„Am luat decizia de a ne preda voința și viețile noastre în grija lui Dumnezeu așa cum L-am înțeles.”
Ca dependenți, ne-am transformat de multe ori voința și viața noastră într-o putere distructivă. Voința și viețile noastre erau controlate de droguri. Am fost prinși în capcană de nevoia noastră de satisfacția instantanee pe care ne-au oferit-o drogurile. În acea perioadă, ființa noastră totală - corp, minte și spirit - a fost dominată de droguri. Pentru o vreme a fost plăcut, apoi euforia a început să dispară și am văzut partea urâtă a dependenței. Am descoperit că cu cât drogurile noastre ne duceau mai sus, cu atât ne aduceau mai jos. Ne-am confruntat cu două opțiuni: fie am suferit durerea de sevraj, fie am luat mai multe medicamente.
Pentru toți dependenții, vine ziua în care nu mai există de ales; trebuia să folosim. După ce ne-am dat voința și viața dependenței noastre, în disperare totală am căutat o altă cale. În Narcoticii Anonimi, decidem să ne predăm voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem. Acesta este un pas uriaș. Nu trebuie să fim religioși; oricine o poate lua. Tot ceea ce este necesar este disponibilitatea. Tot ce este esențial este să deschidem ușa către o Putere mai mare decât noi înșine.
Conceptul nostru despre Dumnezeu nu vine din dogmă, ci din ceea ce credem noi înșine, ceea ce funcționează pentru noi. Mulți dintre noi înțelegem că Dumnezeu este pur și simplu orice ne menține curați. Dreptul la un Dumnezeu pe care îl înțelegeți este total și fără nicio captură. Pentru că avem acest drept, este necesar să fim sinceri cu privire la credința noastră, dacă vrem să creștem spiritual.
Am descoperit că tot ce trebuia să facem era să încercăm. Când am depus tot posibilul programului, acesta a funcționat pentru noi, așa cum a funcționat pentru nenumărați alții. Al Treilea Pas nu spune: „Ne-am predat voința și viața noastră în grija lui Dumnezeu”. Ea spune: „Am luat decizia de a ne preda voința și viețile noastre în grija lui Dumnezeu așa cum L-am înțeles”. Noi am luat decizia; nu a fost făcut pentru noi de droguri, familiile noastre, un ofițer de probațiune, judecător, terapeut sau doctor. Am reușit. Pentru prima dată de la primul mare, am luat o decizie pentru noi înșine.
Cuvântul „decizie” implică acțiune. Această decizie se bazează pe credință. Trebuie doar să credem că miracolul pe care îl vedem lucrând în viața dependenților curați se poate întâmpla oricărui dependent cu dorința de a se schimba. Pur și simplu realizăm că există o forță pentru creșterea spirituală care ne poate ajuta să devenim mai toleranți, mai răbdători și mai folositori în a-i ajuta pe alții. Mulți dintre noi au spus: „Ia-mi voința și viața. Îndrumă-mă în recuperarea mea. Arată-mi cum să trăiesc”. Ușurarea „a lăsa să plece și a lăsă pe Dumnezeu” ne ajută să dezvoltăm o viață care merită trăită.
Predarea în fața voinței Puterii noastre Superioare devine mai ușoară cu practica zilnică. Când încercăm sincer, funcționează. Mulți dintre noi ne începem ziua cu o simplă cerere de îndrumare de la Puterea noastră Superioară.
Deși știm că „întoarcerea” funcționează, s-ar putea să ne luăm totuși voința și viața înapoi. S-ar putea chiar să ne supărăm pentru că Dumnezeu ne permite. Uneori, în timpul recuperării noastre, decizia de a cere ajutorul lui Dumnezeu este cea mai mare sursă de putere și curaj. Nu putem lua această decizie suficient de des. Ne predăm în liniște și lăsăm pe Dumnezeul înțelegerii noastre să aibă grijă de noi.
La început, capetele ni s-au scuturat cu întrebările: „Ce se va întâmpla când ne vom întoarce viața? Vom deveni „perfecți”?” Poate că am fost mai realiști decât asta. Unii dintre noi au trebuit să apeleze la un membru cu experiență al NA și să întrebe: „Cum a fost pentru tine?” Răspunsul va varia de la membru la membru. Majoritatea dintre noi simt că deschiderea la minte, dorința și predarea sunt cheile acestui pas.
Ne-am predat voința și viețile noastre în grija unei Puteri mai mari decât noi înșine. Dacă suntem amănunți și sinceri, vom observa o schimbare în bine. Fricile noastre sunt diminuate și credința începe să crească pe măsură ce învățăm adevăratul sens al predarii. Nu mai luptăm cu frica, furia, vinovăția, autocompătimirea sau depresia. Ne dăm seama că ceea ce ne-a adus la acest Program este și astăzi cu noi și va continua să ne ghideze dacă ne permitem. Începem încet să pierdem frica paralizantă de deznădejde. Dovada acestui pas este în felul în care trăim.
Am ajuns să ne bucurăm de o viață curată și să dorim mai multe dintre lucrurile bune pe care le oferă părtășia NA pentru noi. Știm acum că nu ne putem opri în programul nostru spiritual; vrem tot ce putem obține.
Acum suntem pregătiți pentru prima noastră autoevaluare sinceră și începem cu Pasul Patru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu