Capitolul 10
PENTRU PATRONI
Printre numeroşii proprietari de întreprinderi din zilele noastre există un cunoscut de-al
nostru care a trăit multă vreme în lumea marilor afaceri. El a angajat şi concediat sute de
oameni şi ştie cum este văzut alcoolicul din perspectiva patronului. Modul în care priveşte el
lucrurile ar putea fi de mare ajutor antreprenorilor de pretutindeni. Să-l lăsăm, deci, pe el să vă
spună ce ştie.
Am fost pe vremuri director-adjunct al unui departament într-o mare corporaţie, cu şase
mii şase sute de angajaţi. într-o zi, secretara a intrat în birou să-mi spună că dl. B. insista să
vorbească cu mine. I-am cerut să-i spună că nu mai aveam ce discuta. îl avertizasem deja de
câteva ori că nu aveam să-i mai tolerez băutul multă vreme. Cu toate acestea, el m-a sunat nu
demult din Hartford, în două zile succesive, dar nu putea vorbi de beat ce era. Atunci l-am
anunţat că era concediat şi că decizia mea era finală şi definitivă.
Secretara a revenit să-mi spună că la telefon nu era dl. B., ci fratele lui, care avea un
mesaj pentru mine. Mă aşteptam la o pledoarie pentru clemenţă, dar în receptor am auzit:
"Voiam să vă spun că Paul s-a aruncat pe fereastra unui hotel din Hartford sâmbăta trecută.
Ne-a lăsat un bilet în care scrie că aţi fost cel mai bun şef pe care l-a avut el vreodată şi că nu
aveţi nici o vină în cele întâmplate."
Altă dată, am primit o scrisoare care conţinea un decupaj dintr-un ziar cu anunţul despre
moartea unuia dintre cei mai buni comis-voiajori de-ai noştri. După două săptămâni de băut
neîntrerupt, a apăsat cu degetul de la picior pe trăgaciul puştii încărcate - cu capătul ţevii în
gură. îl dădusem afară din cauza băuturii cu şase săptămâni în urmă.
În fine, încă o experienţă de-a mea. într-o zi, prin apel telefonic interurban din Virginia,
o femeie m-a întrebat, cu o voce stinsă, dacă asigurarea prin întreprindere a soţului ei mai era
în vigoare. Cu patru zile în urmă, omul se spânzurase în magazia lor de lemne. Fusesem
obligat să-l concediez din cauza băuturii, deşi era foarte inteligent, ager şi unul dintre cei mai
buni organizatori pe care i-am cunoscut vreodată.
Iată, deci, trei oameni excepţionali pe care i-a pierdut lumea, pentru că eu nu am înţeles
alcoolismul aşa cum îl înţeleg acum. Şi, culmea ironiei, am devenit eu însumi alcoolic! Dacă
n-ar fi intervenit o persoană care a înţeles ce era cu mine, aş fi avut aceeaşi soartă ca cei trei
angajaţi pomeniţi mai sus.
Căderea mea în alcoolism a adus lumii afacerilor pierderi financiare imense, pentru că
pregătirea cuiva pentru o poziţie în executivul unei corporaţii înseamnă cheltuieli de cine ştie
câte mii de dolari.
Şi, asemenea pierderi continuă intens şi azi. După părerea noastră, există găuri imense
în ţesătura economică a ţării, din cauza unei situaţii care nu se poate îmbunătăţi fără o mai
bună înţelegere a stării de lucruri din partea tuturor celor implicaţi.
Aproape că nu există nici un patron modern care să nu simtă o responsabilitate morală
faţă de prosperitatea salariaţilor săi şi care să nu încerce să-şi îndeplinească acel gen de
responsabilităţi. Nu este greu de înţeles atitudinea multor patroni faţă de angajaţii alcoolici,
care li se par, cel mai adesea, a fi nişte mari netoţi. Din cauza calităţilor lor profesionale
excepţionale sau din ataşamentul său faţă de asemenea salariaţi, patronul îi ţine în serviciu
mult timp după ce ar fi trebuit să-i concedieze. Unii patroni au încercat chiar şi toate remediile
Cap.10. PENTRU PATRONI
79
cunoscute. Foarte puţini au dovedit nerăbdare şi intoleranţă iar noi, cei care i-am costat o
avere, nu-i prea putem blama pentru momentele în care ne-au luat din scurt.
Iată un exemplu tipic. Directorul uneia dintre cele mai mari bănci din America ştie că eu
nu mai beau şi, într-o zi, mi-a vorbit despre un membru al executivului la acea bancă. Din cele
descrise, era clar că omul acela suferea de alcoolism, ceea ce mi s-a părut a fi pentru mine o
şansă de a ajuta. I-am vorbit timp de două ore despre alcoolism ca boală, descriind
simptomele şi rezultatele, cât m-am priceput eu mai bine. Răspunsul interlocutorului meu a
fost:
– Foarte interesant ce spui, dar sunt sigur că omul s-a lăsat de băut pentru totdeauna.
Tocmai s-a întors dintr-un concediu fără plată de trei luni, în timpul căruia a fost la cură şi
acum arată întremat, iar şefii din consiliul de administraţie l-au avertizat că asta-i ultima lui
şansă.
N-am putut replica altceva decât că, dacă omul urma acelaşi tipar ca alţii ca el, va sfârşi
prin a trage o beţie mai gravă decât oricând. Eram convins că era ceva inevitabil şi mă
gândeam dacă nu cumva cei de la bancă îi făceau o nedreptate. De ce să nu fie pus în contact
cu câţiva membri A.A.? Aceasta i-ar putea da o şansă. Am subliniat faptul că eu nu mai beam
de trei ani, în ciuda unor situaţii care i-ar fi făcut pe nouă din zece oameni să-şi bea minţile.
De ce să nu i se dea şansa de a auzi povestea mea?
– O, nu, a spus prietenul meu, individul ăsta ori s-a lăsat de băut, ori zboară din serviciu.
Dacă are voinţa şi curajul tău, o să reuşească.
Mi-a venit să urlu de descurajare, văzând că nu am reuşit să-l fac pe prietenul meu să
înţeleagă. Pur şi simplu nu putea crede că un confrate din executiv era grav bolnav. Nu-mi
mai rămânea altceva de făcut decât să aştept.
Nu după mult timp, omul a recidivat şi a fost dat afară. Imediat după aceea, l-am
contactat noi. A acceptat, fără multe
fandoseli, principiile şi metoda noastră. În prezent, este mai mult ca sigur pe drumul
refacerii sănătăţii. Pentru mine, acest incident este o ilustrare a faptului că boala care îl macină
pe alcoolic nu este înţeleasă corect şi că patronii nu sunt conştienţi de rolul pozitiv pe care îl
pot juca, acţionând în interesul firmei, pentru a-şi salva salariaţii alcoolici.
Dacă doriţi să ajutaţi pe cineva, este mai bine să începeţi prin a pune deoparte gândurile
despre cum beţi sau nu beţi dumneavoastră înşivă. Fie că beţi abuziv sau moderat, fie că nu
beţi deloc, se prea poate să aveţi unele convingeri destul de pronunţate şi poate chiar
prejudecăţi. De obicei, celor care beau moderat li se face lehamite mai repede de alcoolici
decât nebăutorilor. Pentru că beţi ocazional şi vă înţelegeţi propriile reacţii la băutură, este
foarte posibil că v-aţi format anumite păreri, dar acestea nu sunt valabile în cazul unui
alcoolic. Ca băutor moderat, dumneavoastră puteţi bea sau nu, după cum doriţi. Ori de câte ori
vreţi, vă puteţi controla băutul. Poate că beţi într-o seară un păhărel în plus, dar dimineaţa
următoare, scuturaţi din cap şi vă duceţi la serviciu. Pentru dumneavoastră, băutura nu este o
problemă şi nu puteţi înţelege de ce ar fi pentru oricine altcineva care are voinţă şi nu este
tâmpit.
Uneori, în relaţiile cu alcoolicii, este natural să vă simţiţi agasat de slăbiciunea,
stupizenia şi iresponsabilitatea lor. Poate că veţi avea acest sentiment chiar şi după ce veţi
înţelege boala mai bine.
Urmărind comportamentul unui salariat alcoolic, de obicei veţi constata că este un om
sclipitor, ager la minte, plin de imaginaţie şi simpatic. Când este nebăut munceşte din greu şi
nu se lasă până nu rezolvă lucrurile. Dacă nu ar bea, cu aceste calităţi ar fi un angajat valoros,
care merită ţinut în postul respectiv. Vă întrebaţi dacă să-i acordaţi aceeaşi consideraţie ca
altor salariaţi bolnavi, dacă se merită să fie salvat. În cazul în care răspunsul este afirmativ,
indiferent dacă din motiv umanitar sau de afaceri sau din amândouă, atunci sugestiile care
urmează s-ar putea să vă fie utile.
ALCOOLICII ANONIMI
80
Oare puteţi lăsa deoparte impresia pe care o aveţi că ar fi vorba despre un obicei prost,
încăpăţânare sau lipsă de voinţă? Dacă vă vine greu s-o faceţi, recitiţi capitolele doi şi trei, în
care problema bolii alcoolismului este tratată în amănunt. Ca om de afaceri, vreţi să ştiţi, în
primul rând, dacă o acţiune este necesară sau nu, înainte de a vă gândi la rezultate.
În cazul în care puteţi admite că salariatul respectiv este bolnav, consideraţi că poate fi
iertat pentru faptele lui trecute? Puteţi da uitării absurdităţile săvârşite de el în trecut? Puteţi
crede că a fost victima unei gândiri anormale, cauzate direct de acţiunea alcoolului asupra
creierului său?
Îmi amintesc limpede ce şocat am fost când un eminent doctor din Chicago mi-a vorbit
despre cazuri în care presiunea fluidului din coloana vertebrală a provocat rupturi pe creier.
Nu este de mirare că alcoolicii sunt atât de straniu iraţionali. Cine n-ar fi, cu un creier atât de
torturat? Băutorii normali nu sunt afectaţi în acest mod şi nici nu pot înţelege aberaţiile minţii
alcoolicului.
Poate că salariatul dumneavoastră a încercat deja să ascundă câteva buclucuri în care a
intrat, unele fiind destul de penibile sau de-a dreptul revoltătoare. Poate că nu ştiţi ce să mai
gândiţi despre faptul că un individ situat deasupra mediei, ca el, îşi permite să intre în
asemenea necazuri. În general, indiferent de gravitatea lor, aceste necazuri pot fi puse pe
seama acţiunii anormale a alcoolului asupra minţii sale. Poate că este un model de onestitate
când nu bea, dar atunci când bea sau când se dezlănţuie la o petrecere, alcoolicul este în stare
de lucruri incredibile. După aceea, dezgustul său este teribil. Aproape întotdeauna, prostiile
făcute nu sunt decât un indiciu al unor stări temporare.
Prin aceasta nu vreau să spun că toţi alcoolicii ar fi oneşti sau virtuoşi atunci când sunt
treji. Desigur, lucrurile nu stau aşa. Astfel de oameni pot fi nişte profitori, care încearcă
adesea să abuzeze de bunătatea şi ajutorul dumneavoastră.
Dacă sunteţi sigur că el nu vrea să înceteze băutul, cu cât îl daţi afară mai repede, cu atât
mai bine. Nu-i faceţi nici o favoare dacă îl ţineţi în serviciu. Concedierea s-ar putea să fie o
binecuvântare pentru el. Poate va fi scuturarea de care are nevoie. În cazul meu, ştiu că nimic
din ce ar fi făcut corporaţia mea pentru mine, nu m-ar fi putut opri din băut; atâta vreme cât
îmi păstram postul, nu-mi puteam da seama defel de gravitatea situaţiei în care mă aflam.
Dacă m-ar fi dat afară mai întâi şi apoi ar fi luat măsuri ca să mi se aducă la cunoştinţă soluţia
prezentată în cartea aceasta, probabil că aş fi revenit la serviciu după şase luni cu sănătatea
restabilită.
Există mulţi alcoolici care vor să înceteze băutul şi cu aceştia puteţi ajunge departe.
Tratarea lor cu înţelegere va plăti dividende.
Poate că vă gândiţi deja la un asemenea om, care vrea să renunţe la băutură şi pe care
doriţi să-l ajutaţi, chiar dacă numai din motivul aportului pe care îl aduce el la prosperitatea
firmei atunci când nu bea. Acum ştiţi mai multe despre alcoolism. Vă este clar că omul e
bolnav mintal şi fizic. Sunteţi dispus să-i treceţi cu vederea greşelile trecute. îl puteţi aborda în
felul următor:
Spuneţi-i că ştiţi că bea şi că trebuie să înceteze. Dacă doriţi, adăugaţi faptul că îi
apreciaţi calităţile profesionale şi vreţi să-l ţineţi în postul acela, dar că nu puteţi, câtă vreme
continuă să bea. O atitudine fermă din partea şefilor într-un astfel de moment ne-a ajutat
multora.
Apoi, îl puteţi asigura că nu intenţionaţi nici să-i faceţi morală, nici să-l condamnaţi; că,
dacă l-aţi dăscălit în trecut, a fost din lipsă de înţelegere a situaţiei. Dacă se poate, spuneţi-i că
nu-i purtaţi ranchiună. Ar fi bine ca, în acest punct al conversaţiei să-i explicaţi alcoolismul ca
boală. Spuneţi-i că, după opinia dumneavoastră, el - fiind marcat de alcoolism - este un om
foarte grav bolnav, probabil cu un picior în groapă. întrebaţi-l dacă vrea să se facă bine.
Spuneţi-i că îl întrebaţi acest lucru deoarece mulţi alcoolici cu mintea în ceaţă nu vor să
Cap.10. PENTRU PATRONI
81
renunţe la băutură. Oare el vrea? Vrea el să facă paşii necesari pentru a se face bine, pentru a
înceta băutul pentru totdeauna?
Dacă spune că vrea, este el sincer sau gândeşte adânc în sinea lui că vă duce cu
zăhărelul şi că, după odihnă şi tratament o să-i meargă, din când în când, să bea un păhărel sau
două? Suntem convinşi că alcoolicul trebuie scrutat serios în privinţa sincerităţii. Asiguraţi-vă
că nu se minte pe sine şi nu încearcă să vă înşele.
Este la latitudinea dumneavoastră dacă să-i menţionaţi sau nu cartea aceasta. Dacă ezită
şi tot mai crede că mai poate bea, măcar bere, este mai bine să-l daţi afară după următoarea
beţie, pe care o va trage aproape sigur, în cazul în care este într-adevăr alcoolic. Trebuie să
înţeleagă toate acestea foarte clar. Aveţi de a face cu un om care fie că poate şi vrea să se facă
bine, fie că nu. Dacă nu, atunci de ce să vă pierdeţi vremea cu el? Aceasta pare a fi o măsură
severă, dar este de obicei calea cea mai bună.
După ce v-aţi asigurat că salariatul dumneavoastră vrea să se însănătoşească şi că este
dispus să ia chiar şi măsuri radicale în acest sens, îi puteţi sugera o direcţie clară de acţiune.
Pentru majoritatea alcoolicilor care beau sau care tocmai îşi revin dintr-o beţie, se dovedeşte a
fi de dorit sau chiar imperios necesar să treacă printr-o anumită doză de tratament fizic. Pentru
aceasta apelaţi, desigur, la medicul dumneavoastră şi oricare ar fi metoda de tratament, ea va
avea ca obiectiv eliminarea efectelor alcoolului din mintea şi organismul bolnavului. Dacă
medicul este competent, acest tratament rareori durează sau costă mult. Este în avantajul
angajatului dumneavoastră să fie adus într-o stare fizică în care poate gândi normal şi în care
nu mai tânjeşte după alcool. Dacă îi propuneţi acest procedeu, s-ar putea să fie nevoie să
plătiţi dumneavoastră costul tratamentului în avans, dar credem că este bine să-i spuneţi clar
că toate acele cheltuieli i se vor reţine mai târziu din salariu. Este mai bine pentru el să se
simtă din plin responsabil.
Dacă acceptă oferta, ar fi bine să-i subliniaţi faptul că tratamentul fizic nu este decât o
mică parte din ce are de făcut. Trebuie să înţeleagă limpede că, deşi dumneavoastră îi puneţi
la dispoziţie îngrijirea medicală de maximă calitate, el însuşi va trebui să facă efortul de a
trece printr-o schimbare interioară. Ca să se poată debarasa de alcool, va trebui să-şi
transforme gândurile şi atitudinile. Fiecare dintre noi a trebuit să-şi pună însănătoşirea pe
primul plan, pentru că fără însănătoşire ne-am fi pierdut şi familia şi afacerile. Credeţi că
puteţi avea încredere totală în capacitatea lui de a se face bine?
Şi, vorbind de încredere, credeţi că aţi putea adopta atitudinea că, în ce vă priveşte, toate
acestea vor rămâne ceva strict personal şi că neglijenţele în serviciu, cauzate de alcool,
precum şi tratamentul care urmează, nu vor fi discutate cu altcineva fără asentimentul său?
Va fi probabil bine să aveţi o convorbire lungă cu el, atunci când revine la lucru.
Să revenim la tema principală a acestei cărţi. Ea conţine o serie completă de sugestii
care îi vor permite salariatului să-şi rezolve problema. Unele dintre ideile de aici vor fi noi
pentru dumneavoastră. Poate că nu prea agreaţi metoda pe care o sugerăm. Ea nu este în nici
un fel ultimul cuvânt în materie, dar funcţionează în cazul nostru. Şi, la urma urmelor, nu
căutăm noi toţi mai degrabă rezultate decât metode? Că-i va plăcea sau nu, angajatul
dumneavoastră va afla sumbrul adevăr despre alcoolism, ceea ce nu-i va strica deloc, chiar
dacă nu va urma metoda.
Vă sugerăm să arătaţi această carte medicului care se ocupă de omul dumneavoastră pe
parcursul tratamentului. Dacă bolnavul apucă să o citească îndată ce poate citi, până mai este
în faza de deprimare acută, probabil că va înţelege mai bine situaţia în care se află.
Sperăm că pacientul va afla de la doctor adevărul despre starea sa, oricare ar fi ea. Este
bine ca, atunci când i se pune la dispoziţie această carte, să nu-i spună nimeni că va trebui să
urmeze sugestiile noastre. Omul trebuie să decidă singur.
Vă vine să pariaţi pe faptul că noua dumneavoastră atitudine, plus conţinutul acestei
cărţi, vor da rezultatele sperate? în unele cazuri se va întâmpla aşa, în altele nu. Dar
ALCOOLICII ANONIMI
82
considerăm că, dacă perseveraţi, procentajul de succese vă va răsplăti eforturile. Sperăm că,
pe măsură ce se va extinde munca noastră de întrajutorare şi numărul membrilor A.A. va
creşte, salariaţii dumneavoastră vor putea fi puşi în legătură directă cu noi. Până atunci,
suntem convinşi că se pot realiza multe chiar şi numai prin lectura acestei cărţi.
După revenirea angajatului respectiv la serviciu, staţi de vorbă cu el. întrebaţi-l dacă
crede că a găsit soluţia. Dacă simte că poate discuta deschis despre problema sa cu
dumneavoastră, dacă ştie că îl înţelegeţi şi că nu vă veţi supăra pe el, indiferent de ce este
dispus să vă mărturisească, va avea probabil şansa de a-şi reface repede sănătatea.
în legătură cu aceasta, credeţi că veţi putea rămâne netulburat, dacă vă va mărturisi
lucruri şocante? S-ar putea, de exemplu să vă dezvăluie că v-a înşelat la bani, umflând suma
cheltuielilor de călătorii de serviciu sau că avea planuri să vă fure cei mai buni clienţi. De
fapt, s-ar putea să vă mărturisească multe, dacă a acceptat soluţia noastră care, după cum ştiţi,
cere o onestitate riguroasă. Credeţi că veţi putea şterge totul cu buretele, ca să-i daţi şansa
unui nou început? Dacă vă datorează bani, poate veţi aranja termene de plată în rate.
Dacă vă vorbeşte despre situaţia familială, fără îndoială că îi veţi putea da sugestii utile.
Credeţi că îi veţi putea permite să vorbească deschis, câtă vreme nu-şi pârăşte, critică sau
bârfeşte colegii? O asemenea atitudine din partea dumneavoastră faţă de un astfel de salariat,
vă va aduce loialitatea lui nemărginită.
Cei mai mari duşmani ai alcoolicilor sunt resentimentele, gelozia, invidia, frustrarea şi
frica. În toate colectivele de muncă şi afaceri există rivalităţi şi, din cauza lor, anumite politici
de birou. Unii dintre alcoolici trăiesc cu impresia că oamenii încearcă să-i distrugă şi, cel mai
adesea, se înşeală. Dar, uneori, trecutul nostru de beţivi este folosit "politic" împotriva
noastră.Mă gândesc acum la un caz în care un individ răutăcios făcea tot timpul mici glume la
adresa isprăvilor făcute la beţie de un coleg alcoolic, ceea ce nu era decât un mod viclean de
sabotare a colegului. într-un alt caz, în care alcoolicul a fost trimis la spital pentru tratament,
curând vestea a apărut la toate gazetele de perete din întreprindere, deşi foarte puţini ştiuseră
iniţial de faptul acesta. Natural, o asemenea publicitate a diminuat şansele de însănătoşire ale
salariatului în cauză. Patronul are adesea puterea de a proteja victima de astfel de tactici. El nu
poate arăta favoritisme, dar are autoritatea de a-l apăra pe omul în cauză de provocări inutile
şi critici nedrepte.
În general, alcoolicii sunt plini de energie şi muncesc din greu, nu glumă. Omul
dumneavoastră stă probabil pe jăratec să ducă toate sarcinile de serviciu la bun sfârşit. Fiind
într-o oarecare măsură slăbit de boală şi având de a face cu reajustarea fizică şi mintală la o
viaţă fără alcool, poate că munceşte exagerat şi va trebui să-i temperaţi dorinţa de a lucra
şaisprezece ore pe zi. Poate va trebui să-l încurajaţi să se destindă din când în când. Dacă
doreşte să ajute serios alţi alcoolici, de multe ori va trebui să o facă din timpul orelor de
serviciu şi ar fi sănătos pentru el să-i lăsaţi puţină libertate în acest sens, fiind o muncă
necesară în menţinerea abstinenţei.
După mai multe luni fără băutură, îi veţi putea folosi serviciile în ajutorul altor angajaţi
care vă dau bătăi de cap cu alcoolismul lor - cu condiţia, desigur, ca aceştia să accepte o a
treia persoană la discuţie. Un alcoolic restabilit, aflat, să zicem, într-o poziţie de serviciu
relativ minoră, poate vorbi cu cineva care deţine un post superior; deoarece priveşte viaţa
acum dintr-un unghi radical diferit, el nu va încerca să câştige avantaje de pe urma situaţiei.
Puteţi avea încredere în el, deşi experienţa îndelungată cu scuzele la care recurg
alcoolicii vă va face mereu suspicios. Data următoare când vă sună soţia lui să-l scuze că e
bolnav, probabil că veţi trage imediat concluzia că e beat. Dacă a băut într-adevăr, dar încă
mai doreşte să se însănătoşească, v-o va spune el însuşi, chiar cu riscul de a-şi pierde
serviciul, deoarece ştie că, dacă vrea să mai trăiască, trebuie să fie cinstit.
Cap.10. PENTRU PATRONI
83
Va fi fericit să ştie că nu vă bateţi capul cu suspiciuni în ce-l priveşte şi că nu încercaţi
să trageţi sforile în viaţa lui astfel încât el să nu fie tentat la băutură. Dacă urmează programul
de restabilire în mod conştiincios, poate fi trimis oriunde o cere serviciul.
Dacă are o recidivă, va trebui să decideţi dacă este cazul să fie dat afară. Dacă sunteţi
sigur că omul nu este serios, fără îndoială trebuie concediat. Dacă, dimpotrivă sunteţi convins
că face tot ce-i stă în puteri, mai daţi-i o şansă. Dar nu vă simţiţi obligat să-l ţineţi, pentru că
nu mai aveţi această obligaţie.
Mai există ceva ce aţi putea face, dacă doriţi. În cazul în care aveţi o întreprindere mare,
puteţi pune această carte la dispoziţia adjuncţilor din direcţia executivă, asigurându-i că nu
sunteţi în război cu alcoolicii din întreprindere. Adjuncţii sunt adesea prieteni cu subalternii
lor, deci se află într-o poziţie dificilă. Din diverse motive, ei îi acoperă pe subalterni, cu
speranţa că lucrurile se vor îndrepta. Deseori îşi riscă propriul post, în încercarea de a ajuta
băutorii-problemă care ar fi trebuit concediaţi de multă vreme sau cărora se merită să li se dea
ocazia de a se face bine.
După ce citeşte el însuşi această carte, un adjunct din executiv îl poate apoi aborda pe
cel vizat, spunându-i ceva de genul: "Uite ce-i, omule, vrei să încetezi băutul sau nu? Eu
trebuie să ţin spinarea pentru tine, ori de câte ori te îmbeţi. Nu-i cinstit - nici pentru mine, nici
pentru firma noastră. Am aflat câteva lucruri despre alcoolism. Dacă eşti alcoolic, eşti foarte
bolnav. Te porţi ca atare. Firma vrea să te ajute să te faci bine. Dacă te interesează, să ştii că
există o cale şi, în cazul în care vrei să-ţi rezolvi problema, trecutul va fi şters cu buretele iar
faptul că te-ai dus la tratament nu se va menţiona în public. Dar dacă nu poţi sau nu vrei să
încetezi băutul, cred că ar fi mai bine să demisionezi".
Dacă adjunctul dumneavoastră nu este de acord cu conţinutul acestei cărţi, nu este
nevoie să i-o prezinte subalternului alcoolic -şi, de multe ori, nici nu este cazul. Dar este bine
că, cel puţin, acum înţelege problema şi nu se va mai lăsa prostit cu obişnuitele promisiuni, va
putea lua o poziţie justă şi onestă faţă de asemenea subalterni şi, în viitor, nu va mai avea de
ce să acopere un salariat alcoolic.
În rezumat: nimeni nu trebuie să fie concediat pentru că este alcoolic, dacă vrea să
înceteze băutul. Este bine să i se dea o şansă reală. Dacă nu poate sau nu vrea să înceteze, este
bine să fie dat afară. Excepţiile de la cele două alternative sunt puţine.
Considerăm că această abordare va rezolva câteva lucruri. Va permite reabilitarea unor
oameni buni şi, în acelaşi timp, dumneavoastră nu veţi mai avea reţineri când vine vorba de
scăpat de cei care nu pot sau nu vor să se facă bine. Alcoolismul poate cauza firmei
dumneavoastră pierderi considerabile în timp, oameni şi reputaţie. Sperăm că sugestiile
noastre vor contribui la repararea acestor fisuri. Credem că avem dreptate când vă îndemnăm
să puneţi capăt pierderilor de acest gen şi să daţi o şansă de mare preţ cuiva care merită
osteneala.
Acum câteva zile, cineva din A.A. l-a abordat pe această temă pe vice-preşedintele unui
mare concern industrial, care a replicat:
– Sunt foarte bucuros că voi, băieţi, nu mai beţi. Dar politica noastră este să nu ne
amestecăm în obiceiurile personale ale salariaţilor noştri. Dacă cineva bea atât de mult încât
aduce prejudicii muncii sale, îl dăm afară. Nu văd cum ne-aţi putea ajuta, când, după cum
vedeţi, noi nu avem nici o problemă cu alcoolismul.
Acea companie cheltuieşte, în fiecare an, milioane de dolari pentru cercetări. Costurile
de producţie sunt calculate până la cea mai mică zecimală. Au locuri de recreere şi asigurări
pentru salariaţi. Se manifestă un interes real pentru bunăstarea salariaţilor, atât din motive
umanitare cât şi pentru bunul mers al afacerilor. Doar cu alcoolismul... ei n-au nici o
problemă. Aşa cred ei.
Poate că este o atitudine tipică. Noi, cei care avem o vastă experienţă în lumea afacerilor
şi am văzut lucrurile din unghiul de vedere al alcoolicilor, n-am putut să nu zâmbim în faţa
ALCOOLICII ANONIMI
84
opiniei sincere a domnului respectiv. Ar fi şocat rău de tot, dacă ar şti cât de mult pierde anual
concernul lui din cauza alcoolismului. În acea industrie lucrează probabil un mare număr de
alcoolici, activi sau potenţiali. Suntem convinşi că directorii marilor întreprinderi nu au decât
o foarte vagă idee despre cât de răspândită este problema aceasta. Chiar şi în cazul în care
consideraţi că la firma dumneavoastră nu există probleme legate de alcoolism, se merită să
mai aruncaţi o privire din când în când asupra situaţiei, în viitor. S-ar putea să descoperiţi
lucruri interesante.
Desigur, în capitolul acesta este vorba despre alcoolici, oameni bolnavi, oameni
tulburaţi mintal. Vice-preşedintele la care ne-am referit mai sus se gândea probabil la băutorii
care beau dintr-un obicei prost sau fără să gândească. Cu privire la aceştia, politica
întreprinderii lui este, fără îndoială sănătoasă, dar el nu face distincţia între asemenea băutori
şi alcoolici.
Nu i se poate pretinde nimănui să acorde salariatului alcoolic o cantitate exagerată de
timp şi atenţie sau favoritisme de vreun fel. Cine se însănătoşeşte cu adevărat, nu va aştepta
aşa ceva niciodată şi nu va pretinde nimic de la nimeni. Dimpotrivă, va munci ca un apucat şi
vă va fi recunoscător până la sfârşitul vieţii lui.
Eu sunt astăzi proprietarul unei mici întreprinderi şi am doi angajaţi alcoolici care aduc
venituri cât cinci oameni normali. Şi de ce nu? Au o atitudine nouă şi au fost salvaţi de la
groapă când mai aveau zile. Fiecare minut petrecut în ajutarea lor să iasă la liman, a fost o
mare bucurie pentru mine.17
17 Vedeţi Anexa VI. Vom fi fericiţi să vă ajutăm dacă ne contactaţi
85
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu