AL-ANON - PASUL 12

PASUL 12

“După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.”

Se poate spune că întregul program Al-Anon este cuprins în Pasul 12. Luăm la cunoştinţă rezultatele eforturilor noastre - o trezire spirituală -, ne angajăm să împărtăşim darurile pe care le-am primit, şi ne dăm seama că trăirea unei vieţi spirituale este un proces continuu. Am găsit un nou mod de viaţă în Al-Anon, şi pentru a păstra ceea ce am găsit, trebuie să apreciem în continuare darul primit şi să-l dăm mai departe. Cele trei părţi ale Pasului 12 ridică următoarele întrebări: Ce este o trezire spirituală? Cum putem încerca să transmitem acest mesaj? Care sunt principiile pe care le aplicăm în toate domeniile vieţii noastre?

Una din experienţele minunate în lucrarea celor Doisprezece Paşi este trezirea spirituală.

Cum o recunoaştem când se produce? Unii dintre noi am avut experienţe dramatice care au fost clar treziri spirituale. Ne simţeam schimbaţi într-un mod evident şi statornic, şi ştiam că nu vom mai fi niciodată la fel ca înainte. Totuşi, majoritatea dintre noi am descoperit o  experienţă spirituală mult mai lentă, mai subtilă, semănând mai degrabă cu o floare care îşi deschide petalele pe rând, decât cu o străfulgerare.

Atunci când trezirea este lentă, interioară şi liniştită, poate fi deseori trecută cu vederea. Uneori chiar ne întrebăm dacă până la urmă s-a întâmplat ceva sau nu, mai ales când vechile greutăţi continuă să apară în viaţa noastră. Cum vedem noi trezirea spirituală? Ea diferă de la individ la individ desigur, dar mulţi dintre noi avem experienţe asemănătoare. În locul obsesiei sau a crizelor constante, găsim mai multă pace sufletească. Treptat, ne pierdem interesul în judecarea altora şi a noastră, şi începem să acţionăm spontan, în loc să ne impunem controlul, plini de spaimă.

Momentele de apreciere pentru lucruri mărunte, apar mai frecvent.  Unii dintre noi încercăm sentimente de savurare a naturii şi de o legătură mai strânsă cu ea, sau ne găsim relaxându-ne şi lăsându-ne în voia soartei. Descoperim că suntem în stare să dăm şi să primim dragoste necondiţionată. Se poate întâmpla să devenim dintr-o dată conştienţi de prezenţa acestor sentimente bune în viaţa noastră, fără să ştim exact când au apărut.

Fiind conştienţi că ne-am schimbat spiritual, acum suntem pregătiţi pentru a încerca să transmitem mesajul altora.

Înainte de a veni la Al-Anon, mulţi am fost singuri şi izolaţi. Participarea la întâlniri şi împărtăşirea programului ne-a ajutat să spargem zidul izolării. Am învăţat să ne întindem mâna şi să cerem ajutor de la Puterea noastră Superioară, naşul sau grupul nostru. Acum e rândul nostru să oferim ce am primit.

Când ne împărtăşim liber viaţa cu alţii, descoperim că acest lucru ne umple de satisfacţie. Ne sprijinim întâlnirile prin prezenţa noastră, pentru că vrem ca acestea să fie disponibile atunci când cineva are nevoie de ele. Când răspundem la telefoane, auzim deseori ceea ce avem nevoie să auzim. Când acceptăm un post de serviciu într-un grup, cartier sau regiune, găsim că activitatea cu alţi membrii Al-Anon ne extinde propria capacitate de înţelegere şi abilitatea de a acţiona în consecinţă. Îndrumarea unui nou membru, ne provoacă să ne continuăm programul; lucrul cu noii membrii în suferinţă ne reaminteşte cât de departe am ajuns şi eventual cât mai avem de parcurs. Chiar şi pregătirea cafelei şi a prăjiturilor pentru întâlniri este o activitate importantă a Pasului Doisprezece.

Uneori descoperim că defectele noastre de caracter se amplifică pe măsură ce ne avântăm în aceste străduinţe. În trecut, mulţi dintre noi am petrecut prea mult timp ajutându-i pe alţii; înlesnirea obiceiurilor alcoolicului; sau încercarea de a controla băutul lui/ei. O parte considerabilă a dezvoltării noastre a fost însuşirea abilităţii de a ne concentra asupra noastră şi să nu punem nevoile altora înaintea nevoilor noastre. Poate a trebuit să învăţăm să spunem "Nu." Pasul Doisprezece ne poate tenta să dăm sfaturi sau să exagerăm cu grija purtată altora, deseori ducându-ne la rezultate nefericite. S-ar putea să ne fi iritat familia şi prietenii prin încercarea de a-i face să vadă "lumina". Trebuie să renunţăm la aşteptările legate de deznodământul situaţiilor şi să ne oprim când observăm că încercăm să corectăm pe cineva. Scopul nostru este de a găsi un echilibru între grija propriei persoane şi ajutorul acordat altora; putem sta la dispoziţia celor pe care vrem să-i ajutăm fără să le preluăm toate greutăţile. Ne împărtăşim experienţa, puterea şi speranţa, oferim dragoste şi acceptare, şi după aceea lăsăm lucrurile să se deruleze în făgaşul lor. Ne putem acorda creditul necesar pentru compasiunea şi grija simţită pentru alţii; de fiecare dată când facem greşeli din bună intenţie, învăţăm din ele şi continuăm să creştem spiritual.

Transmiterea mesajului poate lua diferite forme, de la încurajarea dată unui nou venit, la activităţile desfăşurate la orice nivel, începând cu grupul local până la serviciile inter- naţionale. Mulţi membrii spun că întotdeauna par să primească mult mai mult decât dau ei în Al-Anon - deseori tocmai când au cea mai mare nevoie. Mesajul nostru cel mai bun constă în a fi un bun exemplu de Al-Anon. Acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi şi pentru alţii.          

Trăirea principiilor descrie ultima parte a Pasului Doisprezece, care spune: "…să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre." Principiile care trebuie să le practicăm le-am învăţat în studiul celor Doisprezece Paşi. Ştim că nu suntem responsabili pentru toate - ci este o Putere Superioară nouă înşine - şi putem căuta neîncetat îndrumarea acesteia, şi ne putem lăsa voinţa şi viaţa în grija ei. Continuăm să ne facem inventarul personal şi ne reparăm greşelile faţă de alţii, după necesităţi. Prin rugăciune, meditaţie şi lucrarea Paşilor am avut o trezire spirituală şi încrederea ne-a crescut în Dumnezeu şi în semenii noştri. Suntem capabili de a da şi de a primi dragoste necondiţionată. Pasul Doisprezece ne invită să rămânem pe drumul recuperării. Trebuie să ne continuăm munca de întreţinere pentru a nu recădea în vechile tipare de comportament. Ca să putem continua, e necesar să împărtăşim tot ce ni s-a dat cu alte familii şi prieteni ai alcoolicilor. Pentru a-l păstra, trebuie să-l dăm mai departe.

La întâlnirile noastre Al-Anon, ne împărtăşim experienţa, puterea şi speranţa cu alţii pe acest drum spre recuperare. Cu ocazia întrunirilor, practicăm împreună principiile Al-Anon. Aplicarea acestora în "toate domeniile vieţii noastre" este testul adevărat al recuperării şi provocarea care ne aduce mereu înapoi la grup.      

Viaţa ne aduce tot timpul noi provocări şi ocazii de a pune Paşii în acţiune. Modul în care îi tratăm pe cei dragi - cele mai apropiate, mai importante şi deseori cele mai problematice relaţii - poate fi un test puternic al recuperării noastre. Să nu uităm că aceştia sunt oamenii care erau responsabili pentru apelarea noastră la Al-Anon. Poate suntem legaţi de ei financiar, emoţional sau legal. Trebuie să aplicăm încontinuu programul nostru Al-Anon în toate ariile acestor relaţii. Acesta este de obicei domeniul celor mai mari provocări şi astfel deţine potenţialul celei mai remarcabile vindecări. A învăţa să ne comportăm iubitor în relaţii intime este un obiectiv important pentru mulţi dintre noi, iar asta necesită practicarea continuă a tuturor Paşilor, ca şi a instrumentelor găsite în Tradiţii şi Concepte.

Aplicarea principiilor din Paşi în toate domeniile vieţii noastre - la lucru, în comunitatea şi biserica noastră, în familie şi cu prietenii - este importantă pentru recuperarea şi seninătatea noastră. Descoperim că punerea în practică a acestora funcţionează la fel de bine cu oameni care nu au auzit niciodată de programul de Doisprezece Paşi, ca şi cu cei dragi. Sunt principii spirituale universale care ne ajută să negociem viaţa cu dragoste şi seninătate.

Toţi ne confruntăm cu provocări în viaţă - pierderi, decepţii, sărăcie, ca să numim doar câteva. Recuperarea nu ne protejează în faţa vieţii, ci ne permite să o trăim mai deplin, şi să facem faţă problemelor, aşa cum vin ele. Al-Anon ne asigură suport uman, o Putere Superioară care ne îndrumă şi ne sprijină, şi Doisprezece Paşi care ne oferă un nou mod de viaţă. Ducerea la îndeplinire a acţiunilor Pasului Doisprezece, ne reînnoieşte spiritul în fiecare zi. Abordarea altora ne ajută să obţinem o perspectivă asupra vieţii noastre. Suntem încurajaţi de exemplul altora. Iritările de zi cu zi se estompează şi problemele mari ale vieţii par mai uşor de rezolvat. Punerea în aplicare a acestor principii în toate domeniile vieţii noastre ne demonstrează limpede că cei Doisprezece Paşi sunt un mod de viaţă fără seamăn.

Membrii împărtăşindu-şi experienţa, puterea şi speranţa

Încet dar sigur am devenit conştientă de prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea. Mi-am dat seama de existenţa unei noi şi mai apropiate relaţii cu Puterea mea Superioară, pe care am ales să-l numesc Dumnezeu. Aşa cum se spune în Pasul Doi, am venit, am ajuns la…, şi până la urmă am ajuns la credinţă.

Trezirea mea spirituală a evoluat la fel - foarte treptat. Mi-am admis neputinţa, am reali- zat că El mă putea ajuta, şi am învăţat să-mi las voinţa şi viaţa în mâinile Puterii Supe-  rioare iubitoare. Având credinţa necesară pentru a face Paşii Patru şi Cinci, am învăţat să mă încred în El în Paşii Şase, Şapte, Opt şi Nouă. Aplicarea Paşilor Zece şi Unsprezece m-a adus la o nouă realizare a dragostei şi grijii lui Dumnezeu pentru mine. Pe măsură ce lucram Paşii, am ajuns să recunosc principiile comune ale onestităţii, compasiunii, dragostei, încrederii, umilinţei, bunăvoinţei, iertării şi libertăţii.

Am văzut mulţi colegi care au asociat anumite principii cu anumiţi Paşi, dar asta nu a funcţionat pentru mine. În schimb am găsit multe principii care se potriveau fiecărui Pas. De asemenea, am învăţat să fac Paşii în ordinea lor, deoarece fiecare Pas depindea de cei anteriori. Când am ajuns la Pasul Doisprezece, mi-a fost de ajutor că ştiam ceva despre mesajul care trebuia să-l transmit altora. Chiar şi aşa, am fost bucuroasă să aflu că tot ce aveam de făcut era să încerc să-l transmit. Nu eram responsabilă pentru felul în care alţii îl înţelegeau sau îl acceptau.

Ultima parte a Pasului Doisprezece mi-a reamintit să pun în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii mele. Îmi spunea să iau ce am învăţat în Al-Anon şi să-l folosesc în relaţiile mele cu toţi oamenii. Nu era suficient să fiu plină de compasiune, iertătoare şi iubitoare doar la întâlnirile Al-Anon. S-ar putea să fiu singura membră Al-Anon pe care oamenii o vor întâlni vreodată. De fiecare dată când comunic cu cineva, sunt purtătoarea unui mesaj. Pasul Doisprezece mi-a reamintit o întrebare din Planul pentru Progres cu privire la atitudini: "Oare sunt ale mele demne de urmat?"

Credinţa mea este că trebuie să transmit mesajul iubirii, în special al iubirii lui Dumnezeu către toţi oamenii. Lucrând fiecare Pas spre binele meu, am ajuns să văd că  trebuie să mă iubesc pe mine însumi înainte de a fi în stare să iubesc pe alţii. Trebuia să mă ajut pe mine însumi înainte de a putea să ajut pe alţii.     

Deschiderea uşii

La sfârşitul fiecărei întâlniri, grupul meu citeşte: "…deşi s-ar putea să nu ne placi pe fiecare dintre noi, ne vei iubi într-un mod foarte special - la fel cum noi deja te iubim pe tine. În primul an în Al-Anon, era o membră pe care nu numai că nu o plăceam, ci efectiv nu o puteam suporta.

Avea teribilul defect de caracter de a vorbi prea mult la şedinţe. De fiecare dată când ridica mâna să vorbească, oftam în sinea mea. Ştiam că va vorbi timp de 20 sau 25 de minute, de multe ori despre lucrurile de care vorbise şi la ultima întâlnire.

În timpul împărtăşirilor ei de durată, am încercat tot felul de metode de a-mi exprima nemulţumirea. Priveam în gol cu o expresie foarte plictisită. Oftam. Mă uitam des la ceas şi răsfoiam cartea Fiecare zi la timpul ei în Al-Anon. Ştiam că deranjează şi pe alţii, fiindcă că mai mulţi membrii au avut propuneri de limitare a împărtăşirilor, făcând aluzie clară la discursurile ei. Nimic n-a avut vreun efect. Am ajuns aproape de punctul de a pleca atunci când intrând în sală, o vedeam printre ceilalţi.

Într-o zi, s-a întâmplat ceva ce se poate întâmpla numai în Al-Anon. Eram la o întâlnire, şi tocmai mormăiam în sinea mea cât poate fi de egoistă şi fără consideraţie pentru alţii. Nici măcar nu vorbise încă, anticipasem doar ce se va întâmpla. Şi dintr-o dată m-a străfulgerat un gând: "Crezi că având resentimente faţă de ea, o vei schimba?" Era să cad de pe scaun. O, Doamne! Făceam cu ea exact ce făcusem cu alcoolicul meu timp de atâţia ani! Încercam să o schimb, şi mă înnebuneam în acest proces.

Am dat drumul acestor gânduri de a controla, şi s-a produs ceva ce îl pot descrie numai ca un miracol. Într-o clipă am fost cuprinsă de o dragoste totală pentru acea femeie. Nu am mai văzut-o ca pe o problemă egoistă şi lipsită de bun simţ, ci ca pe o femeie blândă şi dulce, cu care am multe în comun.

Astăzi, aceeaşi femeie este una din persoanele mele favorite din program. Când intru în sală şi o văd, simt că faţa mi se luminează. Şi dacă asta nu e destul de impresionant, să ştiţi că tot aşa îi găsesc deosebit de interesante şi împărtăşirile. Se pare că are introspecţii minunate, una după alta.

Acum, nu vreau să spun că lumea trebuie să vorbească la nesfârşit, mai ales dacă întâlnirea e scurtă, şi mai sunt alţii care vor să spună ceva. Chiar nu ştiu care ar fi soluţia în afară de conştiinţa de grup, pentru a limita durata împărtăşirilor. Membrii care vorbesc prea mult, mai constituie încă o problemă pentru mulţi din grupul nostru. Acestora de obicei le spun că trebuie să avem răbdare cu toată lumea. Mi-am dat seama din propria experienţă că a te enerva din cauza comportamentului altora, este o capcană. În astfel de cazuri, mintea mea îmi întinde o cursă pentru a-mi distrage atenţia de la propriul compor- tament inacceptabil. Dacă dau drumul tendinţei de a controla, pot să-mi readuc atenţia asupra mea, lucru care deschide uşa multor miracole.     

Toate aceste comori

M-am implicat în munca de serviciu în Al-Anon din mai multe motive. Am vrut să scap de acasă. Am vrut să-mi justific pretenţia într-un program destinat special să mă vindece.

Ceea ce am găsit, a fost dragoste necondiţionată, acceptare, seninătate, înţelepciune şi curaj. Am găsit o cale de a-mi investi talentele în propria-mi creştere. Când am vrut să simt că sunt ataşată de ceva, am descoperit că fiecare sarcină mică dusă la îndeplinire mă ajută să am un sentiment de proprietate.

Doream să mă bucur de camaraderia prietenilor care împărtăşeau obiective spirituale. Am găsit prietenii bazate pe Cele Douăsprezece Tradiţii, o combinaţie de idealuri şi limite sigure de care aveam atâta nevoie în viaţa mea personală. Am vrut să-mi protejez mintea de turaţii periculoase. Am descoperit că dacă mă concentram asupra unui proiect în serviciul grupului, deveneam prea ocupată ca să mă mai obsedeze problemele altor oameni. Acelaşi lucru era valabil când încercam să rezolv problemele de acasă. Pe măsură ce îmi luam gândurile de la necazurile mele, viaţa se netezea, iar problemele îşi găseau singure soluţia dată de Dumnezeu.

Când am încetat să mai reacţionez la criticile negative, am început să studiez natura reacţiilor mele. Am obţinut informaţii utile despre mine, care m-au ajutat la construirea stimei de sine. Încercând să-mi evaluez trăsăturile pozitive ca persoană, mi-am dat seama că lucrul în serviciul altora mi-a amplificat atât valorile cât şi defectele. Toate aceste cunoştinţe despre mine însumi au făcut posibilă transformarea mea în persoana integră care am vrut să fiu întotdeauna. Când am încercat să învăţ cum să iau decizii bazate pe fapte, am descoperit cum să mă încred în intuiţia mea, fără să-mi irosesc energia cu impulsivitate şi teamă. Când am vrut să învăţ cum să-mi formez şi să-mi păstrez o părere, am găsit multe ocazii pentru asta. Am descoperit că puteam avea opinii tari, eram în stare să le exprim, şi le puteam da voie altora să-şi exprime la fel părerea.

Nu intenţionam să investesc mult timp şi energie în transmiterea mesajului, dar pur şi simplu aşa s-a întâmplat, când nu am putut spune nu oamenilor din program, care mi-au oferit un mod mai bun de viaţă. Entuziasmul şi invitaţia lor m-au condus spre acest fel de viaţă palpitant şi plin de satisfacţii, numit Al-Anon.

Şi mai presus de orice, am vrut să primesc şi să păstrez recuperarea. Ceea ce am găsit, a fost bucuria de a o da mai departe, aşa cum alţii mi-o dăduseră atât de generos - cu dragoste, respect şi compasiune. Am găsit toate aceste comori şi nu numai, când căutam mult mai puţin. Eu asta o numesc trezirea mea spirituală.

Lucrarea Pasului Doisprezece

După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Există multe feluri de trezire spirituală şi multe moduri de a transmite mesajul. Membrii Al-Anon ne oferă aceste idei şi întrebări pentru a ne ajuta să explorăm însemnătatea Pasului Doisprezece.

1. Am avut parte de vreo experienţă (experienţe) spirituală? Descrieţi.

2.      În ce moduri (downplay) experienţa mea spirituală? Ce mă poate ajuta să o conştientizez?

3.      Ce am primit în Al-Anon ce aş vrea cel mai mult să împărtăşesc?

4.      Care sunt căile prin care pot da mai departe mesajul?

5.      Am văzut vreo faţă prietenoasă la începutul recuperării mele? Ce pot face pentru a fi o faţă prietenoasă pentru altcineva?

6.      Care este diferenţa dintre a transmite mesajul şi a da sfaturi?

7.      Ce am sesizat când am încercat să transmit mesajul?

8.      Cum pot recunoaşte un strigăt de ajutor, fără să intervin în problemele altora?

9.      Cum pot transmite cel mai bine mesajul membrilor familiei mele, mai ales acelora care se opun ideilor din program?

10.  Cum pot pune în aplicare aceste principii în domeniul meu financiar? Este cumva slujba mea doar un mijloc de a câştiga bani sau o oportunitate de a-mi pune în practică recuperarea?

11.  Ce-mi spune Pasul Doisprezece despre munca de serviciu în Al-Anon?

12.  Ce rol a jucat serviciul din Al-Anon în recuperarea mea?

13.  Ce s-ar schimba dacă aş privi munca în serviciul altora ca un scop în toate ariile vieţii mele?

14.  Care sunt "aceste principii"?

15.  Cum le pot aplica în viaţa mea de zi cu zi?

16.  În care domenii ale vieţii mele trebuie să încep să aplic aceste principii? Ce pot face săptămâna asta pentru a începe?

17.  Cum trăiesc mesajul programului?

18.  În ce mod sunt un bun exemplu de recuperare în Al-Anon?