A.A. L-A ÎNVĂȚAT SĂ GESTIONEZE SOBRIETATEA

 Cu voia lui Dumnezeu, noi, membrii A.A., s-ar putea să nu mai fim nevoiți niciodată să ne confruntăm cu consumul de alcool, dar trebuie să ne confruntăm cu sobrietatea în fiecare zi. Cum facem asta? Învățând - prin practicarea celor Doisprezece Pași și prin împărtășirea experiențelor la întâlniri - cum să facem față problemelor pe care căutăm să le rezolvăm cu alcoolul, pe vremea când beam.

De exemplu, ni se spune în A.A. că nu ne putem permite resentimente și autocompătimire, așa că învățăm să evităm aceste atitudini mentale purulente. În mod similar, ne eliberăm de vinovăție și remușcări pe măsură ce „curățăm gunoiul” din mintea noastră prin intermediul celui de-al Patrulea și al Cincilea Pas al programului nostru de recuperare. Învățăm cum să nivelăm schimbările emoționale care ne-au băgat în probleme atât când eram în sus, cât și când eram în jos.

Suntem învățați să facem diferenta între dorințele noastre (care nu sunt niciodată satisfăcute) și nevoile noastre (care sunt întotdeauna satisfăcute). Ne lepădăm de poverile trecutului și de anxietățile viitorului, pe măsură ce începem să trăim în prezent, zi de zi. Ni se acordă „seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba” —și astfel pierdem rapiditatea mâniei și sensibilitatea la critică.

Mai presus de toate, respingem fanteziile și acceptăm realitatea. Cu cât beam mai mult, cu atât fanteziam mai mult totul. Îmi imaginam că mă răzbun pentru răni și respingeri. În mintea mea, am jucat și am reluat scene în care eram smuls in mod magic din barul unde stăteam și beam o băutură și eram instantaneu înălțat într-o anumită poziție de putere și prestigiu. Trăiam într-o lume de vis.

A.A. m-a condus ușor din această fantezie pentru a îmbrățișa realitatea cu brațele deschise. Și am găsit-o frumoasă! Căci, în sfârșit, eram împăcat cu mine însumi. Și cu ceilalți. Și cu Dumnezeu.

BIG BOOK, pag. 559

A.A. L-A ÎNVĂȚAT SĂ GESTIONEZE SOBRIETATEA

„Cu voia lui Dumnezeu, poate că nu va trebui niciodată să ne confruntăm cu băutura, dar trebuie să ne confruntăm cu sobrietatea în fiecare zi.”

PREFATA BIG BOOK

„Pentru că această carte a devenit textul de bază pentru Societatea noastră și a ajutat un număr atât de mare de alcoolici bărbați și femei în recuperare, există un sentiment împotriva oricăror modificări radicale aduse acesteia. Prin urmare, prima parte a acestui volum, care descrie programul A.A. de recuperare, a fost lăsat în mare parte neatinsă...”

Cred că ceea ce este atât de important pentru mine astăzi este dacă citesc prima, a doua sau a treia ediție - nu s-a schimbat niciodată secțiunea de recuperare. Mă întreb de ce nu s-a considerat niciodată necesar să fie schimbată. Pentru că funcționează. Și de ce funcționează? Trei motive, cred.

1. Alcoolicii nu s-au schimbat deloc.

2. Alcoolul nu s-a schimbat.

3. Natura umană nu se schimbă niciodată. 

Toți cei care au citit-o vreodată au rescris-o de cel puțin două ori în mintea lor. Totuși, împreună, nu am găsit niciodată că este necesar.

joe & charlie big book study

BIG BOOK - INTRODUCERE

„Deoarece această carte a devenit textul de bază pentru Societatea noastră și a ajutat un număr atât de mare de bărbați și femei alcoolici să se recupereze, există un sentiment împotriva oricăror schimbări radicale aduse în ea. Prin urmare, prima parte a acestui volum, care descrie programul de recuperare AA, a fost lăsată în mare parte neatinsă...

Prefață

În acest paragraf există două idei pe care putem să le analizăm pentru un moment. 

 1) Numărul unu: mai întâi vedem cuvintele „text de bază”. Cred că atunci când vedem acele cuvinte, suntem atenționați de tipul de carte pe care îl avem în față. Cu toții ne amintim ce este un manual. Le folosim la școală. Nu ne-au plăcut în mod deosebit pentru că însemnau muncă și studiu când am prefera să facem altceva. 

     Dar cred că - dacă ne-am uita la un manual în forma sa cea mai simplă - cred că am putea spune că un manual este o carte cu care se predă. Avem și o aversiune față de cuvântul învățătură. Dar Bill Wilson ne spune în broșura „Alte probleme decât alcoolul” că singurul scop al unui grup AA este de a practica și a preda cei Doisprezece Pași ai „Alcoolicilor Anonimi”. Dacă vom lua predarea (a învăţa pe altul) în termenii ei cei mai simpli, cred că atunci putem găsi câteva cuvinte cu care să începem.
     A preda nu este altceva decât a prelua informații din mintea unei ființe umane și, într-o formă sau alta, a o transfera în mintea altei ființe umane, crescând astfel cunoștințele celeilalte ființe umane. Indiferent despre ce materie predăm, chiar nu are nicio diferență. Pe măsură ce informația este transferată și intră în mintea celeilalte ființe umane, atunci cunoașterea celeilalte ființe umane despre acele informații, cunoașterea subiectului, crește și devine mai bună.
     Un manual nu este altceva decât un instrument care este folosit pentru a preda prin cuvântul scris. Există o mulțime de moduri de a preda, dar un manual o face prin cuvântul scris. Scoate informații din mintea uneia sau mai multor ființe umane, le pune în scris. Apoi, utilizatorul manualului în lectura și studierea acelei cărți transferă acele informații în mintea lor, sporindu-și astfel cunoștințele despre subiect.
       Credem că este un manual. Și credem că este conceput ca toate manualele, începând cu Opinia Doctorului, unde începe să ne explice care este problema. Dacă putem înțelege o dată problema, atunci putem începe să căutăm soluția. Dar până nu cunoaștem problema, nu vom ști niciodată care este soluția. Și după ce găsim o dată soluțiile, putem căuta un program practic de acțiune necesar pentru a aduce (despre) acea soluție. Dar dacă nu cunoaștem adevărata soluție, atunci și programul practic de acțiune va fi greșit.

 2) Numărul doi:      Cartea Mare a trecut prin patru ediții. Singurul motiv pentru editiile ulterioare a fost pentru că poveștile din spatele cărții, care au fost introduse odată cu prima ediție, erau practic toți bărbați, cei mai mulți destul de bătrâni și cei mai mulți dintre ei adevărați bețivi. Până în 1955, această imagine începuse să se schimbe. Din ce în ce mai multe femei intrau în AA. Vârsta medie devenea din ce în ce mai scăzută, iar limitele de jos deveneau tot mai sus în același timp. Poveștile din spatele primei ediții nu mai reflectau cu exactitate apartenența la AA  și ele sunt acolo pentru ca cititorul să se identifice.

     Așa că au decis că trebuie să schimbe unele dintre acele povești. Au scos câteva, și au adăugat altele și au mutat câteva, și au apărut cu a doua ediție. Dar primele 164 de pagini, programul de recuperare de bază, au rămas în mare parte neatinse. 
     A funcționat atât de bine pentru atât de mulți oameni în această perioadă de ani, încât chiar și noi, grandiosii alcoolici controversați, nu am găsit încă un motiv pentru a schimba programul de recuperare, cuvântul scris din Cartea Mare „Alcoolicii Anonimi”. Cred că este foarte important pentru mine să înțeleg asta. Pentru a ști că cartea pe care o folosesc astăzi – fie că este prima ediție, a doua ediție, a treia sau a patra ediție – foloseşte același program de recuperare de bază care a fost folosit în 1935, 1937 și până în 1939. A funcționat pentru ei și va funcționa și pentru mine astăzi.

Să ne uităm la Cuvântul înainte la prima ediție. Aici există o declarație care spune:

  „Noi, cei de la Alcoolicii Anonimi, suntem mai mult de o sută de bărbați și femei care s-au recuperat dintr-o stare a minții și a corpului aparent fără speranță. 

        Suntem mai mult de o sută de bărbați și femei. Asta mă alertează asupra faptului că nu citesc o carte cu o singură persoană ca autor. Majoritatea cărților pe care le-am citit au fost scrise de o singură persoană. Și cu îndrăzneala mea intelectuală, minte alcoolică, când citesc o carte care a fost scrisă de un singur individ, dacă nu sunt de acord cu ceea ce spune el, spun, ei bine, cine este el să creadă că este mai inteligent decât mine. Pur și simplu ignor ce are de spus și apoi continui cu restul cărții. Dar dacă fac asta cu Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”, nu mă voi certa cu o singură persoană, mă voi certa cu o sută.

Amintiți-vă că primii patruzeci i-au spus lui Bill să o scrie, dar să vedem capitolele pe măsură ce vor fi scrise. Vom adăuga, vom șterge și vom schimba tot ceea ce dorim. Când vom termina cu asta, va fi povestea despre cum ne-am recuperat toți patruzeci, care până în 1939 s-a dovedit a fi prima sută. Așa că, astăzi, când mă cert cu cartea, mă cert cu o sută de oameni, nu doar cu unul.
         Aceștia o sută s-au recuperat din același lucru care mă sfâșie ca alcoolic practicant, din starea fără speranță a minții și a corpului. Este puțin mai greu să te cerţi cu oamenii aceia.

„Scopul principal al acestei cărți este de a arăta altor alcoolici exact cum ne-am recuperat.

BIG BOOK

Această carte este prezentată într-un mod special pentru a aduce anumite idei.

Fiecare capitol este foarte, foarte important. Fiecare pagină este foarte, foarte importantă. Fiecare paragraf este foarte, foarte important.

Un paragraf duce la următorul, iar informațiile din acel paragraf de pe pagina respectivă duc la următorul.

Și așa se întâmplă în această carte Alcoolicii Anonimi, totul este important, și este așezat într-o anumită secvență pentru a aduce anumite idei.

Majoritatea cărților au obiective speciale, în special aceasta are.

Primul obiectiv din această carte ne spune care este problema și acesta este obiectivul numărul unu. Și vor folosi

Opinia Dr. și

Capitolul 1 - Povestea lui Bill 

practic pentru a ne spune care este problema.

(pasul 1)

Al doilea obiectiv va fi soluția; ne vor oferi soluția la problema descrisă de ei. Si ei

știu că vom avea probleme cu acea soluție la fel ca și ei. Deci vor vorbi în

Capitolul 2: Există o soluție

Capitolul 3: Mai multe despre alcoolism

(pasul 2)

Soluția are de-a face cu chestiuni spirituale și ei știu că vom avea și noi unele dintre aceste probleme.

Așa că au conceput

Capitolul 4: Noi agnostici 

pentru cei dintre noi care au avut probleme în acea zonă.

(pasul 2)

Iar al treilea obiectiv sunt acțiunile necesare pentru recuperare și vom începe cu

Capitolul 5: Cum funcționează

Capitolul 6: În acțiune,

Capitolul 7: Lucrul cu alții

(pașii 3 - 12)

Deci, această carte este concepută din motive speciale astfel încât să aducă anumite idei pe tot parcursul cărții. Și asta ajută la studiul cărții.

Astăzi oamenii mergl la o întâlnire de studiu de pași și se referă mereu la studierea pașilor din cei Doisprezece și Doisprezece. Veți observa însă că aceste capitole corespund și pașilor. Și de fiecare dată când studiezi Cartea Mare, studiezi pașii Alcoolicilor Anonimi.

Aceasta carte ne va spune precis, specific, exact, cu direcții clare

despre cum să vă recuperați din alcoolism.

Și dacă vreau să mă recuperez din alcoolism, ghici ce,

trebuie să o fac precis, specific și exact și să încerc să urmez instrucțiunile clare cât pot de mult,

altfel s-ar putea să nu mă recuperez din alcoolism.

Nu există niciun „trebuie” în comunitatea Alcoolicilor Anonimi,

dar există o mulțime de „trebuie” în această carte numită „Alcoolicii Anonimi”

și unul dintre primii trebuie este

„Trebuie să credem că corpul alcoolicului este la fel de anormal ca mintea lui.”

Pasul 10 in Big Book - ... și mai multă acțiune!

Promisiunile ... se materializează întotdeauna dacă lucrăm pentru ele.

Cu această reflecţie, ajungem la Pasul 10, care ne sugerează să continuăm să ne facem inventarul personal şi să continuăm să ne corectăm pe loc orice nouă greșeală, ca parte integrantă a noului mod de viaţă. Am pornit cu vigoare pe acest drum, pentru că am făcut curăţenie în tot ce ţine de trecut. Am intrat în tărâmul Spiritului. Următoarea noastră activitate este de a ne maturiza în înţelegere şi eficienţă. Acest fenomen nu se produce peste noapte. Este ceva ce trebuie să continue pe tot parcursul vieţii. Continuăm să fim atenţi la egoism, la lipsa de onestitate, la resentimente şi frică (pasul 4). Îndată ce le simţim acumulându-se, îl rugăm pe Dumnezeu să le îndepărteze (pasii 6 si 7). Discutăm imediat despre ele cu cineva (pasul 5) şi ne reparăm greşelile pe loc, dacă am făcut cuiva vreun rău (pașii  8 si 9). Apoi, ne îndreptăm gândurile spre o persoană care ar putea beneficia de ajutorul nostru. Iubirea si toleranta fată de alţii constituie codul nostru moral.

Şi încetăm să ne mai războim cu oricine şi orice, inclusiv cu alcoolul, deoarece, dacă am ajuns la această etapă, înseamnă că ne-a fost redată sănătatea mintală. Acum, băutura ne stârneşte interesul mult mai rar. Dacă ispita apare din când în când, ne dăm la o parte, ca din faţa unui incendiu. Avem reacţii normale şi sănătoase şi constatăm că ele se produc automat.

Ne dăm seama că noua atitudine fată de alcool ne-a fost dăruită - nu am obţinut-o printr-un jurământ sau angajament. Ea se produce, pur şi simplu! Acesta este miracolul vieţii noastre. Nu ne luptăm cu alcoolul şi nici nu evităm tentaţia. Ne simţim de parcă am fi plasaţi într-o poziţie de neutralitate - protejaţi, în afara primejdiei. N-am rostit nici un jurământ de abstinenţă. Problema a fost eliminată. Toate acestea fac parte din experienţa noastră actuală. Nu suntem nici plini de sine, nici timoraţi. Şi aceasta ne este mereu atitudinea, câtă vreme ne păstrăm vigoarea spirituală.

Nu este deloc greu să ne neglijăm programul spiritual de acţiune şi să ne culcăm pe lauri. Dar, dacă o facem, ne îndreptăm spre necazuri, deoarece alcoolul este un duşman subtil.

Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Tot ce avem în realitate este o graţiere zilnică, posibilă numai atunci când ne menţinem într-o formă spirituală bună. Fiecare zi este o zi în care trebuie să transpunem în fapte voia lui Dumnezeu, în toate activităţile noastre. "Cum Te-aş putea sluji cel mai bine? Facă-se voia Ta, nu a mea" - sunt gânduri care trebuie să ne însoţească în mod constant. În direcţia aceasta ne putem exersa voinţa după voia inimii, pentru că este modul sănătos de folosire a voinţei.

S-a spus deja mult despre tăria, inspiraţia şi ghidarea care ne vin de la Cel care are toată puterea şi este atoateştiutor. Dacă am urmat cu atenție instrucţiunile (nu sugestii), începem să-i simţim Spiritul revărsându-se în noi. Am devenit, într-o oarecare măsură, conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Am început să ne dezvoltăm un al şaselea simţ, care are o importanţă vitală pentru noi. Dar trebuie să mergem mai departe pe acest drum şi aceasta înseamnă şi mai multă acțiune.

Singura treabă

Lucrul care m-a ținut treaz până când am prins onestitatea a fost dragostea din camerele Alcoolicilor Anonimi. Mi-am făcut niște prieteni pentru prima dată în viața mea. Prieteni adevărați cărora le păsa, chiar și când eram distrus și mă simțeam disperat. La 22 de luni de sobrietate, am reușit în sfârșit să finalizez un inventar cinstit. Al cincilea pas mi-a permis să-mi văd rolul în resentimentele și temerile mele. În capitolul „Cum funcționează”, din Big Book, mi s-au arătat câteva întrebări. Răspunsurile la aceste întrebări mi-au oferit cunoștințe despre reacțiile mele la situațiile din viața mea. Fiecare răspuns la fiecare resentiment, real sau imaginat, a fost bolnav și autodistructiv. Am permis altora să-mi controleze sensul stării de bine și comportamentul. Am ajuns să înțeleg că comportamentul, opiniile și ce cred ceilalți nu erau treaba mea. Singura treabă care trebuia să mă preocupe era a mea! I-am cerut Puterii mele superioare să îndepărteze din mine tot ce stătea în calea utilității mele pentru El și pentru ceilalți și să mă ajute să construiesc o nouă viață.

Alcoolicii Anonimi PG 468

ASCULTÂND VÂNTUL.

Capitolul EXISTĂ O SOLUȚIE

COMUNITATEA

Noi, Alcoolicii Anonimi, cunoaştem mii de bărbaţi şi femei care au fost odată la fel de lipsiţi de speranţă ca şi Bill. Aproape toţi s-au recuperat; şi-au rezolvat problema alcoolismului. 

... În condiţii normale, nu ne-ar lega nimic. Şi totuşi, ne leagă un extraordinar spirit de fraternitate, de bunăvoinţă şi înţelegere reciprocă, imposibil de descris în cuvinte. Suntem precum călătorii de pe un vapor ce tocmai a scăpat dintr-un naufragiu, când toţi - de la proră până la pupă - se simt camarazi, fericiţi, egali. Însă, spre deosebire de sentimentele pasagerilor de pe vapor, bucuria izvorâtă din faptul că am scăpat de la dezastru nu se stinge după ce ne reluăm drumul propriu în viaţă. Sentimentul că am trecut prin aceeaşi primejdie este unul dintre elementele care ne cimentează relaţia. Dar doar acest lucru nu ne-ar fi ținut niciodata împreună așa cum suntem atât de puternic legați în prezent. 

Descoperirea unei soluţii comune este ceva extraordinar pentru fiecare dintre noi. Avem o cale de ieşire cu care putem fi absolut de acord şi prin care ne putem uni într-o acţiune frăţească armonioasă. În aceasta constă marea veste pe care o transmite cartea de faţă celor care suferă de alcoolism.

PROBLEMA

Noi am ajuns la convingerea că alcoolismul este o boală ..

Realitatea este că, din motive încă necunoscute, majoritatea alcoolicilor îşi pierd puterea de a alege dacă să bea sau să nu bea. Aşa-zisa noastră putere a voinţei devine practic inexistentă. În anumite momente, suntem incapabili de a ne aminti suficient de puternic toate suferinţele şi umilirile îndurate doar cu o săptămână sau o lună în urmă. Suntem fără apărare în faţa primului pahar.

SOLUȚIA

Faptul esenţial, imposibil de diminuat, este următorul: noi am cunoscut experienţe spirituale profunde şi eficiente, care ne-au schimbat drastic întreaga atitudine faţă de viaţă, faţă de semeni şi faţă de universul lui Dumnezeu. În centrul vieţii noastre actuale se află certitudinea absolută că, printr-un miracol de netăgăduit, Creatorul a intrat în viaţa şi în inimile noastre. El a început sa înfăptuiască pentru noi lucruri pe care nu reuşiserăm să le facem singuri niciodată.

... fostul băutor-problemă care a găsit soluţia la care ne referim aici, este înarmat cum trebuie cu date despre sine şi poate, în general, câştiga încrederea deplină a altui alcoolic, în câteva ore. Nu se poate realiza mai nimic, înainte de câştigarea unei astfel de încrederi.

... este cineva care a trecut prin aceleaşi dificultăţi şi este clar că ştie despre ce vorbeşte. Întregul comportament al alcoolicului abstinent stă mărturie de netăgăduit a faptului că el deţine un răspuns real, că nu are atitudinea cuiva care face pe sfântul, că - sincer - nu vrea nimic altceva decât să fie de ajutor, că nu cere plată pentru consultaţie şi că nu urmăreşte nici un scop egoist. 

Dr. Jung, psihiatrul

... unii alcoolici au avut ceea ce numim experienţe spirituale vitale. Eu consider acele evenimente ca fiind adevărate fenomene care, prin natura lor, seamănă cu nişte gigantice transformări şi rearanjări psihice. Ideile, emoţiile, atitudinile care dictaseră odinioară viaţa acelor oameni sunt brusc date la o parte şi un ansamblu cu totul nou de concepţii şi motivaţii începe să ocupe locul dominant. 

... medicul a afirmat că, deşi convingerile sale religioase erau foarte bune, ele nu aveau forţa necesară pentru a constitui o experienţă spirituală vitală.

... Si noi, la rândul nostru, am căutat să ne eliberăm prin aceeaşi metodă, cu disperarea celui care se află în pericol de înec. 

Distinsul psiholog american, William James

... în cartea sa intitulată Varieties of Religious Experience (Varietatea experienţei religioase), indică o multitudine de căi prin care oamenii l-au găsit pe Dumnezeu. Nu intenţionăm deloc să convingem pe nimeni că ar exista doar o singură cale de ajuns la credinţă.

Considerăm că nu este treaba noastră la ce religie aderă membrii noştri, la nivel individual.

PROGRAMUL DE ACȚIUNE

... În continuare, sunt precizate direcții clare despre cum ne-am recuperat.

CITATUL ZILEI

        Dacă am fost amănunțiți cu privire la inventarul nostru personal, am scris multe pe hârtie. Am făcut o listă a resentimentelor şi le-am analizat. Am început să înţelegem cât erau de inutile şi de fatale. Am început să le vedem caracterul lor teribil de distructiv. Am început să învăţăm toleranţa, răbdarea şi bunăvoinţa faţă de toţi oamenii, chiar şi faţă de duşmanii noştri - şi aceasta, pentru că îi privim ca pe nişte oameni bolnavi. Am făcut o listă cu cei pe care i-am rănit prin comportamentul nostru şi suntem dispuşi să îndreptăm trecutul, dacă se poate.

        In această carte, veţi citi în repetate rânduri că ceea ce n-am putut face noi, pentru noi înşine, a făcut credinţa. Sperăm că sunteţi convins acum că Dumnezeu poate face să dispară orice formă de voință proprie (încăpăţânare egoistă) care v-a BLOCAT calea către El. Dacă aţi luat deja o decizie şi aţi făcut un inventar al handicapurilor mai grosolane (trăsăturilor personale deficitare), ați făcut un început bun. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că aţi înghiţit şi digerat câteva felii de adevăr despre dumneavoastră înşivă.

Cap. 5 , Cum funcționează

Câteva comentarii:

Acum vom rezuma ceea ce am făcut.

„Dacă am fost amănunțit cu privire la inventarul nostru personal, am notat multe.”

Pe cele trei foi cu tabele.

„Ne-am enumerat și analizat resentimentele”.

Bill W. nu a continuat, dar noi ne-am enumerat si ne-am analizat si temerile. Am enumerat și analizat si comportamentul nostru sexual din trecut.

„Am început să înțelegem inutilitatea și fatalitatea lor. Am început să vedem distructivitatea lor teribilă.

Dacă am procedat astfel, am văzut distructivitatea acestor lucruri. Pasul patru este ceea ce ne pregătește pentru Cinci și Șase. Putem vedea cum aceste lucruri ne-au distrus viețile. Atunci vom fi pregătiți să fim dispuși să renunțăm la ele.

„Am început să învățăm toleranța, răbdarea și bunăvoința față de toți oamenii, chiar și față de dușmanii noștri...”

Vedem că sunt multe progrese pentru un alcoolic. Există multe schimbări de personalitate.

„... căci îi privim ca pe oameni bolnavi. Am enumerat oamenii pe care i-am rănit prin conduita noastră și suntem dispuși să o facem îndreptăm trecutul dacă putem.

IATĂ, am făcut lista pentru Pasul 8. Unii dintre cei despre care am spus că erau pe lista de resentimente, aceștia sunt oameni cărora le datorăm reparații. De asemenea, am găsit o mulțime de oameni pentru care avem frici și am găsit oameni cărora le-am făcut ceva. De aceea ne temem de ei. Deci le datorăm despăgubiri. În mod firesc, avem oameni pe (lista) comportamentului sexual pe care i-am rănit. Am pregătit în principal lista de Pasul opt - în timp ce facem inventarul. 

„În această carte ați citit iar și iar că credința a făcut pentru noi ceea ce noi nu am putut face pentru noi înșine. Sperăm că te-ai convins acum...'

Odată ce vedem asta, odată ce vedem detaliile reale ale acestui lucru devenim convinși de acest adevăr.

„că Dumnezeu poate îndepărta orice voință proprie te-a blocat de la El. Dacă ați luat deja o decizie (PasulTrei) și un inventar al handicapurilor tale mai mari” (Pasul Patru) ai făcut un început bun. Așa fiind, ai înghițit și ai digerat câteva bucăți mari de adevăr despre tine.

Pentru prima dată putem vedea cu adevărat, cu aceasta, adevărul despre cine suntem. Și aici scrie doar, handicapurile noastre mai groaznice. Mulți, mulți oameni nu reușesc să facă procesul de inventariere. Toată lumea ar dori să facă inventarul când ajung bine - vor să aștepte până se fac bine si fac inventarul. Când mă voi face bine și mă voi îndrepta, îl voi face. Dar scopul facerii Pașilor este să vă faceți bine. Nu așteptați până vă faceți bine și faceți Pașii. (Este ca și cum ai aștepta să te faci bine înainte de a da medicul prescripție medicală.) Faci Pașii ca să te faci bine. Și cred că cea mai mare greșeală este că oamenii așteaptă să o facă perfect.

Fă-o. Pasul patru este doar pentru a începe cu handicapurile noastre mai mari. Deficiențele noastre mai mari sunt resentimentele, fricile și răul făcut altora.

Acestea sunt handicapurile noastre mai mari. Mai târziu vom continua la Pasul Zece, pentru a obține unele dintre celelalte. Și vom lucra pentru tot restul vieții noastre. Pasul patru este să începem să obținem handicapurile noastre mai mari și implicit ce ne blochează de la a trece de la voința proprie la voia lui Dumnezeu.

Sfârșit de capitol!

 

ne-a fost redata sanatatea mentală !!!

PAGINA 84 (Big Book, engleza, editia IV) - începe cu promisiunile pasului 9 și se termina cu promisiunile pasului 10. Intre ele: maturizarea: trecerea de la egoul minții la sinele spiritual.

Am făcut curăţenie în tot ce ţine de trecut. 

Când curățăm trecutul, începem un alt mod de a trăi.

Am intrat în tărâmul Spiritului. 

Îți amintești că spune: Pasul cinci a fost începutul experienței spirituale? (p. 75, par. 3) Acum, la Pasul Zece am intrat în această lume.

Acum urmează să facem efortul de a ne maturiza în înţelegere şi eficienţă. Acest fenomen nu se produce peste noapte. Este ceva ce trebuie să continue pe tot parcursul vieţii. 

Nu rămânem așa cum suntem, nu menținem, ci creștem în înțelegere și eficacitate.

Continuăm să fim atenţi la egoism, la lipsa de onestitate, la resentimente şi frică (Pasul 4). Îndată ce le simţim acumulându-se, îl rugăm pe Dumnezeu să le îndepărteze (Pașii 6 și 7). Discutăm imediat despre ele cu cineva (Pasul 5) şi ne reparăm greşelile pe loc, dacă am făcut cuiva vreun rău (Pașii 8 și 9). 

Iată unde scrie în Big Book despre cunoscuta expresie Pasul 10 = Pasii 4-9 pe repede înainte.

Apoi, ne îndreptăm gândurile spre o persoană care ar putea beneficia de ajutorul nostru. Iubirea si toleranta fată de alţii constituie codul nostru moral.

Şi încetăm să ne mai războim cu oricine şi orice, inclusiv cu alcoolul, deoarece, dacă am ajuns la această etapă, înseamnă că ne-a fost redată sănătatea mentală.

Urmeaza promisiunile pasului 10.

Practicand acesti pasi am avut o trezire spirituala

Maniera în care metoda AA ne pregăteşte pentru primirea acestui dar constă din practicarea Celor 12 Paşi ai programului nostru. De aceea, haideţi să vedem pe scurt, ce am încercat să facem pînă în acest moment.

Pasul 1 ne-a pus în faţa unui uluitor paradox: am descoperit că ne era absolut imposibil să scăpăm de obsesia alcoolului pînă cînd nu ne admiteam neputinţa asupra lui. Prin Pasul 2, am văzut că - din moment ce nu ne puteam reda singuri sănătatea mintală, o Putere superioară trebuia s-o facă neapărat, dacă era vorba să supravieţuim. În consecinţă, prin Pasul 3 ne-am lăsat voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum îL înţelegeam noi. Pentru moment, cei care eram atei sau agnostici am descoperit că propriul grup sau Comunitatea AA, ca întreg, puteau fi Puterea noastră superioară. Începînd Pasul 4 am început să cercetăm - în interiorul nostru - ce anume ne adusese ruină fizică, morală şi spirituală. Ne-am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit. Examinînd Pasul 5 am decis că simplul inventar nu era suficient. ştiam că va trebui să încetăm jocul mortal al traiului în singurătate cu conflictele noastre interioare; că trebuia să le încredinţăm cu onestitate lui Dumnezeu şi unei alte fiinţe umane. La Pasul 6 mulţi dintre noi ne-am poticnit - pe bună dreptate - pentru că nu voiam să scăpăm de defectele de caracter; încă le iubeam pe unele dintre ele. Şi totuşi, ştiam prea bine că trebuia să facem ceva conform principiului fundamental al Pasului 6. Aşa că, din moment ce tot mai aveam vreo cîteva defecte de caracter de care nu ne puteam rupe încă, ne-am hotărît ca măcar să nu ne mai agăţăm de acele defecte cu încăpăţînare şi răzvrătire. Ne-am spus: "Probabil că azi n-o să reuşesc, dar cel puţin voi înceta să mai strig `Asta, nu! Niciodată! "'. Apoi la Pasul 7, L-am rugat cu smerenie pe Dumnezeu să ne îndepărteze slăbiciunile conform voinţei şi puterii Sale, în circumstanţele zilei respective. Odată cu Pasul 8 ne-am continuat curăţenia interioară, fiindcă am constatat că nu eram în conflict numai cu noi în sine, ci şi cu oamenii şi situaţiile din lumea în care trăiam. Trebuia să începem să facem pace în jur; de aceea ne-am făcut o listă cu oamenii pe care i-am ofensat şi ne-am deschis ideii de a îndrepta lucrurile. Acţiunea de îndreptare a venit cu Pasul 9, cînd ne-am reparat greşelile direct, faţă de cei vizaţi, dar nu şi atunci cînd le-am fi făcut vreun rău, for sau altora. În faţa Pasului 10 am început să ne stabilim o bază pentru viaţa de zi cu zi; ne-am dat seama de cît de serios este un inventar personal, în continuare - şi că era bine să admitem pe loc o greşeală. La Pasul 11 am înţeles că - dacă o putere superioară ne redase sănătatea mintală şi ne dăduse capacitatea de a trăi cu un strop de pace în suflet într-o lume dureros de zbuciumată atunci, o asemenea Putere superioară merită s-o cunoaştem mai bine, printr-un contact cît se putea mai direct. Am descoperit că practicarea meditaţiei şi rugăciunii în mod repetat şi constant a deschis acel canal de comunicare care înlocuia firicelul de apă cu un fluviu care ducea spre certa putere a lui Dumnezeu şi spre ghidarea Lui, pe care puteam conta, pe măsură ce ne sporea capacitatea de a-L înţelege.

Astfel, practicînd aceşti Paşi, am avut o trezire spirituală, în legătură cu care - în cele din urmă - nu mai există nici o îndoială.

Câte ceva despre Big Book

Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună. Avem o cale de ieșire cu care putem fi absolut de acord și pe care o îmbrăţişăm prin acțiuni frățeşti și armonioase. Aceasta este marea veste pe care această carte o aduce celor care suferă de alcoolism.

... BĂUTORUL EX-PROBLEMĂ CARE A GĂSIT ACEASTA SOLUȚIE ŞI CARE ESTE ÎNARMAT ÎN MOD CORECT CU FAPTE DESPRE SINE, POATE CÂȘTIGA ÎN ÎNTREGIME ÎNCREDEREA ALTUI ALCOOLIC ÎN CÂTEVA ORE. PÂNĂ NU SE ATINGE O ASTFEL DE ÎNȚELEGERE, PUŢIN SAU NIMIC POATE FI REALIZAT.

Că omul care face abordarea a avut aceeași dificultate, că știe, evident, despre ce vorbește, că întregul său comportament arată nou venitului că este un om cu un răspuns real, că nu are nicio atitudine de sfânt, nimic altceva în afară de dorința sinceră de a fi de ajutor; că nu există taxe de plătit, nici obligaţii, nici oameni de mulțumit, nici prelegeri de suportat - acestea sunt elementele pe care le-am găsit a fi cele mai eficiente. După o astfel de abordare, mulți își iau paturile și merg din nou.

Niciunul dintre noi nu face o vocație a acestei lucrări și nici nu credem că eficacitatea acesteia ar fi sporită dacă am face-o. Considerăm că eliminarea consumului de alcool nu este decât un început.

Poate v-ați întrebat deja de ce toți ne-am îmbolnăvit atât de tare din cauza băutului. Fără îndoială că sunteți curioși să descoperiți cum și de ce, în fața opiniei contrare a experților, ne-am recuperat dintr-o stare fără speranţă a minţii și a corpului. Dacă ești un alcoolic care dorește să treacă peste asta, s-ar putea să te întrebi deja - „Ce trebuie să fac?”

Scopul acestei cărți este de a răspunde în mod specific la astfel de întrebări. Vă vom spune ce am făcut noi. 

 Cap. 2, EXISTĂ O SOLUȚIE

IDENTIFICARE!

Sunt aproape întotdeauna în coliziune cu ceva sau cu cineva, chiar dacă motivele mele sunt bune. Eu, ca majoritatea oamenilor, încerc să trăiesc prin autopropulsie. Sunt ca un actor care vrea să conducă întregul spectacol; încearcă pentru totdeauna să aranjeze luminile, baletul, peisajul și restul jucătorilor în felul meu. Dacă aranjamentele mele ar rămâne aşa, dacă  oamenii ar face ceea ce mi-am dorit, spectacolul ar fi minunat. Toată lumea, inclusiv eu, ar fi mulțumită. Viața ar fi minunată. Încercând să fac aceste aranjamente, pot fi uneori destul de virtuos. Pot fi amabil, atent, răbdător, generos; chiar modest și cu sacrificiu de sine. Pe de altă parte, pot fi rău, egoist și necinstit. Dar, la fel ca în majoritatea oamenilor, probabil că am trăsături variate.

Ce se întâmplă de obicei? Spectacolul nu se aranjează foarte bine. Încep să cred că viața nu mă tratează corect. Decid să mă mă implic mai mult. Devin, cu următoarea ocazie, și mai exigent sau mai plin de har, după caz. Totuși piesa nu mi se potrivește. Recunoscând că pot fi oarecum vinovat, sunt sigur că alte persoane sunt mai de vină decât mine. Devin furios, indignat, autocompătimitor. Care este problema mea de bază? Nu sunt eu chiar un egocentric chiar și atunci când încerc să fiu amabil? Nu sunt eu o victimă a iluziei că pot smulge satisfacția și fericirea din această lume dacă mă descurc bine? Nu este evident pentru toți ceilalți jucători că acestea sunt lucrurile pe care mi le doresc? Și nu acțiunile mele îi fac pe fiecare dintre ei să dorească să riposteze, smulgând tot ce pot scoate din spectacol? Nu sunt eu, chiar și în cele mai bune momente ale mele, un producător de confuzie și nu de armonie?

Sunt un egoist egocentric, așa cum le place oamenilor să numească în zilele noastre. Sunt ca omul de afaceri pensionar, care iese în soarele Floridei iarna, plângându-se de starea tristă a națiunii; ministrul care suspină asupra păcatelor secolului XXI; politicienii și reformatorii care sunt siguri că totul ar fi bine dacă restul lumii s-ar comporta bine; nelegiuitul care crede că societatea l-a nedreptăţit; și alcoolicul care a pierdut totul și este blocat. Oricare ar fi protestele mele, nu sunt preocupat de mine, de resentimentele mele sau de mila mea de sine?

Egoism-egocentrism! Cred că aceasta este rădăcina necazurilor mele. Condus de o sută de forme de frică, auto-amăgire, egocentrism și autocompătimire, pășesc pe degetele de la picioare ale semenilor noștri și aceștia ripostează. Uneori mă rănesc, aparent fără intenţie, dar constat invariabil că, la un moment dat în trecut, am luat decizii bazate pe sinele meu, care ulterior m-au pus în situația de a fi rănit.

Deci, necazurile mele, cred, sunt în esență de producţie proprie. Ele apar din mine și eu sunt un exemplu extrem de folosire a voiei proprii, dar de obicei nu cred asta. Mai presus de orice, trebuie să scap de acest egoism. Trebuie, sau mă va ucide! Dumnezeu face acest lucru posibil. Și deseori pare să nu existe nici o modalitate de a scăpa complet de ego fără ajutorul Lui. Aveam convingeri morale și filozofice din belșug, dar nu puteam să mă ridic la înălțimea lor, deși aș fi vrut. Nici nu mi-aș putea reduce egocentrismul dorind sau încercând  propria putere. Trebuia să am ajutorul lui Dumnezeu.

Acesta este cum și de ce. În primul rând, a trebuit să mă las de a mai juca rolul lui Dumnezeu. Nu a funcționat. Apoi, am decis în continuare că, în această dramă a vieții, Dumnezeu avea să fie directorul meu. El este Directorul; Sunt agentul Lui. El este Tatăl și eu sunt copilul Său. Cele mai multe idei bune sunt simple și acest concept a fost piatra de temelie a arcului nou și triumfător prin care am trecut în libertate.

Când am luat sincer o astfel de poziție, au urmat tot felul de lucruri remarcabile. Am avut un nou Patron. Fiind atot puternic, El mi-a oferit ceea ce aveam nevoie, dacă mă țineam aproape de El și împlineam bine lucrarea Lui. Stabilit pe o astfel de bază am devenit din ce în ce mai puțin interesat de mine, de micile mele planuri și modele. Din ce în ce mai mult am devenit interesat să văd cu ce aș putea contribui la viață. Pe măsură ce simțeam curgerea unei noi puteri, pe măsură ce mă bucuram de liniște sufletească, pe măsură ce descopeream că pot înfrunta viața cu succes, pe măsură ce deveneam conștient de prezența Lui, am început să-mi pierd frica de azi, de mâine sau de ce se poate întâmpla în viitor. Am renăscut.

Studiu Big Book - Pasul 1

Identificare

Bărbații și femeile beau, în esență, deoarece le place efectul produs de alcool. Senzația este atât de evazivă că, deși recunosc că este dăunător, nu pot face diferența după un timp adevărul de fals. Pentru ei, viața lor alcoolică pare singura normală. Sunt neliniștiți, iritabili și nemulțumiți (plictisiți, deprimați, anxioși), cu excepția cazului în care pot experimenta din nou sentimentul de ușurare și confort care vine imediat luând câteva băuturi - băuturi pe care ei văd că alții le iau fără să le facă rău. După ce au cedat din nou dorinței, așa cum fac mulți, iar fenomenul poftei se dezvoltă, ei trec prin etape bine-cunoscute ale unei beţii,din care iese cu remuşcări şi cu o hotărâre fermă de a nu mai bea vreodată. Aceasta se repetă din nou și din nou și, dacă această persoană nu poate experimenta o schimbare psihică totală, există foarte puține speranțe de recuperare. (AA. P. xxviii)

Dacă, atunci când vreţi sincer, descoperiţi că nu puteţi renunța complet sau dacă atunci când beți aveți puțin control asupra cantităţii pe care o beţi, probabil că sunteţi alcoolic. Dacă acesta este cazul, este posibil să suferiți de o boală pe care doar o experiență spirituală o va birui. (AA p. 44)

Aceasta nu este în niciun caz o imagine completă a adevăratului alcoolic, tiparele noastre comportamentale variază. Dar această descriere ar trebui să îl identifice aproximativ. (AA p. 22).

Instrucțiune pentru primul pas (autodiagnostic): 

Am învățat că trebuie să recunoaştem în adâncul sufletului nostru pentru noi înșine că suntem alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare. Iluzia (minciuna) că suntem ca alți oameni sau în prezent poate fi, trebuie să fie spulberat. (AA p. 30).

Vestea proastă: 

Suntem fără apărare împotriva primei băuturi. (AA p. 24) Ideea (minciuna) că cumva, cândva își vor controla și se vor bucura de băut este marea obsesie a fiecărui băutor anormal. Peste orice perioadă considerabilă ajungem mai rău, niciodată mai bine. Mulți merg până la porțile nebuniei sau ale morții (AA p. 30).

Vestea bună: 

Există o soluție ... (A.A. P. 25). Dacă sunteți la fel de serios alcoolic cum am fost noi, credem că nu există o soluție de mijloc. Eram într-o situaţie în care viața devenea imposibilă și dacă am trecut în zona din care nu există nicio întoarcere prin ajutorul uman, nu aveam decât două alternative: una era să mergem mai departe către sfârșitul amar, ștergând cât de bine am putea conștiința situației noastre intolerabile; si alta, să acceptăm ajutorul spiritual. Acest lucru l-am făcut pentru că ne-am dorit sincer și am fost dispuși să depunem efortul (AA p. 25-26) ... și oricât de ciudat ar părea pentru cei care nu înțeleg - odată ce a avut loc o schimbare psihică, aceeași persoană care părea condamnată, care avea atâtea probleme pe care cu deznăde nu a mai crezut că o să le rezolve vreodată, se găsesc brusc în situaţia de a controla cu uşurinţă dorința lor de alcool, singurul efort necesar cerut fiind de a respecta câteva reguli simple. (AA. P. XXIX) 

12 Step workbook 

Marele fapt ... faptul central ... intr-adevar miraculos!

 

Exista o soluţie ...

„Marele fapt este acesta și nimic mai puțin: că am avut experiențe spirituale profunde și eficiente care au revoluționat întreaga noastră atitudine față de viață, față de semenii noștri și față de universul lui Dumnezeu. Faptul central al viețile noastre de astăzi este certitudinea absolută că Creatorul nostru a intrat în inimile noastre și trăiește într-un mod care este într-adevăr miraculos. El a început să realizeze acele lucruri pentru noi pe care nu le-am putea face niciodată singuri. "

Dacă sunteţi atât de serios alcoolic cum am fost şi noi, credem că nu există cale de mijloc.

- Alcoolici anonimi , pagina 25.

OPINIA MEDICULUI - CITATE

Credem, și așa am sugerat acum câțiva ani, că acțiunea alcoolului asupra acestor alcoolici cronici este o manifestare a unei alergii; că fenomenul poftei se limitează la această clasă și nu apare niciodată la consumatorul mediu temperat. Aceste tipuri alergice nu pot folosi niciodată în siguranță alcool sub nici o formă; și odată ce și-au format obiceiul și au găsit că nu-l pot rupe, odată ce și-au pierdut încrederea în sine, încrederea în lucrurile umane, problemele lor se acumulează pe ele și devin uimitor de greu de rezolvat.

...

În aproape toate cazurile, idealurile lor trebuie să se întemeieze pe o putere mai mare decât ei înșiși, dacă vor să-și recreeze viețile.

Simțim, după mulți ani de experiență, că nu am găsit nimic care să fi contribuit mai mult la reabilitarea acestor bărbați decât mișcarea altruistă * care crește acum printre ei.

* altruism - 1. interes altruist pentru bunăstarea altora

...

Descrierea obsesiei mentale:

„Bărbații și femeile beau în esență pentru că le place efectul produs de alcool. Senzația este atât de evazivă încât, deși recunosc că este dăunătoare, nu pot diferenția după un timp adevăratul de fals. Pentru ei, viața lor alcoolică pare singura normală. Sunt neliniștiți, iritabili și nemulțumiți, cu excepția cazului în care pot experimenta din nou sentimentul de ușurință și confort care vine imediat luând câteva băuturi - băuturi pe care le văd pe alții luând cu impunitate. După ce au cedat din nou dorinței, așa cum fac mulți, și fenomenul poftei se dezvoltă, ei trec prin etapele binecunoscute ale unei spree, apărând remușcări, cu hotărârea fermă de a nu mai bea din nou. Acest lucru se repetă mereu și, cu excepția cazului în care această persoană poate experimenta o întreagă schimbare psihică, există foarte puține speranțe de recuperare ”.

...

Pe de altă parte - oricât de ciudat ar părea pentru cei care nu înțeleg - odată ce s-a produs o schimbare psihică, aceeași persoană care părea condamnată, care a avut atâtea probleme pe care a disperat să le rezolve vreodată, se află brusc capabil să-și controleze cu ușurință dorința de alcool, singurul efort necesar fiind acela de a urma câteva reguli simple.

Se simte că este nevoie de ceva mai mult decât puterea umană pentru a produce schimbarea psihică esențială.

Toate acestea, și multe altele, au un simptom în comun: nu pot începe să bea fără a dezvolta fenomenul poftei. Acest fenomen, așa cum am sugerat, poate fi manifestarea unei alergii care diferențiază acești oameni și îi diferențiază ca entitate distinctă. Nu a fost niciodată, prin vreun tratament cu care suntem familiarizați, eradicat permanent. Singura ușurare pe care trebuie să o sugerăm este abstinența totală.

Îi sfătuiesc cu seriozitate pe fiecare alcoolic să citească această carte și, deși poate a venit la bătaie de joc, poate rămâne să se roage.

William D. Silkworth, MD