Nu ştii. Afli. Dar pentru asta trebuie să o cauţi.
De multe ori am auzit la întâlniri întrebarea: Cum ştiu care este voia lui Dumnezeu?
Răspunsul pe care îl dădea un alcoolic american care traia în România şi frecventa întâlnirile AA era: Când fac voia mea mă doare.
De altfel, în Big Book există o frază în care se spune că atunci când iau decizii bazate pe ego (aşadar fac voia proprie) mai târziu mă vor pune în situaţia de fi rănit (adică să mă doară).
La început, nu ştiam. Însă pe parcursul lucrului cu Paşii am început să îmi dau seama cum trebuie să procedez. Cu inventarul făcut (pasul 4) şi obişnuinţa de a-l face (pasul 10), cu măsurile corective luate (paşii 5, 6 şi 7) şi contactul conştient cu Dumnezeu îmbunătăţit (pasul 11) am ajuns să pot face deosebirea dintre voia mea şi voia Lui. La inventar, când analizam ce s-a întâmplat, căutam partea mea de vină (voia mea) şi apoi mă gândeam ce ar fi fost bine să fac (voia Lui). Un exerciţiu care m-a obişnuit să caut întotdeauna voia Lui pentru mine.
Am început prin a mă întreba care este voia Lui pentru mine. Când iau decizii caut mai întâi voia Lui. Mă gândesc la consecinţe. Când pun în aplicare decizia, dacă nu sunt rănit eu sau altcineva însemnă că am fost ghidat să iau decizia corectă.
Dar cel mai important este faptul că nu uit să îi cer lui Dumnezeu să-mi arate voia Lui pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu