ALTE PROBLEME DECÂT ALCOOLUL

 ALTE PROBLEME DECÂT ALCOOLUL

Bill W. (co-fondator AA)

Poate că nu există nici o suferință mai oribilă decât dependența de droguri, în special de acest tip, cea produsă de morfină, heroină și alte narcotice. Astfel de medicamente îți sucesc mințile, iar procesul de sevraj aduce chinuri groaznice corpului. Comparativ cu dependentul și durerile lui, noi alcoolicii suntem lași. Barbituricele, duse la extreme, pot fi aproape tot la fel de rele. În AA avem membri care s-au recuperat minunat atât de la alcool cât și de la droguri. Avem de asemenea un mare număr de victimizați de barbiturice sau tranchilizante.

Prin urmare, această problemă a dependenței de droguri în multe forme ale sale se află aproape de noi toți. Se amestecă în cele mai profunde interese ale noastre. În lumea din jurul nostru vedem legiuni de bărbați și femei care încearcă să se vindece sau să scape de problemele lor prin aceste mijloace. Mulți dintre membrii AA, în special cei care au suferit aceste dependențe specifice, întreabă acum, ”Ce putem face privitor la droguri – în cadrul comunității noastre, și în afara ei?”

Deoarece câteva proiecte pentru a-i ajuta pe consumatorii de pilule sau droguri sunt deja în circulație – proiecte care folosesc cei 12 Pași și în care membrii AA sunt activi – s-au ridicat o întreagă serie de întrebări cu privire la modul în care aceste eforturi, nu cu puțin succes, pot fi asociate în cel mai corect mod grupurilor AA și întregului AA.

Mai precis aici există o listă de întrebări:

1. Poate un nonalcoolic dependent de pilule sau de un drog să devină un membru AA?

2. Poate fi introdusă o astfel de persoană, ca vizitator, la o întâlnire AA deschisă pentru ajutor și inspirație?

3. Poate un consumator de pastile sau de droguri, care are, de asemenea , o istorie alcoolică reală, să devină membru AA?

4. Pot membrii AA, care au suferit atât de alcoolism cât și de dependența de droguri să formeze ei înșiși grupuri cu destinație specială pentru a ajuta alți membrii AA care au probleme cu drogurile?

5. Ar putea un astfel de grup cu scop special să se auto-denumească Grup AA?

6. Ar putea un astfel de grup să includă consumatorii nonalcoolici de asemenea ?

7. În acest caz, ar trebui ca acești consumatori de pastile sau droguri nonalcoolici să fie lăsați să creadă că au devenit membrii AA?

8. Există vreo obiecție în cazul membrului AA care a avut dublă problemă să se alăture grupurilor din afară, cum ar fi Narcoticii Anonimi?

În timp ce unele dintre aceste întrebări își răspund aproape ele singure, altele nu. Dar toate, cred că pot fi rezolvate în mod satisfăcător pentru toată lumea, dacă privim cu atenție la Tradițiile AA care se aplică, și o altă privire la îndelungata noastră experiență cu grupurile cu destinație specială, în care membrii AA sunt activi în prezent – atât în interiorul cât și în afara societății noastre.

Există anumite lucruri pe care AA nu le poate face pentru nimeni, indiferent de cât de mari sunt dorințele sau simpatiile noastre.

Prima noastră datorie, ca societate, este de a asigura propria noastră supraviețuire. Prin urmare, trebuie să evităm distragerile și activitățile multifuncționale. Un astfel de grup AA, ca atare, nu se poate ocupa de toate problemele personale ale membrilor săi, ca să nu mai vorbim de problemele întregii lumi.

Abstinența – eliberarea din alcool – este scopul primordial al AA prin învățăturile și practica celor 12 Pași. Grupurile au încercat în mod repetat alte activități, și au eșuat întotdeauna. Au învățat, de asemenea, că nu există nici o modalitate posibilă ca non-alcoolicii să devină membri AA. Este nevoie să limităm apartenența ca membrii la alcoolici, iar noi trebuie să aliniem grupurile noastre AA unui singur scop. Dacă nu rămânem la aceste principii, ne vom prăbuși aproape sigur. Iar dacă ne prăbușim nu mai putem ajuta pe nimeni.

Pentru a exemplifica, să trecem în revistă câteva experiențe tipice. Cu ani în urmă, am sperat să dăm, să conferim titlu de membru AA familiilor noastre și anumitor prieteni non-alcoolici care ne-au fost de mare ajutor. Ei aveau problemele lor, dar noi i-am dorit în obștea noastră. Cu regret, am constatat că acest lucru era imposibil. Ei nu au putut păstra discuțiile simple în modul AA, de asemenea, cu câteva excepții, nu s-au putut identifica cu noi, membri AA. Prin urmare, ei nu au putut susține în mod continuu un Pas Doisprezece.

Cu toată apropierea noastră de acești oameni buni, am fost nevoiți să le negăm statutul de membru. Am putut să-i primim cu căldură doar la întâlnirile noastre deschise. Prin urmare, nu văd nici o modalitate de a face din dependenții nonalcoolici, membrii AA. Experiența spune cu voce tare că nu putem admite nici o excepție, chiar dacă consumatorii de droguri și alcoolicii se întâmplă să fie ”veri primari”. Dacă insistăm să încercăm lucrul ăsta, mă tem că atât consumatorului de droguri cât și alcoolicului le va fi dificil.

Trebuie să acceptăm faptul că nici un nonalcoolic, oricare ar fi necazul lui, nu poate fi transformat într-un membru alcoolic AA.

Să presupunem, totuși, că suntem abordați de un dependent de droguri, care, totuși, a avut un istoric alcoolic real. A exista un moment în care o astfel de persoană a fost respinsă. Mulți din membrii timpurii ai AA au avut ideea hilară că ei erau alcoolici puri – doar bețivi fără nici un fel de probleme serioase. Când au apărut pentru prima oară la alcoolici foști condamnați și consumatori de droguri a existat multă indignare ”pioasă”. ”Ce vor crede oamenii?” au scandat alcoolicii puri. Din fericire această ”nebunie” s-a evaporat de mult.

Unul dintre cei mai buni membrii AA pe care îi știu, este un om care a stat șapte ani departe de droguri înainte de a ni se alătura. Dar, înainte de asta el a fost un alcoolic teribil, iar istoricul său a dovedit-o. Prin urmare, el s-ar putea califica pentru AA, iar acest lucru l-a făcut cu siguranță. De atunci, el a ajutat mulți AA și câțiva non-AA cu necazurile lor cauzate de pilule și droguri. Desigur, aceasta a fost strict treaba lui și în nici un caz nu a avut de a face cu domeniul de activitate al grupului AA căruia îi aparținea. În grupul său, el este membru, deoarece, în realitate, el este un alcoolic.

Aceasta este suma a ceea ce AA-ul nu poate face pentru dependenții de droguri sau pentru oricine altcineva. Atunci... ce se poate face? Răspunsuri foarte eficiente la alte probleme decât libertatea de la alcool au fost găsite întotdeauna prin intermediul grupurilor cu destinație specială, unele dintre ele care funcționează în cadrul AA, iar altele în afară.

Primul nostru grup cu destinație specială a fost creat în anul 1938. AA avea nevoie de un birou de serviciu mondial și ceva literatură. AA avea o problemă care nu putea fi rezolvată de un grup AA ca acesta.

Astfel că am format un comitet al reprezentanților(de încredere) pentru a avea grijă de aceste chestiuni. Unii din reprezentanți erau alcoolici iar alții erau nonalcoolici. Evident, acesta nu era un grup AA. Însă era un grup al alcoolicilor anonimi și non-alcoolicilor anonimi care s-au dedicat unei sarcini speciale.

Un alt exemplu: În anul 1940 AA-ul din New-York devenise cam singuratic și s-a instalat într-un club. Clubul avea directori și membrii AA plătitori de taxe. Pentru o lungă perioadă, directorii și membrii AA au crezut că acesta este un grup AA. Dar după o vreme, s-a descoperit că multora din AA, care participau la întâlnirile clubului, nu le păsa nici cât negru sub unghie de club. Prin urmare, conducerea clubului (în scopul lui social) a trebuit separată complet de conducerea grupului AA care mergea acolo să țină întâlnirile. A fost nevoie de ani de bătăi de cap pentru a demonstra că nu poți pune un grup AA într-un grup de afaceri și să rămână. Oriunde, în ziua de azi, conducerile cluburilor și membrii plătitori de taxe sunt văzuți ca grupuri special-formate și nu ca grupuri AA.

Același lucru s-a întâmplat cu centrele de reabilitare și casele care lucrau cei 12 Pași gestionate de membri AA. Nu am considerat niciodată aceste activități ca grupuri AA. Este clar, ele sunt văzute ca funcții ale indivizilor interesați care fac treabă utilă și de cele mai multe ori foarte valoroasă.

Acum câțiva ani, câțiva dintre noi – membri AA am vrut să intrăm pe terenul educației în privința alcoolului. Eu am fost unul dintre ei. Ne-am asociat cu câțiva non-alcoolici, la fel de interesați. Non-alcoolicii voiau colaborarea cu membrii AA pentru că aveau nevoie de experiența noastră, filosofia și de ”înclinația” noastră generală. Lucrurile au mers bine până când unii dintre noi (membri AA) și-au declinat statutul de membru al grupului educațional în public. Imediat publicul a prins ideea că această marcă de educare în privința alcoolului și Alcoolicii Anonimi sunt unul și același lucru. A necesitat ani de zile pentru a schimba această impresie. Dar, acum că a fost făcută corectarea, sunt destui membri AA care lucrează în această arie și o fac cu bucurie. S-a dovedit astfel că, individual putem purta mesajul experienței AA și că putem avea idei în orice domeniu extern AA-ului cu condiția să păstrăm anonimatul și să refuzăm folosirea numelui AA pentru strângerea de fonduri, sau pentru scopuri publicitare.

Sunt convins că aceste experiențe ale zilei de ieri pot fi baza pentru rezolvarea confuziilor de azi în problematica narcoticilor. Această problemă este nouă, dar experiența și tradițiile AA care o pot rezolva sunt deja vechi și au testul timpului.

Cred că ar fi mai bine să sumarizăm în felul următor:

Nu putem conferi statut de membru AA dependenților de narcotice nonalcoolici, dar ca oricine altcineva, ei ar trebui să aibă cale deschisă pentru a participa la anumite ședințe deschise, cu condiția, desigur, ca grupurile însele să fie dispuse să îi primească.

Membrii AA care sunt atât de dispuși la asta ar trebui încurajați să se alcătuiască în grupuri pentru a gestiona problema sedativelor și a drogurilor. Dar, ar trebui să se abțină în a se auto-intitula grupuri AA

Nu pare să existe nici un motiv pentru care mai mulți membri AA să nu se poată alătura, dacă doresc, unui grup de dependenți ”puri” pentru a rezolva problema drogurilor și a alcoolului împreună. Dar, evident, un astfel de grup în scop dublu nu ar trebui să insiste asupra numirii sale ca grup AA, nici nu ar trebui să utilizeze denumirea de AA în titlu. Nici nu ar trebui ca membrii dependenți ”puri” să fie lăsați să creadă că au devenit membrii AA din rațiunea unei astfel de asocieri.

Desigur, există motive întemeiate pentru membrii interesați AA să se alăture grupurilor exterioare care lucrează pe problema narcoticelor, cât timp se respectă condiția păstrării Tradițiilor, Anonimatului și a non-afilierii AA-ului.

În concluzie vreau să spun că de-a lungul istoriei AA cele mai multe dintre grupurile special formate au realizat lucruri minunate. Există motive serioase pentru a spera că acei AA care acum lucrează în zone dificile ale dependenței de narcotice vor obține succes în aceiași măsură

În AA grupul are limitări stricte, dar individual nu. Atâta timp cât își amintește să țină cont de Tradiția anonimatului și a non-afilierii, el poate purta mesajul AA în fiecare arie tulburată a acestei lumi tulburi.

*Aceasta este literatură aprobată de Conferința Generală a Serviciilor