CAPITOLUL “POVESTEA LUI BILL”

 CAPITOLUL “POVESTEA LUI BILL”

Suntem încă la pasul 1. Deci, pe măsură ce trecem prin povestea lui Bill, vom căuta:

1.    Identificarea,

2.    Progresia alcoolismului (Bill ajunge să bea în cele din urmă din cel mai rău motiv dintre toate, uitarea completă)

3.    Recuperarea lui Bill.

 

IDENTIFICAREA

Ne amintim că Bill era pe cale să se îmbete și nu s-a dus la Dr. Bob pentru a-l trezi pe Dr. Bob. S-a dus să-l vadă pe doctorul Bob pentru ca el, Bill Wilson, să nu bea. Așa că s-a dovedit în acea noapte că lucrul cu un alt alcoolic era vital și pentru propria recuperare.

Bill a fost surprins să afle că Dr. Bob era deja în Grupurile Oxford. Știa mai multe despre soluție (experiența spirituală și programul de acțiune) decât știa Bill, dar nu reușise niciodată să le aplice la profunzimea necesară pentru a se recupera, pentru că el nu știa ce era în neregulă cu el (problema!). A crezut că este puterea voinței. A crezut că este caracterul moral. A crezut că este un păcat. De ce nu ar fi, asta i-au spus toată lumea până atunci? Și ceea ce l-a interesat cu adevărat a fost mesajul că Bill a trebuit să abordeze problema, nu soluția, nu programul de acțiune, ci în ce constă cu adevărat alcoolismul.

Bill a vorbit pentru prima data cu Dr. Bob despre o alergie fizică care l-a făcut să-și dorească mai multe băuturi după ce a luat o băutură și dr. Bob a spus că aşa i se întâmplă și lui. A vorbit despre obsesia minții - idea de a bea. Și dr. Bob a spus, ei bine, am aceleași genuri de gânduri; chiar știi despre ce vorbești. Astfel ei au ajuns la un acord privind boala alcoolismului. Bill a explicat-o în detaliu, iar Dr. Bob a spus că ăsta sunt eu, exact aşa am baut, chiar știi despre ce vorbești. Astfel a început să se realizeze identificarea.

Este prima dată când Bill încerca asta. Tuturor le vorbise mereu despre soluție: marea experiență spirituală. Cu Dr. Bob, nu a vorbit deloc despre cum bea Dr. Bob. Bill a vorbit despre băutul lui. Și prin împărtășirea poveștii sale, vorbind despre propria sa alergie, dr. Bob se putea vedea imediat în ea. Prin împărtășirea propriei povești, vorbind despre obsesia minții sale, Dr. Bob a putut să se vadă imediat în ea. Și a putut vedea unde devenise absolut neputincios față de alcool (pasul 1). Apoi a început să aplice micul program de acțiune la o profunzime în care nu fusese niciodată capabil să o facă înainte. Apoi a avut o experiență spirituală (o profundă modificare a reacţiei lui la viaţă, anexa II, Experienţa spirituală, Big Book, pag. 569) și s-a recuperat din alcoolism (a recâştigat sănătatea fizică şi mentală).

Mai departe, Bill și Bob merg și vorbesc cu Bill Dobson (omul de pe pat). Nu au vorbit cu Bill Dobson despre cum bea Bill Dobson. Au vorbit cu el despre propria lor băutură. Și prin împărtășirea poveștilor lor, Bill Dobson a putut vedea imediat care era problema lui. Şi-a dat seama că n-a știut niciodată despre alergia fizică și obsesia minții.

Astfel au devenit trei. În vara lui 1935, în Akron, toți trei cunosc problema, toți trei cunosc soluția, toți trei au aplicat programul de acțiune (cei 12 paşi), au avut o experiență spirituală* (o profundă modificare a reactiei la viata) și s-au recuperat (au redobândit sănătatea fizică şi mentală) din alcoolism.

Vedem că Bill a învățat foarte devreme cât de important este să-ți împărtășești povestea cu un alt alcoolic când a mers să-l vadă pe Dr. Bob și imediat Dr. Bob a putut vedea și problema lui . Au mers să-l vadă pe Bill Dobson și i-au împărtășit poveștile cu Bill Dobson. Bill Dobson a putut să-și vadă problema prin poveștile lor și au învățat foarte devreme că era necesar ca un alcoolic să se identifice cu altul pentru a le putea atrage interesul și a le atrage atenția .

Dacă putem să ne identificăm cu Bill și să-i vedem alcoolismul, să-l vedem recuperându-se din acea afecțiune, putem începe să credem și putem începe că am putea si noi. 

 

În concluzie, prin împărtășirea poveștii noastre cu un nou venit, îl putem influenţa așa cum nu ar putea să o facă niciun non-alcoolic, deoarece avem identificare imediată:

(1) despre alergia fizică,

(2) despre obsesia minții,

(3) despre felul în care gândim și lucrurile pe care le facem.

PROGRESIA BOLII

„Lichiorul a încetat să mai fie un lux; a devenit o necesitate.”

Acum bem din cu totul alt motiv.  Bem acum pentru că trebuie neapărat să bem pentru a trăi .  Nu mai rămâne distracție, nici emoție, e băutură pentru a putea trăi.

Bill a făcut la fel ca noi toți ceilalți, a pus pe tapet puterea de voință Am terminat cu acea băutură... nu vom mai bea niciodată atâta timp cât trăim.” Ori de câte ori are loc o luptă între puterea voinței și obsesia minții, obsesia minții este mai puternică decât puterea voinței și întotdeauna câștigă, atât de puternică este. Vedem ce s-a întâmplat cu el pe voință.

„La scurt timp după aceea am venit acasă beat. Nu fusese nicio luptă. Unde fusese hotărârea mea mare? Pur și simplu nu știam. Nici măcar nu-i venise în minte. Cineva îmi împinsese o băutură, iar eu o luasem. Am fost nebun?”

Dacă voința lui nu funcționează, atunci începe să-și pună la îndoială mintea. Sunt nebun?

Și-a folosit puterea de voință și asta nu a funcționat, a început să-și pună la îndoială mintea și asta nu a funcționat, apoi a început să se gândească la sinucidere și apoi a băut pentru cel mai rău efect dintre toate, uitarea totală.

Pentru prima dată Bill și-a înțeles problema.

·         Știa că nu era voință.

·         El știa că nu era caracter moral și păcat.

·         Știa că este o alergie fizică cuplată cu obsesia minții și asta l- a făcut absolut neputincios.

Probabil și-a spus: „Acum că știu ce este în neregulă cu mine, nu va mai trebui să beau.”

Să vedem unde se duce de aici.

Informațiile pe care le-am aflat boala alcoolismului sunt informații foarte, foarte importante, dar sunt doar informații. Nu se va rezolva alcoolismul, doar pentru că știm care este problema ... așa cum a aflat Bill.

 

Identificarea lui Bill

Bill știa despre Ebby și știa cum bea Ebby. Și Ebby „era treaz” . Acest lucru l-a uimit cu adevărat pe Bill... Ebby este treaz .

Oare această putere își avea originea în el? Evident că nu. Nu existase mai multă putere în el decât era în mine în acel moment; și în mine nu era deloc.”

Acesta este motivul pentru care procesul de identificare este atât de important  Bill știa despre Ebby. Știa cum bea Ebby. Și știa că, dacă Ebby era treaz de două luni, o putere mai mare decât Ebby trebuia să lucreze în viața lui Ebby.

Indiferent dacă lui Bill îi place sau nu, Ebby este dovada vie a acestui lucru .

Asta e ceea ce oferim noului venit. Când stăm acolo, vorbind cu noul venit, suntem dovada vie că o putere mai mare decât puterea umană lucrează în viețile noastre. Indiferent dacă noului venit îi place sau nu, noi suntem dovada că așa este.
Ebby a fost dovada pentru Bill.

 

„ De ce nu nu îți alegi propria concepție despre Dumnezeu?”

De fapt, Ebby a povestit cum doi bărbați s-au prezentat în instanță, L-au convins pe judecător să-și suspendsentința. Povestiseră despre o idee religioasă simplă și despre un program practic de acțiune. Asta a fost acum două luni și rezultatul a fost de la sine înțeles. A mers!
      (Rețineți că aici este expresia: program practic de acțiune.)

Acum putem vedea că aceasta este o parte foarte integrantă, unde putem vedea ideile reunite care au produs Cartea Mare, cele trei lucruri despre care vorbim. (problemă, soluție, program practic de acțiune) 

RECUPERAREA LUI BILL

Bill a fost prima ființă umană care a știut toate cele trei lucruri. El știa care era problema. El știa care este soluția. El cunoștea programul practic de acțiune. Când a aplicat în viața lui, s-a recuperat din boala alcoolismului. Oamenii de astăzi mai cred încă (virgulă) că Bill tocmai a avut acel fulger alb grozav, fără nimic care să-l pregătească să aibă asta. Putem vedea în Povestea lui Bill unde a făcut de fapt Pașii. Cu mult, mult, înainte de a fi scriși vreodată, Bill i-a luat și i-a aplicat în propria viață. 

Bill a fost deja la dr. Silkworth în 1933 și a înțeles problema. În vara anului 1933, dr. Silkworth i-a explicat natura exactă a problemei. În 1934, în acea vară la Spitalul Towns, el a acceptat cu adevărat Pasul Unu. Dar nu avea niciun alt program. Nu avea altceva decât Pasul Unu.

   Bill a avut problema. Făcuse Pasul Unu. Și atât a avut. Dar Ebby i-a adus o idee religioasă simplă, care este Pasul doi, și un program practic de acțiune, care au devenit Pașii Trei la Doisprezece, pașii de recuperare. Ebby i-a adus celelalte două piese ale puzzle-ului. Atunci când Ebby a intrat în bucătăria lui Bill, problema a găsit soluția și programul planificat de recuperare.

El a spus, de ce nu îți alegi pur și simplu propria concepție despre Dumnezeu. În momentul în care a spus asta, a schimbat-o de la o idee religioasă la o idee spirituală.
      Religia spune: acesta este modul în care trebuie să crezi. Spiritualitatea spune că poți crede oricum vrei. Principalul lucru este că crezi într-o putere mai mare decât tine. Imediat ideea este schimbată de la religie la spiritualitate. Acest lucru a început să aibă sens în viața lui Bill.

Cu siguranță acesta este momentul în care Bill a făcut pasul doi. Pasul doi nu fusese niciodată scris. Dar cu siguranță Bill a început să creadă într-o Putere mai mare decât el însuși, care ar putea să-i rezolve problema, care i-ar putea reda sănătatea mentală, care ar putea face orice trebuia făcut. El a spus că este doar o chestiune de a fi dispus să crezi

 „La spital am fost separat de alcool pentru ultima dată. 
      Atenție! Aceasta este o pagină foarte importantă a Cărții Mari. 

 „Acolo m-am oferit cu smerenie lui Dumnezeu, așa cum L-am înțeles atunci, să facă ce vrea El cu mine. M-am pus fără rezerve sub grija și îndrumarea Lui Am admis pentru prima oară că, de capul meu, eram un nimeni; că fără El eram pierdut.' Cu siguranță, acesta este momentul în care Bill a făcut pasul trei. 

 „ Mi-am privit păcatele în faţă fără menajamente” Cu siguranță, acesta este momentul în care a făcut Pasul Patru, un inventar moral cercetător și neînfricat al lui însuși.

„și am fost dispus să-l pun pe noul meu Prieten să mă scape de ele, cu rădăcini şi ramuri cu tot”. Trebuie să fi făcut pașii șase și șapte. El a devenit pe deplin pregătit ca Dumnezeu să îndepărteze aceste defecte de caracter și i-a cerut cu umilință să facă acest lucru. Desigur, aceștia sunt Pașii Șase și Șapte.

„Colegul meu de școală m-a vizitat și l-am familiarizat pe deplin cu problemele și deficiențele mele”.
Acesta trebuie să fie Pasul Cinci. Am recunoscut lui Dumnezeu, noi înșine și o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.

  „Am făcut o listă cu persoanele pe care le-am rănit sau față de care am simțit resentimente”.
Acesta trebuie să fie Pasul Opt. Am făcut o listă cu cei pe care i-am rănit și am fost dispuși să facem tuturor reparații.

 „Mi-am exprimat toată disponibilitatea de a aborda acești indivizi, recunoscând greșeala mea. N-am fost critic cu ei. Trebuia să îndrept toate aceste chestiuni cât puteam mai bine. Acesta trebuie să fie Pasul Nouă.

„Trebuia să-mi testez gândirea prin noua conștiință divină din interior. Bunul simț ar deveni astfel un simț deosebit.' Acesta trebuie să fie Pasul Zece.

  „Urma să stau liniștit atunci când am îndoieli, cerând doar direcție și putere pentru a-mi rezolva problemele așa cum ar vrea El. Nu-mi mai puteam permite să mă rog pentru mine, decât dacă împlinirea nevoilor mele avea să fie de folos altora. Numai atunci puteam aştepta ca rugăciunile să mi se împlinească. Şi îmi vor fi împlinite din belşug. Acesta trebuie să fie Pasul Unsprezece.

„Prietenul meu a promis că, atunci când vor fi făcute aceste lucruri, voi intra într-o nouă relație cu Creatorul meu: că voi avea elementele unui mod de a trăi care să răspundă tuturor problemelor mele”. Acesta trebuie să fie Pasul Doisprezece. Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași.

 

Așa că putem vedea chiar înainte ca Pașii să fie scrisi, Bill s-a recuperat ca rezultat al luării Pașilor. Putem vedea că Bill s-a recuperat ca urmare a Pașilor. Mai târziu, când a scris în acea noapte, și-a putut aminti ceea ce a făcut și a lăsat acești pași pentru noi. Dar s-a recuperat. 

Nu i-a venit în minte chestia asta, și bang, a scris Pașii pentru noi. S-a recuperat ca rezultat al pașilor, în Spitalul Towns, cu Ebby și cu Dr. Silkworth. Acesta este motivul pentru care a putut spune în capitolul Cum funcționează, că aceștia sunt pașii pe care i-am făcut, care sunt sugerați ca un program de recuperare. 

      Bill a mai spus:  „Simplu, dar nu ușor...”

 

Pe scurt:

 

1) În OPINIA MEDICULUI, am putut vedea care este problema noastră

2) În POVESTEA LUI BILL, ne-am putut identifica cu un alt alcoolic

3) L-am văzut pe Bill trecând de la băutură de distracție la băutură din necesitate absolută și mergând în cele din urmă, la cel mai bolnav dintre toate motivele, să bea pentru a obține uitarea completă.

4) L-am văzut recuperându-se din acea stare

Cu siguranță, ne putem spune...Suntem destui ca acest tip, daca el s-a putut recupera, poate am putea si noi!

Începutul credinței / Începutul speranței.

 

ANEXĂ

 

Am văzut că în urma punerii în aplicare a programului practic de acțiune, Bill, Bob și ceilalți au avut o experiență spirituală (o profundă modificare a reacţiei la viaţă, anexa II, Experienţa spirituală, Big Book, pag. 569) și s-au recuperat din alcoolism (au recâştigat sănătatea fizică şi mentală).

 

Există discuții în Comunitate în legătură cu termenii alcoolic recuperat sau alcoolic în recuperare. Fiecare are dreptul să fie așa cum se simte. Dar Alcoolicii Anonimi, avînd în vedere că Big Book a fost și este încă textul de bază, consideră că dacă au lucrat programul și au avut o trezire spiritală ca urmare a acestor Pași, s-au recuperat.

Când un alcoolic ia o băutură, declanșează fenomenul de poftă, ceea ce înseamnă că va bea mult mai mult decât și-a propus și va avea puțin control asupra cantității pe care o ia.

Odată ce acest fenomen fizic a avut loc, alcoolicul nu se va mai putea opri din băut. Va merge pe acest drum până când o consecință îl va zgudui înapoi la realitate. Dar indiferent de consecință, alcoolicul se va întoarce în curând la băutură, deoarece mintea îl face să creadă că va fi diferit data viitoare.

Acest lucru se datorează faptului că alcoolicul are o obsesie mentală care îl încurajează să bea din nou, în ciuda consecințelor care s-au adunat.

Odată ce prima băutură este luată, apare fenomenul de poftă, iar ciclul continuă. Acest ciclu de alcoolism se va întâmpla aproape întotdeauna odată ce un alcoolic începe să bea.

Drept urmare, alcoolismul a fost considerat o boală în 1956 de către Asociația Medicală Americană. Deși consecințele ar putea fi diferite, alcoolismul îi va afecta pe fiecare alcoolic la fel.

Odată ce încep să bea, nu se pot opri. Și când se opresc, în cele din urmă vor bea din nou din cauza obsesiei mentale.

Nu există leac pentru organism. Corpul va fi mereu alergic* la alcool. Când un alcoolic pune o băutură în corpul lor, fizic va dori mai mult. Nu există nicio pastilă magică care să permită unui alcoolic să fie ca o persoană normală.

Acesta este motivul pentru care unii din AA folosesc termenul „ alcoolic în recuperare”, deoarece corpul nu va fi niciodată vindecat.

* Alergiile nu se vindeca, pot fi doar ameliorate si prevenite. Simptomele acestora se ameliorează prin administrarea de medicamente, numai la recomandarea medicului specialist. De asemenea, tratamentul medicamentos nu vindeca alergia, doar diminueaza reactiile provocate de aceasta.