducerii la suprafață a unei stări de vinovăție față de așa
zise greșeli morale.Desigur, trebuie să analizezi și această posibilitate.Chiar
și așa, nu este cazul să te învinovățești de eșec; poți fi penalizat doar
pentru refuzul de a încerca lucruri mai bune.
Scrisoare,1958
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu