Pasul Doi
“Am ajuns la credinţa cã o
Putere Superioarã ne poate reda sãnãtatea mentalã.”
Principalul principiu spiritual prezentat în
Pasul Doi este cã existã o Putere Superioarã nouã şi care ne oferã ajutor
pentru a sãnãtatea noastrã mentalã, indiferent dacã trãim cu un alcoolic sau
nu. Pasul Doi ne spune cã, deşi suntem neputincioşi, nu suntem lipsiţi de
speranţã şi nu suntem singuri. Pentru mulţi dintre noi e greu de înţeles
aceastã formulare de Putere Superioarã . Unii au crezut la început cã e vorba de
o entitate spiritualã. Dar nu e. Ne referim la o Putere plinã de iubire, grijã
care ne oferã ghidaj în rezolvarea problemelor pe care le creeazã boala
alcoolismului.
Dacã citim cu atenţie Pasul Doi, vedem cã “am
ajuns la credinţa” este formulat la timpul trecut. Ca toţi ceilalţi paşi, Pasul
Doi reflectã experienţa celor care au fost înaintea noastră şi aratã cã, peste
timp, putem gãsi rãspunsuri la dilemele noastre. Puţini dintre noi au venit la
prima întâlnire complet convinşi cã existã o Putere Superioarã care ne poate
îmbunãtãţi vieţile. Pãi dacã exista, atunci de ce suntem aşa de nefericiţi şi
de confuzi? Credinţa creşte atunci când ne deschidem minţile suficient pentru a
accepta ideea ca o resursã spiritualã ne-ar putea ajuta în rezolvarea problemelor
noastre. Ascultãm experienţa celorlalţi şi vrem şi noi ceea ce au ei: pace,
seninãtate, fericire, credinţã şi bucurie. Mulţi membri, deşi sunt plini de
îndoieli, sunt dispuşi sã caute şi alte soluţii decât cele pe care le-au
încercat pânã acum. Bunãvoinţa de a asculta şi de a accepta o alternativã -
chiar şi o Putere Superioarã – deschide uşa cãtre Pasul Doi.
Cu Pasul Doi şi cu sprijinul comunitãţii,
începem sã învãţãm cum sã recunoaştem şi sã acceptãm rolul nostru în boala de
familie a alcoolismului. Dragostea şi acceptarea pe care le regãsim în Al-Anon
ne ajutã sã ne iubim şi sã ne acceptãm pe noi înşine cu toate imperfecţiunile
pe care le avem.
Acceptarea Pasului Doi este un punct de pornire în facerea celorlalţi
paşi ai programului Al-Anon. Ignorarea Pasului Doi şi trecerea la urmãtorii
indicã lacune în acceptarea Pasului Unu. Mulţi membri au probleme în a începe
sa facã acest pas în propria recuperare. Participarea la întâlniri e doar
începutul; în plus faţã de grup, avem nevoie de ghidarea oferitã de un “naş”.
Înţelepciunea membrilor care au lucrat aceşti paşi înaintea noastrã e esenţialã
în înţelegerea completã a rãspunsurilor spirituale şi a ghidãrii pe care o
experimentãm. Având încredere în grupul şi în naşul nostru sunt adevãrate trepte în acceptarea unei
Puteri Superioare nouã.
Pentru cei care vin la
Al-Anon cu credinţã în Dumnezeu, Pasul Doi poate fi o idee foarte bine primitã;
conceptul de a se preda unei Puteri Superioare familiare pentru a primi ajutor
va fi uşor de acceptat. Unii s-ar putea sã se teamã de Puterea lor Superioarã
şi le e dificil sã se imagineze cerând ajutor unui Dumnezeu atât de sever.
Alţii dintre noi
resping orice religie de orice fel şi spun cã sunt agnostici sau atei. E
important sã înţelegem cã, indiferent dacã suntem practicanţi ai unei religii
anume sau nu, suntem bineveniţi în Al-Anon. Totuşi, atunci când ajungem la
Pasul Doi, putem deveni suspicioşi cã ne va fi prezentatã o ideologie a
grupului şi cã vom fi forţaţi sã ne conformãm
sau sã plecãm. Însã, atunci când membrii grupului ne vor orienta spre a ne
defini propriul concept de Putere Superioarã, vom ajunge sã credem cã o astfel
de Putere existã şi cã ea ne-ar putea ajuta.
Pentru a înţelege Pasul Doi, trebuie sã
înţelegem cã “avem de ales”. Dacã ar fi întrebaţi membrii grupurilor din toatã
lumea, s-ar observa cã fiecare persoanã reacţioneazã diferit faţã de definirea
Puterii Superioare. Dacã ne opunem lui Dumnezeu ca Putere Superioarã, atunci
putem folosi grupul ca pe o putere mai mare decât noi înşine. În grup vom
întâlni oameni ca şi noi care se confruntă cu aceleaşi probleme cu ale noastre
şi care găsesc de multe ori rezolvări creative la care poate noi nici măcar nu
ne-am gândit. Sau atitudini care fac ca situaţii similare cu ale noastre să fie
mi uşor de tolerat. Credem că mai multe capete sunt mai bune decât unul singur
şi că acestea adună înţelepciunea colectivă a grupului.
Dacă ne “luptăm” cu conceptul de Putere
Superioară, începem să acţionăm pe baza lui “ca şi cum”. Reflectând asupra unor
perioade mai senine şi mai liniştite din viaţa noastră, începem să îl apreciem
mai mult pe “astăzi”. Sloganul “Fiecare zi la rândul ei” capătă noi înţelesuri
pe parcurs ce începem să citim zilnic câte un pasaj din Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon, Alateen - O zi odată sau Curajul
de a schimba: Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon II. Cu ajutorul grupului
sau naşului nostru, începem să ne rugăm sau să medităm, chiar dacă nu avem idee
despre cine ascultă rugăciunile noastre. Începem să ne purtăm ca si cum credem
nu doar într-o Putere Superioară, ci şi că suntem iubiţi şi sprijiniţi. Unii
membri au spus că, înainte, se temeau de Dumnezeu aşa cum îl înţelegeau ei şi
că acum vorbesc despre un Dumnezeu al iubirii. Rugăciunea pentru Seninătate,
des folosită la întâlniri, e o rugăciune universală care îi ajută pe mulţi
membri să relaţioneze cu Dumnezeu, aşa cum îl înţeleg ei:
Rugăciunea pentru
Seninătate: “Doamne, dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot
schimba, curaj să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea de a le deosebi”.
Indiferent de religia sau credinţa noastră,
indiferent de felul în care definim noi Puterea Superioară, începem să ne dorim
redarea sănătăţii noastre mentale. Motivaţi fiind, începem să căutăm o putere
mai mare decât noi înşine care să ne însoţească pe drumul recuperării. În Pasul
Unu am învăţat că noi nu am cauzat boala alcoolismului, că nu o putem trata şi
nici controla. Pasul Doi ne oferă o alternativă: sănătatea mentală. Cu această
nouă perspectivă în minte, începem cu adevărat să simţim speranţa de care
vorbesc atât de mulţi.
Sănătatea poate fi definită în multe feluri.
Mulţi au spus că nu i-au mai cumpărat de băut alcoolicului; alţii vorbeau
despre retragerea lor din situaţiile tumultoase. Alţii vorbesc despre
argumente … doar spunând “s-ar putea să ai
dreptate”. O baie cu spumă sau o zi în aer liber pot să îţi ofere alte
perspective asupra situaţiei. Treptat şi recunoscători, ne dezvoltam credinţa
într-o Putere Superioară. Începem să ne dăm seama că dacă vechile comportamente
“revin”, ele nu vor mai “ zăbovi” o perioadă prea îndelungată.
Ce are de-a face credinţa cu o Putere
Superioară? Credinţa ne înconjoară în viaţa de zi cu zi. Atunci când ne trezim
dimineaţa, credem că va fi lumină atunci când vom trage draperiile. Atunci când
plecăm de acasă, credem că motorul maşinii va porni, că ceilalţi şoferi vor
merge pe partea lor de drum şi că vom ajunge teferi la destinaţie. După ce
plecăm de la Al-Anon avem credinţa că şedinţele se vor ţine săptămână de
săptămână. Mai mult, atunci când plecăm de la o şedinţă, luăm cu noi credinţa
şi înţelepciunea celorlalţi, cuvintele de dragoste, de încurajare, experienţa
şi speranţa de care avem nevoie pentru progresul nostru spiritual. Plecăm şi cu
o încredere regăsită faţă de redarea sănătăţii noastre mentale.
Aici vei găsi câteva idei pe care membrii le-au folosit pentru a-şi
dezvolta încrederea într-o putere mai mare decât ei înşişi.
› Spune Rugăciunea
pentru Seninătate în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară sau în orice moment
în care te simţi copleşit sau nu eşti în largul tău.
› Meditează asupra
fiecărui cuvânt din “Doamne, dă-mi seninătatea”.
› Rămâi liniştit şi
cere ajutor ori de câte ori o situaţie pare prea dificilă.
› Încearcă să
identifici şi să recunoşti comportamentele sănătoase. Notează micile minuni
care ţi se întâmplă – un telefon de la un prieten, un căţel care se ţine după
tine, etc.
› Acţionează ca şi
cum ai avea credinţă. Rămâi calm, cere sprijin, apoi fă-ţi treburile zilnice de
parcă ce trebuie să se întâmple se va întâmpla.
› Râzi! Încearcă să
îţi aminteşti ceva amuzant de împărtăşit la şedinţă.
› Fă o listă cu
lucruri care ţi s-au întâmplat, care îţi depăşesc înţelegerea şi care ţi-ar
putea sugera existenţa unei Puteri Superioare.
› Cere “curaj să
schimbi ceea ce poţi” şi apoi nu te mai gândi la rezultate.
Alcoolismul este la fel de înşelător şi viclean pentru familie ca şi
pentru alcoolic. Studiind Pasul Unu şi Doi, trebuie să admitem cu umilinţă că
avem slăbiciuni. Însă, facerea acestor doi paşi ne oferă o nouă speranţă.
Rugăciunea pentru Seninătate capătă acum noi înţelesuri. Poate fi foarte util
pentru toţi membrii Al-Anon să ajungă să creadă că le poate fi redată sănătatea
mentală. Cu această credinţă, suntem dispuşi să “le lăsăm şi să Îl lăsăm pe
Dumnezeu” şi să credem sincer într-o Putere mai mare decât noi înşine.
Membrii îşi împărtăşesc
experienţa, puterea şi speranţa…
››› Ce a intenţionat iniţial Creatorul meu…
Cu ceva vreme în urmă am citit undeva despre curăţenia şi restaurarea
care se făceau într-o capelă vestită. Frescele ei erau garnisite cu praf de
secole. Restauratorii au înlăturat strat după strat toată mizeria, în căutarea
capodoperei originale. Înainte ca proiectul să ajungă la jumătate, a intervenit
o controversă. Culorile folosite de către artistul originar erau mult mai puternice
decât se aştepta cineva. Ele luceau foarte tare, însă lumea se obişnuise cu
formele cenuşii, mohorâte care fuseseră în capelă atât de mult timp. Porţiunile
curăţate apăreau destul de ţipătoare în comparaţie cu restul. Acest porţiuni pe
jumătate luminoase, pe jumătate întunecate au devenit un straniu paradox.
Procesul s-a transformat într-o dilemă tulburătoare. Ar trebui să continue
restaurarea sau să renunţe la ea şi să refacă totul aşa cum era în mod
obişnuit?
Pe parcurs ce mi-am
făcut Pasul Doi, m-am confruntat cu acelaşi tip de întrebări. Crescând într-o
familie afectată de boala alcoolismului, mi-am văzut mereu viaţa prin
învelişurile groase şi obscure ale bolii. Habar nu aveam ce se găsea dedesubt.
Odată ce am început să practic principiile Al-Anon-ului, au început să apară
schimbările. Eram atât de obişnuită cu felul in care fusese viaţa mea că aceste
transformări îmi păreau îngrozitoare şi urâte. Ca şi în poveste cu opera pe
jumătate restaurată, descopeream şi la mine părţi care nu se potriveau cu
restul. Aveam două alternative: puteam să rămân aşa cum eram sau puteam să
continui restaurarea a ceea ce Dumnezeu avusese în gând pentru mine.
Din fericire, ca şi
cei competenţi în restaurarea capelei, am decis să am încredere în ultima
variantă. Cu timpul, noile părţi s-au amestecat cu restul şi nu au mai atras
atenţia asupra lor în moduri atât de deranjante. Cu cât m-am “restaurat” mai
mult, cu atât am devenit mai rezistentă.
Eram ascunsă în
spatele unor ani întregi de durere, ruşine, vină şi suferinţă. Pasul Doi mi-a
făcut viaţa mai luminoasă şi mai frumoasă decât aş fi crezu vreodată că este
posibil. Potenţialul fusese acolo dintotdeauna, aşteptând mâna unei Puteri
iubitoare care să o aducă la suprafaţă. Procesul mi-a redat o viaţă plină de
frumos, dragoste, seninătate şi echilibru.
››› Mă identificam cu ultima frunză…
Într-o zi mohorâtă de toamnă,
viaţa mi se părea ca într-o iarnă fără de sfârşit. Soţul meu mă sunase la
serviciu pentru încă o problemă tulburătoare. Eram atât de supărată încât nu mă
puteam concentra asupra muncii mele. Încă o dată, am devenit complet obsedată
de alcoolic şi de problemele recuperării noastre.
Ceva mai devreme în
acea săptămână, participasem la o şedinţă de grup. Auzisem pe cineva spunând
cum a ieşit dintr-o situaţie dificilă pentru a-şi găsi un nou punct de atenţie.
Mă gândeam că dacă aş ieşi din birou pentru câteva minute m-aş simţi mai bine.
Mi-am luat haina, am
mers spre lift şi am decis să iau o gură de aer curat. I-am deschis uşa unei
brize de aer rece. Singură, m-am uitat spre cer şi am spus: “Dumnezeule, nu pot
să fac faţă! Asta este toată a Ta!” instantaneu, o ultimă frunză dintr-un copac
din apropiere a început să se legene şi să se legene spre pământ. Am rămas
acolo uimită. După ce frunza a aterizat uşor, am auzit : “Este în regulă. Pot
să îi fac faţă”. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz. Mi-am dat seama că pentru
prima dată “le-am lăsat şi L-am lăsat pe Dumnezeu”. M-am simţit liniştită. Ani
mai târziu, stăteam într-un grup de studiu ce se baza pe cei 12 Paşi. Liderul a
cerut ca fiecare să împărtăşească experienţa Pasului Doi. M-am gândit la o zi
rece de toamnă din urmă cu mulţi ani. Atunci am ajuns să cred că o Putere
Superioară mie însămi poate să îmi redea sănătatea mentală. Recuperarea mea în
Al-Anon mi-a produs multe experienţe neaşteptate dar experienţa Pasului Doi a
fost cea mai impresionantă.
››› Mi-a deschis calea spre sănătate mintală
Dintre toţi cei 12 Paşi, Pasul Doi este
preferatul meu. Când am ajuns în recuperare cu mulţi ani în urmă, nu ştiam că
nu eram “sănătoasă la minte”. Am crescut într-o familie de alcoolici şi nebunia
bolii a fost tot ceea ce am cunoscut. Aşa a fost să fie. Ceea ce mă surprinde
acum este faptul că niciodată nu m-am întrebat dacă există vreun alt mod de
a-ţi trăi viaţa. Cred că am fost atât de copleşită de traiul într-un cămin
alcoolic, încât , până nu am ajuns în recuperare niciodată nu mi-am pus astfel
de întrebări.
A fost nevoie de câţiva ani de zile pentru ca
semnificaţia Pasului Doi să prindă rădăcină. Mi-a trebuit mult timp pentru ca
să admit că felul în care îmi trăiam viaţa era un rezultat al nebuniei pe care
boala alcoolismului a adus-o în viaţa noastră. Nu am ştiut că o viaţă trăită în
frică, pe care am experimentat-o în copilărie, nu este cel ,mai bun mod de a trăi.
Nu ştiam că fusese ceva foarte greşit în felul în care am fost crescută. Ceea
ce auzeam în întâlniri m-a îngrozit – aproape suficient de mult încât să nu
vreau să mă mai întorc. Totuşi viaţa mea se înrăutăţea. Am încercat mai multe
lucruri pentru a găsi răspunsuri. Am încercat consilierea, terapia, tratamentul
medicamentos şi tone de cărţi de autoajutor. În cele din urmă am ajuns să fiu
foarte depresivă şi să am gânduri sinucigaşe. În acest moment am descoperit un
consilier de treabă care şi-a dat seama că alcoolismul ar putea să fie problema
mea ascunsă. Acesta mi-a spus, că Al-Anon este şi pentru copii adulţi ai
alcoolicilor. După mai multe îndemnuri m-a convins să găsesc un grup Al-Anon.
M-am întors la program pentru mine însămi şi nu pentru a repara pe
altcineva. Detectasem deja nebunia din viaţa mea. De fapt cu cât auzeam mai
multe mesaje despre Pasul Doi, parafrazam pasul spunând că mie nu îmi reda
sănătatea mentală, ci îmi făcea cunoştinţă cu ea. Nebunia din familia mea
alcoolică era tot ce ştiam. Abandonarea, respingerea şi negativismul îmi păreau
normale. Puţin câte puţin blândeţea şi grija oamenilor de la Al-Anon a început
să îşi facă efectul asupra mea. Am început să merg în mod regulat la întâlniri.
Acesta era secretul.: “Trebuia să mă întorc astfel încât să pot simţi constanţa
pe care nu o avusesem niciodată în familia mea”.
Poveştile altor oameni m-au şocat, abuzuri
fizice, violenţă şi abuz sexual – nu avusesem de a face cu aceasta. Dacă ele mi
s-ar fi întâmplat nu mi-aş fi imaginat împărtăşindu-le într-o cameră plină de
străini. Nu mă vedeam fiind atât de directă şi sinceră pentru că a ascunde a
fost mereu modul meu de a trăi. Deşi povestea mea era diferită de a celorlalţi
mi-am dat seama că împărtăşeam aceleaşi sentimente. Puţin câte puţin am început
să povestesc despre ceea ce îmi aminteam. Simţeam că ezit pentru că nu ştiam
cum să am încredere. Treptat am învăţat că puteam să am încredere în persoanele
de la Al-Anon dar mai ales că pot să am încredere în mine. Mi-a luat mult timp
să înţeleg mesajul pasului doi. Pot să îmi dau seama de progresul pe care l-am
făcut ori de câte ori mă întâlnesc cu familia mea. Nici unul dintre ei era in
recuperare deşi continui să sper că măcar unul sau doi mi se vor alătura.
Recuperarea mea a fost destul de singuratică uneori pentru că mă simţeam
înstrăinată de familia mea. Cu cunoştinţele câştigate pe la întâlniri şi din
paşi pot să văd nebunia familiei mele acolo unde ei nu pot vedea. De cele mai
multe ori aceasta ia forma abuzurilor verbale şi emoţionale. E foarte subtil şi
dificil să îţi dai seama de ele. Până când nu am avut încredere în sentimentele
şi reacţiile mele nu am putut să văd cât de mult pot răni aceste forme de abuz.
A fost dificil şi dureros să-mi depăşesc negarea, dar în cele din urmă, nu am avut
de ales. Preţul pe care îl pierdeam prin
durere şi pierderi era mult prea mare pentru a-l continua să îl plătesc.
Nu pot să spun că mi-am recăpătat echilibrul
din momentul în care am venit la Al-Anon. Mi se întâmpla de multe ori să fiu
acaparată de această boală. Acum îmi dau seama mult mai repede de asta pentru
că nu mă mai simt bine. În aceste momente mă întorc spre Puterea Superioară şi
repet Pasul Doi. Mă rog să îmi fie redată sănătatea mentală .
Cum să lucrezi Pasul Doi?
“Am ajuns la credinţa cã o Putere Superioarã ne
poate reda sãnãtatea mentalã.”
Următoarele întrebări ne pot ajuta –fie individual, fie în grup – să ne
dezvoltăm înţelegerea relaţiei între Puterea noastră Superioară şi vieţile
noastre.
1.› Care este în acest moment
conceptul meu de Putere Superioară?
2.› Ce m-ar costa să permit
schimbarea conceptului meu de Putere Superioară?
3.› Experienţele mele din
trecut mi-au afectat conceptul de Putere Superioară? Dacă da, cum anume?
4.› Ce anume sper să câştig din
acceptarea unei puteri mai mare decât mine însămi?
5.› Simt îndrumarea spirituală
în viaţa mea? Cum?
6.› Cum aş putea descrie
Puterea Superioară pe care am regăsit-o în Al-Anon?
7.› Ce înseamnă “lasă-le şi
lasă-L pe Dumnezeu” pentru mine?
8.› Ce înseamnă credinţa pentru
mine?
9.› Cu cine şi în ce
circumstanţe mă simt confortabil să discut despre experienţele mele spirituale?
› Ce anume aş putea
câştiga din credinţa că aş putea fi sprijinit şi iubit de o putere mai mare
decât mine însumi?
10.› Ce înseamnă pentru mine “am
ajuns la credinţa”?
11.› Ce înseamnă pentru mine
sănătatea mentală?
12.› Cum anume mi-a afectat
situaţia alcoolicului sănătatea mentală? Dar viaţa mea?
13.› I-am permis alcoolismului
să devină Puterea mea Superioară? Cum?
14.› Cum anume mi-a fost
tulburată gândirea de către încercările de a controla comportamentul
alcoolicului?
15.› Cum m-am întors către o
Putere mai mare decât mine însămi în momente de mare nevoie? Am sunat un alt
membru Al-Anon? Pe naşul meu? Am citit literatura Al-Anon? Am fost la
întâlniri? Dacă nu, de ce nu?
16.› Lucrând acest pas, pot să
îi descriu grupului sau naşului meu o experienţă legată de Pasul Doi? Şi în
scris?
17.› Când am făcut din nou şi
din nou un lucru în acelaşi mod. Aşteptând rezultate diferite?
ass=MsoNormal style='text-align:justify'>20.› Mă simt atras/ă de alcoolici sau alţi oameni
car par să aibă nevoie de mine pentru a-i “repara”? Cum am încercat să fac
asta?
21.› Am încredere în sentimentele mele? Îmi cunosc
sentimentele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu