Cartea Mare, p. xvi, rândul 8 „Această lucrare la Akron a continuat până în vara anului 1935. Au fost multe eșecuri, dar a existat un succes ocazional încurajator.”
Întotdeauna acordăm credit lui Bill și Bob și primelor o sută, ceea ce pe bună dreptate ar trebui să o facem. Dar dacă ar fi să mergem înapoi și gândiți-vă la acea vară a anului 1935, tipii ăștia cu adevărat, nu prea aveau idee despre ce făceau. Au găsit câteva lucruri simple care funcționaseră pentru ei. Și au încercat asta pe mulți, mulți oameni diferiți în acea vară. Și ce a funcționat au păstrat și, dacă ceva nu funcționa, au renunțat la acel lucru, învățând pe măsură ce treceau prin acea vară lucrând cu oamenii. Știu că unul dintre lucrurile preferate ale doctorului Bob a fost să le umple cu suc de varză murată amestecat cu miere. El stia că în acel suc de varză murată erau vitamine care ar ajuta organismul și, desigur, mierea era o formă de energie. Si ei au încercat asta printre multe alte lucruri diferite. Și din când în când, unul dintre acești tipi cădea lat. Aproape îl văd pe Bill întoarcându-se către Bob și spunându-i: la naiba, să nu mai facem asta. Cred că ar trebui să dăm credit și celor cu care au eșuat în acea vară. Probabil că au învățat mai mult din eșecurile lor decât din succesele lor.
Cartea Mare p. xvii, rândul 11 „Când brokerul s-a întors la New York în toamna anului 1935, primul grup A.A. fusese de fapt format, deși nimeni nu și-a dat seama la acel moment.”
Se ştie că era un grup mic de alcoolici care mergea la grupul Oxford; se ştie că au avut probleme cu Oxford Group pentru că Oxford Groups aveau patru absolute. Și bețivii aveau probleme să fie absolut orice, ca și noi. Ei bine, ei nu puteau practica asta și se părea că acestor bețivi le plăcea să stea în colț undeva și să bea cafea și să fumeze țigări și să spună povești, nu neapărat să se amestece cu ceilalți membri ai reuniunii Grupului Oxford, așa că au început să-şi spună Echipa de bețivi a grupului Oxford. Și asta le plăcea, să se separe de membrii obișnuiți ai grupului Oxford.
Cartea Mare p. xvii, alin. 3 „Un al doilea grup mic luase imediat formă la New York.”
Când Bill s-a întors la New York, a început să aplice acolo ceea ce învățase în Akron. În loc să vorbescă despre spiritualitate, el a vorbit cu oamenii noi de acolo despre natura exactă a bolii și, desigur, le-a atras atenția. Unii au început să răspundă și un al doilea grup mic a început în New York City. Și pe lângă acestea erau alcoolici împrăștiați care au preluat ideile de bază din Akron sau New York și încercau să formeze grupuri A.A. în alte orașe.
Cartea Mare p.. xvii, rândul 19 „Până la sfârșitul anului 1937, numărul de membri care aveau un timp substanțial de sobrietate în spate era suficient pentru a convinge comunitatea că o nouă lumină a intrat în lumea întunecată a alcoolicilor.”
În vara anului 1937, Bill s-a întors în Akron, din nou cu o afacere, și a decis să treacă și să-l vadă pe Dr. Bob și să vadă cum mergeau lucrurile în Akron. Și s-au așezat în bucătăria doctorului Bob și au calculat numărul de oameni despre care știau că sunt rămaşi abstinenţi, pe baza acestor trei informații mici, și au găsit aproximativ 40 de oameni treji.
Și probabil că este prima dată când au început cu adevărat să realizeze ce se întâmplă; poate chiar am găsit răspunsul la chestia asta numită alcoolism. Dacă am găsit răspunsul, atunci trebuie să-l aducem la cât mai mulți alcoolici posibil. Deci se punea întrebarea care este cel mai bun mod de a face asta și poate acesta este începutul conștientizării grupului, pentru că Bill și Bob au decis că nu vor să ia singuri acea decizie, era prea important. Și au convocat o întâlnire a Grupului Oxford acolo, în Akron și la aceea întâlnire, erau optsprezece oameni acolo, unii alcoolici, alții nealcoolici, iar subiectul de conversație a fost cum se poate transmite cel mai bine acest mesaj de recuperare către cel mai mare număr de oameni. Au decis în acea noapte să facă trei lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu