TRADIŢIA 6

"Este foarte necesar ca nici un grup AA să nu sprijine, să nu finanţeze şi să nu intituleze ca AA nici un alt organism, înrudit sau nu cu Alcoolicii Anonimi, ca nu cumva problemele de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru primordial."

În momentul în care am văzut că aveam un răspuns la problema alcoolismului, era în

logica lucrurilor (sau, cel puţin, aşa ni se părea nouă atunci) să simţim că aveam un răspuns şi

la multe altele. Mulţi credeam că grupurile AA pot intra în afaceri, că ar putea finanţa orice

acţiune în domeniul alcoolismului. De fapt, simţeam ca pe o datorie a noastră să trîntim

puternicul nume al AA-ului în spatele oricărei cauze meritorii.

Iată cîteva dintre visele noastre. Spitalele nu iubeau alcoolicii; deci, ne-am gîndit să ne

construim propriile spitale. Publicul avea nevoie să afle ce este alcoolismul, aşa că noi vom

educa publicul; chiar vom rescrie manualele şcolare şi cărţile medicale. Vom culege beţivii

din şanţuri, îi vom sorta pe cei care mai pot să se recupereze şi vom asigura celorlalţi

posibilitatea de a-şi cîştiga existenţa, în nişte condiţii de izolare tip carantină. Poate că acele

locuri de carantină pentru alcoolici vor aduce mari venituri, pe care să le putem folosi în

scopul altor lucruri măreţe. Ne gîndeam foarte serios să rescriem legile ţării, astfel încît

alcoolicul să fie declarat în mod legal un om bolnav. Deci, alcoolicii nu vor mai fi închişi;

tribunalul ni-i va încredinţa nouă, în libertate condiţionată. Vom răspîndi AA-ul în

întunecatele tărîmuri ale adicţiei la droguri şi ale criminalităţii. Vom forma grupuri separate,

pentru depresivi şi paranoici; cu cît va fi depresia mai mare, cu atît va fi mai pe placul nostru.

Părea absolut raţional că, dacă alcoolismul putea fi rezolvat, tot aşa putea fi rezolvată orice

problemă.

Ni se părea că vom putea transmite ce aveam noi în fabrici, şi-i vom face astfel pe

muncitori şi patroni să se iubească. Seriozitatea onestităţii noastre va purifica, în curînd, viaţa

politică. Braţ la braţ cu religia, pe de o parte şi cu medicina, pe de alta, vom rezolva problema

diferenţelor dintre cele două. Pentru că noi am învăţat să trăim atît de fericiţi, îi vom putea

învăţa pe toţi ceilalţi cum s-o facă. Neîndoios, gîndeam noi, Societatea Alcoolicilor Anonimi

se va putea dovedi vîrful de lance al unei noi ordini spirituale! Vom putea transforma o lume

întreagă.

Da, noi, membrii AA, am avut asemenea vise. Şi era natural să le avem, din moment ce

majoritatea alcoolicilor sînt nişte idealişti rataţi. Aproape fiecare dintre noi îşi dorise să facă

lucruri măreţe şi bune, să întruchipeze mari idealuri. Toţi sîntem nişte perfecţionişti care,

nereuşind să ajungem perfecţi, am căzut în cealaltă extremă şi am pornit pe drumul băutului

şi al "filmelor rupte." Providenţa, prin AA ne-a ajutat să atingem idealul. Atunci, de ce să nu

împărtăşim lumii întregi modul nostru de viaţă?

Deci, ne-am lansat în planurile de spitale AA - toate au eşuat, pentru că este imposibil să

împingi un grup AA în afaceri; prea mulţi bucătari-şefi strică ciorba. Grupurile AA s-au

aventurat şi în planurile educaţionale, dar cînd au început să se laude în public, pentru un

merit sau altul, oamenii n-au mai ştiut ce să creadă. AA-ul dregea alcoolici sau era un proiect

educaţional? Programul AA era spiritual sau medical? Era o mişcare de reformă? Spre

consternarea noastră, ne-am pomenit logodiţi cu tot felul de activităţi, unele bune, altele mai

puţin bune. Văzîndu-i pe alcoolici aruncaţi, vrînd-nevrînd, fie în închisori, fie în aziluri, am

început să strigăm: "Ne trebuie o lege!" Membrii AA au început să bată cu pumnul în masă

comitetelor legislative şi să se agite pentru reforma legilor. Au oferit cîteva articole de ziar

bune, dar cam atît. Ne-am văzut gata de a ne împotmoli în politică. Am înţeles că era

imperativ necesar, chiar şi în interiorul Comunităţii, să renunţăm la numele AA din

identitatea cluburilor şi a clădirilor utilizate pentru activităţi de tip Pas 12.

Aceste acţiuni îndrăzneţe au implantat o convingere cu rădăcini adînci - şi anume, că nu

ne puteam permite, indiferent de circumstanţe, să sprijinim nici o activitate înrudită sau

asemănătoare, oricît de bună era ea. Noi, Alcoolicii Anonimi nu puteam face totul, pentru toţi

oamenii şi, mai ales, nici nu era cazul să încercam aşa ceva.

Cu cîţiva ani în urmă, acest principiu al "neangajării în treburile altora" a fost supus unui

test vital. Cîteva dintre marile companii specializate în distilarea băuturilor s-au lansat în

domeniul educaţiei privind consumul de alcool. Ar fi un lucru bun, gîndeau aceste companii,

ca, în comerţul cu băuturi alcoolice, să se facă simţită responsabilitatea faţă de binele public.

Voiau ca oamenii să înţeleagă faptul că băutura trebuie savurată, nu folosită abuziv; băutorii

înrăiţi ar face bine să se domolească, iar băutorii-problemă - alcoolicii n-ar trebui să bea

deloc.

Una dintre asociaţiile lor comerciale se întreba cum să fie condusă această campanie.

Desigur, vor folosi calea undelor, presa, şi filmul, ca să se facă înţeleşi. Dar care ar fi

persoana cea mai potrivită care să fie în frunte? Imediat s-au gîndit la Alcoolicii Anonimi.

Dacă puteau găsi un membru AA care să facă legătura cu publicul, nu era acesta persoana

ideală? Va fi omul care cunoaşte problema mai bine ca oricine. Legătura sa cu AA-ul urma să

fie de mare valoare, pentru că aceasta Comunitate era în graţiile publicului şi nu avea nici un

duşman în lumea asta.

Curînd, şi-au ochit omul, un membru AA cu experienţa necesară. Imediat, acesta s-a

prezentat la Birourile de Servicii din New York şi a întrebat: "Este printre tradiţiile noastre

ceva care să vorbească despre vreo primejdie, dacă accept această sarcină? Mie mi se pare că

este vorba de un gen de educaţie sănătoasă şi nu prea are cum da naştere la controverse. Voi,

cei de la Birourile de Servicii, vedeţi ceva ce n-ar merge?"

La prima vedere, părea întra-adevăr un lucru bun. Apoi, s-a strecurat îndoiala. Asociaţia

respectivă voia să folosească numele întreg al membrului AA în toate reclamele; urma ca el

să fie descris atît ca director al publicităţii asociaţiei, cît şi ca membru al Alcoolicilor

Anonimi. Desigur, nu se putea obiecta cu nimic unei activităţi care l-ar fi implicat pe

prietenul nostru datorită capacităţilor sale de a ţine legătura cu publicul său pentru

cunoştinţele sale în privinţa alcoolismului. Dar, acesta era doar un aspect al situaţiei de

atunci. Căci, nu numai că un membru AA avea să-şi vadă numele dezvăluit la nivel public,

dar urma să lege numele Alcoolicilor Anonimi de acest proiect educaţional, despre care era

vorba, în mintea a milioane de oameni. Nu s-ar fi putut ocoli atunci realitatea că AA-ul s-a

apucat să susţină stilul educaţional al comerţului cu băuturi.

Din clipa în care am văzut cît era de compromiţător acest fapt, l-am întrebat pe

directorul-în-devenire al publicităţii cum vedea el lucrurile. "Sfinte Sisoe!", a exclamat el,

"sigur că nu pot face aşa ceva. Nici nu se va usca bine cerneala de pe primul afiş, că va şi auzi

strigătul înfricoşător din tabăra extremiştilor anti-alcool. Vor căuta cu lumînarea un membru

AA onest ca să-şi transmită propriul lor gen de educaţie. Iar AA-ul va ateriza exact la mijloc,

între cele două tabere adverse - cei care fac reclamă băuturii şi cei care vor să impună

abstinenţa. Jumătate din populaţia acestei ţări va crede că AA-ul este aliat cu cei care

propovăduiesc abstinenţa, la extrem, cealaltă jumătate va crede că ne-am dat cu ceilalţi. Ce

harababură ar ieşi!"

"Şi totuşi," i-am spus noi, "ai dreptul, prin lege, să faci acest serviciu asociaţiei

respective."

"Ştiu, dar acum nu este vorba de legal sau nelegal. Alcoolicii Anonimi mi-au salvat

viaţa, şi pentru mine, interesul Comunităţii vine pe primul loc. În nici un caz nu vreau să fiu

eu acela care să plaseze AA-ul într-o situaţie dificilă, ca cea care s-ar naşte dintr-o asemenea

acţiune!"

Prietenul nostru a spus tot ce se putea spune despre "angajarea" AA-ului. Acum am

văzut, mai limpede ca oricînd, că nu ne puteam permite să împrumutăm numele AA-ului nici

unei cauze exterioare programului nostru de recuperare.