PASUL 2 PE LARG ÎN BIG BOOK

Obiectivul 2 al Cărții Mari: SOLUȚIA

Pasul 2 - PUTEREA

Capitolul 2: Există o soluție Capitolul 3: Mai multe despre alcoolism Capitolul 4: Noi agnosticii

PASUL 2 - CAPITOLUL 2

 „NOI, CEI DIN ALCOOLICII ANONIMI, cunoaștem mii de bărbați și femei care au fost cândva la fel de fără speranță ca Bill. Aproape toți s-au recuperat. Au rezolvat problema băuturii.

Finalizând Povestea lui Bill, am pus bazele. Știm exact care este problema. Aceasta este finalizarea secțiunii referitoare la problemă a cărții. Acum că știm problema putem lua acele informații și trecem în a doua parte a fazei Cărții Mari: care este soluția? La fel ca atunci când mergi la medic, primul lucru pe care îl face medicul este să afle: care este problema? El pune un diagnostic. Odată ce face un diagnostic, atunci poate scrie o rețetă. Nu poate scrie o rețetă până nu află: care este problema? Chiar aici, acum va începe să scrie rețeta pentru alcoolismul nostru.

     Am spus că suntem neputincioși și, evident, puterea, aceasta ar fi soluția. Din moment ce nu putem... să facem nimic în privința corpului, putem lucra doar în minte. Spune să credem că acea Putere va trebui să lucreze mai degrabă în minte decât în ​​corp. Așa că acum că vedem că avem o alergie fizică și o obsesie mentală, credem că răspunsul este puterea care lucrează în minte. Prin urmare, am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne poate reda sănătatea mentală. 

Nu întâmplător acest capitol se intitulează, Există o soluție. Hai să scriem rețeta.

Pe măsură ce citim Povestea lui Bill, cu siguranță ne-am identificat cu Bill. Cu siguranță l-am văzut pe Bill recuperându-se din boala. Procesul de recuperare pe care l-a folosit este încă cam neclar în mintea noastră până în acest moment. Nu suntem cu adevărat siguri ce s-a întâmplat acolo. Dar capitolul doi ne va arăta exact ce s-a întâmplat cu Bill. O să facă asta spunându-ne: există o soluție. Va descrie nu numai ce s-a întâmplat cu Bill, ci și ce s-a întâmplat cu mulți alți oameni.

     La început, cei care și-au revenit erau Bill și Ebby. Ei au fost părtășia acelei zile, la început, doi oameni. Dar acum vom vorbi despre mii de oameni. Același lucru a avut loc în viața lor. Ne va arăta exact ce a avut loc.

   „Suntem americani obișnuiți. Toate secțiunile acestei țări și multe dintre ocupațiile sale sunt reprezentate, precum și multe medii politice, economice, sociale și religioase. '

     Vorbește despre comunitatea Alcoolicilor Anonimi așa cum există astăzi sau la momentul în care a fost scrisă această carte. Fellowship este alcătuit din oameni din multe secțiuni diferite ale țării. Este alcătuit din diferite ocupații. Avem medii politice diferite. Avem medii economice diferite. Avem medii sociale diferite. Avem medii religioase diferite. Alcoolicii Anonimi este probabil cel mai amestecat grup de oameni din lume. Poți vedea oameni cu tot felul de medii sociale, de la cel mai înalt la cel mai de jos, tot felul de ocupații, tot felul de religii. Suntem atât de amestecați. Suntem atât de diferiți. De obicei, oamenii care se adună - ca și cum ar avea aceeași religie, sau au același mediu politic, același mediu social - au ceva în comun. Nu avem niciunul dintre aceste lucruri în comun. În mod normal suntem oameni care nu s-ar amesteca. N-ar fi trebuit să ne cunoaștem niciodată. 

 „Dar există între noi o părtășie, o prietenie și o înțelegere care este de nedescris minunat.”

     Suntem foarte, foarte apropiați, deși nu ar fi trebuit să ne cunoaștem niciodată. Bill vorbește în această carte de multe tipuri diferite de oameni. El a avut capacitatea pură, deși îndrumarea lui Dumnezeu, de a picta imagini. El a folosit pilde pentru a învăța. El folosește această pildă a părtășiei ca și cum, a spus el, suntem ca pasagerii pe un mare vas. În acel timp, 1939, acea a fost modalitatea de a călători în Europa. Aceasta a fost o ilustrare foarte potrivită, deoarece calea de a călători în Europa era pe marile transatlantice.

     El spune: „Suntem precum călătorii de pe un vapor ce tocmai a scăpat dintr-un naufragiu, când toţi - de la proră până la pupă - se simt camarazi, fericiţi, egali.”

     Pe aceste mari nave maritime erau tot felul de oameni acolo, dar acești oameni erau separați pe medii sociale. Jos, "plebea". Când ajungeai pe punțile de sus, unde aveau apartamente și toate finețurile, oamenii aceia mâncau într-o sufragerie specială. Și dacă ai fi o persoană foarte specială în acea sufragerie specială, ai putea sta la masa Căpitanului.
     Era un drum lung de la masa Căpitanului până la secțiunea de jos. De fapt, acești bărbați nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată în călătoria lor. Așa cum nu ar fi trebuit să ne întâlnim niciodată în călătoria vieții. Nu avem nimic în comun, nimic din lucrurile obișnuite. Dar în timpul acelei nopți - și vorbesc despre Titanic tot timpul - când au lovit acel aisberg, când au mers peste bord, când au lovit apa aceea, acești oameni aveau ceva în comun. Au avut o problemă comună. 

Aceasta este frumusețea părtășiei Alcoolicilor Anonimi. Deși nu ar fi trebuit să ne întâlnim niciodată, venim din medii atât de diverse. Am fost aruncați împreună. Singurul lucru pe care îl avem în comun este că suferim de boala alcoolismului. Cam asta e singurul lucru. Este singurul lucru pe care îl avem în comun. Aceasta este ceea ce ne leagă. Suferința și problemele sunt legături grozave.

 „Spre deosebire de sentimentele pasagerilor navei, totuși, bucuria noastră de a scăpa de dezastru nu se potolește pe măsură ce mergem pe drumul nostru individual”.

     Sunt sigur că în noaptea aceea, odată ce pasagerii navei au fost salvați și s-au întors la uscat, tipul de la secția de jos probabil a spus, tipul ăsta este prea mare pentru mine. Și sunt sigur că tipul de la masa Căpitanului a spus, nu ar trebui să mă asociez cu acest tip. S-au întors la vechile vieți, pentru că dezastrul lor se terminase. Dar noi mereu vom fi alcoolici.

 „... bucuria noastră nu se potolește pe măsură ce mergem pe căile noastre individuale. Sentimentul de a fi împărtășit un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă.

     Părtășia Alcoolicilor Anonimi este un lucru puternic. Amintiți-vă că am spus în Primul Pas că suntem neputincioși. Deci, una dintre soluțiile la alcoolism este puterea care se află în comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Există multă putere în comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Dar el spune că nu este suficient. Acesta este doar un element din cimentul care ne leagă.

     Amintiți-vă, în 1939, nu puteau să prevadă. Această carte a fost de fapt scrisă înaintea comunității Alcoolicilor Anonimi, pentru că nu aveau decât o sută. Au fost foarte norocoși într-un fel. Nu puteau merge la nouăzeci de întâlniri în nouăzeci de zile. Nu aveau atât de multe.
Poți să fii cu adevărat agățat de părtășie, mergi doar la întâlnire, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri. Dar cartea spune că întâlnirile, părtășia nu sunt suficiente. 

Există un proces prin care trebuie să treci.
Sunt câțiva pași pe care va trebui să-i faci.
Mulți s-ar putea să se oprească la unii dintre ei.
Participarea la întâlnirile AA nu te va face un membru treaz al Alcoolicilor Anonimi. El spune, asta nu este suficient.

„Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.
„Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună.”

     Am descoperit soluția comună. Nu numai că avem aceeași problemă, dar ceea ce ne leagă astăzi aici este că avem aceeași soluție comună. Mai târziu în cartea noastră, ne va spune că soluția comună este o experiență spirituală vitală care conduce la modificări de personalitate suficiente pentru a se recupera. (Anexa II)

 Chiar pe această pagină ne-a vorbit despre Putere. El a spus că eram neputincioși deja în primul capitol și în Opinia Doctorului. Pe această pagină ne spune - credem că scrie rețeta. Pentru a depăși această neputință, credem că puterea părtășiei și Puterea experienței spirituale vor face ca o persoană să biruiască neputința față de alcool. Acestea sunt cele două elemente. Părtășia, da, trebuie să avem părtășia, dar adevărata Putere este în experiența spirituală, care este soluția comună la alcoolism.

 „Sentimentul de a fi împărtășit un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă. Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.

     „Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună. Avem o cale de ieșire asupra căreia putem fi absolut de acord și asupra căreia ne putem alătura într-o acțiune frățească și armonioasă. Aceasta este vestea minunată pe care această carte o poartă celor care suferă de alcoolism.

     Avertizându-ne că, deși părtășia este un lucru puternic, asta în sine nu este suficient. Vom avea nevoie, de asemenea, de Puterea care vine din soluție - soluție comună. Cred că una dintre cele mai mari tragedii din lume de astăzi este că avem literalmente milioane de oameni care vin la comunitatea Alcoolicilor Anonimi și care nu fac altceva decât să se bucure de părtășie. Nu fac nimic în privința soluției comune.

     Ține minte, dr. Silkworth ne-a spus că va trebui să ne schimbăm. A spus că vom avea nevoie de o schimbare psihică. (p. xxvii, par. 1-2) Părtășia nu va aduce acest lucru. Schimbarea psihică se realizează prin soluția comună. Acolo ne schimbăm atitudinile mentale și viziunea asupra vieții. (p. 84, par. 1) Acolo învățăm să trăim și să fim treji și pașnici și fericiți și senini în același timp.
     Văd oameni care vin la AA și nu fac altceva decât părtășie și nu se schimbă. Le este frică. Ei rămân supărați. Ei rămân iritați. Ei rămân neliniștiți și nemulțumiți. Aceeași veche rușine, frică, vinovăție și remușcare le mănâncă și după un timp dispar.

     „Unde s-a dus John?”  John s-a întors acolo și bea din nou. Sau John a fost ucis într-o epavă de mașină sâmbătă noaptea trecută. Sau John s-a împușcat săptămâna trecută. Mă gândesc din nou, aceasta este responsabilitatea noastră, membrii mai în vârstă, de a face acest lucru clar pentru fiecare nou venit care intră pe ușa unei întâlniri a Alcoolicilor Anonimi că există două părți ale soluției. Una este această părtășie extraordinară și este grozavă. Nu cred că am putea supraviețui fără ea. Dar cealaltă este soluția comună, experiența spirituală vitală (p. 27, par. 5) care va fi adusă de trusa simplă de instrumente spirituale puse la picioarele noastre. (pag. 25, alin. 2)
     

Prima jumătate a acestui capitol va vorbi despre noi, cei care alcătuim această părtășie. O să vorbească despre alcoolic. Ne va explica de ce doar părtășia nu este suficientă.

     Ultima jumătate a capitolului ne va explica apoi care este soluția reală. Cartea nu ne lasă niciodată atârnați nicăieri. Nu face niciodată o declarație pe care să nu explice în continuare.  Bill ne va arăta în prima jumătate a acestui capitol de ce trebuie să avem soluția care se află în ultima jumătate a acestui capitol.
     
     Privind această primă pagină a capitolului doi. Am putut vedea diagnosticul de alcoolism în Opinia medicului. Acum, aici pe pagina (șaptesprezece) vedem soluția. Vedem că nu se află doar în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, ci și în soluția comună. 

 „Poate că te-ai întrebat deja de ce ne-am îmbolnăvit cu toții din cauza băuturii. Fără îndoială că ești curios să descoperi cum și de ce, în fața opiniei dimpotrivă a experților, ne-am recuperat dintr-o stare fără speranță a minții și a corpului. Dacă ești un alcoolic care vrea să treacă peste asta, s-ar putea să te întrebi deja: „Ce trebuie să fac?”

     „Scopul acestei cărți este să răspundă în mod specific la astfel de întrebări. Vă vom spune ce am făcut.

     Din nou vedem un cuvânt care într-adevăr nu se ocupă de generalități. Am văzut cuvântul „exact” în Cuvant inainte. Și acum vedem folosit cuvântul „specific”.

 „De ce nu bei ca un domn sau nu renunți?” — Tipul ăla nu se poate descurca cu băutura lui. — De ce nu încerci berea și vinul? „Lăsați lucrurile grele.” „Puterea lui de voință trebuie să fie slabă”. — S-ar putea opri dacă ar vrea. „Are o fată atât de dulce, ar trebui să cred că s-ar opri de dragul ei”. „Doctorul i-a spus că dacă mai bea vreodată, îl va ucide, ...”.

     „Acum, acestea sunt observații banale despre băutori, pe care le auzim tot timpul. În spatele lor este o lume a ignoranței și a neînțelegerii.

     Începe să explice cele trei... tipuri de băutori.
      „Băutorii moderați au puține probleme în a renunța complet la băutură, dacă au motive întemeiate pentru lt. O pot lua sau o pot lăsa în pace.

     Acesta este băutorul moderat sau social. Nu este mare lucru pentru ei. Iau una, două sau trei băuturi. Au o senzație de greață, scăpată de sub control și pur și simplu nu mai beau. Pot bea sau pot s[ nu bea. Chiar nu le pasă prea mult într-un fel sau altul.

 „Atunci avem un anumit tip de băutor tare. Poate avea obiceiul suficient de rău pentru a-l afecta treptat fizic și psihic. Îl poate face să moară cu câțiva ani înainte de vremea lui. Dacă un motiv suficient de puternic - sănătatea, îndrăgostirea, schimbarea mediului sau avertismentul unui medic - devine operațional, acest bărbat poate, de asemenea, să se oprească sau să modereze, deși i-ar putea fi dificil și supărător și poate chiar să aibă nevoie de un tratament medical. Atenţie.'

     O vedem pe această persoană tot timpul. Îl numim băutorul tare sau intens. Ei beau exact ca noi. Dar dacă li se va prezenta un motiv suficient de puternic, fie vor înceta cu totul să bea, fie vor învăța să-și modereze băutura. Acești oameni nu sunt alcoolici.

     Acum se spune: „Dar cum rămâne cu adevăratul alcoolic?”
     Dacă ești un băutor, te vei încadra într-una din aceste trei categorii. Acum ce zici de adevăratul alcoolic. Pur și simplu ne place acel termen acolo, adevărat alcoolici.
  „El poate începe ca un băutor moderat...”
     Și mulți dintre noi au făcut-o.
' ...s-ar putea să devină sau nu un băutor tare continuu...'
     Unii dintre noi am fost băutori excesiv, nu am băut în fiecare zi.
„...dar la un moment dat al acestei cariere de băutură începe să-și piardă controlul asupra consumului de băuturi alcoolice, odată ce începe să bea”.
     „Iată-l pe tipul care te-a nedumerit...”

     Amintiți-vă acum, descriem oamenii care alcătuiesc această părtășie.

 „...mai ales în lipsa lui de control. Face lucruri absurde, incredibile, tragice în timp ce bea. El este un adevărat Dr. Jekyll și Mr. Hyde. Rareori este ușor intoxicat. Este întotdeauna mai mult sau mai puțin nebunește beat. Dispoziția lui în timp ce bea seamănă cu natura lui normală, dar puțin. Poate fi unul dintre cei mai buni oameni din lume. Cu toate acestea, lasă-l să bea o zi și devine adesea dezgustător și chiar periculos de antisocial. Are un geniu pozitiv pentru a se strânge exact în momentul nepotrivit, mai ales atunci când se ia o decizie importantă sau se păstrează implicarea. El este adesea perfect sensibil și bine echilibrat în ceea ce privește totul, cu excepția băuturii, dar în această privință este incredibil de necinstit și egoist. El posedă adesea abilități, aptitudini și aptitudini speciale, și are o carieră promițătoare în față. Își folosește darurile pentru a construi o perspectivă strălucitoare pentru familia sa și pentru el însuși, apoi își trage structura în jos pe cap printr-o serie de siruri fără sens. El este tipul care se culcă atât de îmbătat încât ar trebui să doarmă ceasul. Totuși, devreme, următoarea dimineață (în partea de sus a p. 22), el caută nebunește sticla pe care a pierdut-o cu o seară înainte. Dacă își poate permite, ar putea avea băuturi alcoolice ascunse peste tot în casă, pentru a fi sigur că nimeni nu-și ia întreaga cantitate. Pe măsură ce lucrurile se înrăutățesc, începe să folosească o combinație de sedativ puternic și băutură alcoolică pentru a-și liniști nervii, astfel încât să poată merge la muncă. Amintiți-vă, aceasta a fost scrisă în 1938 și 1939. (p. 22, alin. 1) ' Apoi vine ziua în care pur și simplu nu poate reuși și se îmbată din nou. Poate merge. la un medic care îi dă morfină sau vreun sedativ cu care să se diminueze. Apoi începe să apară la spitale și... Centre de tratament.

     Le spuneau sanatorii, azi le zice centre de tratament, aceeași afacere.

    Sunt un loc în care trimit oameni ca noi să încerce să facă ceva pentru noi. Cea mai mare parte a acestei descrieri a fost scrisă în genul masculin, deoarece în anii '30, singurii oameni cu care aveau de-a face, desigur, erau practic toți bărbați. Abia înainte de a fi scrisă Cartea Mare, a apărut prima femeie. Dar dacă o doamnă ar trebui să citească acest lucru pur și simplu transferându-o pentru el, atunci mai multe femei s-ar putea găsi și în această descriere.
     Cred că toți cei care suntem alcoolici, fie că avem optsprezece, sau șaisprezece, sau doisprezece, sau șaizeci și doi, ne putem găsi în această descriere undeva. Mă îndoiesc că vreunul dintre noi ar putea să se potrivească cu tot ce există acolo, dar toți ne putem potrivi cu o parte din acea descriere a alcoolicului, o imagine foarte cuprinzătoare a alcoolicului.
     Se spune:  „Aceasta nu este nicidecum o imagine cuprinzătoare a adevăratului alcoolic, deoarece modelele noastre de comportament variază. Dar această descriere ar trebui să-l identifice aproximativ.

   'De ce se comportă așa? Dacă sute de experiențe i-au arătat că o băutură înseamnă o altă dezamăgire, cu toată suferința și umilința aferente, de ce ia acea băutură? De ce nu poate rămâne pe vagonul cu apă? Ce s-a întâmplat cu bunul simț și cu puterea de voință pe care încă le arată uneori în privința altor chestiuni?

     „Poate că nu va exista niciodată un răspuns complet la aceste întrebări. Opiniile variază considerabil cu privire la motivul pentru care alcoolicul reacţionează diferit de oamenii normali. Nu suntem siguri de ce, odată ajuns la un anumit punct, nu se poate face nimic pentru el. Nu putem răspunde la ghicitoare.
     „Știm că, în timp ce alcoolicul se ține departe de băutură, așa cum poate face timp de luni sau ani, el reacționează la fel ca ceilalți bărbați. Suntem la fel de convinși că, odată ce ia orice alcool în sistemul său, se întâmplă ceva, atât în ​​sens corporal, cât și mental, ceea ce face practic imposibil pentru el să se oprească (începutul p. 23). Experiența oricărui alcoolic va confirma din belșug acest lucru.
     „Aceste observații ar fi academice și fără rost dacă prietenul nostru nu ar lua niciodată prima băutură, punând astfel în mișcare ciclul teribil. Prin urmare, principala problemă a alcoolicului se concentrează în mintea lui, mai degrabă decât în ​​corpul lui.'

     Dacă nu iau niciodată prima băutură, nu pot declanșa alergia. Dacă nu declanșez alergia, atunci pofta nu se va produce niciodată și nu voi ajunge beat, și bolnav și în tot felul de necazuri.

     Se pare că... nu mă pot abține să iau prima băutură. Există ceva în mintea mea care pare să-mi spună că e în regulă să beau când este evident că nu este. Deci adevărata problemă nu este faptul că sunt alergic la alcool. Adevărata problemă este faptul că mintea îmi tot spune că e în regulă să beau alcool. Deci, adevărata problemă se concentrează mai degrabă în minte decât în ​​corp.

 „Dacă-l întrebi de ce a început pe ultima beție, sunt șanse să-ți ofere oricare dintre o sută de alibiuri. Uneori, aceste scuze au o anumită plauzibilitate, dar niciuna dintre ele nu are cu adevărat sens în lumina ravagiilor pe care le creează unui alcoolic. Sună ca filozofia omului care, având o durere de cap, se bate în cap cu un ciocan ca să nu simtă durerea. Dacă atrageți acest raționament greșit în atenția unui alcoolic, acesta va râde sau va deveni iritat și va refuza să vorbească.

     — Din când în când poate spune adevărul.
     Oricât de ciudat ar părea, noi – din când în când – spunem adevărul.
Vorbeam cu o doamnă zilele trecute în Al-Anon. Soțul ei încă mai bea. Ea a spus: Tot ce face el este să mintă, să mintă, să mintă. Cum vă puteți da seama când unul dintre voi minte. Am spus, dragă, urmărește-l cu atenție. Când îi vezi buzele mișcându-se, atunci probabil că te minte.
Este vorba despre băutură dar uneori spunem adevărul.

 „Și adevărul, ciudat de spus, este, de obicei, că el nu are mai multă idee de ce a luat băutura aceea de foc decât ai tu. Unii băutori au scuze cu care sunt mulțumiți o parte din timp. Dar în inimile lor ei chiar nu știu de ce o fac. Odată ce această boală are o putere reală, ei sunt o mulțime de nedumeriți. Există obsesia că cumva, într-o zi, vor învinge jocul. Dar deseori bănuiesc că sunt în stare de scădere.

     Ține minte, o obsesie a minții este o idee atât de puternică încât depășește toate celelalte idei și te face să crezi o minciună, ceva care nu este adevărat. 

 Marea obsesie a fiecărui alcoolic este, într-o zi, cumva, vom învinge jocul. Încercăm în toate modurile din lume să-l învingem. Știm doar că putem. Dar adevărul este că nu putem. Adevărul este că nu putem. Obsesia minții este cea care ne duce înapoi la băutură.

„Adevărul este că majoritatea alcoolicilor, din motive încă obscure, și-au pierdut puterea de a alege în privința băuturii. Așa-numita noastră putere de voință devine practic inexistentă. Suntem incapabili, în anumite momente, să aducem în conștiința noastră cu suficientă forță amintirea suferinței și umilințelor de acum o săptămână sau o lună. Suntem fără apărare împotriva primei băuturi. '(scriere italica in carte pentru a sublinia importanta mesajului)

     Pentru ca puterea voinței să funcționeze, mintea trebuie să vadă ceva în neregulă cu ceea ce vrea să facă. Dar dacă mintea nu vede nimic în neregulă cu ceea ce vrea să facă, atunci puterea voinței este inexistentă. În anumite momente, mintea noastră nu-și poate aminti cu suficientă forță suferința și durerea și umilirea ultimului bețiv. Întotdeauna spune că de data aceasta va fi diferit. De data asta nu ne vom îmbăta și nu ne vom duce la închisoare. De data asta nu o să ne îmbătăm și să intrăm într-o epavă de mașină. O să bem două pahare și să ne distrăm ca ceilalți. Chiar credem că putem face asta.

  „Suntem fără apărare împotriva primei băuturi”.

     „Consecințele aproape sigure care urmează să luăm chiar și un pahar de bere nu se înghesuie în minte pentru a ne descuraja. Dacă apar aceste gânduri, ele sunt neclare și ușor înlocuite cu vechea idee ușoară că de data aceasta ne vom comporta pe noi înșine ca ceilalți oameni. Există un eșec complet al tipului de apărare care împiedică cineva să pună mâna pe o sobă încinsă.

     Îmi amintesc, mama punea întotdeauna o cadă veche de zinc în spatele sobei din sufragerie. Încingea apa pe aragazul din bucătărie, apoi o aducea și o punea în cada de spălat. Copilul cel mai mare făcea mai întâi baie, apoi următorul, și următorul, și următorul. Când ajunge la cel mai mic, apa aia veche devenise cam zdrobită, știi. Dar tot trebuia să faci o baie.
     Nu o sa uit niciodată. Într-o noapte, în plină iarnă, eram în spatele acelei sobe, în cadă, făcând o baie. M-am aplecat și când am făcut-o, mi-am lipit spatele de acea sobă. Acel lucru mi-a făcut o veziculă pe partea din spate de mărimea mâinii mele și m-a durut ca naiba. De atunci nu am mai avut o obsesie a minții să-mi bag fundul pe o sobă încinsă.
    Dar alcoolul m-a ars în mod repetat, iar și iar și iar și iar, și m-a rănit la fel de rău. Totuși, obsesia minții spune, hei, nu te va arde de data asta. Întotdeauna obsesia minții spune că va fi în regulă.
     Genul de apărare care ne ferește de situații normale periculoase, situații dureroase, rănitoare, acea apărare nu există atunci când vine vorba de alcool. Lipsește ceva în capul nostru. Există un comutator care nu face dreapta sau s-a întâmplat ceva aici, pe care majoritatea oamenilor îl au în cap. Se pare că nu avem asta.

 „Alcoolicul s-ar putea să-și spună în cel mai dezinvolt mod: „Nu mă va arde de data asta, așa că iată cum!” Sau poate că nu gândește deloc. Cât de des unii dintre noi au început să bea în acest mod nonșalant și, după al treilea sau al patrulea, au bătut în bar și ne-am spus: „Pentru numele lui Dumnezeu, cum am reluat vreodată?” Doar pentru a avea acel gând înlocuit de „Ei bine, mă opresc cu a șasea băutură”. Sau „La ce folosește oricum?” „Când acest tip de gândire este pe deplin stabilit la un individ cu tendințe alcoolice, probabil că s-a plasat dincolo de ajutorul uman...” Pasul # 1-2 Big Book Pagina # 24-25 Caseta 3A-12
     Acum, dacă ne-am plasat dincolo de ajutorul uman, atunci părtășia Alcoolicilor Anonimi nu va duce la recuperarea bolii noastre. Pentru că părtășia este formată dintr-o grămadă de ființe umane.
      (p. 24, alin. 5: p. 25, alin. 1) „...și dacă nu este închis, poate muri sau înnebuni definitiv. Aceste fapte dure și urâte au fost confirmate de legiuni de alcoolici (începutul p. 25) de-a lungul istoriei. Dar pentru harul lui Dumnezeu, ar fi existat alte mii de demonstrații convingătoare. Mulți vor să se oprească, dar nu pot.

     Și apoi scrie:  „Există o soluție”.

     Ni s-a descris ca ce avem este o condiție fără speranță a minții și a corpului. Acest lucru  care tocmai ni s-a descris ne spune că fie vom muri, fie vom înnebuni definitiv. Dar spune că există o soluție la ceea ce tocmai au descris.

     Acum, vom începe să ne uităm la soluția comună. Ne-am uitat la oamenii din tovărășie. Acum putem vedea de ce va trebui să avem această soluție comună. Pentru că ne-am plasat dincolo de ajutorul uman. Să ne uităm la soluție și să vedem care este.

 „Există o soluție. Aproape niciunuia dintre noi nu ne-a plăcut căutarea de sine, strângerea mândriei noastre, mărturisirea neajunsurilor pe care procesul le cere pentru desăvârșirea cu succes. Dar am văzut că a funcționat cu adevărat în alții și am ajuns să credem în deznădejdea și inutilitatea vieții așa cum o trăim. Când, așadar, am fost abordați de cei în care problema fusese rezolvată, nu ne-a mai rămas nimic decât să ridicăm trusa simplă de unelte spirituale așezate la picioarele noastre. Am găsit o mare parte din rai și am fost aruncați într-o a patra dimensiune a existenței la care nici măcar nu visasem.

     „Marele fapt este doar acesta și nimic mai puțin: am avut experiențe spirituale profunde și eficiente (Complet explicat-Anexa II)...”

     În cele din urmă, se ajunge la soluția comună a alcoolicului: o experiență spirituală profundă și eficientă. Ce face asta?

 „...care a revoluționat întreaga noastră atitudine față de viață, față de semeni și față de universul lui Dumnezeu. Faptul central al vieții noastre de astăzi este certitudinea absolută că Creatorul nostru a intrat în inimile noastre și trăiește într-un mod care este într-adevăr miraculos. El a început să realizeze acele lucruri pentru noi pe care nu le-am putea face niciodată singuri.

     El spune că această experiență spirituală - și observăm că produce o atitudine - ne revoluționează întreaga atitudine față de semeni și față de universul lui Dumnezeu. Aceasta pare ceea ce căuta Dr. Silkworth când a spus, dacă nu putem avea o schimbare psihică există foarte puține speranțe de recuperare. Spunem că această experiență spirituală va produce acea experiență psihică. Schimbare. Acestea sunt lucruri ale minții, atitudini, nu ale corpului. Acestea sunt schimbarea. în interiorul minții. Există un alt asterisc acolo care este foarte, foarte important.
     Dacă nu am observa acel asterisc din carte - experiența spirituală este un termen foarte înalt și le-a lipsit primilor cititori ai Cărții Mari. Așa că au pus un asterisc acolo și scrie: „*Complet explicat--Anexa II”.

     Când au publicat prima tipărire a primei cărți mari, nu avea un asterisc acolo. Cititorul, citind această carte, când spune experiență spirituală, a trebuit să folosească propriul concept despre ceea ce este o experiență spirituală. Așa că au pus o Anexă în carte, la sfârșitul cărții noastre, pentru a ne explica: despre ce vorbesc, când spun experiență spirituală.
     Ar fi foarte greu să continuăm dacă am avea o concepție greșită a termenului, experiență spirituală. O anexă - când vedem o anexă - înseamnă ceva care a fost adăugat cărții de când a fost publicată pentru a o face mai completă. Acest apendice a fost adăugat - și dacă ați continua de aici cu ideea greșită a experienței spirituale, întreaga carte s-ar prăbuși total.

Amintiți-vă, un manual este folosit pentru a transfera informații din mintea unei persoane prin cuvântul scris în mintea alteia. Dacă înțelegerea noastră a cuvintelor este diferită, atunci informațiile pe care le primim vor fi informații greșite. Cred că cei mai mulți dintre noi au avut o concepție despre o experiență spirituală înainte de a ajunge vreodată la AA. Să mergem la Anexa 2 din Big Book și să aruncăm o privire la ce înțeleg ei prin experiență spirituală.

Termenii - există un plural acolo, doi termeni - pe care îi vom analiza sunt „experiență spirituală” și „trezire spirituală”. Deci imediat vedem că există două moduri prin care putem face acest lucru.

 „Termenii „experiență spirituală” și „trezire spirituală” sunt folosiți de multe ori în această carte, care, la o lectură atentă, arată că schimbarea personalității suficientă pentru a duce la recuperarea după alcoolism s-a manifestat printre noi în multe forme diferite.' "

     Îmi place acolo unde spune citirea atentă. Noi, bețivii, nu facem prea multă lectură atentă. Dar dacă citim cu atenție, putem vedea că spune că această experiență spirituală aduce schimbări de personalitate suficient de bune, suficiente, pentru a ne recupera din alcoolism. 

„Totuși, este adevărat că prima noastră tipărire a dat multor cititori impresia că aceste schimbări de personalitate, sau experiențe religioase, trebuie să fie în natura unor răsturnări bruște și spectaculoase-. Din fericire pentru toată lumea, această concluzie este eronată. "

 „În primele câteva capitole sunt descrise o serie de schimbări revoluţionare bruşte. Deși nu era intenția noastră să creăm o astfel de impresie, mulți alcoolici au ajuns totuși la concluzia că, pentru a se recupera, trebuie să dobândească o „conștiință a lui Dumnezeu” imediată și copleșitoare, urmată imediat de o schimbare vastă a sentimentelor și perspectivei.

     Cititorii care citesc cartea și mulți oameni care încă nu citesc Anexa II au impresia asta, din cauza schimbării bruște a lui Bill în viața lui Bill. Există o serie de experiențe spirituale bruște menționate în carte. Cititorul care citește asta fără să citească apendicele, îi vine ideea că singurul mod în care mă voi recupera este să am același lucru brusc pe care l-a avut Bill. El a spus: Nu este adevarat.

„Printre membrii noștri în creștere rapidă de mii de alcoolici, astfel de transformări, deși frecvente, nu sunt în niciun caz regula”.

     Oamenii, încă și astăzi, au experiențe spirituale bruște în AA. Dar acest lucru este foarte rar. Și aceasta nu este în niciun caz regula.

 „Majoritatea experiențelor noastre sunt ceea ce le numește psihologul William James. „varietatea educațională”.

     Majoritatea oamenilor din AA au astăzi o experiență spirituală a varietății educaționale. În varietatea educațională putem vedea că te vei schimba pe măsură ce înveți, educațional. Pe măsură ce învățați și aplicați, va avea loc o schimbare treptată.
     În varietatea educațională a experienței spirituale, se spune:  „...se dezvoltă lent pe o perioadă de timp. Destul de des, prietenii noului venit sunt conștienți de diferență cu mult înainte ca el să fie el însuși.
     Bill a spus la începuturile sale în discuția cu Dr. Tiebout că aproximativ zece la sută din primii o sută de oameni au avut experiențe spirituale bruște. Restul au avut o schimbare treptată. A avut loc pe o perioadă de timp. Cred că și astăzi. Experiența spirituală bruscă, este ceva de văzut, dar este foarte, foarte rar. Am văzut mulți, mulți oameni recuperându-se, prin varietatea educațională. Ei încep și lucrând programul, treptat - se pot vedea schimbări de personalitate pe care nici măcar ei nu le pot vedea. 
     Pe măsură ce lucrează programul, se schimbă treptat pe o perioadă de timp. Când în sfârșit își dă seama... persoana care trece prin varietatea educațională:  „În sfârșit își dă seama că a suferit o modificare profundă în reacția sa față de viață că o astfel de schimbare cu greu ar fi putut fi făcută de el însuși.

     În varietatea educațională, am lucrat programul, am lucrat pașii și facem ceea ce ni se spune. În sfârșit ne dăm seama că ceva s-a întâmplat în viața noastră. Aceasta este o trezire spirituală. Tipul brusc este o experiență spirituală. În varietatea educațională, devenim conștienți de schimbare - este o trezire spirituală. Ambele sunt la fel de eficiente. Ambele vor avea loc - oricare dintre ele va avea loc ca rezultat al Pașilor. Și ambele vor produce o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera de alcoolism.

    „Cu puține excepții, membrii noștri constată că au interceptat...”

     În trezirea spirituală:  „au exploatat o resursă interioară nebănuită pe care o identifică în prezent cu propria lor concepție despre o Putere mai mare. decât ei înșiși.
     „Cei mai mulți dintre noi cred că această conștientizare a unei Puteri mai mari decât noi înșine este esența experienței spirituale”.
     Când avem conștientizarea că ne-am schimbat, este același lucru care se întâmplă într-o experiență spirituală.
 „Membrii noștri mai religioși o numesc „conștiința lui Dumnezeu”.
     „Cel mai ferm dorim să spunem că orice alcoolic capabil să-și confrunte cu onestitate problemele în lumina experienței noastre se poate recupera, cu condiția să nu-și închidă mintea la toate conceptele spirituale. El poate fi învins doar printr-o atitudine de intoleranță sau de negare beligerantă.
     „Considerăm că nimeni nu trebuie să aibă dificultăți cu spiritualitatea programului. Voința, onestitatea și deschiderea la minte sunt elementele esențiale ale recuperării. Dar acestea sunt indispensabile.
     Nu este nicio diferență, fie că este vorba de o experiență spirituală, fie de o trezire spirituală care va avea loc (încet) pe o perioadă de câteva luni. Una este bruscă, una este lentă, amândouă produc același lucru, o schimbare de personalitate suficientă pentru a-și reveni după alcoolism. Și fie - de fiecare dată când cineva a lucrat vreodată pașii, cei Doisprezece Pași, el este garantat - asta este ceea ce garantează cei Doisprezece Pași, singurul lucru pe care cei Doisprezece Pași îl produc este o trezire spirituală sau o experiență spirituală. Oricare dintre ele se va fi produs ca rezultat al acestor Pași.
Au adăugat această altă declarație ceva timp mai târziu. Care spunea:  

„Există un principiu care este un obstacol împotriva oricărei informații, care este o dovadă împotriva tuturor argumentelor și care nu poate să nu țină un om în veșnică ignoranță - acel principiu este anterior disprețului. la investigație."
     Neînțelegând ce înțeleg ei prin experiență spirituală, am disprețuit acest termen, pe baza a ceea ce știam eu. Când o ținem cu dispreț, atunci nimic nu se va întâmpla. Dar acum că mi-au explicat sensul cuvântului experiență spirituală, atunci am o atitudine complet diferită față de el. Aceasta nu este deloc o afacere atât de rea. O experiență spirituală nu este altceva decât o schimbare de personalitate suficientă pentru a ne recupera din boala alcoolismului.

     Am mai găsit două sau trei lucruri aici. Unul este că voi deveni conștient de faptul când am avut una, când voi deveni conștient că am profitat de o resursă interioară nebănuită de putere pe care în prezent mă identific cu Dumnezeu, așa cum Îl înțeleg. Toți cei care au avut această experiență spirituală cu cel mai mare accent vor spune, cu siguranță devenim conștienți de faptul că există o Putere mai mare decât noi înșine care lucrează în viața noastră. Dumnezeu, așa cum înțelegem noi, dim, sau cum vrem să-l numim. Cred că trebuie să observați diferiți termeni pe care îi folosește în descrierea acestei experiențe spirituale.
     În primul paragraf a vorbit despre o schimbare de personalitate. În al treilea paragraf vorbește despre schimbări revoluționare. În al treilea paragraf, la sfârșitul acestuia, el vorbește despre o schimbare vastă a sentimentelor și perspectivei. La mijlocul celui de-al patrulea paragraf el vorbește despre o modificare profundă. Și înapoi aici, la pagina douăzeci și cinci, el a vorbit despre: care ne-au revoluționat întreaga atitudine. A folosit o serie întreagă de cuvinte pentru a descrie același lucru, o schimbare. Fiecare dintre acestea înseamnă o schimbare de un fel. Cred că acesta este un alt lucru de care trebuie să ne dăm seama despre Bill când a scris. A refuzat absolut să folosească aceleași cuvinte mereu. El a spus mereu că asta ar arăta ignoranța scriitorului. Dacă ai de gând să descrii același lucru, trebuie să găsești încă zece pentru a-l descrie.
     Iată un exemplu perfect în acest sens. Nu a spus schimbare, nu a folosit cuvântul schimbare iar și iar. A continuat să folosească cuvinte diferite pentru a o descrie. Dar toate au ca rezultat o schimbare a atitudinii mentale, o schimbare a personalității suficientă pentru a se recupera. Termenul doctorului Silkworth a fost schimbare psihică.  Cei Doisprezece Pași vor aduce o schimbare în viziunea noastră asupra vieții. Înainte, când eram treji, eram neliniştiţi, iritabili şi nemulţumiţi. Eram plini de rușine, frică, vinovăție și rușine. Aceștia sunt toți termeni ai minții.
     Acum, după experiența spirituală, avem liniște sufletească, fericire și seninătate. Nu suntem plini de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Întreaga noastră atitudine s-a schimbat. Doar venirea la întâlnirile AA nu va aduce schimbarea. Cei Doisprezece Pași, trusa simplă de instrumente spirituale,vor aduce această schimbare în viața noastră. 

 „Dacă ești la fel de alcoolic ca și noi, credem că nu există o soluție de mijloc. Eram într-o poziție în care viața devenea imposibilă și, dacă am fi trecut în regiunea din care nu există întoarcere prin ajutorul uman, nu aveam decât două alternative: una era să mergem până la capătul amar, ștergând conștientizarea situației noastre intolerabile cât am putut mai bine”

Pasul unu.

 „și cealaltă să acceptăm ajutor spiritual”.

Pasul doi.

Gândul predominant în AA astăzi este că ar fi bine să nu vorbești prea mult despre Dumnezeu, pentru că s-ar putea să-l alungi pe noul venit. Cartea Mare nu se deranjează să vorbească despre Dumnezeu. Cartea Mare ne spune că avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, una dintre cele două. Acestea se dovedesc a fi Pasul Unu și Pasul doi.

     Un vechi sponsor m-a ajutat foarte mult în acest domeniu. El a spus,, nu trebuie să-ți faci griji că-l falungi pe noul venit vorbind despre Dumnezeu. El a spus, pentru că dacă o faci, atunci whisky-ul îl va aduce înapoi aici dacă trăiește suficient. Cred că undeva trebuie să ne confruntăm cu faptul că puterea umană nu rezolvă boala alcoolismului; că se realizează prin spiritualitate. Avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, Pasul Unu și Pasul doi. El va repeta asta iar și iar și iar pe măsură ce progresăm prin carte. 

Este prima dată când ne pregătește de fapt pentru pașii unu și doi. El va face asta pe parcursul acestor capitole anterioare. Acesta este scopul ei -- să ne dea Pasul Unu și Pasul Doi. El ne-a spus soluția. Ne va spune același lucru din nou, într-adevăr, în următoarele câteva pagini, pentru a-și întări punctul de vedere. Va folosi o poveste despre Rowland H. care a mers să-l vadă pe doctorul Carl Jung. De aici a venit originea Pasului doi. 
     Această poveste ne oferă multe. Ne spune de unde a venit acest lucru și de unde începe. Așa îi spui unui bețiv. El doar ți-a spus care a fost soluția, o experiență spirituală. Această poveste vă va spune același lucru. El face o abordare diferită pentru a spune același lucru. Așa vorbești cu un bețiv. Spune-i unui bețiv ce ai de gând să-i spui mai întâi.
Îi spui ce vrei să-i spui. Apoi îi spui ce i-ai spus și el înțelege.

  Bill a folosit o poveste despre Rowland H. care a mers să-l vadă pe doctorul Carl Jung. De aici a venit originea Pasului doi. 

     Spune același lucru în două sau trei moduri diferite (ca sa intareasca ideea).

     Așa că spune povestea: 

„Un anume om de afaceri american avea abilități, bun simț și caracter înalt”.
     Acesta a fost Rowland Hazzard.
„De ani de zile s-a mutat de la un sanatoriu la altul”.
     Rowland provenea și dintr-o familie proeminentă din Vermont.
„A consultat cei mai cunoscuți psihiatri americani. Apoi plecase în Europa, punându-se în grija unui medic celebru. Tipul era alcoolic. Familia lui avea bani.

     Dr. Carl Jung, amintește-ți că la vremea aceea era unul dintre cei mai mari psihiatri ai timpului său. El a fost... acesta a fost un om genial, unul dintre cei mai buni din lume.

 ' ... care i-a prescris. Deși experiența îl făcuse să fie sceptic, și-a încheiat tratamentul cu o încredere neobișnuită. Starea lui fizică și psihică era neobișnuit de bună. Mai presus de toate, el a crezut că a dobândit o cunoaștere atât de profundă a funcționării interioare a minții sale și că izvoarele ascunse că recidiva era de neconceput.

     El nu a mers acolo pentru un program de tratament de douăzeci și opt de zile. Rowland a rămas în tratamentul Dr. Carl Jung, cu Dr. Carl Jung timp de un an.
   „Cu toate acestea, s-a îmbătat în scurt timp. Mai derutant încă, nu putea să-și dea nicio explicație satisfăcătoare pentru căderea lui.
     „Așa că s-a întors la acest doctor, pe care-l admira, și l-a întrebat de ce nu s-a putut recupera. El a dorit mai presus de toate să-și recapete stăpânirea de sine. Părea destul de rațional și echilibrat în ceea ce privește alte probleme. Cu toate acestea, nu avea niciun control asupra alcoolului. De ce a fost asa?

     „L-a implorat pe doctor să-i spună tot adevărul și l-a înțeles. După părerea doctorului, era cu totul fără speranţă; nu și-ar putea recăpăta niciodată poziția în societate și ar trebui să se pună sub cheie sau să angajeze un bodyguard dacă se aștepta să trăiască mult. Asta a fost o părere grozavă a unui medic.
     „Dar acest om încă trăiește și este un om liber. Nu are nevoie de bodyguard și nici nu este închis. El poate merge oriunde pe acest pământ unde pot merge și alți oameni liberi fără dezastre, cu condiția să rămână dispus să mențină o anumită atitudine simplă.
     „Unii dintre cititorii noștri alcoolici ar putea crede că se pot descurca fără ajutor spiritual. Să vă spunem restul conversației pe care prietenul nostru a avut-o cu medicul său.
     „Doctorul a spus: „Ai mintea unui alcoolic cronic. Nu am văzut niciodată să se recupereze un singur caz în care acea stare de spirit a existat în măsura în care există în tine”. Prietenul nostru a simțit că porțile iadului s-au închis asupra lui cu un zgomot.
     „I-a spus doctorului: „Nu există nicio excepție?”
     „Da”, a răspuns doctorul, „există. Excepții de la cazuri precum al dumneavoastră au apărut încă din timpuri.
     Amintiți-vă, dr. Carl Jung a fost un psihiatru care se ocupa cu mintea. Avea la dispoziție toate cunoștințele din acel moment ale minții umane. I-a spus lui Rowland, a spus el, în domeniul meu de înțelegere, a cunoștințelor mele, nu te pot ajuta. Acest om este un om foarte umil care spune: nu te pot ajuta, dar există ajutor. Un alt domeniu al vieții umane este viața spirituală. Psihiatrii nu știu nimic despre asta. Ei au de-a face cu mintea. Teologi spirituali și alți oameni se ocupă de acest domeniu. Avem specialisti pe corp, specialisti pe minte si specialisti pe spirit.
     Dr. Carl Jung a reușit să admită că nu are abilitățile pentru a vă ajuta, dar există ajutor în domeniul spiritual. De fapt, el spune că alcoolicii (recuperările) au avut loc încă de la început. Alcoolicii au devenit treji, probabil, în programe spirituale într-o biserică sau așa ceva, din când în când, de la începutul timpurilor. Dar dr. Carl Jung a văzut asta și a luat de la acești oameni și i-a dat-o lui Rowland. El a spus, nu te pot ajuta. Dr. Carl Jung nu poate ajuta!

 „Ici și colo, din când în când, alcoolicii au avut ceea ce se numesc experiențe spirituale vitale. Pentru mine aceste evenimente sunt fenomene. Ele par a fi în natura unor uriașe deplasări și rearanjamente emoționale. Ideile, emoțiile și atitudinile care au fost cândva forțele călăuzitoare ale vieții acestor oameni sunt aruncate dintr-o dată într-o parte și un set complet nou de concepții și motive încep să le domine. De fapt, am încercat să produc o astfel de rearanjare emoțională în tine. Cu multe persoane, metodele pe care le-am folosit sunt de succes, dar nu am avut niciodată succes cu un alcoolic de descrierea ta." * '

     Se pare că, dacă citim acolo: rearanjamente de idei, emoții și atitudini, toate aceste lucruri sunt schimbate. Dr. Carl Jung a descoperit cum să producă schimbarea psihică pe care dr. Silkworth o căuta înapoi la Spitalul Towns. Dr. Jung a spus că experiența spirituală va produce aceste schimbări psihice. Putem privi și vedea cum miracolul „Alcoolicilor Anonimi”, cum s-au întâmplat toate acestea. Dr. Silkworth era înapoi la Spitalul Towns (în New York City). Singurul lucru pe care Dumnezeu l-a dat doctorului Silkworth a fost cunoașterea: care este problema? Asta era tot ce știa. El știa că schimbarea era o schimbare psihică, dar dr. Silkworth nu știa cum să producă schimbarea psihică.

     Rowland merge să-l vadă pe Dr. Carl Jung în Elveția. Dr. Carl Jung i-a dat lui Rowland soluția, experiența spirituală care va produce schimbarea psihică. Rowland îl părăsește pe doctorul Carl Jung și se întoarce. Amintiți-vă că grupul Oxford era foarte proeminent în acele vremuri în întreaga lume. Așa că Rowland s-a întors, probabil că Dr. Carl Jung a sugerat asta,la mișcarea Grupurilor Oxford. Rowland s-a întors la Oxford Groups și, folosind programul lor de recuperare, a produs o schimbare psihică și s-a recuperat. Apoi i-a adus asta lui Ebby, iar Ebby i-a adus asta lui Bill.
      Toate aceste lucruri au fost acționate împreună în mintea lui Bill. Dr. Silkworth știa problema. Dr. Silkworth nu știa soluția. Dr. Carl Jung știa soluția, dar nu știa problema. Grupurile Oxford aveau programul de recuperare. Ei aveau programul de acțiune planificat, care a devenit mai târziu cei zece pași ai noștri de recuperare. Aveau programul de recuperare și nu cunoșteau problema sau soluția.

Miracolul a fost că toate aceste lucruri - Bill a spus, eu eram un instrument. Bill nu a creat niciuna dintre acestea. Niciunul dintre aceste concepte nu își are originea în Bill Wilson. Bill a spus că mintea lui era un vas care aduna aceste trei lucruri. Problema de la Dr. Silkworth, soluția de la Dr. Carl Jung și programul de acțiune planificat de recuperare de la Grupurile Oxford și le-au împerecheat în mintea lui pentru a produce cei Doisprezece Pași ai recuperării în programul „Alcoolicii Anonimi”. Acesta este miracolul „Alcoolicilor Anonimi”, că aceste lucruri au venit din toată lumea în mintea unui om pentru a fi puse în această carte.
Desigur, era o putere mai mare decât noi înșine, care avea ceva de-a face cu modul în care aceste informații au fost în cele din urmă adunate și puse în mintea lui Bill. 
Amintiți-vă că în partea de jos a paginii vedem un asterisc pe pagina douăzeci și șapte. În partea de jos a paginii scrie: „Pentru amplificare, vezi Anexa II”. -- din nou, îți cere să fii sigur că ai citit asta.

PASUL 2 - CAPITOLUL 3
    „În capitolul următor, apare o explicație a alcoolismului, așa cum îl înțelegem, apoi un capitol adresat agnosticului. Mulți dintre cei care au fost cândva în această clasă sunt acum printre membrii noștri. În mod surprinzător , considerăm că astfel de convingeri nu sunt un mare obstacol în calea unei experiențe spirituale.

     — Mai departe, direcții clare sunt oferite arătând cum ne-am recuperat.

     Din nou vedem cuvinte care nu se ocupă de generalități. Ne-am uitat la „specific”. Ne-am uitat la „precise”, iar acum ne uităm la o referință la „direcții clare”. Bill, ține minte, era alcoolic la fel ca și noi. Sunt aproape sigur că, la sfârșitul acestui capitol, Bill probabil s-a așezat pe spate și s-a gândit la ce a scris până acum. S-a gândit la Opinia Doctorului. S-a gândit la propria sa poveste. Prin cei doi și-ar putea spune, în capitolul doi le-am arătat care este cu adevărat problema. Apoi și-ar putea spune, le-am arătat soluția problemei, părtășia Alcoolicilor Anonimi și experiența spirituală vitală. Dar apoi și-ar putea spune că nu le va plăcea chestia asta mai mult decât mie, că nu le va plăcea ideea experienței spirituale vitale, că mulți dintre ei vor avea o aversiune față de ea exact așa cum am avut si eu. Așa că apoi își spune, ei bine, poate mai bine le explic un pic mai multe despre care este problema cu adevărat. Și când a făcut această declarație:

   „În capitolul următor, apare o explicație a alcoolismului, așa cum îl înțelegem ...

      Se referă la capitolul trei, Mai multe despre alcoolism. În capitolul trei, el va vorbi din nou despre exact de ce va trebui să avem această experiență spirituală vitală. Pentru că în capitolul trei, el va vorbi despre nebunia alcoolismului. El ne va arăta de ce, dacă nu avem experiența spirituală vitală, mintea noastră se va întoarce întotdeauna la dorința de a bea.

     Mulți oameni din AA spun, ei bine, nu am probleme cu nebunia, pentru că îmi amintesc toate lucrurile nebunești și stupide pe care le făceam când beam. Într-adevăr, toate acele lucruri pe care le-am făcut când eram beți, într-adevăr nu au nimic de-a face cu nebunia, sau cu nici una dintre ele. Acele lucruri pe care le facem în timp ce bem sunt cauzate de un medicament sedativ numit alcool. Medicamentul sedativ intră în creier și scade inhibițiile. Dacă creierul tău a fost umplut cu un medicament sedativ care reduce inhibițiile, mai bine ai grijă. O să faci niște lucruri destul de nebunești, stupide. Dar asta este cauzat în primul rând de alcoolul de droguri.

     Sanitatea și nebunia sunt definite ca fiind capacitatea/incapacitatea de a vedea adevărul. Este definită ca întregire a minții. Întreaga minte poate vedea întotdeauna adevărul despre un subiect. O minte care nu este întreagă, din când în când, nu poate vedea adevărul despre subiect. Și există diferite grade de nebunie.

    E ca și cum ar trebui să luăm... o plăcintă întreagă și să o punem aici, pe farfuria din fața noastră. Atâta timp cât acea plăcintă este acolo, toată, este întreagă în întregime. Dar dacă luăm o bucată din ea, atunci este doar nouăzeci la sută acolo. Dacă luăm o altă bucată din ea, atunci e doar optzeci la sută acolo. Mai luăm o bucată din ea, apoi e doar șaptezeci la sută acolo. Deci, există grade diferite de integralitate a plăcintei. Acum, nebunia nu înseamnă că suntem plecati cu totul. Înseamnă pur și simplu că nu suntem cu totul acolo.

O plăcintă care a dispărut treizeci la sută, cu siguranță, nu a dispărut complet. Doar că nu este totul acolo.

     Nebunia înseamnă același lucru în mintea umană. Majoritatea oamenilor sunt nebuni de ceva. Majoritatea oamenilor nu pot vedea adevărul despre ceva din viața lor. Dacă am putea vedea adevărul despre orice, atunci am fi ființe umane absolut, complet întregi. Dar majoritatea oamenilor au anumite domenii ale vieții lor în care nu pot vedea adevărul.
     Constatăm că majoritatea alcoolicilor în cea mai mare parte a vieții lor și în majoritatea relațiilor lor pot vedea adevărul despre majoritatea subiectelor. Majoritatea dintre noi putem lucra. Cei mai mulți dintre noi își pot câștiga existența. Majoritatea dintre noi putem face lucrurile necesare. Dar când vine vorba de alcool, se pare că suntem ciudat de nebuni. (pag. 38, alin. 3)

     Nu putem vedea întotdeauna adevărul despre alcool și credem o minciună despre alcool. Prin urmare, când vine vorba de alcool în sine, suntem nebuni. Nu înseamnă că suntem nebuni. Dacă ești nebun, ești plecat cu totul. Ești închis într-o casă de nebuni pentru a te proteja pe tine și societatea. Dar dacă ești nebun înseamnă pur și simplu că nu poți vedea adevărul despre anumite chestiuni. Singura nebunie cu care ne vom ocupa în acest capitol următor este aceea de a trata alcoolismul în sine, cu alcoolul în sine. Nu va avea de-a face cu nimic altceva. 

Dar la început tot ceea ce mă preocupă este capacitatea mea de a vedea adevărul despre alcool. Dacă văd adevărul, pot lua decizii sănătoase. Dacă iau decizii sănătoase, pot lua acțiuni sănătoase și totul este în regulă. Dar dacă nu văd adevărul, atunci iau decizii nebunești, fac acțiuni nebunești, care au ca rezultat durere și suferință și umilință pentru mine. Tot acest capitol următor va fi conceput pentru a ne arăta nebunia alcoolismului, din care trebuie să ne recuperăm.
     Ne-am uitat deja la Pasul Unu. Ne-am uitat deja la pasul doi. Dar acum vom întări Pasul Doi, pentru a ne arăta de ce trebuie neapărat să avem experiența spirituală vitală pentru a ne reda sănătatea mentala, astfel încât să putem vedea adevărul despre alcool. 

  „Cei mai mulți dintre noi nu au fost dispuși să admitem că suntem alcoolici adevărați. Nimănui nu îi place să creadă că este fizic și mental diferit de semenii săi. Prin urmare, nu este surprinzător că carierele noastre de băutură au fost caracterizate de nenumărate încercări zadarnice de a demonstra că am putea bea la fel ca ceilalți oameni. Ideea că într-o bună zi el își va controla și se va bucura de băutură este marea obsesie a oricărui băutor anormal. Persistența acestei iluzii este uluitoare. Mulți îl urmăresc până la porțile nebuniei sau morții.

     „Am învățat că a trebuit să recunoaștem pe deplin sinelui nostru interior că suntem alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare. Amăgirea că suntem ca ceilalți oameni, sau am putea fi în prezent, trebuie să fie distrusă.

     Aici vom vedea din nou modul în care Bill folosește cuvintele, folosind multe cuvinte diferite pentru a descrie același lucru.
Pe aceste primele două paragrafe de la pagina treizeci (text original), vedem că Bill a folosit trei cuvinte; toate însemnând practic același lucru. Pur și simplu ca sa nu le repete din nou și din nou.

     În acest prim paragraf, Bill a folosit cuvântul obsesie când a spus marea obsesie a fiecărui alcoolic - a oricărui băutor anormal - această obsesie este ideea că într-o zi el își va controla și se va bucura de băutura. Am vorbit deja despre cuvântul obsesie. Fiind o idee atât de puternică, încât depășește toate ideile contrare. Te face să crezi ceva care nu este adevărat, te face să crezi o minciună. Obsesia oricărui alcoolic este că, într-o zi, el va controla și va bucura de băutura. Va putea să bea ca ceilalți oameni. Am văzut deja cum este ceva neadevărat. Dar credem cu adevărat în timp ce bem că vom reuși să facem asta. Deci putem vedea, obsesia înseamnă a crede o minciună.
     Apoi a spus că persistența acestei iluzii este uluitoare. A folosit un alt cuvânt care înseamnă practic același lucru, cuvântul iluzie. Știm cu toții ce este un iluzionist. Un iluzionist este un magician. Un magician este la fel de bun încât poate să stea în fața ta și, cu o mână ușoară și câteva elemente de recuzită, te pot face să crezi ceva care nu este adevărat. Te pot face să crezi o minciună. Deci, cuvântul iluzie și cuvântul obsesie înseamnă practic același lucru. În paragraful următor, îl vedem folosind termenul amăgire.
     „Amăgirea că suntem ca ceilalți oameni, sau ar putea fi în prezent, trebuie să fie distrusă”.
     Și cuvântul amăgire înseamnă în mod identic același lucru. Înseamnă să crezi ceva care nu este adevărat. Te amăgești să crezi ceva care este incorect. Amintiți-vă, nebunia este definită... ca o minte care nu este întreagă. Dacă mintea ta este sănătoasă, dacă ai minte, atunci ai o minte întreagă. Înseamnă că poți să vezi adevărul sau să nu vezi adevărul, pe baza căruia ești. Și toți acești trei termeni sunt folosiți pentru a descrie nebunia, credința într-o minciună. Îl vom vedea folosindu-le în mod interschimbabil de-a lungul cărții. Nu contează dacă el numește asta obsesie, iluzie sau amăgire, toate trei vor însemna același lucru.
     O să înceapă să ne arate câteva exemple din aceste iluzii, aceste obsesii sau aceste amăgiri, cum vreți să le numiți.

     „Iată câteva dintre metodele pe care le-am încercat: să bem numai bere, să limităm numărul de băuturi, să nu bem niciodată singur, să nu bem niciodată dimineața, să bem doar acasă, să nu avem bautura niciodată în casă, să nu bem niciodată în timpul orelor de lucru, a bea doar la petreceri, a trece de la scotch la țuică, a bea doar vinuri naturale, a accepta să-și dea demisia dacă a fost vreodată beat la serviciu, a face o excursie, a nu face o călătorie, a denunța pentru totdeauna (cu și fără un jurământ solemn), a face mai multe exerciții fizice, citind cărți inspiraționale, să ne ducem la o clinică sau la un sanatoriu ...

     Centre de tratament. (Asta e termenul pentru cuvântul cărții, sanatoriu, dar ele au aparut mai tarziu)
 „...să acceptăm de bună voie internarea la azil - lista se poate completa la infinit....'”.

     Cred că undeva în timpul vieții mele le-am încercat pe majoritatea. Încerc să demonstrez că pot bea ca ceilalți oameni. Am această mare obsesie că, într-o zi, voi găsi cumva o modalitate de a bea ca ceilalți oameni și de a nu mă îmbăta.

     Cartea spune: „Ne displace să punem noi cuiva eticheta de alcoolic, însă dumneavoastră vă puteţi pune singur diagnosticul destul de repede. Mergeţi la barul cel mai apropiat şi încercaţi să beţi controlat. Încercaţi să beţi şi să vă opriţi brusc. Repetaţi experimentul de mai multe ori. În scurt timp, veţi putea decide, dacă sunteţi onest cu sine, despre ce este vorba. Poate că se merită să înduraţi o criza zdravănă de tremurători, ca să ajungeţi la o cunoaştere deplină stării în care vă aflaţi.

     „Deși nu există nicio modalitate de a dovedi acest lucru, credem că la începutul carierei noastre de băut, cei mai mulți dintre noi ar fi putut să nu mai bea. Dar dificultatea este că puțini alcoolici au suficientă dorință să se oprească cât mai este timp. Am auzit de câteva cazuri în care oamenii, care prezentau semne clare de alcoolism, au putut să se oprească pentru o perioadă lungă de timp din cauza dorinței copleșitoare de a face acest lucru. Iată un exemplu.

     Primul exemplu pe care îl vom vedea este un tip care a căzut victima unei credințe și a crezut o minciună. Bărbatul de treizeci de ani. 
Întregul capitol va fi o serie de eseuri mici, care de fapt vor identifica starea minții individului înainte de prima băutură. Va scoate la iveală - aceste povești vor indica nebunia care precedă prima băutură. Încearcă să ne arate puțin mai multe despre specificul acestei boli si care este punctul în care vom avea nevoie ajutor.

 Încă o dată! Cele două elemente ale soluției: 

1 - Comunitatea Alcoolicilor Anonimi în care vechiul membru care s-a recuperat din alcoolism îl poate sprijini pe noul membru. Prin vechiul membru, noul membru uitându-se la vechiul membru, capătă speranță. El poate împărtăși experiența puterea și speranța cu noul membru și poate sprijini noul membru. În timp ce noul membru se află în comunitatea Alcoolicilor Anonimi și în timp ce este susținut de alți oameni, poate ajunge să creadă.
2 - Dacă este dispus, el poate merge mai departe, poate investiga și ridica un set simplu de instrumente spirituale. Aceștia sunt Pașii de recuperare. În timp ce este în părtășie, dacă aplică acești Pași în viața sa, ca rezultat al acestor Pași, el are o experiență spirituală care îi revoluționează întreaga atitudine față de viață, față de semeni și față de universul lui Dumnezeu. Apoi are o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera din alcoolism. (Anexa II)
     Putem vedea că cele două lucruri ale soluției sunt: comunitatea, care ne susține, și experiența spirituală, care ne schimbă ca urmare a Pașilor. 

 Odată ce noul membru a făcut acești Pași, și s-a recuperat și are o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera, atunci el poate veni din acea parte înapoi în această parte. Odată ce s-a recuperat, atunci devine...un vechi membru. El poate sprijini următorul membru nou. Deci putem vedea că este doar un cerc care are loc, al vechiului sprijinind noul. Odată ce noul devine vechi, atunci el poate sprijini următorul membru nou. Aceasta este soluția la alcoolism.

     Aceasta ne duce la capitolul trei, Mai multe despre alcoolism. Acest capitol special va fi dedicat pentru a ne învăța, pentru a ne oferi puțin mai multe informații despre: adevărata problemă este în minte înainte de a lua prima băutură.

 Nebunia alcoolismului 

nu este ceea ce facem DUPĂ ce bem. 

 Nebunia alcoolismului 

este starea minții ÎNAINTE de a bea. 

 Acest capitol se va ocupa în mod specific de ceea ce se întâmplă cu mintea alcoolicului care duce la prima băutură.

 „Un bărbat cam la treizeci de ani o ţinea din beţie în beţie. Era nervos dimineţile de după şi bea ca să se liniştească. Avea ambiţia de a reuşi în afaceri, dar a priceput că nu va ajunge niciunde, dacă se atinge de băutură. De cum începea să bea, nu se mai putea înfrâna.

     Putem vedea că era alcoolic.

  „S-a hotărât, prin urmare, să nu mai bea nici un strop de alcool, până după ce va fi reuşit în afaceri, când putea ieşi la pensie. De o tărie cu totul excepţională, omul acesta a rămas complet abstinent timp de douăzeci şi cinci de ani şi s-a retras din afaceri la vârsta de cincizeci şi cinci de ani, după o carieră fericită şi reuşită. Atunci a căzut victimă concepţiei pe care o au cam toţi alcoolicii şi anume, că lunga perioadă de abstinenţă şi de auto-disciplină i-ar fi redat capacitatea de a bea ca alţi bărbaţi. Şi-a pus papucii de casă şi a scos sticla. Două luni mai târziu, era internat la spital, dezorientat şi umilit. O vreme, a încercat să-şi regleze modul de a bea, cu ajutorul unor internări repetate. Apoi, adunându-şi toate forţele, a încercat să înceteze complet băutul, dar a descoperit că nu putea. Datorită poziţiei sale, avea la dispoziţie toate mijloacele financiare pentru rezolvarea problemei. Şi totuşi, fiecare încercare a eşuat. Deşi fusese un om robust la momentul atragerii din afaceri, s-a prăbuşit rapid şi a murit după patru ani.

     Acest bărbat a căzut victimă, a crezut o minciună. El credea că poate bea. Aceasta este starea minții care precede prima băutură. Aceasta este nebunia alcoolismului. Nebunia este să crezi o minciună. Întotdeauna, spunem mereu, dacă crezi o minciună, adevărul te va elibera. Adevărul este că nu poți bea. Dar credem că putem bea.
     Ne este total imposibil să bem din adevăr. Pentru ca eu să beau din adevăr, ar trebui să fac așa ceva. Ar trebui să merg la magazinul de băuturi sau la cel mai apropiat bar, să intru acolo și să spun, domnule, am băut ceva din asta acum aproape douăzeci și cinci de ani și aproape m-a omorât. Am ajuns în casa de nuci. Mi-am pierdut soția și mi-am pierdut slujba. Cât de mult m-ai percepe pentru o altă sticlă de ea.

 Acesta este adevărul. Singurul mod în care aș putea intra acolo este să cred o minciună. De data asta nu mă va răni. Ar trebui să cred minciuna.
     Deci omul acesta a crezut o minciună. A căzut victima acestei convingeri. Chiar dacă putem vedea progresul în el. Chiar dacă s-a putut opri la un moment dat, de data aceasta când a încercat să se oprească nu a putut. Pentru că putem vedea evoluția bolii lui în acest moment și l-a ucis.

„Pentru cei care nu pot să bea moderat, întrebarea este cum să se oprească cu totul. Presupunem, desigur, că cititorul dorește să se oprească. Dacă o astfel de persoană poate renunța pe o bază non-spirituală, depinde de măsura în care și-a pierdut deja puterea de a alege dacă va bea sau nu. Mulți dintre noi am simțit că avem destul caracter. Era o dorință extraordinară de a înceta pentru totdeauna. Cu toate acestea, ni s-a părut imposibil. Aceasta este trăsătura derutantă a alcoolismului așa cum îl știm noi - această totala incapacitate de a sta departe de băutură, indiferent de cât de mari ar fi nevoia sau dorinţa omului în cauză.

     „Atunci cum ne vom ajuta pe cititorii noștri să stabilească, spre propria lor satisfacție, dacă sunt unul dintre noi? Experimentul de a renunța pentru o perioadă de timp va fi de ajutor, dar credem că putem oferi un serviciu și mai mare suferinților de alcool și poate frăției medicale. Așa că vom descrie unele dintre stările mentale care preced o recădere a băuturii, pentru că, evident, acesta este cheia problemei.

     „Ce fel de gândire domină un alcoolic care repetă din când în când experimentul disperat al primei băuturi? Prietenii care s-au argumentat cu el după o desfășurare care l-a adus până la divorț sau faliment sunt nedumeriți când intră direct într-un salon. De ce el? La ce se gândește?

      Când am citit această afirmație, că starea mentală care precede o recădere în băutură, evident că acesta este miezul problemei, am început să privesc din nou înapoi în viața mea. Mi-am dat deodată seama că întotdeauna, înainte de a bea o băutură, eram treaz. De fiecare dată când am băut prima băutură, chiar înainte să o iau, eram treaz. Așa că nu pot învinovăți alcoolul pentru că am luat prima băutură pentru că nu am alcool în creier în acel moment. Trebuie să fie ceva în neregulă în capul meu care mă face să iau prima băutură.
     Așa că îmi vor descrie unele dintre stările mentale care preced prima băutură, astfel încât să pot determina singur dacă sunt alcoolic sau nu. Mi s-a spus deja o modalitate de a determina dacă sunt sau nu. E să merg peste drum să beau câteva pahare și să văd dacă sunt sau nu. De asemenea, un exemplu le va arăta - ce este în neregulă în mintea mea chiar înainte de a lua prima băutură.

      Primul exemplu este acela al unui prieten pe care îl vom numi Jim. Omul are o soţie şi o familie fermecătoare. A moştenit o agenţie rentabilă de vânzări de automobile. S-a întors de pe front cu o reputaţie excelentă. Este un bun comerciant şi toată lumea îl simpatizează. 

Alcoolic tipic

Este inteligent şi, la prima vedere, normal - doar că e cam nervos de felul lui. Nu a băut deloc, până la vârsta de treizeci şi cinci de ani. În doar câţiva ani, a devenit atât de violent la beţie, încât a trebuit să fie internat la ...

Centrul de tratament (pe vremea aceea le numeau aziluri). Acum le numesc centre de tratament. Sunt același lucru. Le-au schimbat numele, dar același lucru vechi.😎

... azil. La externare, a intrat în legătură cu noi.

 „I-am spus ce știam despre alcoolism...”

Și acesta este Pasul Unu. I-au spus care este problema. 

  „...și răspunsul pe care îl găsisem.

 Probabil că i-au spus că răspunsul este o Putere mai mare decât noi înșine. Așa că cel mai probabil i-au spus Pasul doi. 

  „El a făcut un început”

 Dacă vom observa la sfârșitul Pasului Trei din Cartea Mare, se spune că Pasul Trei este un început. Deci...Jim a făcut primii trei pași.

 „Familia s-a reunit şi el s-angajat ca vânzător la agenţia pe care o pierduse din cauza' băutului. Totul a mers bine o vreme, numai că Jim şi-a neglijat creşterea spirituală.

          Singurul mod prin care poți crește la Pasul Trei este Pasul Patru, apoi Cinci, Șase, Șapte, Opt, Nouă, Zece, Unsprezece, Doisprezece, iar tipul ăsta tocmai s-a oprit la Pasul Trei și nu a mai făcut nimic.

 „Spre consternarea sa, s-a pomenit beat de vreo şase ori, la intervale scurte.”.

          Jim s-a îmbatat de șase ori cu adevărat repede.

 „În fiecare dintre aceste ocazii am lucrat cu el, revizuind cu atenție ceea ce s-a întâmplat”.

          Aceștia erau membri buni AA în acele vremuri. Tine minte. În zilele noastre, nu cred că ai putea convinge pe cineva să lucreze cu tine dacă te-ai îmbătat de șase ori. Nu s-ar mai deranja cu tine. Dar se duceau și lucrau cu el de fiecare dată când se îmbăta.

 „A recunoscut că este un adevărat alcoolic și în stare gravă”.

           A admis Pasul Unu.

 „Ştia, dacă mai continua să bea, urma iar să fie internat la azil. În plus risca să-şi piardă familia, la care ţinea foarte mult.
„Totuși s-a îmbătat din nou”.

         Acum, aceasta este de șapte ori. Aceștia erau membri buni AA, dar s-au cam săturat de Jim.😂

După a șaptea oară, ei spun, ei bine, uite Jim. Uite, am fost aici de șapte ori. Cum te îmbeți? Cum se întâmplă asta, Jim?

„L-am rugat să ne spună exact cum s-a întâmplat. Aceasta este povestea lui: „Am venit la serviciu marți dimineața”.

Cei care au studiat cartea nu văd asta de la început. Am venit la muncă marți dimineața. Unde a fost tipul ăsta luni?😂

Zice marți, nu-i așa? Unde a fost el toată ziua de luni?

Mahmureala de luni!😎

Haideți să căutăm în povestea lui Jim pentru sănătate și nebunie. 

Ne amintim, sănătatea mentală este capacitatea de a vedea adevărul. 

Nebunia este atunci când credem o minciună. 

Să ne uităm și să vedem când tipul ăsta a devenit nebun. 

 „Îmi amintesc că m-am simțit iritat că trebuia să fiu vânzător pentru o companie pe care o deținusem cândva”.

Cred că aceasta este o gândire absolut normală. Cred că oricare dintre noi, care trebuia să fie vânzător pentru propria companie pe care o aveam cândva, ar fi probabil puțin iritat de asta. Deci cred că este o gândire normală, sănătoasă.

„Am avut un schimb de cuvinte cu șeful, dar nimic grav.”

Este normal, gândire sănătoasă. Șeful probabil a spus, unde ai fost ieri, Jim?😂

Acum este marți dimineața, ai fost plecat toată ziua de luni. 

Nimic cu adevărat grav, dar a avut câteva cuvinte cu șeful în acea dimineață.

„Apoi, m-am hotărât să plec cu maşina la ţară, să mă întâlnesc cu un client interesat de cumpărarea unui automobil. ”.

 Gândire normală, sănătoasă. Tipul ăsta este vânzător de mașini. Dacă ești un bun vânzător de mașini, ești tot timpul pe drum. Cauți un prospect oriunde mergi. El știe despre acesta că este din țară. Se duce să vadă dacă îi poate vinde o mașină. Ce este mai normal decât ca un vânzător de mașini să facă asta?

„Pe drum mi-a fost foame, așa că m-am oprit la un local de lângă drum, unde aveau și un bar”.

 Aceasta este o gândire normală, sănătoasă. Nu e nimic în neregulă să-ți fie foame. În acea parte a țării, mai ales în acele vremuri, cu greu găseai un loc care să nu aibă bar. Deci aceasta este o gândire normală, sănătoasă.

„Nu aveam nicio intenție să beau. M-am gândit că voi lua un sandviș.

Nu a intrat în bar să bea. Nu avea de gând să bea. Ți-e foame, așa că e cel mai normal lucru să intri acolo ca să-ți iei un sandviș. Gândire normală, sănătoasă.

 „Am avut și ideea că aș putea găsi un client pentru o mașină în acest loc, pentru ca era un loc pe care îl frecventasem ani de zile”.

Intră acolo de ani de zile. Nu merge acolo să bea. S-ar putea chiar să găsească un alt client cât timp este acolo. Gândire normală, sănătoasă.

 „Am mâncat acolo de multe ori în lunile în care eram treaz”.

Nu intră acolo să bea. Intră acolo să mănânce. Făcea asta de multe ori de când eram treji. Gândire normală, sănătoasă.

Toată intenția acestui tip, gândirea lui, este să ia un sandviș și poate să vadă un potențial client pentru o mașină. Nu a intrat acolo ca să se întoarcă la azil.😉

Și acum:

„M-am așezat la o masă și am comandat un sandviș și un pahar de lapte”.

Gândire normală sănătoasă. Dacă ți-e foame, ce e mai normal decât să te așezi la o masă și să comanzi un sandviș și un pahar de lapte. Gândire normală, sănătoasă.

„Încă nu m-am gândit să beau. Am comandat un alt sandviș și am decis să mai iau un pahar de lapte.
Nimic în neregulă cu asta. Dacă ți-e foame, nu e nimic rău cu două sandvișuri și două pahare de lapte. Gândire normală, sănătoasă. 

Acum, uită-te, totuși, la următoarea declarație:

 ... este scrisă cu litere italice. Să vedem ce scrie.
Uite cum i s-a schimbat mintea.

Brusc, mi-a trecut prin cap că aş putea adăuga un strop de whiskey în lapte, că n-avea cum să-mi facă rău, nefiind pe stomacul gol

A devenit absolut nebun.😔

A crezut ceva care nu este adevărat.
A crezut o minciună.
El credea că ar putea pune un gram de whisky în lapte și să-l bea și nu va avea probleme, pentru că l-ar bea pe stomacul plin. El a crezut ceva ce nu este adevărat. A înnebunit. Acum, pe baza nebuniei sale, să vedem care au fost deciziile și acțiunile sale care au urmat.

 Am comandat un whiskey si l-am turnat în lapte. Simţeam vag că nu era prea înţelept ce făceam, dar m-am liniştit cu gândul că whiskey-ul venea pe stomacul plin. 

Acum are alcool în corp. Acum, a declanșat alergia și s-a dezvoltat fenomenul de poftă. Să vedem ce se întâmplă mai departe.

Experimentul s-a desfăşurat atât de bine, încât am mai comandat un whiskey şi încă un pahar cu lapte. Şi, fiindcă nu părea să-mi facă rău, am repetat iar combinaţia".

Astfel, Jim a pornit din nou pe drumul azilului, sub ameninţarea internării, a pierderii familiei şi a serviciului, fără să mai vorbim de suferinţele mintale şi fizice pe care i le aducea întotdeauna băutura. Jim era un om bine informat în legătură cu alcoolismul său. Şi totuşi, toate motivele pe care le avusese ca să nu bea au fost neglijate cu uşurinţă, în favoarea ideii prosteşti că ar putea bea whiskey, dacă l-ar amesteca în lapte!

Oricare ar fi definiţia precisă a cuvântului, noi numim acest lucru curată nebunie. Ce alt cuvânt ar putea fi folosit pentru a numi o asemenea pierdere a simţului măsurii, a puterii raţiunii?

         Și aici avem o definiție reală, definiție clară, pentru nebunie. Nebunia este lipsa proporției, a capacității de a gândi corect. Mai exact pentru noi, la alcoolicul despre care vorbim, alcoolicul are o lipsă de proporție, de capacitatea de a gândi corect in legatura cu alcoolul. Asta este nebunia noastră. În niciun alt domeniu, dar apare in legatura cu alcoolul.

Faptul că Jim este alergic la alcool nu are foarte mare importanță. Adevărata lui problemă este că a devenit nebun. Mintea i-a spus că ar fi în regulă să bea alcool, dacă l-ar amesteca cu lapte. Pe baza acelei convingeri, pe baza acelei minciuni, a luat o decizie. A comandat whisky-ul și a luat măsurile necesare pentru a-l bea. Asta a declanșat alergia și apoi s-a îmbătat. Deci, problema lui nu este faptul că este alergic. Problema lui este că chiar înainte să bea era absolut nebun. A crezut o minciună. Nu contează dacă numim asta o iluzie, o amăgire sau o obsesie. Toate trei înseamnă același lucru, a crede ceva care nu este adevărat.

 NOTA: Jaywalking este acțiunea în care pietonii merg pe sau traversează o șosea care are trafic, altfel decât într-un punct de trecere desemnat, sau altfel, nerespectând regulile de circulație. Termenul își are originea în Statele Unite ca o derivație a expresiei jay-drivers, oameni care conduceau trăsuri trase de cai și automobile pe partea greșită a drumului, înainte de a-și lua sensul actual. Jaywalking a fost inventat pe măsură ce automobilul a ajuns în stradă în contextul conflictului dintre pietoni și automobile (cunoscute atunci și sub numele de trăsuri fără cai), mai precis industria auto în curs de dezvoltare.

„Comportamentul nostru este la fel de absurd și de neînțeles în ceea ce privește prima băutură, precum cel al unui individ cu o pasiune, să zicem, traversatul periculos”.

         E de neinteles tipul ăsta. Depășește capacitatea mea de a înțelege cum poate obține un fior sărind în fața acestor vehicule care se mișcă cu viteza.
Dar el iese acolo și ajunge în fața lor. Vede cât de aproape pot ajunge să-l lovească. Undeva, cumva, are o senzație interesantă din asta. Acum:

       „Se bucură câțiva ani, în ciuda avertismentelor prietenești”.

         Știi, oamenii îl văd făcând asta și spun: „Hei, cred că ar trebui să încetezi să faci asta”. Mai devreme sau mai târziu vei fi rănit. El nu acordă nicio atenție. El merge direct înainte și obține acest fior și bucurie din asta.

  „Până în acest moment l-ați eticheta drept un tip nu pre destept care are idei ciudate de distracție. Norocul îl părăsește apoi și este ușor rănit de mai multe ori la rând.

         Îmi imaginez ce s-a întâmplat, el îmbătrânește. Nu se poate mișca la fel de repede.😁

Încep să-l lovească din când în când. Nimic serios, doar mici trânteli.

   „Te-ai aștepta ca el, dacă ar fi normal, să-l renunțe”.

Nu este normal.

 „În prezent este lovit din nou și de data aceasta are un craniu fracturat. În aproximativ o săptămână de la părăsirea spitalului, un troleibuz care se mișcă rapid îi rupe brațul. Îți spune că a decis să oprească pentru totdeauna traversatul periculos.”

          El le cântă imnul național! (își ia angajamente). A spus, nu mă voi mai duce niciodată la Jay-walk (in original) atâta timp cât voi trăi.

     '...dar în câteva săptămâni își rupe ambele picioare.
          „De-a lungul anilor, această conduită continuă, însoțită de promisiunile sale continue de a fi precaut sau de a se ține departe de străzi. În cele din urmă, nu mai poate lucra, soția sa divorțează și el este ridiculizat. Încearcă toate mijloacele cunoscute pentru a scăpa de ideea de a traversa periculos.'

          Nu trupul lui, capul lui.

 „Cere să fie internat într-un azil, cu speranţa că se îndrepta. Dar, în ziua externării, aleargă în faţa maşinii pompierilor, care-i fracturează spinarea. Numai un nebun poate face ceva, nu?

Vi se pare cumva că exemplul acesta ar fi exagerat de ridicol? Oare aşa să fie? Cei care am trecut prin acelaşi gen de "storcător" psihic trebuie să admitem că, dacă înlocuim boala traversatului prin trafic cu alcoolismul, exemplul de mai sus ne descrie pe noi. În mod bizar, oricât de inteligenţi am fost în alte privinţe, în faţa alcoolului Ne pierdeam minţile. Limbajul este dur, dar cât de bine prezintă el adevărul!

          „Unii dintre voi vă gândiți: „Da, ceea ce ne spuneți este adevărat, dar nu se aplică pe deplin. Admitem că avem unele dintre aceste simptome, dar nu am ajuns la extremele pe care le-ați făcut voi, colegii, și nici nu este posibil. pentru, căci ne înțelegem atât de bine după ce ne-ați spus că astfel de lucruri nu se mai pot întâmpla. Nu am pierdut totul în viață prin băutură și noi cu siguranță nu avem de gând să facem. Mulțumesc pentru informații. "

          — Acest lucru poate fi adevărat pentru anumite persoane nealcoolice care deși beau prostesc și abundent în prezent, sunt capabili să se oprească sau să modereze, deoarece creierul și corpurile lor nu au fost afectate ca ale noastre.
          Am vorbit despre acel tip, băutorul intens. 

 Cu foarte rare excepţii, alcoolicul propriu-zis sau potenţial, este absolut incapabil de a înceta băutul doar pe baza cunoaşterii de sine. Acest adevăr, la care am ajuns în urma unor amare experienţe, este un punct la care revenim repetat şi asupra căruia insistăm mereu, pentru a ne asigura că s-a imprimat cât se poate de adânc în mintea cititorilor noştri alcoolici.

 Să luăm o altă ilustrare. Cred că această ilustrare este concepută pentru a ne arăta că nu trebuie să mergem până la capăt pentru a fi alcoolici. De asemenea, cred că este concepută pentru a ne arăta că suntem la fel de dispuși să bem atunci când ne simțim bine ca și atunci când ne simțim rău. Jim nu s-a simțit prea bine când s-a îmbătat. Dar Fred, în ziua în care se îmbată, tipul ăsta plutește și trăiește chiar în vârful lumii și totul este grozav. Se îmbată exact așa cum s-a îmbătat bătrânul Jim. Să ne uităm la Fred pentru un minut.

Fred se află într-o mulțime de circumstanțe diferite de Jim.
„Fred este partener într-o firmă de contabilitate binecunoscută. Veniturile lui sunt bune, are o casă bună, este căsătorit fericit și tată a unor copii promițători de vârstă universitară. Are o personalitate atât de atractivă încât se împrietenește cu toată lumea. Dacă a fost vreodată un om de afaceri de succes, acesta este Fred.
         Ține minte, Jim își pierduse afacerea. Fred are succes cu adevărat aici. Îi face bine.
  „În aparență, el este un individ stabil, bine echilibrat. Totuși, el este alcoolic. L-am văzut pentru prima dată pe Fred în urmă cu aproximativ un an, într-un spital unde se dusese pentru a-și reveni după un caz grav de nervozitate. A fost prima lui experiență de acest gen și îi era foarte rușine de asta. Departe de a admite că a fost alcoolic... 

N-a vrut să facă Primul Pas.
'...si-a spus ca a venit la spital sa-si odihneasca nervii. Doctorul a sugerat cu tărie că ar putea fi mai rău decât își dădea seama. Timp de câteva zile a fost deprimat din cauza stării sale. S-a hotărât să renunțe complet la băutură. Nu i-a trecut niciodată prin minte că poate nu ar putea face acest lucru, în ciuda caracterului și a statutului său. 

Fred nu se crede alcoolic...
         Primul pas.
 '...cu atât mai puțin să accepte un remediu spiritual pentru problema lui.'
         Pasul doi. Nu face nici Pasul doi.
 „I-am spus ce știam despre alcoolism”.
         Primul pas.
 „Era interesat și a recunoscut că avea unele dintre simptome, dar era departe de a admite că nu putea face nimic în privința asta. Era sigur că această experiență umilitoare, plus cunoștințele pe care le dobândise, îl vor menține treaz pentru tot restul vieții. Cunoașterea de sine l-ar rezolva.
         — Nu am mai auzit de Fred o vreme. Într-o zi ni s-a spus că s-a întors la spital. De data asta era destul de nasol . El a spus curând că este nerăbdător să ne vadă. Povestea pe care a spus-o este cea mai instructivă, pentru că aici era un tip absolut convins că trebuie să nu mai bea, care nu avea nicio scuză pentru a bea, care a dat dovadă de o judecată splendidă și de hotărâre în toate celelalte preocupări, dar totuși era pe spate.

         „Lăsați-l să vă spună despre asta: „Am fost foarte impresionat de ceea ce ați spus voi despre alcoolism și, sincer, nu am crezut că mi-ar fi posibil să beau din nou. Am apreciat mai degrabă ideile dumneavoastră despre nebunia subtilă care precede prima băutură, dar eram încrezător că nu mi se poate întâmpla după ce am învățat. M-am gândit că nu sunt la fel de avansat ca majoritatea dintre voi, frații, că de obicei reușisem să-mi rezolv celelalte probleme personale și că, prin urmare, nu aș fi la fel. Am simțit că am tot dreptul să fiu încrezător în mine, că va fi doar o chestiune de a-mi exercita puterea voinței și de a fi în garda.
         „În această stare de spirit, m-am ocupat de treburile mele și pentru o vreme totul a fost bine. Nu am avut probleme în a refuza băuturile și am început să mă întreb dacă nu făcusem o muncă prea grea dintr-o chestiune simplă. Într-o zi, m-am dus la Washington pentru a prezenta niște dovezi contabile unui birou guvernamental. Mai fusesem plecat din oraș în timpul acestei perioade de secetă, deoarece nu era nimic nou în asta. ~
         Îmi place pur și simplu această abordare a primei băuturi
        „Fizic, m-am simțit bine.”
         Acum, amintiți-vă de Jim.
         "Nici eu nu am avut probleme sau griji presante. Afacerea mea a mers bine, am fost mulțumit și am știut că vor fi și partenerii mei. A fost sfârșitul unei zile perfecte. ,
         Băiete, tipul ăsta se simte bine.
„M-am dus la hotel și m-am îmbrăcat pe îndelete pentru cină”.
         Iată acum scrisul italic.
Când am trecut pragul sufrageriei, mi-a venit în minte gândul că ar fi frumos să bei câteva cocktail-uri la cină. Asta a fost tot. Nimic mai mult. 
         Iată un tip care a avut o zi grozavă, și-a făcut călătoria, a mers la Washington, a prezentat aceste dovezi, a avut o zi grozavă, știa că partenerii săi vor fi mulțumiți de afacerea, de lucrurile pe care le făcuse în ziua aceea. Zi perfectă, nici un nor la orizont. Intră în sala de mese și spune, băiete, am avut o zi bună azi. Cred că voi bea ceva și mă voi întoarce la spital.😂 Aceasta este decizia pe care a luat-o!😂
Acesta este adevărul.
Nu putea vedea adevărul. A crezut o minciună. Mintea lui a spus că ar fi frumos să bea câteva cocktail-uri la cină. Nimic mai mult. Asta a fost tot. Bazat pe credința nebună, bazat pe minciună, a luat o decizie și a luat unele măsuri. El a spus:
 „Am comandat un cocktail și masa mea. Apoi am comandat un alt cocktail.
         Acum avem alcoolul în interiorul sistemului nostru. Acum am declanșat alergia și s-a dezvoltat pofta. Nu ne putem opri.

 „După cină am decis să fac o plimbare. Când m-am întors la hotel, mi s-a părut că ar fi bine înainte de a merge la culcare, așa că am intrat în bar și am luat unul. Îmi amintesc că am mai luat câteva în noaptea aceea și multe în dimineața următoare. Am amintiri sumbre că am fost într-un avion cu destinația New York și că am găsit un șofer de taxi prietenos la pista de aterizare în locul soției mele. Șoferul m-a escortat câteva zile. Știu puțin unde am mers sau ce am spus și făcut. Apoi a venit spitalul cu suferințe psihice și fizice insuportabile.
         „De îndată ce mi-am recăpătat capacitatea de a gândi, am trecut cu atenție în acea seară la Washington. Nu numai că nu fusesem in gardă, dar nu luptasem cu nimic împotriva primei băuturi. De data aceasta nu mă gândisem de loc la consecințele .'
         Jim a simțit vag că nu era prea deștept. Fred nici măcar nu a simțit asta. Fred nu s-a gândit deloc la consecințe. El a spus:
 „Începusem să beau cu o totală nonşalaţă, de parcă aş fi băut coca-cola, nu cocktail-uri. Mi-am amintit acum ce-mi spuseseră prietenii mei alcoolici, cum mi-au prezis ei că, dacă aveamgân direa tipică de alcoolic, vor veni odată ziua şi locul în care voi bea din nou. Chiar dacă îmi construiam un zid de apărare, spuseseră ei, acel zid se va nărui în faţa unei scuze de două parale. Ei bine, prezicerea lor s-a împlinit, cu vârf şi îndesat, pentru că nu mi-a trecut prin minte nimic din cele învăţate despre alcoolism. Din acel moment, am ştiut că aveam gândirea tipică de alcoolic. Am văzut că puterea voinţei şi cunoaşterea de sine nu-mi erau de nici un ajutor în momentele acelea stranii de vid mintal. Nu putusem niciodată să-i înţeleg pe cei care ziceau că i-a învins vreo problemă şi că nu mai aveau nici o speranţă. Acum ştiam. Era o lovitură zdrobitoare.

  Așa că vedem, exemplu după exemplu, că Bill întărește ideea, că trebuie să avem această experiență spirituală pentru a ne recupera din boală: că suntem nebuni. Nu putem fi restabiliți la minte, restabiliți să credem adevărul, cu ajutorul unei Puteri mai mari decât noi, prin această experiență spirituală.

 „Încă o dată: alcoolicul în anumite momente nu are o apărare mentală eficientă împotriva primei băuturi. Cu excepția câtorva cazuri rare, nici el și nicio altă ființă umană nu poate oferi o astfel de apărare. Apărarea lui trebuie să vină de la o Putere Superioară. „

        Personal, sunt convins, în mod absolut. Întorcându-mă și văzându-mi nebunia, sunt convins că, dacă nu găsesc această Putere mai mare decât mine, probabil că voi muri de boala alcoolismului.
         Asta nu înseamnă că îmi place ideea. Asta nu înseamnă că voi accepta această spiritualitate în viața mea și voi fi fericit cu ea. Pentru că încă mai am anumite aversiuni față de acest termen în această etapă a jocului. Încă mai am anumite aversiuni pentru orice sună ca religie sau spiritualitate. Tot nu-mi place ideea de a fi atât de slab încât trebuie să am o Putere mai mare decât sunt. Încă nu înțeleg cu adevărat unde stau spiritual sau în relația mea cu Dumnezeu pe care nu o înțeleg.
         Mulțumim lui Dumnezeu pentru „Alcoolicii Anonimi”, pentru cartea „Alcoolicii Anonimi”. Pentru că în această carte îmi va oferi oportunitatea de a avea un Dumnezeu pe care îl înțeleg.
         Când am ajuns la AA, înțelegerea mea despre Dumnezeu a fost focul iadului; meri în iad pentru că am mințit, am înșelat, am furat și am băut whisky și toate celelalte lucruri. Cu această înțelegere, ar fi imposibil pentru mine să merg mai departe cu acest program, pur și simplu pentru că nu credeam că Dumnezeu va face pentru mine ceea ce ar trebui să pot face pentru mine. Nu am înțeles dacă sunt ateu sau agnostic. Nu am înțeles dacă sunt un credincios adevărat sau nu. Cu confuzia în minte, deși am recunoscut că va trebui să am acea Putere, în această etapă a jocului, încă credeam că pur și simplu nu se poate întâmpla în viața mea. Că ar fi o imposibilitate.

PASUL 2 - CAPITOLUL 4
 În capitolul următor, este o mică grădiniță spirituală. Ne va ajuta să înțelegem unde suntem și unde ar trebui să fim. Îmi va arăta o modalitate simplă de a ajunge dintr-un loc în altul. O să-mi schimbe complet înțelegerea despre acest Dumnezeu pe care l-am înțeles absolut greșit înainte de a veni la AA.

 Asta ne aduce la Noi Agnosticii.

Vedem frumusețea acestui capitol și ceea ce face cu adevărat pentru noi. Ajută pe oricine să evalueze sau ne oferă premizele pentru a începe să dezvoltăm. Oriunde ne-am afla, putem începe să folosim acest capitol pentru a dezvolta viața spirituală.

 „În capitolele precedente ați învățat ceva despre alcoolism. Sperăm că am clarificat distincția dintre alcoolic și nonalcoolic. Dacă, când vrei cu sinceritate, descoperi că nu poți renunța complet sau dacă, atunci când bei, ai puțin control asupra cantității pe care o consumi, probabil că ești alcoolic.

Sunt două întrebări aici, pentru a determina dacă ești alcoolic. Vedeți simplitatea Cărții Mari?! În 1939, când a fost scris, aveau două întrebări pentru a stabili daca esti sau nu alcoolic. Acum, cred că avem patruzeci și patru. Ne-am îmbunătățit!!!
Vedeți, Comunitatea se schimbă.
Nu avem nevoie decât de două întrebări.
Slavă Domnului, Ebby nu avea cele patruzeci și patru de întrebări când a intrat în bucătăria lui Bill. L-ar fi încurcat al naibii pe Bill. El ar fi spus, Bill, reputația ta a suferit din cauza băuturii tale? Nu avusese o reputație de ani de zile. Atunci el ar fi spus, oare viața ta sexuală a suferit din cauza băuturii tale. L-ar fi încurcat al naibii pe Bill.
         Două întrebări simple. 

Poți să renunți complet când vrei să renunți? 

Ai puțin control asupra cantității pe care o iei, după ce ai început odată să bei?
         Dacă îți pui aceste două întrebări, poți afla foarte repede dacă ești sau nu alcoolic. Dacă nu poți face aceste lucruri, atunci probabil că ești alcoolic. Acum:

        „Dacă acesta este cazul, atunci s-ar putea să suferi de o boală (pasul 1) pe care doar o experiență spirituală (pasul 2) o va învinge”.

         Vedeți, Bill se repetă iar și iar și iar, pentru a face să se înțeleagă anumite puncte. Pașii unu și doi.

 O asemenea experienţă poate părea ceva imposibil cuiva care se crede ateu sau agnostic, dar continuând în starea în care se afla, omul se îndreaptă sigur spre dezastru, mai ales dacă este un alcoolic din categoria celor fără speranţă. Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism ...

Pasul unu.

 „sau a trăi pe o bază spirituală...”

Pasul doi.

Cam jumătate dintre primii membri A.A. au fost din această categorie. La început, unii dintre noi am încercat să evităm subiectul - sperând, în ciuda evidenţei, că nu eram cu adevărat alcoolici. Dar, după un timp, ne-am confruntat cu faptul că trebuia să găsim o bază spirituală, pentru viaţa noastră, pentru că altfel... Poate că la fel o să fie şi cu dumneavoastră. Nu vă pierdeţi curajul. Cam jumătate dintre noi ne-am crezut agnostici sau atei. Ştim din experienţă că nu este cazul să vă pierdeţi cumpătul.

    Și din nou vedem cuvinte despre care cred că dacă nu le înțelegem așa cum le-au spus în carte, informațiile pe care le primim vor fi denaturate. Spre uimirea mea am aflat că nu prea înțelegeam ce este un ateu. Chiar nu am înțeles ce este un agnostic. Astăzi cred că există doar trei moduri prin care poți crede în acest Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem, indiferent cum am vrea să-l numim. Poți fi ateu; poţi fi un agnostic sau poţi fi un adevărat credincios. Aceste trei moduri sunt cam singura modalitate prin care poți crede cu adevărat în Dumnezeu.

         Acum, a fi ateu înseamnă a spune că Dumnezeu nu există. Adevăratul ateu crede că nu există putere mai mare decât puterea umană, nici o putere mai mare decât mintea umană. Acum, dacă acesta este cazul, atunci adevăratul ateu nu are altă putere la care să apeleze. El trebuie să stea pe picioarele lui, să ia propriile decizii, să-și conducă propriul spectacol, pentru că nu există putere mai mare decât mintea lui. Nu cred că majoritatea dintre noi am fost atei.
         Cred că probabil majoritatea dintre noi am fost agnostici. Pentru că un agnostic este unul care crede că Dumnezeu există, dar apoi se comportă ca și cum nu ar fi. El se comportă exact ca ateul. Își conduce propriul spectacol, stă pe picioarele lui, își conduce propriul destin și nu apelează la nicio altă putere pentru ajutor. Are aceleași rezultate, nimic. Chiar dacă crede că Dumnezeu există, el se comportă ca și cum nu ar exista. 
         Singurul alt mod prin care poți crede în Dumnezeu este să fii un credincios adevărat. Un credincios adevărat, crede că Dumnezeu există și acționează ca și cum ar exista. Nu încearcă să-și conducă propriul spectacol. Nu încearcă să ia decizii. El nu încearcă să-și stăpânească propriul destin. El se îndreaptă către acest Dumnezeu, așa cum Îl înțelege, pentru ajutor și îndrumare în viața lui, îl primește și știe că Dumnezeu există.
         Și doar așa poți să crezi. Trebuie să fii ateu, agnostic sau credincios adevărat, unul dintre cei trei. Majoritatea dintre noi ne-am trezit, cred, agnostici. Nu m-am certat niciodată toată viața mea, indiferent dacă Dumnezeu a existat sau nu. Întotdeauna am știut că a existat o Putere mai mare decât puterea umană. Dar înțelegerea mea despre acea Putere era falsă. Am crezut că Puterea este o Putere care pedepsește. Și nu ar ajuta oamenii care fuseseră ca mine.
         Această carte mi-a permis să-mi schimb înțelegerea. Mi-a permis să trec de la agnostic la unul care acum a devenit un credincios adevărat. Nu numai că îmi dă pe Dumnezeu așa cum Îl înțeleg, dar îmi oferă o nouă înțelegere a lui Dumnezeu. Acum, dacă suntem atei sau suntem agnostici, întrebarea devine, cum ajungem de la acea stare la starea de a fi credincios adevărat? Cineva care poate folosi acea Putere și apoi va ști că Dumnezeu există cu siguranță. Cartea îmi va spune exact cum să o fac într-un mod foarte simplu. 

 „Dacă un simplu cod al moralului sau o filozofie de viață mai bună ar fi fost suficiente pentru a învinge alcoolismul, mulți dintre noi ne-am fi recuperat cu mult timp în urmă. .'

         Cred că există o diferență între un alcoolic și un vagabond bețiv. Un vagabond bețiv este, de obicei, unde vrea el să fie. Sunt mulțumiți de locul în care se află, de ceea ce fac și nu doresc în mod deosebit să se schimbe. Dar un alcoolic este o altă rasă. Un alcoolic are de obicei un cod de morală. Un alcoolic are de obicei o filozofie bună pentru viață. Un alcoolic știe că trebuie să lucreze. Trebuie să-și câștige existența. Trebuie să-și plătească facturile. Trebuie să aibă grijă de familia sa.
         Avem o bună filozofie de viață, dar dacă aceasta ne-ar fi putut salva, ne-am fi recuperat de mult. Dar nu ne-a salvat. Lucrurile se înrăutățeau din ce în ce mai mult. Chiar dacă aveam morală, chiar dacă aveam o filozofie de viață, am constatat că nu ne putem ridica la nivelul acestora din cauza alcoolismului nostru. Și cartea spune:

  „Dar am constatat că astfel de coduri și filozofii nu ne-au salvat, oricât am încercat. Ne-am putea dori să fim morali, am putea dori să fim mângâiați filozofic, de fapt, am putea dori aceste lucruri cu toată puterea noastră, dar puterea necesară nu era acolo. Recursurile noastre umane, așa cum au fost organizate de voință, nu au fost suficiente și au eșuat total.

         Eu cred că este adevărat. Dacă tu și cu mine am fi putut face asta prin propria noastră voință, prin propria noastră morală, prin propriile noastre filozofii, nu am fi devenit niciodată membri ai Alcoolicilor Anonimi. Nu cunosc pe nimeni care a început să bea la optsprezece, șaisprezece, paisprezece ani și a luat un pahar și a spus că abia aștept să vină ziua când pot fi membru al AA.😂
Am fost conduși aici, sub biciuitul alcoolismului.

         Am încercat toate puterile la care ne-am putut gândi și, în cele din urmă, când toate au eșuat, a trebuit să ajungem la Alcoolicii Anonimi. Aceasta este ultima instanță. Puterea noastră, așa cum este organizată de voință, pur și simplu nu a fost suficientă. Acum cartea îmi va spune care este problema mea reală. Am crezut tot timpul că băutura. Dar cartea spune:

 „Lipsa de putere, asta a fost dilema noastră. Trebuia să găsim o putere prin care să putem trăi și ea trebuia să fie o Putere mai mare decât noi înșine. Evident. Dar unde și cum să găsim această Putere?

         — Ei bine, exact despre asta este vorba în această carte. Obiectivul său principal este să vă permită să găsiți o Putere mai mare decât dvs., care vă va rezolva problema.'

         Nu spune care te va ajuta să o rezolvi. Nu spune care vă va permite să o rezolvi. Se spune, care vă va rezolva problema. Până în acest moment, am privit sobrietatea și nu băutura ca fiind lucrul principal. Această pagină spune că nu despre asta este vorba. S-a spus că scopul principal al acestei cărți este să-mi permită să găsesc o Putere mai mare decât mine, care să-mi rezolve problema.

          Destul de interesant, am terminat de vorbit despre alcool. Cartea nu mai vorbește despre alcool. (problema) De pe această pagină se concentrează pe un singur lucru și doar pe un singur lucru. Cum găsești acea Putere? (soluția) Îmi va arăta o procedură foarte simplă de urmat în găsirea acelei Puteri. (programul practic de acțiune) 

„Nu trebuia să ne punem decât o singură întrebare scurtă. „Cred acum...?”

         Dacă ești agnostic, deja crezi. Dacă ești ateu, trebuie să devii dispus să crezi. Aceasta este povestea.
„Acum cred, sau chiar sunt dispus să cred, că există o Putere mai mare decât mine?”
         Asta este tot ce trebuie să facem, este să credem.
„De îndată ce un om poate spune că crede, sau este dispus să creadă, îl asigurăm cu tărie că este pe drumul bun. S-a dovedit în mod repetat printre noi că pe această piatră de temelie simplă poate fi construită o structură spirituală minunat de eficientă.
         Aici îl vedem pe Bill cum își pictează pozele. Amintiți-vă, el a spus că bunăvoința este fundamentul a ceea ce vom face. Pe acest fundament al bunăvoinței, vom pune o piatră de temelie. Construim o structură spirituală.
         Acum, piatra de temelie este a crede. A crede este piatra de temelie a tot ceea ce facem. Să te ridici de pe scaunul în care te așezi începe atunci când crezi că te poți ridica. Orice faci este inițiat cu credință. Aceasta este limitarea, sau succesul sau eșecul vieții noastre. Ceea ce credem, vom deveni. Deci acesta este începutul. Dacă nu suntem dispuși să credem, nu putem începe. Dacă suntem atei, nu putem începe. Dar dacă putem ajunge până la punctul de a crede, atunci suntem pe drumul nostru. Acesta este tot ce avem de făcut. Nu trebuie cecât să avem încredere în acest program.

         Credința este cunoaștere de fapt. Credința vine înainte. Înainte de a începe, poți doar să crezi. Este foarte ușor să te uiți la ceilalți oameni care s-au recuperat. Cum să nu ne uităm la toți ceilalți oameni care  s-au recuperat și să nu putem crede? 

„A crede este locul de unde începem. Nu trebuie să avem credință. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să credem (sau să fim dispuși să credem). Și a crede, a crede este ca și cum ai fi puțin curios. Asta este tot ce trebuie să faci pentru a începe.
Dacă vei observa la sfârșitul acelei declarații, există un mic asterisc. Mă duce în partea de jos a paginii. Scrie:
         ''Vă rugăm să citiți Anexa II despre „Experiența spirituală.
A treia oară.
 Vor să fie absolut siguri că nu înțelegem greșit ceea ce încearcă să ne spună. Vom construi această structură spirituală minunat de eficientă. Este evident că, referindu-se, cu asterisc, la experiența spirituală, la ceea ce el se referă este la schimbarea personalității suficientă pentru a ne recupera (din alcoolism). 
         Structura pe care o vom construi este acea schimbare de personalitate. Bunăvoința este fundația pe care punem acea structură. Piatra de temelie a structurii este să credem sau să fim dispuși să credem că există o Putere mai mare decât noi înșine. Și nu am nicio problemă cu asta, pentru că am recunoscut deja la pasul unu că sunt neputincios față de alcool. Dacă sunt neputincios față de alcool, atunci asta înseamnă că alcoolul este o putere mai mare decât mine. Deci nu am probleme să văd că există o putere mai mare decât puterea umană. Sper că această Putere nu îmi va face ceea ce mi-a făcut alcoolul. S-a spus:
  „Aceasta a fost o veste grozavă pentru noi, pentru că am presupus că nu putem folosi principiile spirituale decât dacă acceptăm multe lucruri pe baza credinței care păreau greu de crezut”.

 Acum, dacă știu că de ce am nevoie este Puterea și dacă știu că găsirea Puterii poate începe pur și simplu cu credință, atunci mai este doar un lucru pe care trebuie să îl știu cu adevărat pentru a obține acea Putere. A afla unde este acea Putere. 

     Cred că motivul pentru care nu l-am găsit niciodată pe Dumnezeu este că nu știam unde să caut.  Cartea îmi va spune exact unde să-L găsesc pe Dumnezeu.

 „Cu toate acestea, am văzut un alt fel de zbor, o eliberare spirituală din această lume, oameni care se ridicau deasupra problemelor lor. Ei au spus că Dumnezeu a făcut posibil aceste lucruri, iar noi doar am zâmbit. Am văzut eliberarea spirituală. Dar ne-a plăcut să ne spunem că nu este adevărat.

     „De fapt, ne păcăleam pe noi înșine, căci în adâncul fiecărui bărbat, femeie și copil, este ideea fundamentală a lui Dumnezeu. Poate fi ascuns de calamitate, de fast, de închinarea altor lucruri, dar într-o formă sau alta există. Căci credința într-o Putere mai mare decât noi înșine și demonstrațiile miraculoase ale acestei puteri în viețile umane sunt fapte la fel de vechi ca oamenii însuși.
     „Am văzut, în sfârșit, că credința într-un fel de Dumnezeu face parte din alcătuirea noastră, la fel de mult ca și sentimentul pe care îl avem pentru un prieten. Uneori trebuia să căutăm fără teamă, dar El noi. Acolo. El a fost un fapt la fel de mult ca și noi. Am găsit Marea Realitate în adâncul nostru. În ultimă analiză, numai acolo poate fi găsit El. Așa a fost și cu noi.

     Vedeți, cartea mea îmi spune că Dumnezeu locuiește în mine. Dacă Dumnezeu locuiește în mine, atunci asta îmi dă un concept sau o idee complet diferită despre Dumnezeu. Acum, chiar nu cred că Dumnezeu este pierdut. Oamenii spun, trebuie să-L găsești, trebuie să-L găsești. Nu cred că s-a pierdut. Dacă ești aici de la începutul timpurilor, este destul de greu să te pierzi. Cred că Dumnezeu locuiește în fiecare ființă umană. Se pare că în adâncul fiecărui bărbat, femeie și copil este ideea fundamentală a lui Dumnezeu.
     Nu știu cum numim această idee. Unii oameni l-ar putea numi cunoaștere înnăscută. Unii oameni s-ar putea referi la asta drept bun simț. Unii ar putea dori să o numească conștiință. Alții ar putea dori să-l numească suflet. Nu cred că are vreo diferență cum numim noi. Dar se pare, totuși, pentru fiecare dintre noi în adâncul interiorului nostru, avem anumite idei fundamentale de bază despre cum să trăim.

     Pur și simplu nu am putea fi niciodată la înălțimea acestor idei. Pentru că în goana noastră după bani, putere, prestigiu, sex etc., am ascuns și acoperit acele idei și ne-am făcut treaba. Cred că tot ce trebuie să facem este să curățăm gunoiul și să scăpăm de gunoiul acela. Cred că aceste cunoștințe de bază pe care parcă le avem cu toții pot ieși la suprafață și constatăm că știm deja să trăim. Știm deja să facem ceea ce vrem să facem. Știi, chiar nu trebuie să primești nimic în Pași. În Pași, trebuie să scapi de unele lucruri. Acești pași de acțiune pe care vom fi chemați să-i facem, scopul lor este de a curăța acest legăn de gunoi și de a scăpa de el. Și lăsați această cunoaștere înnăscută pe care o avem cu toții la nivel subconștient să iasă la suprafață și vom putea folosi acea Putere. 
     Și dacă acest lucru este adevărat, și cred că este, atunci asta înseamnă că am propriul meu Dumnezeu personal. Dacă el locuiește în mine, atunci nu trebuie să-mi fac griji dacă El este Dumnezeul bisericii baptiste. Nu trebuie să-mi fac griji dacă El este Dumnezeul religiei catolice, al religiei iudaice sau orice altceva. El este propriul meu Dumnezeu personal. Dacă pot scoate aceste cunoștințe la suprafață, atunci voi putea să trăiesc liniștit, fericit și să mă supăr pentru prima dată în viața mea. Întotdeauna înainte nu L-am putut găsi niciodată, pentru că L-am tot căutat în locuri nepotrivite. Acum, dacă El locuiește în mine, atunci cu siguranță El locuiește și în tine. Dacă putem crede asta, atunci acesta este punctul de plecare. De acolo putem începe să ne recuperăm din boala alcoolismului.
    Se pare că a fost mereu acolo. Dacă aș fi putut trăi după asta la început, atunci nu aș fi avut problemele pe care le-am avut.
     Vedeți, acesta este un concept foarte simplu, al acestui Dumnezeu așa cum Îl înțeleg, un punct de început de bază. Și dacă pur și simplu putem crede că Dumnezeu este acolo, dacă putem crede că El locuiește în noi, atunci avem punctul de plecare pe care să o luăm. Îți amintești experiența spirituală? Vom deveni conștienți de faptul, atunci când vom ști că am profitat de o resursă interioară nebănuită de putere pe care o identificăm în prezent drept Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem.
     ('...pe care ei o identifică în prezent cu propria lor concepție despre o Putere mai mare decât ei înșiși.' Anexa II)
    

Ne vom uita la un exemplu sau două despre ceea ce se poate realiza prin credință.    

„Această lume a noastră a făcut mai multe progrese materiale în ultimul secol decât în ​​toate mileniile care au trecut”.

         Și asta este absolut adevărat. În domeniul materialului în ultimii o sută de ani, am văzut practic tot ce folosim astăzi dezvoltat. Mașinile noastre, televizoarele noastre, uscătorul de păr, acest proiector, cafetierele electrice, navele spațiale, avioanele, Hristos, aproape tot ce avem astăzi a fost dezvoltat în ultimii o sută de ani. Cartea spune:
 „Aproape toată lumea știe motivul”.
         Ei bine, chiar nu cred că o facem. Se spune:
„Cei care studiaza istoria antică ne spun că intelectul oamenilor din acele vremuri era egal cu cel mai bun din zilele noastre”.
         Am crezut că motivul pentru care ne-am dezvoltat în ultimii o sută de ani este pentru că suntem mai deștepți decât au fost acei oameni. Nu asta spune cartea. Se spune că atunci erau la fel de deștepți ca și noi astăzi.
„Totuși, în vremurile străvechi, progresul material a fost dureros”.
         Chiar dacă erau deștepți, nu s-au dezvoltat foarte mult.

„Spiritul cercetării și invenției științifice moderne era aproape necunoscut. Pe tărâmul materialului, mințile oamenilor erau blocate de superstiții, tradiții și tot felul de idei fixe.
         Acum patru sau cinci sute de ani, cu o mie de ani, cu cinci sute de ani în urmă, nu aveai voie să crezi diferit. Din cauza superstiției, a tradiției și a ideilor fixe, oamenii nu puteau crede altfel. Dacă ai îndrăznit să crezi diferit, de obicei, ai avut probleme grave. Nu a fost cu mult timp în urmă ardeam oameni pe rug aici, în propria noastră țară, pentru că au îndrăznit să creadă altfel. Le-am ars pe rug ca vrăjitoare. Dacă ai crede altfel, te-ar răstigni, te-ar spânzura de copac, te-ar băga în închisoare. Nu aveai voie să crezi diferit. Prin urmare, din moment ce credințele nu puteau fi schimbate, atunci nici starea lor de viață nu putea fi schimbată. Abia în ultimii o sută de ani mintea bărbaților și femeilor s-a deschis.

SUPLIMENT

CE CAUTĂ CRISTOFOR COLUMB ÎN BIG BOOK?!!!

Dacă suntem dispuși să facem ceva, având la bază o totală bunăvoință (pasul 1) și dacă credem că putem face (pasul 2), atunci am început drumul spre recuperare (pasii 3 - 12), putând construi ceea ce am vazut la cei care s-au recuperat.

Columb este unul dintre cele mai mari exemple de ceea ce poți face pe baza credinței, dacă ești dispus să schimbi ceva.

Vine Columb și poate că Columb era alcoolic. Pentru că dacă vei crede altfel decât lumea și vei exprima acea credință, va trebui să fii un dur pentru că de multe ori dacă exprimi o credință diferită de toți ceilalți te-ar arde pe rug sau te-ar spânzura de un copac sau ți-ar tăia capul sau ceva de genul ăsta. Și Columb a fost suficient de dur pentru că a stat acolo și a spus: „Cred că lumea este rotundă, nu cred că este plată”. Apoi a făcut una dintre cele mai bețive declarații pe care le-a auzit vreodată lumea. El a spus: „Cred că putem ajunge la est navigând spre vest”. Acum dacă asta nu este gândire alcoolică, nu știu ce este. 

Sunt mai multe lucruri care l-ar face pe Columb alcoolic:

Când a plecat, nu știa unde se duce.

Când a ajuns acolo, nu știa unde se află.

Când s-a întors, nici măcar nu știa unde fusese.

Dar ceea ce l-a făcut cu adevărat alcoolic a fost că o femeie a finanțat întreaga călătorie pentru el. A făcut asta de două ori.

Columb a urmat o mică formulă. Veți dori să notați aceste cuvinte cheie în formulă. A urmat o mică formulă pe care lumea a știut-o dintotdeauna. Că, dacă vrei să schimbi ceva, există anumite lucruri care trebuie să aibă loc.

Și primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a schimba ceva este să fii dispus să faci asta. Circumstanțele sunt cele care ne fac dispus. Încercarea de a găsi noua rută comercială către Indiile de Est este ceea ce l-a făcut dispus la schimbare.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l faci pentru a schimba ceva este să crezi că poți face acest lucru. Când a spus: „Cred că lumea este în jurul ei nu este plat, cred că poți ajunge în Est navigând spre Vest.” Dar credința lui nu i-a fost de folos, pentru era încă cu picioarele pe malul oceanului în ziua în care și-a exprimat această credință.

Câteva zile, săptămâni, luni, ani mai târziu a făcut al treilea lucru, a luat o decizie. A spus că mă duc să aflu dacă chestia asta este rotundă sau plată și dacă poți ajunge cu adevărat la est navigând spre vest. Dar nici decizia lui nu i-a fost de folos la nimic, pentru că este încă pe malul oceanului în ziua în care a exprimat acea decizie.

Câteva zile, săptămâni, luni, ani mai târziu, a făcut următorul lucru pe care trebuie să-l faci, a trecut la acțiune.

Și primul lucru pe care l-a făcut a fost la regele Portugaliei să ia banii. Dar regele Portugaliei fiind un om de afaceri foarte priceput a spus: „N-am cum să-ți dau banii ăștia pentru că vei naviga acolo și vei naviga chiar pe marginea pământului și voi pierde tot". De aceea a ajuns la regina Spaniei. Ea i-a dat banii. A cumpărat trei nave. A pus provizii în acele trei corăbii, a pus membri ai echipajului în acele trei corăbii și au început să meargă spre est navigând spre vest. 

După ce au navigat direct spre vest timp de câteva zile, au primit rezultate. Au găsit pământ pe cealaltă parte, care a fost rezultatul la acțiunea pe care au întreprins-o. Acum știm că el a crezut că sunt Indiile de Est, nu erau, erau Indiile de Vest. Dar el își dovedise căi lumea nu este plată, este rotundă, nu vei cădea de pe marginea ei. S-a întors la regina Spaniei. Și ea a spus „Columb, unde sunt aurul, mătasea și mirodeniile pe care ai promis că mi le aduci?” Si el a spus: „Îmi pare rău, dar nu am găsitnimic”. Dar dacă mă refinanțați, mă voi întoarce cu de toate. Și ea l-a refinanțat și el a primit mai multe nave, mai multe provizii, mai mulți membri ai echipajului și a început să meargă spre est navigând spre vest, dar cu o mare diferență: de data aceasta a mers pe credință; a mers pe cunoştinţe. Prima dată a mers pe a crede.

Nu poți începe cu credinșă

Singurul lucru pe care îl poți face este

să începi cu a crede (pasul 2)

să iei decizia (pasul 3)

să treci la acțiune (Pașii 4-11)

să obții rezultatele și apoi veți avea credință.

Primul lucru pe care trebuie să îl facem pentru a ne recupera din alcoolism este să fim dispuși să ne schimbăm. Și asta ne dă pasul 1: bunăvoința. Ori de câte ori putem vedea că ceea ce facem nu va mai funcționa, atunci devenim dispuși să ne schimbăm.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem este să credem că putem face acest lucru, iar acesta este Pasul 2.

Dar această credință nu ne va fi de folos dacă nu luăm o decizie în acest sens. Și acesta este Pasul 3.

Iar decizia nu ne va fi de folos dacă nu trecem la acțiune. Și aceștia sunt Pașii 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11.

Ca rezultat al acțiunii, atunci vom obține și rezultate (prima parte a pasului 12) Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași...

Acum avem credință. Acum avem cunoștințe. Nu doar credem.

Nu mai cred astăzi că Dumnezeu îmi va reda sănătatea mentală, știu că o va face, pentru că a făcut-o. (a doua parte a pasului 12) Aceia dintre noi care și-au frecăpătat sănătatea mentală și avem credință, atunci ne putem întoarce și ajuta următorul nou venit să ajungă să creadă. (Pasul 2), să poată lua o decizie, (pasul 3) și îi putem lua de mână și merge cu el prin pașii de acțiune, (Pașii 4-11).. Atunci va obține rezultate, va avea o trezire spirituală și apoi va ști ce înseamnă asta, (partea I Pasul 12) și apoi poate merge să-l ajute pe următorul nou venit să ajungă să creadă (a doua parte Pasul 12)

Există un singur lucru pe care nu îl putem face pentru noul venit, nu-i putem face să fie dispuși să facă ceva, să aibă bunăvoință. (Pasul 1)

Aceasta este o treabă pe care trebuie să o lucreze singuri.

Cum devine un alcoolic dispus să se schimbe?

Foarte simplu, să bea mult alcool, să ajungă la fundul sacului. Și când ai băut suficient, pur și simplu nu mai suporti, atunci devii dispus să te schimbi.

Abia atunci putem începe să vă ajutăm. Vă ajutăm să ajungeți să credeți, să decideți, să acționați și să aveți o trezire spirituală;

aceeași formulă pe care lumea a folosit-o întotdeauna pentru a schimba statutul oricărui lucru. Acum dacă

Știu că am nevoie de putere și dacă

Știu că începutul găsirii puterii este doar a crede, dacă

Cunosc procedura (formula) de urmat pentru a găsi puterea, atunci

Trebuie să mai știu doar un lucru,

unde o sa gasesc acea putere?

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

ABC-urile

Se vor face referiri la manuscrisul original așa cum l-a scris Bill în prima seară.

Bill a spus că după o perioadă de rugăciune și meditație în acea noapte, a ridicat creionul. A spus că părea că creionul are o minte proprie. A început să scrie. În aproximativ douăzeci până la treizeci de minute, el a scris acest lucru, capitolul Cum funcționează. Va fi puțin diferit de ceea ce este în cartea de acum. Acesta este Cum funcționează, manuscrisul original, înainte ca ceilalți membri să îl citească.

Descrierea noastră despre alcoolic'

Aceasta este opinia doctorului,

 '...capitolul pentru agnostici'

 Capitolul patru.

 „...și aventurile noastre personale înainte și după”

Aceasta este povestea lui Bill și mai multe despre alcoolism.

 '...AU FOST CONCEPUTE SA VA VANDA trei idei pertinente:'

(a) Că ești alcoolic și NU îți poți gestiona propria VIAȚĂ.'

Pasul unu.

„(b) Probabil că nicio putere umană nu îți poate alina alcoolismul.”

Pasul doi.

 

„(c) Că Dumnezeu POATE ȘI VREA.”

Acesta este încă Pasul doi.

 

Și mare atenție ce scrie Bill în manuscris:

„DACĂ NU SUNTEȚI CONVINS DE ACESTE PROBLEME VITALE, TREBUIE SĂ RECITIȚI CARTEA PÂNĂ ÎN ACEST PUNCT SAU SĂ O ARUNCAȚI”.

Puteți vedea claritatea Cărții Mari în manuscris față de cartea noastră. El spune că în primele patru capitole și Opinia doctorului, capitolul despre agnostic, aventurile noastre înainte și după, Povestea lui Bill, că aceste capitole anterioare au fost concepute pentru a vă vinde ABC-urile care sunt primii doi pași. Dacă ai primii doi Pași, atunci spune el, chiar în următorul paragraf, suntem convinși că suntem la Pasul Trei. Dar dacă nu ai primii doi Pași, zice el, recitește cartea și fă-i sau aruncă cartea. Pentru că nu poți începe pasul trei. Acesta este motivul pentru care nu putem începe cu capitolul cinci.

 Cartea Mare conține doar Pașii Trei până la Doisprezece. Cartea Mare nu ne spune cum să lucrăm Pașii Unu și Doi. Singurii Pași de acțiune, singurii Pași de lucru sunt de la Trei la Doisprezece. Pasul trei este primul pas din carte. Se bazează pe concluziile primilor doi pași. Deci trebuie să ai aceste două concluzii. Tu doar... ai citit primele capitole și ai ajuns la două concluzii.

     Unu: că ești neputincios.
     Și Doi: că există o Putere.
     Apoi puteți începe programul „Alcoolicii Anonimi”, care începe la Pasul Trei.