CAPITOLUL “POVESTEA LUI BILL”
Suntem încă la pasul 1. Deci, pe măsură ce trecem prin povestea lui Bill, vom căuta:
1.
Identificarea,
2.
Progresia
alcoolismului (Bill ajunge
să bea în cele din urmă din cel mai rău motiv dintre toate, uitarea completă)
3.
Recuperarea
lui Bill.
IDENTIFICAREA
Ne amintim că Bill era pe cale să se îmbete și
nu s-a dus la Dr. Bob pentru a-l trezi pe Dr. Bob. S-a dus să-l vadă pe
doctorul Bob pentru ca el, Bill Wilson, să nu bea. Așa că s-a dovedit în
acea noapte că lucrul cu un alt alcoolic era vital și pentru propria recuperare.
Bill a fost surprins să afle că Dr. Bob
era deja în Grupurile Oxford. Știa mai multe despre soluție (experiența
spirituală și programul de acțiune) decât știa Bill, dar nu reușise niciodată
să le aplice la profunzimea necesară pentru a se recupera, pentru că el nu
știa ce era în neregulă cu el (problema!). A crezut că este puterea voinței. A
crezut că este caracterul moral. A crezut că este un păcat. De ce nu ar
fi, asta i-au spus toată lumea până atunci? Și ceea ce l-a interesat cu
adevărat a fost mesajul că Bill a trebuit să abordeze problema, nu
soluția, nu programul de acțiune, ci în ce constă cu adevărat alcoolismul.
Bill a vorbit
pentru prima data cu Dr. Bob despre o alergie fizică care l-a făcut
să-și dorească mai multe băuturi după ce a luat o băutură și dr. Bob a spus că
aşa i se întâmplă și lui. A vorbit despre obsesia minții - idea
de a bea. Și dr. Bob a spus, ei bine, am aceleași genuri de gânduri; chiar știi
despre ce vorbești. Astfel ei au ajuns la un acord privind boala
alcoolismului. Bill a explicat-o în detaliu, iar Dr. Bob a spus că ăsta sunt
eu, exact aşa am baut, chiar știi despre ce vorbești. Astfel a început să se realizeze identificarea.
Este prima dată
când Bill încerca asta. Tuturor le vorbise mereu despre soluție: marea
experiență spirituală. Cu Dr. Bob, nu a vorbit deloc despre cum bea Dr.
Bob. Bill a vorbit despre băutul lui. Și prin împărtășirea poveștii sale,
vorbind despre propria sa alergie, dr. Bob se putea vedea imediat în ea. Prin
împărtășirea propriei povești, vorbind despre obsesia minții sale, Dr. Bob a
putut să se vadă imediat în ea. Și a putut vedea unde devenise
absolut neputincios față de alcool (pasul 1). Apoi a început să
aplice micul program de acțiune la o profunzime în care nu fusese niciodată capabil
să o facă înainte. Apoi a avut o experiență spirituală (o profundă modificare
a reacţiei lui la viaţă, anexa II, Experienţa spirituală, Big
Book, pag. 569) și s-a recuperat din alcoolism (a
recâştigat sănătatea fizică şi mentală).
Mai departe, Bill
și Bob merg și vorbesc cu Bill Dobson (omul de pe pat). Nu au vorbit cu Bill
Dobson despre cum bea Bill Dobson. Au vorbit cu el despre propria lor
băutură. Și prin împărtășirea poveștilor lor, Bill Dobson a putut vedea imediat
care era problema lui. Şi-a dat seama că
n-a știut niciodată despre alergia fizică și obsesia minții.
Astfel au devenit trei. În vara lui 1935, în
Akron, toți trei cunosc problema, toți trei cunosc soluția, toți
trei au aplicat programul de acțiune (cei 12 paşi), au avut
o experiență spirituală* (o profundă modificare a
reactiei la viata) și s-au recuperat (au redobândit sănătatea
fizică şi mentală) din alcoolism.
Vedem că Bill a învățat foarte
devreme cât de important este să-ți împărtășești povestea cu un alt
alcoolic când a mers să-l vadă pe Dr. Bob și imediat Dr. Bob a putut
vedea și problema lui . Au mers să-l vadă pe Bill
Dobson și i-au împărtășit poveștile cu Bill Dobson. Bill Dobson a putut
să-și vadă problema prin poveștile lor și au învățat
foarte devreme că era necesar ca un alcoolic să se identifice cu
altul pentru a le putea atrage interesul și a le atrage atenția .
Dacă putem să ne
identificăm cu Bill și să-i vedem alcoolismul, să-l vedem
recuperându-se din acea afecțiune, putem începe să credem și putem începe că am
putea si noi.
În
concluzie, prin împărtășirea poveștii noastre cu un nou venit, îl putem
influenţa așa cum nu ar putea să o facă niciun non-alcoolic, deoarece
avem identificare imediată:
(1) despre
alergia fizică,
(2) despre
obsesia minții,
(3) despre
felul în care gândim și lucrurile pe care le facem.
PROGRESIA BOLII
„Lichiorul a încetat să mai fie
un lux; a devenit o necesitate.”
Acum bem din cu totul alt
motiv. Bem acum pentru că
trebuie neapărat să bem pentru a trăi . Nu mai rămâne distracție, nici emoție, e băutură
pentru a putea trăi.
Bill
a făcut la fel ca noi toți ceilalți, a pus pe tapet puterea de voință Am terminat cu acea băutură... nu vom mai bea niciodată atâta timp
cât trăim.” Ori de câte ori are loc o luptă între puterea voinței și obsesia
minții, obsesia minții este mai puternică decât puterea voinței și întotdeauna
câștigă, atât de puternică este. Vedem ce s-a întâmplat cu el pe voință.
„La scurt timp după aceea am
venit acasă beat. Nu fusese nicio luptă. Unde fusese hotărârea mea mare? Pur și
simplu nu știam. Nici măcar nu-i venise în minte. Cineva îmi împinsese o
băutură, iar eu o luasem. Am fost nebun?”
Dacă voința lui nu
funcționează, atunci începe să-și pună la îndoială mintea. Sunt nebun?
Și-a folosit puterea de
voință și asta nu a funcționat, a început să-și pună la îndoială mintea și asta
nu a funcționat, apoi a început să se gândească la sinucidere și apoi a băut pentru cel mai rău efect dintre toate, uitarea totală.
Pentru prima dată Bill și-a
înțeles problema.
·
Știa că nu era voință.
·
El știa că nu era caracter
moral și păcat.
·
Știa că este o
alergie fizică cuplată cu obsesia minții și asta l- a făcut
absolut neputincios.
Probabil și-a spus: „Acum că
știu ce este în neregulă cu mine, nu va mai trebui să beau.”
Să vedem unde se duce de aici.
Informațiile pe care le-am aflat
boala alcoolismului sunt informații foarte, foarte importante, dar sunt doar
informații. Nu se va rezolva alcoolismul, doar pentru că știm care este
problema ... așa cum a aflat Bill.
Identificarea lui Bill
Bill știa despre Ebby și știa
cum bea Ebby. Și Ebby „era treaz” . Acest lucru l-a uimit cu
adevărat pe Bill... Ebby este treaz .
Oare această putere își avea
originea în el? Evident că nu. Nu existase mai multă putere în el decât era în
mine în acel moment; și în mine nu era deloc.”
Acesta este motivul pentru care
procesul de identificare este atât de important Bill știa despre Ebby. Știa cum bea Ebby. Și știa că, dacă
Ebby era treaz de două luni, o putere mai mare decât Ebby trebuia să
lucreze în viața lui Ebby.
Indiferent dacă lui Bill îi
place sau nu, Ebby este dovada vie a acestui lucru .
Asta e ceea ce oferim noului
venit. Când stăm acolo, vorbind cu noul venit, suntem dovada vie
că o putere mai mare decât puterea umană lucrează în viețile noastre.
Indiferent dacă noului venit îi place sau nu, noi suntem dovada că
așa este.
Ebby a fost dovada pentru Bill.
„ De ce nu nu îți alegi
propria concepție despre Dumnezeu?”
De fapt, Ebby a povestit cum doi bărbați s-au
prezentat în instanță, L-au convins pe judecător să-și suspendsentința. Povestiseră
despre o idee religioasă simplă și despre un program practic de
acțiune. Asta a fost acum două luni și rezultatul a fost de la sine
înțeles. A mers!
(Rețineți că aici este
expresia: program practic de acțiune.)
Acum putem vedea că aceasta este o parte foarte
integrantă, unde putem vedea ideile reunite care au produs Cartea
Mare, cele trei lucruri despre care vorbim. (problemă, soluție,
program practic de acțiune)
RECUPERAREA LUI
BILL
Bill
a fost prima ființă umană care a știut toate cele trei lucruri. El știa care era problema. El știa care este soluția. El cunoștea programul practic de acțiune. Când a aplicat în viața lui, s-a recuperat
din boala alcoolismului. Oamenii de astăzi mai cred încă (virgulă) că Bill
tocmai a avut acel fulger alb grozav, fără nimic care să-l pregătească să aibă
asta. Putem vedea în Povestea lui Bill unde a făcut de fapt Pașii. Cu
mult, mult, înainte de a fi scriși vreodată, Bill i-a luat și i-a aplicat în
propria viață.
Bill a fost deja la dr. Silkworth în 1933
și a înțeles problema. În
vara anului 1933, dr. Silkworth i-a explicat natura exactă a problemei. În 1934, în acea vară la Spitalul Towns,
el a acceptat cu adevărat Pasul Unu. Dar nu avea niciun alt
program. Nu avea altceva decât Pasul Unu.
Bill a avut problema. Făcuse Pasul Unu. Și atât a
avut. Dar Ebby i-a adus o idee religioasă simplă, care este Pasul doi, și un program practic
de acțiune, care au devenit Pașii
Trei la Doisprezece, pașii de recuperare. Ebby i-a adus celelalte două
piese ale puzzle-ului. Atunci când Ebby a intrat în bucătăria lui Bill, problema
a găsit soluția și programul planificat de recuperare.
El a spus, de ce nu îți alegi pur și simplu
propria concepție despre Dumnezeu. În momentul în care a spus asta, a
schimbat-o de la o idee religioasă la o idee spirituală.
Religia spune: acesta este modul în
care trebuie să crezi. Spiritualitatea spune că poți crede oricum
vrei. Principalul lucru este că crezi într-o putere mai mare decât tine. Imediat
ideea este schimbată de la religie la spiritualitate. Acest lucru a
început să aibă sens în viața lui Bill.
Cu siguranță acesta este momentul în care Bill a făcut pasul doi. Pasul doi
nu fusese niciodată scris. Dar cu siguranță Bill a început să creadă
într-o Putere mai mare decât el însuși, care ar putea să-i rezolve problema,
care i-ar putea reda sănătatea mentală, care ar putea face orice trebuia
făcut. El a spus că este doar o chestiune de a fi dispus să crezi
„La
spital am fost separat de alcool pentru ultima dată.
Atenție! Aceasta este o
pagină foarte importantă a Cărții Mari.
„Acolo m-am oferit cu smerenie lui Dumnezeu, așa cum
L-am înțeles atunci, să facă ce vrea El cu mine. M-am pus fără rezerve
sub grija și îndrumarea Lui Am admis pentru prima oară că, de capul meu,
eram un nimeni; că fără El eram pierdut.' Cu siguranță, acesta este
momentul în care Bill a făcut pasul
trei.
„ Mi-am privit păcatele în faţă fără menajamente” Cu
siguranță, acesta este momentul în care a
făcut Pasul Patru, un inventar moral cercetător și neînfricat al lui
însuși.
„și am fost dispus să-l pun pe noul meu Prieten să mă
scape de ele, cu rădăcini şi ramuri cu tot”. Trebuie să fi făcut pașii
șase și șapte. El a devenit pe deplin pregătit ca Dumnezeu să îndepărteze
aceste defecte de caracter și i-a cerut cu umilință să facă acest
lucru. Desigur, aceștia sunt Pașii Șase și Șapte.
„Colegul
meu de școală m-a vizitat și l-am familiarizat pe deplin cu problemele și
deficiențele mele”.
Acesta trebuie să fie Pasul Cinci. Am recunoscut lui Dumnezeu, noi înșine și o altă
ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.
„Am făcut o listă cu persoanele pe care le-am rănit sau față de care am
simțit resentimente”.
Acesta trebuie să fie Pasul Opt. Am făcut o listă cu cei
pe care i-am rănit și am fost dispuși să facem tuturor reparații.
„Mi-am exprimat toată disponibilitatea de a aborda
acești indivizi, recunoscând greșeala mea. N-am fost critic cu
ei. Trebuia să îndrept toate aceste chestiuni cât puteam mai bine. Acesta trebuie să fie Pasul Nouă.
„Trebuia să-mi testez gândirea prin noua conștiință divină
din interior. Bunul simț ar deveni astfel un simț deosebit.' Acesta trebuie să fie Pasul Zece.
„Urma să stau liniștit atunci când am îndoieli, cerând doar
direcție și putere pentru a-mi rezolva problemele așa cum ar vrea
El. Nu-mi mai puteam permite să mă rog pentru mine, decât dacă împlinirea
nevoilor mele avea să fie de folos altora. Numai atunci puteam aştepta ca
rugăciunile să mi se împlinească. Şi îmi vor fi împlinite din belşug. Acesta trebuie să
fie Pasul Unsprezece.
„Prietenul meu a promis că, atunci când vor fi făcute aceste
lucruri, voi intra într-o nouă relație cu Creatorul meu: că voi avea elementele
unui mod de a trăi care să răspundă tuturor problemelor mele”. Acesta trebuie să fie Pasul Doisprezece. Având o trezire spirituală ca rezultat al
acestor pași.
Așa că putem vedea chiar înainte ca Pașii să
fie scrisi, Bill s-a recuperat ca rezultat al luării Pașilor. Putem vedea
că Bill s-a recuperat ca urmare a Pașilor. Mai târziu, când a scris în
acea noapte, și-a putut aminti ceea ce a făcut și a lăsat acești pași pentru
noi. Dar s-a recuperat.
Nu i-a venit în minte chestia asta, și bang, a
scris Pașii pentru noi. S-a recuperat ca rezultat al pașilor, în Spitalul
Towns, cu Ebby și cu Dr. Silkworth. Acesta este motivul pentru care a putut
spune în capitolul Cum funcționează,
că aceștia sunt pașii pe care i-am făcut, care sunt sugerați ca un program de
recuperare.
Bill a mai spus:
„Simplu, dar nu ușor...”
Pe scurt:
1) În
OPINIA MEDICULUI, am putut vedea care este problema noastră
2) În
POVESTEA LUI BILL, ne-am putut identifica cu un alt alcoolic
3) L-am
văzut pe Bill trecând de la băutură de distracție la băutură din
necesitate absolută și mergând în cele din urmă, la cel mai bolnav dintre
toate motivele, să bea pentru a obține uitarea completă.
4) L-am
văzut recuperându-se din acea stare
Cu siguranță, ne putem spune...Suntem destui ca acest tip, daca el
s-a putut recupera, poate am putea si noi!
Începutul credinței / Începutul speranței.
ANEXĂ
Am văzut că în urma punerii în aplicare a
programului practic de acțiune, Bill, Bob și ceilalți au avut o
experiență spirituală (o
profundă modificare a reacţiei la viaţă, anexa II, Experienţa
spirituală, Big Book, pag. 569) și s-au recuperat din
alcoolism (au recâştigat sănătatea fizică şi mentală).
Există discuții în Comunitate în
legătură cu termenii alcoolic recuperat sau alcoolic în recuperare. Fiecare are
dreptul să fie așa cum se simte. Dar Alcoolicii Anonimi, avînd în vedere că Big
Book a fost și este încă textul de bază, consideră că dacă au lucrat programul
și au avut o trezire spiritală ca urmare a acestor Pași, s-au recuperat.
Când un alcoolic ia o băutură, declanșează
fenomenul de poftă, ceea ce înseamnă că va bea mult mai mult decât și-a propus
și va avea puțin control asupra cantității pe care o ia.
Odată ce acest fenomen fizic a avut loc,
alcoolicul nu se va mai putea opri din băut. Va merge pe acest drum până când o
consecință îl va zgudui înapoi la realitate. Dar indiferent de consecință,
alcoolicul se va întoarce în curând la băutură, deoarece mintea îl face să
creadă că va fi diferit data viitoare.
Acest lucru se datorează faptului că
alcoolicul are o obsesie mentală care îl încurajează să bea din nou, în ciuda
consecințelor care s-au adunat.
Odată ce prima băutură este luată, apare
fenomenul de poftă, iar ciclul continuă. Acest ciclu de alcoolism se va
întâmpla aproape întotdeauna odată ce un alcoolic începe să bea.
Drept urmare, alcoolismul a fost considerat o
boală în 1956 de către Asociația Medicală Americană. Deși consecințele ar putea
fi diferite, alcoolismul îi va afecta pe fiecare alcoolic la fel.
Odată ce încep să bea, nu se pot opri. Și când
se opresc, în cele din urmă vor bea din nou din cauza obsesiei mentale.
Nu există leac pentru organism. Corpul va fi
mereu alergic* la alcool. Când un alcoolic pune o băutură în corpul lor, fizic
va dori mai mult. Nu există nicio pastilă magică care să permită unui alcoolic
să fie ca o persoană normală.
Acesta este motivul pentru care unii din AA
folosesc termenul „ alcoolic în recuperare”, deoarece corpul nu va fi niciodată
vindecat.
* Alergiile nu se vindeca, pot fi doar ameliorate si prevenite. Simptomele acestora se
ameliorează prin administrarea de medicamente, numai la recomandarea medicului
specialist. De asemenea, tratamentul medicamentos nu vindeca alergia, doar diminueaza reactiile provocate de aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu