BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


CELE 12 TRADIŢII (versiune integrală)


Experienţa noastră de AA ne-a învăţat că:

Unu - Fiecare membru al Alcoolicilor Anonimi este doar o părticică dintr-un mare întreg.

AA trebuie să continue să trăiască, altfel cei mai mulţi vom muri, cu siguranţă. De aceea,

bunăstarea noastră comună vine pe primul loc. Dar bunăstarea individuală o urmează de

îndată.

Doi - Întru atingerea obiectivului nostru comun, de grup, nu există decît o autoritate

fundamentală: un Dumnezeu iubitor, aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de

grup.

Trei - Este foarte necesar ca porţile Comunităţii noastre să fie larg deschise tuturor celor

care suferă de alcoolism. De aceea, nu-l putem refuza pe nici unul dintre cei ce vor să se

însănătoşească. Şi este de dorit ca adeziunea la AA să nu fie vreodată condiţionată de

contribuţii în bani sau de supunere la reguli. De îndată ce doi sau trei alcoolici se reunesc în

scopul abstinenţei, ei se pot considera un grup AA, avînd doar grijă să nu se afilieze - ca atare

- nici unui organism exterior.

Patru - În privinţa propriei funcţionări, este necesar ca fiecare grup AA să răspundă în

faţa unei singure autorităţi - care să fie propria conştiinţă de grup. Dar, cînd planurile sale

privesc şi bunăstarea grupurilor învecinate, este nevoie să fie consultate şi acestea. În plus, nu

este de dorit ca vreun grup sau comitet zonal ori o persoană individuală să facă ceva ce ar

afecta profund AA-ul, ca întreg, pînă cînd nu este consultată şi Administraţia Consiliului

Serviciilor Generale. În astfel de cazuri, bunăstarea comună ocupă, fără discuţie, primul loc.

Cinci - Este necesar ca fiecare grup al Alcoolicilor Anonimi să constituie o entitate

spirituală, neavînd decît un singur obiectiv de prim ordin - acela de a transmite mesajul său

alcoolicului care mai suferă.

Şase - Problemele de bani, proprietate şi autoritate ne pot, cu uşurinţă, distrage de la

scopul nostru spiritual primordial. De aceea, credem că este bine ca orice proprietate de mare

utilitate pentru Comunitatea AA să aparţină şi să fie în administraţia unei alte organizaţii sau

societăţi - ceea ce ne-ar ajuta mereu să separăm aspectul material, de cel spiritual. Este

necesar ca un grup AA, ca atare, să nu intre niciodată în afaceri. Alte organisme, sprijinitoare

ale AA-ului - precum cluburi sau spitale, care necesită achiziţionarea şi gestionarea de

proprietăţi - ar fi bine să aibă o conducere ne-AA şi o administraţie separată, astfel încît

grupul să poată avea libertatea de a se detaşa oricînd de respectivul club sau spital. În

consecinţă, este nevoie ca aceste organisme să nu poarte numele de AA. Administrarea lor

este bine să fie doar responsabilitatea celor care le susţin financiar. Se pare că o administraţie

AA este fructuoasă, în cazul cluburilor - dar nu şi în cazul spitalelor sau al altor centre de

recuperare, care este necesar să fie exterioare Comunităţii AA şi sub controlul direct al

medicilor. Dacă un grup AA poate coopera cu oricine, această cooperare nu este indicat să

meargă mai departe, către afiliere implicită sau explicită. Grupul AA are nevoie să rămînă

complet independent.

Şapte - Este bine ca grupurile AA să se autofinanţeze integral, prin contribuţiile

benevole ale membrilor săi. Credem că este înţelept să se ajungă la această autofinanţare, cît

mai curînd după constituirea grupului; că orice solicitare publică de fonduri în numele

Alcoolicilor Anonimi este deosebit de primejdioasă, indiferent de cine o face – fie ele

grupuri, cluburi, spitale sau alte organisme exterioare; că acceptarea de donaţii mari - din

orice sursă - sau de contribuţii care implică obligaţii de vreun fel, este neînţeleaptă. De

asemenea, sînt neliniştitoare orice acumulări de fonduri peste nevoile reale ale grupului.

Experienţa ne-a avertizat deseori că nimic nu ne poate distruge moştenirea spirituală, aşa cum

o pot face inutilele dispute privind proprietatea, banii şi autoritatea.

Opt - Este foarte important ca Alcoolicii Anonimi să rămînă, pentru totdeauna, o

comunitate non-profesională. Înţelegem ca profesională, acordarea de consultanţă în privinţa

alcoolismului contra unei taxe sau prin vreun fel de salarizare. Dar, în anumite situaţii, putem

utiliza serviciile unor alcoolici, pentru a nu fi nevoiţi să apelăm la ne-alcoolici. Asemenea

servicii speciale pot fi chiar remunerate. Însă, serviciul pe care îl implică Pasul 12 urmează să

se facă întotdeauna gratis.

Nouă - Fiecare grup AA necesită doar un minimum de organizare. Cea mai bună este

conducerea prin rotaţie. Grupurile mici îşi pot alege secretarul; grupurile mari se supun

rotaţiei Comitetul iar grupurile marilor oraşe îşi formează un comitet central sau intergrupal,

care are nevoie de un secretar cu normă întreagă. Administraţia Serviciilor Generale

constituie, de fapt, Comitetul Serviciilor Generale ale AA. Membrii lui sînt păzitorii

Tradiţiilor noastre şi cei care depozitează contribuţiile voluntare ale membrilor AA - bani

care servesc sprijinirii financiare a Biroului de Servicii Generale, de la New York. Grupurile

conferă celor din Administraţia Serviciilor Generale autoritatea de a se ocupa de menţinerea

relaţiilor noastre publice; ei garantează integritatea principalei noastre reviste, The AA

Grapevine. Toţi aceşti reprezentanţi urmează să se lase călăuziţi de spiritul dăruirii de sine - şi

aceasta, fiindcă cei care conduc AA-ul nu sînt decît slujitori de încredere şi cu experienţă ai

Comunităţii în ansamblul ei. Titlul nu le conferă nici o autoritate veritabilă; ei nu guvernează.

Competenţa lor este certificată de respectul general de care se bucură.

Zece - Este necesar ca nici un grup sau membru AA să nu exprime vreodată opinii în

numele Comunităţii AA - în special, opinii care ar duce la controverse, în materie de politică,

de luptă împotriva alcoolului sau de crez religios. Grupurile de Alcoolici Anonimi nu se opun

nimănui - şi ele se pot abţine de la a exprima opinii ca cele amintite mai sus.

Unsprezece - Este bine ca relaţiile noastre cu publicul larg să aibă caracterul de anonimat

personal. Credem că este necesar ca AA-ul să evite reclama senzaţională. Numele şi

fotografiile noastre, în calitate de membri AA, nu este bine să fie publicate prin mass-media.

Este important ca relaţiile noastre publice să fie călăuzite după principiul atracţiei, nu după

cel al reclamei. Nu este niciodată nevoie să ne aducem singuri elogii. Simţim că este mai bine

să-i lăsăm pe prietenii noştri să ne recomande.

Doisprezece - Şi, în fine, noi - Alcoolicii Anonimi - credem că principiul anonimatului

are o semnificaţie spirituală imensă. El ne aminteşte că urmează să plasăm principiile

deasupra personalităţilor; că urmează să practicăm o smerenie reală. Şi aceasta, cu scopul ca

binecuvîntarea de care ne bucurăm să nu facă vreodată din noi nişte copii alintaţi; ca să trăim

întotdeauna cu cea mai profunda recunoştinţă faţă de Cel Care domneşte peste noi toţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu